Autor: Claire Gillman

Editura Humanitas 2010

“Nu conteaza ce face, nu va reusi nimic oricum” (profesorul lui Albert Einstein catre tatal acestuia, 1895).

“E prea neindemânatic ca sa fie copil de mingi la un meci de Cupa Davis” (antrenorul lui Stan Smith, numarul unu mondial in 1972-1973)

“E fara speranta pentru compozitie” (profesorul de muzica al lui Ludwig van Beethoven)

Iata câteva exemple ale stilului in care anumite persoane (ce-i drept, geniale) au inteles sa se razbune pe profesorii lor, ocupati probabil peste masura cu activitatile auto-erotice ca sa priceapa pe cine evalueaza. Având succes.

M-am gândit mult pâna sa abordez un asemenea subiect pe blog. Nu de altceva, dar imi era teama sa nu dea cumva … idei. Pentru ca ‘cercetarile’ au demonstrat un lucru uimitor la prima vedere: femeile, sexul slab adica, actioneaza de multe ori cu o agresivitate devastatoare atunci când se simt inselate in plan sentimental, ceea ce mereu ii ia prin surprindere pe barbati. Barbatii nu au aceeasi energie din acest punct de vedere, fiind categoric depasiti. De ce? Pentru ca, in principiu, femeile se razbuna ‘letal’ numai când e vorba de sentimente, in mod focalizat, pe când pentru barbati paleta e mult mai larga. Avem la dispozitie sefi, alti soferi, alti microbisti, alti parteneri de pahar, alti concurenti la nurii femeii pe care ne-o dorim. Orgoliul nostru gaseste fara bariere cu cine sa intre in lupta (cu alti orgoliosi, desigur) si nu consideram niciodata o femeie ca fiind in stare sa se masoare cu noi. Si totusi… Femeia si-a petrecut ziua impachetându-si toate bunurile in cutii. A doua zi a chemat o firma de specialitate ca sa i le mute. Apoi a luat o ultima masa in casa pe care o impartise cu fostul sot. Creveti, caviar, o sticla de vin bun. Dupa ce a terminat, a indesat resturile de creveti inmuiate in caviar in barele de metal care sustineau perdelele si a facut curat in restul casei. Dupa care a plecat si l-a lasat pe fostul ei sot sa petreaca in fericire câteva zile cu noua aleasa… Ati auzit de Lorena Bobbit? Cazul a facut furori prin ’90. Satula de abuzurile la care era supusa, Lorena i-a taiat penisul sotului cu un cutit de bucatarie, in timp ce el dormea. Apoi s-a urcat in masina, a mers pe autostrada si a aruncat madularul pe geam. Ce chestie!, povestea s-a terminat cu bine inclusiv pentru barbat, intrucât politistii i-au recuperat jucaria in timp util si doctorii i-au pus-o la loc. Lorena a fost declarata nevinovata, iar sotul ei s-a apucat de filme porno, ca sa dovedeasca tuturor ca … poate. Iadul nu se compara cu furia unei femei, nu-i asa? Nu tot timpul razbunarea e neaparat distructiva si asta e motivul pentru care am inceput cu ceea ce mi s-a parut contructiv, ca asa e frumos. Dar nu intotdeauna efectele razbunarii sunt constructive pentru ca asta doreste subiectul. Uneori intâmplarea joaca un rol tare interesant. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, clientul unui restaurant s-a declarat nemultumit de cartofii din farfurie, prea moi si taiati prea gros. Bucatarul, ca sa se razbune, a luat cartofii, i-a taiat cât a putut de subtire, i-a prajit in ulei pâna s-au facut maro si a aruncat un pumn de sare peste ei. Apoi l-a servit pe client. Acesta a gustat…dupa care a dat din cap aprobator. Si asa s-au nascut chipsurile. In sfârsit…o sumedenie de situatii mai mult sau mai putin amuzante, dar in mod cert antrenante si…racoritoare, le puteti gasi in cartea scrisa cu relativ umor de Claire. Din ‘cercetari’ s-a constatat ca e bine sa vorbesti despre razbunare, caci in felul asta energia vindicativa scade si pericolul unei agresiuni  cu efecte grave este cumva indepartat. So…let’s talk about it. Personal, pe vremea când eram copil am visat in câteva rânduri diverse moduri in care sa ma razbun pe profesorii care, consideram eu, ma nedreptateau. Unul din visele preferate era ca le scot ochii cu un creion bont. Principala ‘eroina’ era profesoara de geografie, intrucât imi pocea numele cu buna stiinta si in teza nu ma scotea din 5, desi eram mereu convins ca merit mult mai mult. In fine, timpul a trecut, eu am crescut si am realizat ca asa ceva nu se face. Nici macar in vis. Un fel de ‘razbunare’, mai apropiata in timp, a fost pe o femeie care, nu stiu nici acum de ce, a considerat ca i-am gresit cu ceva in trafic. In timp ce se ratoia la mine la un semafor, a neglijat faptul ca masina ei e inca in miscare. Eu n-am facut decât sa ma uit fix la ea. Pâna când a busit autoturismul din fata ei. Intâmplarea  cred ca poate fi considerata ‘razbunare’, intrucât eu mi-am dat seama ce se petrece. Ea nu! Deci…probabil ca fiecare din noi a simtit la un moment dat nevoia sa se razbune. Ati avut vreodata si un fel de plan? L-ati pus in aplicare? Sa incheiem asa cum am inceput, intr-o nota optimista. Cei care ne eticheteaza gresesc, niciodata noi. Lasa ca le aratam noi lor cine are dreptate…. Mircea Florian. Podul de piatra. Speranta moare ultima! [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oY8ep_Pm8NE]   Asteptam cateva retete ale razbunarii de la: Ada, Alina, Andera Y, Andreea,  Black Angel, Carmen Negoita, Colorbliss, coolnews,  Cristian Dima, Daniel Urda, Delia, Diana, Diana Emma, drstoica, Gabriela Elena, Grapefruits, Julien Sorel, Klausen, Lilly, Lusio, Maria, Mathew,Miscellaneous11, Napocel, Nora, Omlette du Fromage, Ovi, Pato, Paul, QED, Roxana, Silvia, Space Dust, Strumful, Serginho, Teo Negura, Umograf, Vacitim, Vis, Zuzu