Ger, haine groase,  sarbatori, colinde, arome de cozonac si vin fiert, Anul Nou, dorinte si artificii.  Iarna ne ofera  toate astea si ceva in plus. Anotimpul alb mai inseamna si vacanta, abundenta de omat, peisaje de vis,  relaxare sau, dimpotriva, senzatii tari,  distractie maxima, evadarea din cotidian, ocazia a trai momente unice inspirand aerul rece si curat de munte, pe versanti inzapeziti, printre brazi, cabane calduroase si primitoare, telecabine si teleschi. Buna dispozitie, optimism, adrenalina, pe scurt,  sporturile de iarna.

Nu am fost niciodata genul sportiv, dar mi-a placut de mica fotbalul(doar sa ma uit), apoi mi-am indreptat atentia spre gimnastica, patinaj, handbal, baschet, schi si nu in ultimul rand, tenis. Cel mai mult am iubit tenisul, pe care l-am practicat timp de 4 ani la diverse cluburi din capitala, dar cele mai frumoase amintiri mi-au fost oferite de schi-ul alpin. In Predeal, pe partia de la Clabucet, am experimentat cele mai neobisnuite  senzatii din viata mea: teama, euforie, durere, satisfactia reusitei. Aici am pus pentru prima data claparii in picioare, am inchiriat primele schiuri, am invatat sa alunec cu ele pe zapada, am facut plugul, am iesit din decor imbratisand  inoportun cativa brazi de pe margine si am intrat in coliziune cu niste tipi simpatici, la fel de ghinionisti ca si mine.

Schiul iti ofera acel ceva pe care niciun alt spot nu ti-l poate da: o explozie neverosimila de sentimente, plutire deasupra timpului, gratie impletita cu forta, o descatusare de pasiune, viata, energie, rafinat deghizate intr-o alunecare cand lina, cand in viteza peste albul infailibil, proaspat, infinit  al zapezii. Un zbor fantastic, printre vise marete, catre eternitate.

Insa senzatia deplina de libertate ti-o ofera cel mai atragator, dinamic  si tineresc sport de iarna, snowboard-ul.  Adesea descris ca “surful pe zapada”, cu  origini in Statele Unite (1960-1970), imprumutand tehnici si sarituri din surfing si skateboarding, snowboarding-ul a devenit popular in anii 1980 si 1990, in mare parte datorita simplitatii si usurintei cu care poate fi invatat. Pare fascinant de…periculos, astfel incat nu sunt tentata sa-l experimentez. Cel putin deocamdata.

Primul sport de iarna pe care l-am invatat a fost patinajul. S-a intamplat in urma cu multi ani, la patinoarul M. Flamaropol din cadrul Complexului Sportiv “Lia Manoliu”. Urmarind competiile de patinaj artistic la televizor, am realizat rapid ca acesta  nu este alceva decat  definitia elegantei, gratiei, sensibilitatii si emotiei pure pe gheata.  O arta in toata puterea cuvantului. Din pacate, interesul meu pentru patinaj(si pentru orice alt sport de altfel) a fost inlocuit incepand din 2005 cu cel pentru fotbal, mai ales pentru echipa mea favorita, Steaua Bucuresti, astfel ca azi nu ma mai atrage nici sa-l practic, nici sa-l vizionez. Dar cine ar putea refuza o invitatie in New York City?

De ce oare iubeam atat de mult iarna in copilarie? Pentru distractia zilnica de la derdelus! Saniusul este cel mai vechi sport de iarna, cel mai indragit de copii, dar si de unii adulti care il practica  pe partii mari cum sunt cele din zonele montane. Bobul este, de asemenea, un sport de iarna cu traditie mai ales in randul localnicilor din zonele montane. Practicat pe partiile de gheata, bobul presupune un risc crescut pentru neinitiati. In Romania,  nu se practica cu prea mult interes din cauza lipsei de partii amenajate in acest sens. Cei care se incumeta sunt obisnuiti cu traseele montane lungi si cu viteza mare. Este indicat celor care iubesc adrenalina si care sunt profesionisti in condusul autovehiculelor de dimensiuni mici.

Am lasat special pentru final cel mai spectaculos si periculos sport de iarna: ski jumping-ul. O disciplina incredibil de tehnica si gratioasa, in care concurentii par sa sfideze graviatatia in timp ce pultesc in aer in jur de 5-7 secunde. Este nevoie de o indemanare desavarsita pentru a zbura 80 de metri si a ateriza perfect, avand la dispoztie doar schiurile si bratele pentru a iti mentine echilibrul.

Cine se incumeta, cine se avanta, cine are curajul sa sara de la o asemenea trambulina? :P

Va plac sporturile de iarna? Care este preferatul vostru?

