In imaginea de mai sus se afla motivul pentru care mi-am dorit page rank 4. N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa-l obtin, dar zilele trecute, printr-o minune, domnul google s-a gandit sa-mi faca o surpriza frumoasa la inceput de an. Si acum urmeaza sa aflati povestea temei albastre (asa cum imi place mie s-o numesc).

In urma un an de zile, cand abia imi achizitionasem domeniul, cutreieram disperata pe diferite site-uri pentru a gasi o tema care sa ma si reprezinte, care sa ma faca sa visez ori de cate ori o vad, sa ma relaxeze instant de fiecare data cand intram pe blog. O iubitoare a verii  si mai ales a albastrului infinit al oceanului ca mine, a cazut in cea mai adanca admiratie si cel mai profund extaz la vizualizarea acestui template. In momentul in care am gasit-o, am exclamat fericita: “ACEASTA este TEMA”.

Doar ca lucrurile bune, cele care merita cu adevarat, pe care ti le doresti cu ardoare, nu se obtin usor. Iar persoana care va scrie aceste randuri nu a primit nimic pe tava. Niciodata. A trebuit sa munceasca, sa sufere, sa faca sacrificii pentru a izbandi indiferent de domeniul in care dorea sa realizeze ceva. Cand celorlalti le era necesar doar un pas pentru a-si atinge visul, ea avea un intreg munte de urcat…

Asadar tema pe care pusesem eu ochii nu era pentru oricine. Era o tema in editie limitata, fiind disponibila doar pentru blogurile cu page rank 4. In plus, cel care o dorea trebuia sa alcatuiasca si un text format din 300 de cuvinte (banuiesc ca in engleza) care urma sa fie postat pe blog. Iar continutul era un fel de reclama la site-ul proprietarului… :cwy: “Mai sa fie”, mi-am spus, “cum sa capat eu tema asta cand eu am page rank zero si, mai ales, cum sa pun eu reclame pe blogul meu?”

Nice nu e nici cea mai pura si nici cea mai inocenta fiinta din lume. Dar are cateva principii de viata. Putine, dar sunt. Si oricum, ce-i prea mult strica. :devil: Iar in online are unul pe care tine mortis sa nu-l incalce: fara advertoriale pe blog. Pentru ca eu scriu din suflet. Nu pentru bani, nu de dragul de a mai posta ceva nou. Pentru ca nu scriu ceva in care nu cred si nici nu intentionez sa fiu falsa aici, in casuta mea. Pe mine chiar ma pasioneaza subiectul abordat, de aceea insist sa-l dezbat in acea zi, nu dupa cateva zile sau o saptamana… Marturisesc ca ma plictisesc de el destul de rapid.

Asadar, daca pentru a o avea tema visurilor mele trebuie sa-mi incalc un principiu de viata, prefer sa renunt la ea. “Sunset farm cruise” nu va fi niciodata a mea…

Sunt curioasa, voi sunteti dispusi sa faceti anumite sacrificii pentru a va indeplini o vis, o dorinta? Cat de departe sunteti in stare sa mergeti pentru a obtine un lucru? Aveti principii in mediul online?

sursa foto

Probabil ca multa lume si-a insusit aceasta sintagma in care crede cu adevarat, si nu pentru ca suna bine, ci in urma unor  intamplari traite pe propria piele. Totusi, exista anumite situatii in care nu m-as vedea niciodata, lucruri pe care sub nicio forma nu as concepe sa le fac. Asadar iata situatiile la care as spune un nu categoric, pe care as refuza sa le experimentez chiar si in schimbul unor sume colosale de bani, pentru ca pur si simplu nu se potrivesc structurii mele sufletesti sau principiilor mele de viata.

1. Pentru nimic in lumea asta nu as accepta sa sar cu parasuta sau sa fac bunjee jumping.

2. As declina cu siguranta orice  oferta de a realiza fotografii “artistice” (a se citi nud). Si daca tot suntem la acest subiect, si topless-ul la mare iese din ecuatie.

