1. Daca vi s-ar propune sa va scrieti biografia, carui scriitor i-ati incredinta sarcina aceasta?

Radu Tudoran.

2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?

Mi-a dat impresia unui scriitor rabdator, care poate face o poveste pe cinste din orice intâmplare anosta. Cum eu nu ma pot lauda cu o viata tumultoasa, asta ar fi sansa mea…

3. Este sfarsitul lumii. Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o « urma» a umanitatii?

Daca as zice ‘Biblia” as parea bigot, nu-i asa? Daca as zice “Zohar” as parea mult prea intelectual pentru un inginer…asa ca votul meu se duce catre “Oamenii cartii”. Personal, chiar m-a impresionat. Si ai acolo de toate. Inclusiv un mesaj-avertisment de toata frumusetea.

4. Cum arata pentru dvs pauza ideala pentru a citi o carte?

E duminica dupa-amiaza, am terminat de mâncat si ma intind in balansoar. E primavara, sunt 24 de grade, un vânticel molcom adie prin padurea de salcâmi scotând un zumzet odihnitor. Atipesc putin si am sa citesc imediat ce ma trezesc.

5. Daca ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman care ar fi acesta?

Ups! Stop joc! N-as sterge niciun personaj din nicio carte.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

Reinterpretând putin intrebarea, consider ca autorul a avut motivele lui sa introduca personajele pe care le-a introdus in carte. Fara unul din ele, povestea n-ar mai fi completa, nu s-ar mai trage concluziile pe care si le doreste autorul. Desi…parca imi vine sa sterg personajele pe care le consider inutile din cartile lui James Clavell. Multe, multe personaje domnule! Si, trebuie sa recunosc, nu prea le vad rostul chiar tuturor, nu mi se pare ca povestea s-ar altera fara prezenta lor. La imaginatia mea deloc bogata, e un adevarat chin sa-mi inchipui fiecare personaj in parte.

7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ?

Paaaaaaaai….n-am calculat niciodata, dar la târgurile de carte de la Piata Presei traversez parcul Herastrau pe jos si tinând cont si de cât ma plimb pe acolo, pe la târg…cred ca ar fi 10 kilometri. As fi in stare si de mai mult in caz ca mi se garanteaza ca gasesc in mod sigur cartea pe care o caut.

8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut ce scriitor ati vrea sa intalniti ?

Sa inteleg ca e vorba de un scriitor deja mort….Pai as vrea sa-l intâlnesc pe Marx, sa-l intreb la ce naiba s-a gândit când a scris toate tâmpeniile alea si daca chiar a crezut ce a scris, sau daca a facut-o doar la misto. Vorbind mai serios…Einstein. A scris si el, deci poate fi considerat scriitor, nu? As vrea sa-l intreb cum de i-a venit ideea cu relativitatea, sa-mi spuna el, personal.

9. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ?

“E adevarat ca ati fost un elev foarte slab”? M-ar ajuta tare mult daca ar zice ca da….

10. Descrieti biblioteca visurilor voastre

Aerisita. Luminata. Sa miroasa a flori de salcâm, nu a imbâcseala. Cartile sa fie protejate de geamuri. Rafturile sa fie drepte, nu arcuite de greutatea cartilor, ca-mi da impresia de depozit suprasaturat, nu de biblioteca. Sa aiba doar câteva mese si la una din ele sa stea o fata foarte frumoasa. Eventual bibliotecara. Nu de altceva, dar sa ai in pauzele de citit cu ce sa-ti clatesti ochii. Poate te inspira si o poti vizualiza ca personaj. Apoi…mereu când iti vei aminti de carte, vei zâmbi. Si numai tu stii de ce.

Multumesc pentru leapsa, QED, Ada, Iulia!

Cum arata pentru voi pauza ideala pentru a lectura o carte? Unde va place cel mai mult sa cititi?

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu o fosta colega de-a noastra, prima data am crezut ca esti chiar ea”. Evident ca nu mi-a picat bine deloc, niciodata nu am agreat comparatia cu alte persoane, nici macar cu o vedeta internationala nu mi-ar placea sa stiu ca seman, si mai mult decat atat, intotdeauna am avut tendinta de a-mi alege prietene total opuse mie din punct de vedere fizic. Pe moment m-am simtit mica, insignifianta, depersonalizata.