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre dragoste, daca visez la cel mai frumos loc de pe Terra, scriu despre Iguazu, daca sunt curioasa care sunt beneficiile ceaiului asupra organismului uman,  scriu despre tipurile de ceai, daca-mi este dor de Bruges, trec in revista “Venetiile Nordului” , iar daca sunt deprimata si stresata aparent fara motiv, scriu despre meteodependenta.

De cateva zile sunt tot mai obosita si mai trista. Deprimata e cam exagerat spus, nici melancolica nu as aprecia pentru ca nu mai visez la nimic, suparata s-ar potrivi oarecum pentru ca imi detest locul actual de munca, simt ca am ajuns in infern, si va spun, apropos de un articol recent marca Dragos FRD,  din experienta proprie, ca e de milioane de ori mai indicat Paradisul, chit ca te plictisesti de moarte. Am cautat termenul potrivit pentru starea mea de spirit si l-am gasit: apatie. Am pierdut definitiv cheful de viata si-l declar nul. Aseara am incercat, in disperare de cauza,  o sedinta terapeutica de shopping. Nici macar asta nu a functionat… Si pentru ca sunt obisnuita sa caut (si sa si gasesc) o explicatie sau cauza pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere, am identificat-o imediat  pe cea responsabila pentru pierderea suferita zilele astea : sunt meteosensibila.

Este dovedit stiintific ca fluctuatiile de temperatura au un efect negativ asupra organismului uman, ca scaderea sau cresterea subita a temperaturii afecteaza metabolismul, iar riscul aparitiei bolilor precum astmul, afectiunilor pulmonare, a celor respiratorii, alergiilor, a depresiei si a problemelor de nutritie este destul de ridicat. Cresterea nivelului de stres, deficientele mentale, tulburarile de comportament sunt puse tot pe seama schimbarilor meteorologice bruste. Concret, ce este meteosensibilitatea? Meteosensibilitatea este declansata de campurile electromagnetice care insotesc schimbarile meteorologice, dar si de starea generala de sanatate. Aceste campuri electromagnetice sunt de fapt cele care duc la variatii ale tensiunii arteriale si probleme circulatorii, la dureri de cap si stari de epuizare fizica, somnolenta, depresii, fobii, tendinte de izolare, ameteli, dificultati de concentrare sau insomnie, la dureri osteoarticulare.
Este un strigat de alarma al organismului, consecinta unor dereglari diverse, acumulari de toxine, tensiuni fizice (musculare) si psihologice, care duc la o stare generala de disconfort. Proportional vorbind, meteosensibilitatea este de 3 ori mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor, fiind mai des intalnita la persoanele care traiesc in mediul urban.  Se presupune ca se petrece acest lucru din cauza ca isi petrec foarte mult timp in spatii inchise, iar organismul si-a pierdut capacitatea de adaptare la transformarile impuse de vreme. Si foarte important de stiut, orice meteosensibil are modul sau unic de manifestare. Mai multe informatii si sfaturi gasiti aici.

Intelegeti acum de ce nu agreez eu cel mai frumos, bogat si colorat anotimp in acceptiunea intregii blogosfere?

Voi sunteti meteodependenti? In aceasta perioada aveti o dieta echilibrata, o alimentatie  sanatoasa, saraca in grasimi, evitati alcoolul si tutunul,  spatiile inchise,  televizorul si calculatorul,  petreceti mult timp in natura, faceti sport macar 30 de minute pe zi?  Sunteti mai degraba optimisti sau mai degraba pesimisti , care este starea generala de spirit ce va caracterizeaza pe durata celor trei luni de toamna ? Cum ati suportat valul de caldura ce s-a abatut in ultima saptamana asupra tarii noastre?

Sa fi fost el? Sau doar un nevinovat arici de mare?

Probabil nu voi sti niciodata. Oricat ne-am stradui sa descoperim adevarul, unele lucruri sunt menite sa ramana pe veci un mister neelucidat. Asa si cu animalutul care m-a intepat pe mine in urma cu 5 ani pe cand inotam linistita in apele caldute ale Marii Egee. Pana azi am considerat ca autorul teribilei agresiuni a fost un aventurier arici de mare. Dar azi, citind acest articol, am mai descoperit un posibil suspect: nimicitorul dragon de mare, ce a speriat intreg litoralul romanesc si a pus pe fuga sutele de mii de turisti ce-l luasera cu asalt.   Oamenii sunt nedumeriti, nu au mai auzit niciodata de acest peste de marimea unui guvide, care are pe partea dorsala patru spini orientati inainte, ce patrund sub piele si al carui venin este destul de puternic, actionand atat asupra sistemului nervos, dar si al sangelui.