3. Nu as accepta niciodata anumite meserii care implica vanzarea trupului sau sufletului sau un grad crescut de risc.

4. Nu m-as casatori din interes sau pentru a fi in rand cu lumea.

5. Nu as reveni la culoarea mea naturala de par. Tot aici as putea mentiona ca pentru nimic in lume nu m-as face roz, albastra, verde sau portocalie in cap. Nici macar pentru o zi.

6. Nu ling acolo unde am scuipat.

7. Nu as conduce niciodata o masina. Nu am pasiunea sofatului si nimic in lumea asta nu ma va convinge sa dau examen pentru obtinerea carnetului de conducere.

8. Nici pentru  tot aurul din lume nu as mai purta vreodata jeansi. Pur si simplu nu se potrivesc personalitatii mele.

9. Nu as ucide.

10. Nu m-as incumeta sa traversez un desert, ocean, lant muntos de una singura si nici acompaniata. Aventurile de acest gen nu ma tenteaza. Imi cunosc perfect limitele si nu incerc sa le depasesc.

Cu care din principiile mele sunteti de acord? Ati adauga altele pe lista voastra de “categoric NU”?

surse foto: aici si aici

Nimeni nu te poate rani daca tu nu arati ca poate. Este foarte adevarat si am descoperit acest lucru in urma unei intamplari petrecute recent in blogosfera. La ceas de taina, imbatati de  racoarea noptii de sfarsit de mai, patru barbati trecuti de prima tinerete, aparent maturi, responsabili, cu capul pe umeri, parinti, cu pretentii de genii pustii si suflete curate, au lasat deoparte orice farama de rautate sau resentiment si in lipsa de ceva mai bun au gasit de cuviinta sa analizeze blogul pe care va aflati in acest moment. Oripilati de calitatea indoielnica a articolelor si a comentariilor, au ales totusi sa se concentreze pe batjocorirea celei care se ocupa de administrarea sa. Dupa zeci de postari care s-au dorit pline de obiectivism, fara pic de ironie si malitiozitate, incantati nevoie mare de brava lor isprava, cei patru au parasit “locul crimei”, indreptandu-se usor obositi, dar senini si impacati cu propriile constiinte spre paturile conjugale din dotare…planuind o noua distractie pe cinste cu proxima ocazie.

Doar ca, vedeti boieri dumneavoastra, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pentru ca Nice de azi stie exact cine este si ce poate, stie exact cat valoreaza.  Ea a reusit in ultima perioada sa-si recapete stima si increderea de sine, e constienta de propriile calitati, iar temerea ca imaginea sa ar putea fi stirbita, afectata, terfelita a disparut. S-a evaporat in urma unui amplu proces de autocunoastere spirituala. A fost un drum lung, dur, presarat cu multe obstacole si renuntari. Dar efortul a meritat pentru ca Nice este azi mai puternica, mai determinata si mai fericita ca niciodata. Nice de azi nu se supara pentru ca voi continuati s-o ponegriti public, ci va saluta cordial, asigurandu-va ca nu-si va pierde niciodata credinta in principiile profunde ce-i guverneaza existenta,  in imaginea pozitiva fata de sine insasi recent creata. Ea nu mai are azi regrete pentru ca a inteles  ca trecutul a avut rostul sau si a realizat cat de important este sa inveti din greselile facute. Nice de azi descopera partea pozitiva a fiecarui lucru, incearca comportamente noi, abordarea situatiei dintr-o  perspectiva diferita, astfel incat sa-si controleze mai bine reactiile si emotiile, totul cu un singur scop, acela de a obtine rezultate mai bune in toate domeniile vietii sale. Si pe langa faptul ca incearca sa fie stapana pe sine in orice imprejurare, Nice si-a propus sa fie…always nice. Nu parasiti summerday sa vedeti daca reuseste! :biggrin:

Ideea e ca azi  sunt linistita, implinita, fericita si nimic nu-mi poate strica bucuria momentului. Rautatea oamenilor nu ma mai atinge pentru ca nu permit eu asta, pentru  ca increderea in mine insami nu mai poate fi zdruncinata indiferent de eforturile depuse in acest sens.

Voi cum faceti fata rautatilor venite din partea semenilor? Cum reactionati cand cineva va jigneste, batjocoreste, defaimeaza? Care considerati ca este calea potrivita, indiferenta sau raspunsul cu aceeasi moneda?