Desi meteorologii englezi, dar si Napocel ne avertizeaza cu privire la posibila intrare a planetei intr-o mini era glaciara, azi mi s-a parut ca incalzirea globala si-a facut mai abitir de cap. Cine zicea ca iarna nu-i ca vara? Ma gandesc insa la urmatorul scenariu, nu cumva vicleana baba iarna ne ia prin invaluire, ne trimite mai intai un zefir blajin, primavaratec sa ne adoarma simturile, pentru ca mai apoi sa ne trezim luati pe sus de crivatul cel hain? Putina vigilenta nu strica niciodata.

Mereu m-am gandit ca iarna e un anotimp al contrastelor, care aduce atat momente de veselie, distractie si voie buna, dar si de tristete si nostalgie infinita.

Am selectat cele mai inedite ipostaze ale iernii, cele mai reusite poze care vorbesc de la sine despre ce reprezinta de fapt acest anotimp.

Pentru femeile cochete iarna inseamna un adevarat calvar:

Pentru pasionatii de fotografie, imortalizarea unor momente neobisnuite, a unor clipe unice, de neuitat:

Copiilor le ofera sansa de a se juca cu zapada:

Iubitorii de sporturi de iarna asteapta tot anul cu sufletul la gura sa ia cu asalt partiile de schi sau pationoarele:

Iar cei mai indrazneti sa se avante pe cele mai inalte creste ale muntilor in locul unde pot atinge norii:

Unii adora iarna sa stea la caldura in casa, eventual sa priveasca cu nasul turtit de geam la zapada depusa in straturi groase

sau sa bea ceai si sa citeasca o carte buna in fata semineului

Iar altii, mai oropsiti, ingheata in drum si se uita cu jind dupa un eventual adapost:

Iar pentru cei mai multi, iarna se confunda cu magia Sarbatorilor

si se bucura ca niste copii de o ninsoare ca-n basme:

In care din ipostazele de mai sus v-ar placea cel mai mult sa va regasiti in clipa de fata?  

Ger, haine groase,  sarbatori, colinde, arome de cozonac si vin fiert, Anul Nou, dorinte si artificii.  Iarna ne ofera  toate astea si ceva in plus. Anotimpul alb mai inseamna si vacanta, abundenta de omat, peisaje de vis,  relaxare sau, dimpotriva, senzatii tari,  distractie maxima, evadarea din cotidian, ocazia a trai momente unice inspirand aerul rece si curat de munte, pe versanti inzapeziti, printre brazi, cabane calduroase si primitoare, telecabine si teleschi. Buna dispozitie, optimism, adrenalina, pe scurt,  sporturile de iarna.

Nu am fost niciodata genul sportiv, dar mi-a placut de mica fotbalul(doar sa ma uit), apoi mi-am indreptat atentia spre gimnastica, patinaj, handbal, baschet, schi si nu in ultimul rand, tenis. Cel mai mult am iubit tenisul, pe care l-am practicat timp de 4 ani la diverse cluburi din capitala, dar cele mai frumoase amintiri mi-au fost oferite de schi-ul alpin. In Predeal, pe partia de la Clabucet, am experimentat cele mai neobisnuite  senzatii din viata mea: teama, euforie, durere, satisfactia reusitei. Aici am pus pentru prima data claparii in picioare, am inchiriat primele schiuri, am invatat sa alunec cu ele pe zapada, am facut plugul, am iesit din decor imbratisand  inoportun cativa brazi de pe margine si am intrat in coliziune cu niste tipi simpatici, la fel de ghinionisti ca si mine.

Schiul iti ofera acel ceva pe care niciun alt spot nu ti-l poate da: o explozie neverosimila de sentimente, plutire deasupra timpului, gratie impletita cu forta, o descatusare de pasiune, viata, energie, rafinat deghizate intr-o alunecare cand lina, cand in viteza peste albul infailibil, proaspat, infinit  al zapezii. Un zbor fantastic, printre vise marete, catre eternitate.

Insa senzatia deplina de libertate ti-o ofera cel mai atragator, dinamic  si tineresc sport de iarna, snowboard-ul.  Adesea descris ca “surful pe zapada”, cu  origini in Statele Unite (1960-1970), imprumutand tehnici si sarituri din surfing si skateboarding, snowboarding-ul a devenit popular in anii 1980 si 1990, in mare parte datorita simplitatii si usurintei cu care poate fi invatat. Pare fascinant de…periculos, astfel incat nu sunt tentata sa-l experimentez. Cel putin deocamdata.

Primul sport de iarna pe care l-am invatat a fost patinajul. S-a intamplat in urma cu multi ani, la patinoarul M. Flamaropol din cadrul Complexului Sportiv “Lia Manoliu”. Urmarind competiile de patinaj artistic la televizor, am realizat rapid ca acesta  nu este alceva decat  definitia elegantei, gratiei, sensibilitatii si emotiei pure pe gheata.  O arta in toata puterea cuvantului. Din pacate, interesul meu pentru patinaj(si pentru orice alt sport de altfel) a fost inlocuit incepand din 2005 cu cel pentru fotbal, mai ales pentru echipa mea favorita, Steaua Bucuresti, astfel ca azi nu ma mai atrage nici sa-l practic, nici sa-l vizionez. Dar cine ar putea refuza o invitatie in New York City?

De ce oare iubeam atat de mult iarna in copilarie? Pentru distractia zilnica de la derdelus! Saniusul este cel mai vechi sport de iarna, cel mai indragit de copii, dar si de unii adulti care il practica  pe partii mari cum sunt cele din zonele montane. Bobul este, de asemenea, un sport de iarna cu traditie mai ales in randul localnicilor din zonele montane. Practicat pe partiile de gheata, bobul presupune un risc crescut pentru neinitiati. In Romania,  nu se practica cu prea mult interes din cauza lipsei de partii amenajate in acest sens. Cei care se incumeta sunt obisnuiti cu traseele montane lungi si cu viteza mare. Este indicat celor care iubesc adrenalina si care sunt profesionisti in condusul autovehiculelor de dimensiuni mici.

Am lasat special pentru final cel mai spectaculos si periculos sport de iarna: ski jumping-ul. O disciplina incredibil de tehnica si gratioasa, in care concurentii par sa sfideze graviatatia in timp ce pultesc in aer in jur de 5-7 secunde. Este nevoie de o indemanare desavarsita pentru a zbura 80 de metri si a ateriza perfect, avand la dispoztie doar schiurile si bratele pentru a iti mentine echilibrul.

Cine se incumeta, cine se avanta, cine are curajul sa sara de la o asemenea trambulina? :P

Va plac sporturile de iarna? Care este preferatul vostru?