Se împlinesc mulți ani rotunzi de la terminarea liceului. Vii la intrunire și incerci să reconstitui, să atașezi fizionomii bănuite de chipurile de adolescenți pe care-i țineai minte. O primă observație: arăți bine în raport cu ceilalți. Timpul nu a fost așa aspru cu tine, părul aproape negru îl ai încă la loc, chiar daca nu pe tot, iar kilogramele pe care le-ai pus nu-i împiedică pe foștii colegi să te recunoască din prima. Pentru o bună perioadă asta te face să uiți că, din punct de vedere financiar, stai de fapt cel mai prost.

Bogdan. Este arhitect. Tu vii la o întrunire pentru prima dată după terminarea liceului, colegii ți-au dat de urmă pe facebook, dar mulți din ei se întâlnesc din 5 în 5 ani. Si, la fiecare întrunire, unul din subiecte rămâne constant: oare cu cine mai vine Bogdan de data asta? De fiecare dată vine cu altă soție. El e din ce în ce mai burtos și chel, soțiile sunt din ce in ce mai tinere și apetisante.

Dana. A trecut printr-o traumă, a avut cancer și a reușit să se vindece prin tot felul de terapii naturiste. A apelat la terapiile naturiste pentru că medicii clasici nu i-au dat nicio șansă, i-au zis că trebuie sa facă radioterapie, chimioterapie și alte tâmpenii de gen, altfel moare în câteva luni. Ea s-a încăpățânat totuși să nu moară, a căutat peste tot tratamente și s-a însănătoșit pe cont propriu. După aproape doi ani și-a făcut analizele – tumorile dispăruseră, analizele arătau perfect. A pus analizele în câtvea plicuri, alături de un bilețel pe care a scris: ”Mă mai țineți minte? Încă trăiesc, ha ha ha”, apoi s-a dus pe la toți medicii care o trataseră cu sictir și le-a înmânat plicurile, iar medicii au luat plicurile, crezând că-i șpagă. Așa a fost dintotdeauna Dana, făcea tot felul de poante imposibil de bănuit. De pe urma acestei experiențe a tras concluzia că trebuie sa profiți de orice moment deși, din câte îmi amintesc, așa a procedat mereu. Dans sportiv, sex sportiv. Nu prea a scăpat ocazii, doar pe mine m-a scăpat!

Mariana. Arată aproape la fel ca în liceu. Aproape, pentru că a pus câteva kilograme în plus față de cum o știai, dar exact pe unde trebuia. E o femeie de afaceri de succes, are o firmă de construcții pe care o conduce cu mână de fier. Probabil că din cauza asta nici nu s-a căsătorit, deși mereu a aratat foarte bine. Standarde prea înalte.

Roxana. Organizatoare a fost, organizatoare a rămas! Ea era cea care organiza cele mai faine chermeze din liceu, iar acum exact asta face. Are o firma prin care organizează tot felul de evenimente.

Viorel. Unul din cei mai slabi elevi, n-a făcut nicio facultate, dar era foarte bun la tot felul de lucruri practice, era în stare să conducă și să repare aproape orice fel de mașină sau utilaj (mai puțin elicoptere, avioane și submarine). În plus, putea să-ți ridice o casă de la zero, cu tot ce înseamnă ’casă’. Prin 1991 a plecat în Noua Zeelandă unde, după câțiva ani, a deschis o firmă de transport. După alți câțiva ani a vândut-o cu un profit bunicel și s-a mutat în Australia, unde a luat-o de la capăt. Acum a venit în România doar pentru această întâlnire.

Nicu. Un tip vesel, simpatic, mereu a avut trecere la femei. N-a arătat niciodată bine, n-am înțeles cum de avea un asemenea succes monstru, dar e posibil să-l fi ajutat faptul ca știa să cânte la chitară, dansa ca nimeni altul, făcea mereu o discuție interesantă din te miri ce subiect și alte aiureli d-astea care le dau pe femei pe spate. El era ’ băiatul cu de toate‘ (cunoașteți genul, aproape fiecare clasă are câte unul), îți putea face rost de orice, de la carioci până la gagici. Acum are tot felul de afaceri neclare și chiar a candidat la primărie din partea PPDD, deși el e un tip cât se poate de normal.

Și muzica.…ah, ce încântare! E cea veche, aia care îți place nemaipomenit de mult. Nu ești nevoit să suporți muzică nouă, imposibil de dansat, imposibil de ascultat. Nu credeai că vei mai fi în stare să te zbengui timp de 11 ore aproape fără întrerupere. Și nu numai tu, ci și restul lumii.

Spre dimineață Nicu organizează un karaoke. Te chinui să cânți cu ultimele resurse, alea care n-au fost consumate cu dansul.

În plus, n-ai ratat nici măcelul pe care Olanda l-a administrat Spaniei, în încăpere fiind poziționate 3 televizoare.

Toate lucruile bune au însă și o parte întunecată. Din motive independente de voința ta, a trebuit să vii cu mașina, așa că ai fost nevoit să te abții de la băutură în ultimele 8 ore. Spre sfârșit, ai neplăcuta surpriză să constați că ai rămas singurul bărbat treaz, restul fiind pulbere. Sau lemn, în funcție de ce a băut fiecare.

Cum vi se par întâlnirile cu foștii colegi de liceu? Ați participat la vreuna din ele?