Fac parte din categoria celor care nu au visat niciodata sa-si paraseasca definitiv orasul natal. Am crescut intre betoanele Bucurestiului, pe zi ce trece mai gri si mai apasatoare,  m-am obisnuit atat de mult cu zgomotul claxoanelor si picamerelor, atat de reconfortant la 7 dimineata, cu mirosul de gaze de esapament si praful ce-mi irita exasperant ochii si nasul, cu mizeria, indiferenta si lipsa de educatie a locuitorilor ei, incat daca as lipsi o zi din peisaj, cu siguranta le-as duce dorul.  Totusi, cateva imagini ale unui micute asezari  de basm, primite cu ceva timp in urma pe mail, m-au facut sa-mi reconsider pozitia. Situat in inima Olandei,  Giethoorn nu are cum sa te lase rece. Este atat de romantic si de fermecator, ca oricine il vede se indragosteste instantaneu de el.  Nici eu nu i-am putut rezista si am exclamat plina de entuziasm: oh, da, aici mi-ar placea sa locuiesc!  O oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, casute cu multe flori, extrem de pitoresti si expresive , vechi de 200 de ani, podete de lemn ce fac legatura intre gospodarii si restul satului, un exemplu perfect de comuniune om-natura.

Aici nu exista strazi si masini. O lume ireala, fara accidente, stres, poluare.

Probabil ati remarcat obsesia oamenilor de a gasi mereu un supranume sau o sintagma unei asezari, indiferent ca este  rurala sau urbana.  De a o  compara si asemana cu alta mai mare si mai celebra, furandu-i astfel din personalitate. Estompandu-i identitatea. Asa s-a intamplat de-a lungul timpului cu orase precum Bucuresti, denumit Micul Paris, Ohrid, Micul Ierusalim, totul culminand cu definirea a patru orase in mod identic: “Venetia Nordului”.  Lipsa  de originalitate a atins insa  cote nebanuite, pana si acest satuc olandez a fost supranumit tot “Venetia Nordului”. Asadar in Europa sunt actualmente 6 Venetii. Pe cinci dintre ele vi le prezint pe scurt in continuare.

1 Venetia(Italia) – orasul rasarit din apa, supranumit “Regina Adriaticii”.  “Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa  decat in orice capitala intr-o zi frumoasa” asa a spus Herman Melville in 1857, captand exact esenta orasului, a cauri magie te prinde in mrejele ei in orice anotimp-chiar daca il vizitezi in miezul iernii, cand o burnita inghetata cuprinde toata laguna, sau in zilele  fierbinti si inabusitoare de vara, cand canalele, bisericile vechi si palatele nenumarate sunt scaldate de razele soarelui. Desi amenintat pe mai multe fronturi – poluarea si depopularea sunt probleme reale – , orasul ramane aproape de lumea reala atat cat poate fi o poveste cu zane.

2. Bruges(Belgia) – supranumit Venetia Nordului. :) Singura Venetie vizitata de mine, Bruges e un muzeu in aer liber. Catedrale, cladiri vechi de sute de ani, foste sau actuale centre administrative sau comerciale ofera lectii de istorie si arhitectura la tot pasul.Pentru un est-european exasperat de relatia cu metropola sa agresiva, evadarea e cu atat mai profunda. Civilizatie, estetica urbana, liniste. Stradute inguste si pietruite, canale romantice, cladiri in stil neogotic, casute pitoresc colorate, muzee, ciocolaterii si o stranie senzatie de irealitate. Toate acestea, plus prietenia orasului si a localnicilor  iti influenteaza iremediabil starea de spirit.

3. Stockholm(Suedia) – “capitala contrastelor”, supranumit si “Venetia Nordului” :) Stockholm-ul este un arhipeleag in toata puterea cuvantului. Asezat privilegiat pe 14 insule(legate intre ele printr-o retea de poduri si canale) in partea orientala a Scandinaviei, orasul inglobeaza lacul Malar cu apa dulce si intinse portiuni de padure de conifere si mesteceni. Azi numara 830.000 locuitori si a fost atestat prima oara in anul 1252.   Este unul dintre orasele europene pline de parcuri, piete si bulevarde spatioase, un exemplu clasic de arhitectura nordica impletita cu tendintele si necesitatile moderne, fara a pierde farmecul trecutului. Muzeele fermecatoare,  intinderile mari impadurite, neconstruite si excursiile cu vaporul prin arhipeleag sau in Marea Baltica fac din acest oras una din atractiile turistice preferate in mod special de vecinii lor rusi si de italieni. Cladirile medievale pastrate sunt in stare foarte buna iar bisericile protestante, desi nu sunt foarte multe, sunt frumoase si vechi.

4. Sankt Petersburg. A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”, spune personajul anonim din Nopti albe a lui Dostoievski. Si poate nu intamplator filozofia acestuia de viata se indentifica cu orasul in care isi traieste povestea de iubire, un oras prin excelenta dedicat artei, culturii, istoriei. Viata tumultoasa, cutremuratoare, uneori mecanica alteori infioratoare a acestui oras i-a inspirat pe clasicii Gogol, Dostoievski, Puskin, dar si pe scriitorii de secol XX Nabokov si Brodsky. Chiar daca Dostoievski descria orasul ca fiind  “cel mai abstract si bine calculat oras din lume”, subliniindu-i artificialitatea impunatoare si rolul de simbol al agitatiilor sociale din vechea Rusie, niciunde nu s-a nascut atata literatura romantica, asa cum s-a intamplat aici. Perfect pentru o vacanta inedita, Sankt Petersburg este orasul care nu oboseste niciodata pe timp de vara. Asezarea acestui oras langa Cercul Polar de nord face ca ziua sa fie mai lunga, iar amurgul sa dureze toata noaptea. Sankt Petersburg este in nord-vestul Rusiei, situat in delta raului Neva, la est de golful Finic al Marii Baltice. Specificul “Venetiei Nordului” cum a fost supranumit Sankt Petersburg, consta in multiplele canale si poduri peste raul Neva, dar si prin arhitectura sa variata cu bulevarde largi si drepte, parcuri si gradini foarte mari cu garduri din fier forjat.
Sankt Petersburg mai este cunoscut sub denumirea Orasul Palatelor. Palatul de Iarna cu Muzeul Ermitraj – simbol al Petersburgului, Palatul de Vara, Palatul Mensikov, dar si Palatul Stroganov cu Muzeul Figurilor de Ceara si Palatul Voronov sunt doar cateva dintre obiectivele turistice mai importante.

5. Amsterdam(Olanda) Casute ce par din turta dulce, canale cu barci si lebede, biciclete conduse haotic si fabrici de diamante, 90 de insulite legate prin 400 de poduri, circa 7.000 de cladiri de patrimoniu, si unul din cele mai mari centre istorice din Europa. Asa poate fi descris Amsterdamul in cateva cuvinte, un oras a carui infatisare a ramas in mare masura neschimbata din secolul al XIX  si pana azi. Un loc ce freamata la fiecare secunda, primitor, un simbol al libertatii de exprimare, un oras multicultural unde fiecare gaseste ceva interesant de facut sau de vazut.

Asadar, am identificat o Venetie oficiala, cea a Mediteranei si patru Venetii ale Nordului: Bruges, Sankt Petersburg, Stockholm si Amsterdam, la care se adauga si  Mica Venetie (tot) a Nordului, Giethoorn. Iar daca vi se par prea putine, aflati ca mai exista una: Copenhaga. :)

Care este preferata voastra? :)

Sursele folosite la realizarea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro; www.yuppy.ro; www.gotravel.ro; www.artline.ro; www.evz.ro

Acest articol e un pamflet. Vorbim despre literatura, despre arta, si oricine are dreptul la o opinie, indiferent cât de gresita este in raport cu … realitatea.

1.  Jeffrey Archer. Cum e posibil ca autorul „Povestirilor cu final neasteptat” si al excelentului roman „In linie dreapta” sa decada atât de mult incât sa scrie o bazaconie ca „Impresie falsa” (actiunea se intâmpla la un moment dat si prin România, iar totala ne-documentare a autorului in legatura cu tara noastra in general, si cu Bucurestiul in mod special, e de-a dreptul halucinanta)? Probabil ca perioada de detentie petrecuta in temnitele Majestatii Sale (pentru ca da!, in Marea Britanie fac puscarie inclusiv nobilii care calca pe bec, chiar daca au fost membri ai Camerei Lorzilor) nu i-a adus lui Jeffrey doar noi subiecte pentru nuvelele lui din ce in ce mai diluate (cele din „Pisica are 9 vieti” – cu câteva exceptii), dar si un sictir in ale scrisului demn de o cauza mai buna. Ultima sa mare reusita, o varianta adaptata pentru intelesul zilelor noastre a Evangheliei dupa Iuda, nu prea i se poate imputa. „Scenariul” era dinainte stabilit si autorul a beneficiat de colaborarea profesorului Moloney care, probabil, a avut si rolul de a-l trage de mâneca pe geniu, ori de câte ori acesta incerca sa o ia razna. Pacat.

