M-am indragostit de inocenta, parfumul si delicatetea freziilor din prima clipa in care le-am vazut, in urma cu foarte multi ani. Desi pe atunci erau la moda garoafele si crizantemele, pe mine m-a atras o floare parca mai suava, mai feminina si mai colorata decat toate celelalte. O floare care parea ca ascunde un secret de nepatruns si care imi era aparent interzisa. Frezia si inefabilul din ea m-a facut sa-mi doresc s-o am mereu in preajma, dar asta s-a intamplat rar spre niciodata. Intotdeauna primeam, la inceput de primavara, eu sau mama, narcise, zambile sau orhidee. Orice altceva mai putin adoratele mele frezii mov (acestea imi placeau in mod deosebit).

Joi am venit obosita de la serviciu, am intrat in living si arome dulci de frezii m-au invaluit discret abandonandu-ma intr-o calma beatitudine. M-am intors pentru o clipa cu gandul in copilarie si am stiut ce aveam de facut. Tot ce vroiam era sa le am cu mine pentru totdeauna, sa le pot vedea ori de cate ori mi se face dor de frumusetea lor. Si asa a inceput jocul. Abia azi m-am saturat de fotografiat frezii… Iata si rezultatul:

Click pe imagini pentru a le vedea la dimensiuni originale.

Tot azi am aflat pentru prima data si semnificatia lor. Originare din Africa meridionala, primavaraticele frezii, iubitoare de soare si caldura, simbolizeaza misterul. Interesant cum aceste flori isi raspandesc incantatorul parfum doar in mediile pe care le gasesc prietenoase, acolo unde se simt iubite si protejate. Sunt flori sensibile, cu suflet, si poate acesta este motivul pentru care au exercitat dintotdeauna o puternica fascinatie asupra mea.

Cu siguranta cunoasteti celebra vorba de duh “calul de dar nu se cauta la dinti”. Oare mai e de actualitate? Oare ne bucuram sincer indiferent de lucrul primit drept cadou sau atentie cu diferite ocazii, fie de ziua noastra, fie la o intalnire cu iubitul, de Craciun, Mos Nicolae, fie cu prilejul unei aniversari, de 1 martie, 8 martie, cand se intoarce cineva din strainatate si ne viziteaza, fie la job, daca avem unul care poate influenta intr-un fel sau altul soarta celorlalti? Suntem la fel de fericiti fie ca primim o zambila, fie un cos superb cu orhidee? Reactionam identic si cand ni se ofera un parfum fake de 15 lei si unul original de 400? Suntem in extaz cand cineva ne face cadou o bijuterie fantezie, dar si atunci cand ne ofera o bratara scumpa de aur? Sau in cazul unui barbat, este la fel de multumit cand primeste o cravata sau camasa ca atunci cand primeste un ceas elevetian super valoros, eventual de aur? In vremurile actuale, cand fiecare tine sa-si etaleze si sa impresioneze cu cel mai recent model de mobil scos pe piata, cu cei mai la moda pantofi sau cea mai trendy geanta, cand ne imbracam doar de la mall si chiar din straintate, cand visam la cele mai originale si frumoase accesorii, haine si gadgeturi, cum reactionati in clipa cand primiti ceva ieftin si deloc pe gustul vostru? Sunteti dezamagiti sau dimpotriva, fericiti ca respectivul s-a gandit la voi si pana la urma gestul conteaza?

Unul dintre motivele pentru care imi place in blogosfera este bunatatea si generozitatea celor care posteaza. In ultimul timp pe unde intru citesc cum oamenii declara ca ei adora sa ofere cadouri mai degraba decat sa primeasca. Pentru mine e un chin sa caut pentru cineva cadoul potrivit, mereu ma tem de reactia acestuia la primirea lucrului respectiv. Pentru ca, din pacate, avem gusturi diferite si ce imi place mie, celuilalt poate sa ii para urat, demodat, in totala neconcordanta cu personalitatea si asteptarile sale. Iar daca il intreb inainte ce vrea sa-i cumpar, ce i-ar trebui sau ce i-ar placea, risc sa primesc acelasi raspuns: nu imi trebuie nimic, vai, dar nu trebuie sa te deranjezi…creandu-se o situatie penibila, punandu-ne pe amandoi intr-o postura jenanta.

Asadar, voi ce preferati, sa oferiti sau sau primiti cadouri? 

Iar in final, un mic dar pentru voi toti, din colectia personala, am ales un trandafir rosu, in semn de respect, pretuire si admiratie. Nu stiu daca va plac aceste flori, dar ma gandesc ca… gestul conteaza. :biggrin: