Cand am vazut prima data, intr-o dimineata de martie, o imagine foarte asemanatoare cu cea de mai sus ce infatisa o impunatoare cetate medievala privita de pe o terasa panoramica amplasata la poalele ei, am tresarit de incantare. Citisem cu o seara inainte ca Veliko Tarnovo se afla doar la 160 de km de Bucuresti si, vazand cat de frumos e, am luat rapid o decizie: trebuie sa ajung negresit in acest loc parca desprins din basme care mai e si atat de aproape de casa.

Si, recunosc, m-a atras si ideea de a locui intr-un hotel atat de modern si cochet precum cel care detinea apetisanta terasa. Am dezvoltat, cred, o fascinatie aparte pentru mobilierul alb, designul minimalist si pata de culoare care musai trebuie sa fie albastru intens. Dar hotelului ii voi dedica un articol separat. Pentru ca merita.

Asadar, am rezervat camera pe booking si am asteptat nerabdatoare ziua cea mare. Am tinut neaparat sa vizitez orasul in extrasezon pentru a evita aglomeratia si pentru a profita de ofertele specifice la cazare. In plus primavara este anotimpul meu preferat si speram sa gasesc totul inverzit si liliacul proaspat inflorit.

Pe 15 aprilie am pornit dis-de-dimineata, in jur de 6:30, am trecut fara probleme podul de la Giurgiu, am platit taxa de 13 lei si intrati in Bulgaria am gonit nestingheriti pe soselele impecabile (15 leva vigneta/saptamana) pana cand, coplesiti de frumusetea hipnotizanta a campurilor galbene, infinite, de rapita cu aroma imbatatoare, am decis sa facem un mic popas de fotografie.

Dupa ce ne-am ratacit initial, urmand gresit drumul ce ducea spre orasul nou, in jur de ora 12 am ajuns la hotel, ne-am lasat bagajele (era prea devreme pentru a fi cazati) si imediat am purces sa descoperim comorile uneia din cele mai vechi asezari din Bulgaria.

Situat pe malurile abrupte ale raului Yantra, Veliko Tarnovo m-a fermecat imediat cu amplasarea sa inedita pe trei coline impadurite: Tsarevets, Trapezitsa si Sveta Gora, m-a uimit cu arhitectura sa ce trimite turistul la mult mai celebra Ronda din Spania, asa ca, din punctele stategice, de belvedere, am admirat indelung peisajul spectaculos oferit de casutele pitoresti cocotate pe stanci, construite parca una peste alta.

Dar poate ce impresioneaza cel mai mult in Veliko este atmosfera medievala, sentimentul de intoarcere in timp degajat de cladirile etajate de pe malul Yantrei, stradutele pietruite, in panta, de atelierele mestesugaresti si cafenelele cu specific grecesc sau albanez, pe care il ofera cu generozitate, de altfel, si principala atractie a Orasului Tarilor, Fortareata Tsarevets.

Cred ca orice roman care citeste despre istoria zbucimata a Tsarevetului isi doreste sa ajunga la un moment dat in locul ridicat de predecesorii sai. Pentru ca Cetatea Tsarevets a fost intemeiata si condusa de trei frati vlahi, ce apartineau dinastiei Asan (Petru, Ioan Asan si Ionita Caloian) care au format aici un adevarat stat medieval numit Taratul Vlaho-Bulgar. Se vorbeste chiar despre singurul imperiu creat de romani si povestile de vitejie ale acestor vlahi nu pot decat sa te intrige, sa-ti suscite interesul si curiozitatea, mai ales datorita controversei starnite in jurul lor.

Si este normal, ca roman, sa-ti doresti sa vezi cu ochii tai ruinele Tsarevetului. Pentru ca cetatea, adesea comparata in vremurile ei de glorie cu Roma sau Constantinopole, distrusa si incendiata de turci pe 17 iulie 1393, a fost restaurata intre 1930-1981, iar rezultatul va constitui obiectul unui articol separat.

Dupa scurta incursiune in oras la ora amiezii am mers sa ne luam camera in primire, am mancat ceva din traista si am iesit pe terasa sa ne relaxam putin la soare si sa ne bucuram de panorama cetatii pe care urma s-o cucerim sambata dimineata.

Dupa-amiaza, cu forte proaspete, am pornit iar in recunoastere. Am colindat pe stradutele istorice in cautare de monumente, biserici, muzee, cladiri deosebite si poduri maiestoase. Le-am identificat pe cele mai importante, iar in ziua urmatoare trebuia sa le si vizitam…

O terasa colorata care mi-a atras atentia

Strada Gurko, considerata cea mai frumoasa din oras, tivita cu casute autentice, din secolele XIII-XIX, ofera, de asemenea, si privelisti incantatoare asupra dealului Sveta Gora si monumentului Asanestilor

Galeria de Arta din Veliko Tarnovo

Langa ea, Monumentul Asanestilor (Calaretilor)

Interhotel Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo la apus

Loc de belvedere

Imagini din oras, pe partea dreapta Hotel Yantra

Dimineata de primavara la Cetatea Trapezitsa

Rasarit de soare la Tsarevets

Poduri peste Yantra

Biserica celor 40 de mucenici

In cele doua zile petrecute aici nu am reusit sa luam decat pulsul capitalei medievale a Bulgariei. O problema de sanatate intervenita brusc m-a oprit din explorarea exhaustiva a orasului. De aici regretul ca nu am stat patru sau chiar cinci zile. Relatarile despre weekendul la Veliko Tarnovo vor continua insa cu impresii despre hotelul unde ne-am cazat, despre cetatea Tsarevets si satul Arbanasi.

Pont: daca va plac bijuteriile din argint aici veti gasi unele deosebite, extraordinar executate, imposibil de ignorat sau uitat. Asadar, veniti pregatiti!

Nu am uitat nici de castigatorul suvenirului pe care promiteam ca o sa-l ofer celui care va ghici destinatia mea de vacanta. Acesta este Daniel, felicitari!

Va urma