2.    John Grisham. Am devorat, pur si simplu, orice carte de-a lui care mi-a picat in mâna. Actiunea e alerta, plina de tot felul de capcane care iti stârnesc o imensa curiozitate si ai impresia ca romanul ti s-a lipit de degete. Aproape ca nu-i poti da drumul pâna nu-l termini. Câteva din cartile lui au fost ecranizate, in respectivele filme au jucat actori de prestigiu precum Tom Cruise sau Gene Hackman („Firma”), Tommy Lee Jones sau Susan Sarandon („Clientul” – cu ocazia asta am constatat cât de bine face pe prostul Tommy; e actor complet, ce mai!), dar si lautarese in ale actoriei precum Julia Roberts („Cazul Pelican”), si au avut, ca o consecinta fireasca, un enorm succes. Dar…caci exista si un „dar” (asa cum exista si un „caci”), omul nostru nu se poate dezbara de marota lui si pace. In absolut toate romanele (cel putin in toate romanele pe care le-am citit, sper ca nu mi-a scapat vreunul care sa fie diferit) avem de-a face cu avocati straluciti, chiar daca nu intotdeauna morali, cu judecatori relativ multilateral onorabili (autorul, ca avocat ce este, are intelepciunea de a nu-i supara prea tare pe cei ce impart dreptatea, caci nu se stie niciodata) si cu politisti, angajati ai FBI  sau procurori complet cretini. Faptul ca acestora din urma li se intâmpla sa rezolve cazurile se datoreaza in exclusivitate zvâcnirilor de constiinta ale avocatilor destepti, nicidecum propriei inteligente. Am o viziune in legatura cu urmatoarea sa „creatie”: un avocat beton se casatoreste cu un politist imbecil, dupa ce se intâlnesc pentru prima data in sala de judecata „patronata” de un judecator afro-american bine intentionat. Ce vreti?, iubirea nu poate fi explicata! Si vor trai fericiti pâna la adânci batrâneti, pe banii avocatului. Pam pam!

3.   Adrian Paunescu. Pentru omul asta muream de gât in adolescenta cu oricine incerca sa spuna ceva urât despre el sau despre Cenaclul Flacara. M-am certat violent chiar si cu profesoara de limba româna pentru autorul genialei „Repetabila povara” si numai faptul ca tatal meu era profesor la acelasi liceu m-a scapat de corijenta cauzata mai degraba de efervescenta mea (bine, cearta plus un comentariu cam prea personal al baladei „Miorita” intr-un extemporal). I-am citit imensa „De la Bârca la Viena si inapoi” in doua nopti, pentru ca se procura pe sub mâna si am avut sansa ca o colega de-a mea sa o aiba. Mi-a dat-o doar pentru 3 zile, ca mai erau si altii la rând! Era o perioada in care imi alegeam prietena in urma unui scurt examen eliminatoriu: trebuia sa recite o poezie de-a lui Paunescu. Sau sa cânte un cântecel din Cenaclu, la alegere. Si a venit Revolutia. Dinamismul exacerbat caracteristic poetului nu l-a lasat sa stea doar la masa de scris, a trebuit musai sa intre in politica. Si Paunescu a avut neinspiratia sa se inscrie in PSD, via PSM, dupa o scurta hibernare (hibernare impusa de faptul ca a avut de ales intre a iesi o perioada din atentia lumii sau a fi linsat). A facut-o numai de-al dracului, ca liberalii (la care s-a dus prima data) l-au gratulat cu „iesi afara din sediul nostru, lingaule!”. Prin traditia familiei si prin propriul mod de a gândi, Paunescu a fost intotdeauna un profund liberal. Dar s-a aplecat sa scurme in grajdul pesedist, cam impotriva propriei fiinte, iar dupa Revolutie cenaclul lui a ajuns o prelungire nesemnificativa a ceea ce a fost inainte. Si el n-a prea mai creat nimic important. La colt pe coji de nuca, socialist impostor ce esti!