Intepaturile in spinii dorsali sau ai operculului devin periculoase, uneori mortale datorita veninului injectat. Acest venin are actiune toxica asupra sistemului nervos si hemolitica asupra sangelui. In prima faza, durerile sunt foarte mari pot dura cateva ore si pot fi cazuri mortale pentru persoanele cardiace. Persoanele care au venit in contact cu spinii acestui peste pot prezenta palpitatii, delir, stari vomitive, febra, iar intensitatea acestora este in functie de cantitatea de venin injectata, dar si de rezistenta celui accidentat.

Dar cu adevarat suspect mi se pare faptul ca pe litoralul romanesc nu e niciodata liniste, in fiecare an trebuie sa apara ceva nou, trebuie sa se intample ceva, astfel incat activitatea turistica sa fie serios perturbata. Suntem noi paranoici sau chiar exista o intreaga conspiratie indreptata impotriva Romaniei?

Dar sa lasam pentru moment Marea Neagra si se revenim la aventura vietii mele, petrecuta cum ziceam mai sus, in 2005 in Marea Egee. Ma aflam de cateva zile pe litoralul grecesc, in simpatica statiune Olympic Beach

si intr-o dimineata senina(asa cum sunt toate acolo) de august am plecat la plaja. Nimic neobisnuit pana aici.   Dupa ce m-am saturat de jocul cu valurile si de inotat,

obosita de la atata efort, am atins cu picioarele nisipul de pe fundul marii, si in acel moment am simtit o intepatura scurta, iar o durere puternica mi-a invadat tot corpul. Intrigata, am iesit repede din apa, cu ultimele forte am alergat pana la primul dus de pe plaja si mi-am privit piciorul care intr-o secunda se umflase neasteptat de rau. Din ce in ce mai speriata de durerea coplesitoare am pornit pe faleza spre vila unde eram cazata.

Mi-am luat asigurarea medicala si m-am indreptat grabita spre agentia de turism din statiune. Le-am spus ce patisem, a venit si patronul care mi-a explicat(in engleza), dupa ce a auzit istorioara, ca trebuie sa fiu o persoana foarte ghinionista de vreme ce m-a intepat un astfel de peste care nu se intalneste frecvent decat in largul Marii Egee si nu la mal, acolo unde  dadusem eu peste el. Pana la urma totul s-a terminat cu bine, mi-au trimis acasa un medic care mi-a aplicat o injectie, mi-a recomandat niste pastile, un unguent si in cateva zile piciorul a inceput sa se dezumfle… Eu insa am ramas traumatizata, din acel moment, pe toata durata sejurului, frica de a calca in mare m-a paralizat si m-am vazut in imposibilitate de a mai inota sau a intra in apa. Practic s-a dus tot farmecul concediului…

Dilema insa persista. Sa fi fost un dragon de mare? Medicii ii avertizeaza  pe cei aflati la malul marii ca durerea provocata de dragonul de mare este foarte mare, iar specialistii explica aparitia pestilor astfel :  „apa este usor indulcita, iar ei s-au apropiat mai mult de tarm”. Sau sa fi fost un banal arici de mare, de care este plin litoralul grecesc si pentru care exista niste modele speciale de slapi  comercializate in toate magazinele(in 2008, cand am fost ultima data, costa 10 euro perechea)?

Potrivit unui comunicat al Direcţiei de Sanatate Publica Judeteana Constanta, in perioada 25 – 29 iulie, 44 de persoane s-au prezentat la Unitatea de Primire Urgente a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, dupa ce au fost intepate de dragonul de mare – 43 de persoane si de pisica de mare –  o persoana.

Alarmant, nu?

1. Când te-ai îndrăgostit ultima oară?

Irelevant.

2. Care sunt sporturile tale preferate şi care dintre ele le practici?

Inotul si tenisul. In trecut imi placeau si patinajul artistic si gimnastica, iar pana ieri ma uitam si comentam fotbal.  In prezent, singurul practicat e inotul.

3. Când ai spus ultima oară ”te iubesc!”şi cui?

Irelevant.

4. Care este melodia care o cânţi sub duş?

Pentru asta iti trebuie o anumita stare sufleteasca care implica buna dispozitie, bucuria de a trai,  speranta, visare. Ceea ce e exclus in cazul meu. Probabil ca se aude totusi o melodie, cea a stropilor de apa ingemanati cu lacrimile mele.

5. Care este culoarea ta favorită?

Depinde de anotimp. Negrul iarna, albul vara.

6. Este vreun lucru pe care ai vrea să-l schimbi la tine? Dacă da, care?

Cam multe. Lipsa norocului, in principal.

7. Care este partea ta preferată a zilei? De ce?

Imi place miezul  zilei pentru ca abia atunci ma trezesc cu adevarat, iar concentratia e maxima.

Merge mai departe la tot blogrollul.