Deși nu sunt mare amatoare de mâncăruri gătite și bucate tradiționale, mai ales când ies în oraș, am plecat la Sighișoara cu gândul de a încerca și câteva specialități ale zonei: ciorba de fasole în pită și gulașul.

Am văzut pentru prima dată în poze ciorba în coajă de pâine, culmea, într-un articol despre o vacanță la Praga. Dacă mă gândesc mai bine, cred că era supa lor cremă tradițională, cea de ciuperci. Arăta într-un mare fel și am intuit pe loc că nu are cum să fie decât ceva super delicios.

Iar înainte să pornim spre orașul străbătut de Târnava m-am documentat în legătură cu meniul oferit prin restaurante. Am citit câteva păreri despre acestea și pe tripadvisor și ne-am făcut un plan de bătaie. Ne-am propus ca în fiecare seară să ieșim și să luăm cina în alt local.

Dimineața, dejunam pe la 10, apoi colindam până în jur de 17-18 prin cetatea medievală. Micul dejun era atât de îndestulător încât uitam de foame până târziu spre seară. După cina sățioasă, fie mai dădeam o tură prin cetate, fie ne răsfățam la spa-ul din hotel, care ne ademenea cu o piscină, o saună uscată și o baie de aburi doar pentru noi.

Iată, pe scurt, experiențele noastre culinare din Sighișoara.

În prima zi am trecut în revistă toate restaurantele, puburile și cafenelele din oraș. Cele mai multe sunt amplasate în centru, la mică distanță unele de altele.

Va mărturisesc că prefer să nu mă complic când vine vorba de mâncăruri. De obicei imi iau o pizza.

Vineri, în prima seară, puțin derutați fiind, drumul de la hotel spre cetate ne-a scos în cale restaurantul Al Forno. Am intrat, atmosferă intimă, loc frumos decorat de Crăciun, destul de multă lume așa că am rămas.  
Eu am comandat șnițel cu cartofi pai și rozmarin (cartofi țărănești la cuptor nu aveau), salată de varză și limonadă, iar iubi pizza capriciosa și suc de pere.

A doua seara, deși cu gândul la Al Forno, am căzut de acord să încercam și altceva. Pașii ne-au purtat spre Martini Cafe, un loc pe care-l tot admirasem în perindările noastre prin oraș.

Drăguț restaurantul, mai puțin primitor decât precedentul, cu un fel de șemineu înăuntru, motivul principal pentru care l-am ales.

Am comandat amândoi pui valdostana, o rețetă cu origini italiane, iar ceea ce promitea să devină o seară memorabilă s-a transformat într-un adevărat fiasco pentru că ceva nu a fost proaspăt și a avut un gust ciudat, ba mai mult, a doua zi m-am trezit cu mici probleme de sănătate.

Am supraviețuit totuși și, cu un gust amar, duminică am intrat la Perla unde ne-au atras în primul rând canapelele care văzute de afară păreau super confortabile. Dar vai, aparențele înșală!

Seara a început cu o carafă de sangria dulce și a continuat cu mult așteptata ciorbă de fasole în pită. La felul doi am comandat pizza quattro stagioni.

Ciorba de fasole în pită arăta fabulos și nici gustul nu era mai prejos. Evident ne-am înfruptat amândoi din această uriașă porție!

Pâinea nu a absorbit rapid zeama, noi nu ne-am grăbit, am savurat-o în tihnă. Ce mi-a plăcut a fost faptul că era plină de bucățele de carne.

Luni, în ultima seară petrecută în Sighișoara am mâncat tot la poalele cetății medievale, în Piața Hermann Oberth, la Concordia.

Deși pusesem ochii pe niște canapele roșii super îmbietoare, a trebuit să ne mulțumim cu niște scaune de lemn pentru că restaurantul era arhiplin.

Am primit din partea casei niște pâinici rotunde pe un platou și am comandat eu gulaș și sangria, el salată Caesar și suc de kiwi.

Gulașul nu a fost altceva decât o tocăniță cu carne de vită ca la mama acasă. Doar cu sos și ciuperci. Dar gustul a fost divin.

Concluzii după 4 zile:

– în Sighișoara se mănâncă bine! Porțiile sunt imense, iar prețurile medii. Gulașul de mai sus a fost, de exemplu, 22 de lei. Raport excelent calitate/preț.

– oferta de restaurante, cafenele și puburi este generoasă, ai de unde alege, iar meniurile lor foarte bogate. Am fi vrut să ajungem și la Casa Ferdinand, la Quattro Amici sau la Jo Pub.

– comanda vine foarte rapid, nu durează mai mult de 5 minute și deja te trezești cu farfuria în față.

– deși ospătarii apar imediat la masa ta, ei nu sunt foarte amabili, nu zâmbesc, sunt reci, indiferenți, exact ca niște roboți.

– pozele nu sunt de cea mai bună calitate pentru că sunt făcute în mare grabă, de teamă să nu mă trezesc cu vreun reproș de la cineva. De îndată ce clienții și chelnerii își dădeau seama că am un aparat foto, nu-și mai desprindeau ochii de la mine, se uitau acuzator, parcă întrebând ce caut acolo să-i fotografiez. Țin minte că odată am fotografiat mâncarea la o terasă și ospătărița m-a întrebat ce nu mi-a plăcut, de la ce ziar sunt etc.

–top restaurante: 1. Al Forno (aici am gustat cea mai bună pizza ever), 2. Perla, 3. Concordia, 4. Martini.

Voi ați încercat vreodată gulașul și ciorba în pită? Unde? V-au plăcut?