4.    Mihail Sadoveanu – pentru intreaga activitate. Cum te poate dezamagi cineva pe care oricum nu l-ai placut niciodata? Inainte de a lua contact cu scrierile lui, mai toata lumea din preajma mea mi l-a laudat si ma asteptam cu vadit interes sa invat sa citesc pentru a afla direct de la sursa ce inseamna maretia scriitoriceasca. „Dumbrava minunata” mi-a indus sentimente amestecate si, nu stiu de ce, am simtit un dezgust  instantaneu fata de autor. Iar in scoala am avut obligatia de a citi „Neamul Soimarestilor”, care imi provoaca si acum strângeri de stomac numai la auzul titlului. Am crezut ca mi se pare (prea imi spusese toata lumea ca e bun) si am incercat si altceva. In van. Toate scrierile lui pe care le-am incercat m-au trecut prin aceeasi placere ca atunci când mi se impunea ingurgitatul de ulei de peste, pe sadicul motiv ca e sanatos.

5.   Corneliu Vadim Tudor. In ciuda aversiunii quasi-totale pe care am avut-o fata de acest personaj cam de când am auzit de el, nu m-am putut abtine sa nu-i recunosc o oarecare eruditie, dublata de o ironie saltareata, sa-i citesc (sau sa-i ascult) cu relativa placere poeziile si chiar unele scrieri sportive sau de tip „pamflet”. Mereu am avut senzatia ca omul asta e capabil de  mai mult si, in ceea ce-l priveste, traiesc intr-o continua asteptare. Din nefericire pentru el si pentru literatura, iesirile paranoice din mediul politic i-au obturat calea catre o mare creatie. Sper ca nu definitiv. Ce oare l-ar determina pe omul asta sa-si lase naibii pornirile isterice la o parte si sa se concentreze doar pe scris literatura? Poate ca o experienta la limita, traumatizanta, ca de exemplu sa fie lasat liber si in pielea goala pe undeva prin HARCOV pentru vreo 3 zile, l-ar aduce cumva acolo unde n-a dat semne ca ar fi: cu picioarele pe pamânt. Dar nu prea apasat. Trebuie sa ramâna totusi scriitor, remember?

Exista, desigur, o multime de scriitori pe care nu-i agreez. Dar macar la cei de mai sus am avut, la un moment dat, pretentii….

Pe voi care scriitori v-au dezamagit? Si de ce?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HQZQXFZpTmQ]

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Napolen, da, era polenul produs de Napolact Cluj, am auzit si eu de el. Pe lânga Napohalva (preferata mea) si Napopalinca (hait, aflata abia pe locul doi). Imi pare rau, n-am citit carti legate de polen. Dar ultima e “Cine supravietuieste dezastrelor si de ce“. Si cu siguranta nu cei care au papat polen.

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

“Germenii, mâncarea miraculoasa”. Germen de floarea soarelui. Sunt cu adevarat gustosi si miraculosi. Glumesc, Vistorini din “Oamenii Cartii”.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Iar incepem?? “Parfum de femeie”, n-am marturisit decât de vreo 50 de ori in ultimele 3 luni.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Valentin Silvestru. Dar a murit, saracu’.

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?

Let’s be serious….“Lady in red”, logic.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?

Noua Zeelanda.

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?

Folosesc un creion, ca imi mai notez câte ceva cu el atunci când citesc.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?

Da. “O scurta istorie a românilor povestita celor tineri“. Având in vedere ca e povestita celor tineri, fireste ca e scurta.

9. Iti place sa recitesti unele carti?

Da. In copilarie am recitit “Colt Alb” de doua ori (ceea ce inseamna ca am citit-o de trei ori). Iar in facultate am fost nevoit sa recitesc cursul de ceramica, pentru ca am picat la primul examen.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?

Nu cred in impuneri. De obicei impunerea creaza reactii adverse. Eu obisnuiesc sa recomand.

11. Care e locul preferat pentru lectura?

As starni reactii adverse daca as zice ca pe toaleta? Dar am toaleta in casa, exista un mod perfect septic (sau trebuia sa spun “aseptic”?) si controlat.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?

Nu prea exista un motiv foarte bine pus la punct. Atunci când te indragostesti de cineva, ce motiv anume iti trebuie musai? Asa e si reactia legata de carti. De cele mai multe ori e dragoste la prima vedere. Alteori iti face lipeala un prieten comun. Cartile sunt prietene fidele. O pui in biblioteca, o ingrijesti…si o poti deschide ori de câte ori vrei.

Leapsa merge mai departe la Diana, Andreea, Nora, Ada, Chocolatfollie, Alexandra, Klausen, Orry, Grapefruits, Delia, Crisuadi, Vacitim, Space Dust si Vlad.