Nu sunt nici cea mai iertatoare si nici cea mai ingaduitoare persoana de pe Terra, dar nici cea mai categorica. Sunt incapatanata, orgolioasa, suparacioasa, mofturoasa, dar am si eu slabiciunile mele. Stiu sa recunosc cand gresesc si imi dau rapid seama cand nu are rost sa insist. Dragoste cu sila nu se face, iar eu cred in relatii, nu in momente. De-a lungul timpului am facut destule compromisuri, am acordat a doua si a mia sansa, am lasat de la mine, m-am facut ca ploua, ca nu observ, ca nu ma afecteaza anumite gesturi, actiuni sau aprecieri ale celor din jur. Sunt maleabila si nu prea.

Cu toate ca multi dintre voi m-ati sfatuit sa merg in alta parte (probabil va mai aduceti aminte patania descrisa in acest articol), pentru ca in zona mea locurile unde se pot servi bauturi proaspete si delicioase pe baza de cofeina, lapte si frisca sau fructe exotice si citrice, in conditii moderne, care presupun existenta wi-fi-ului, lipsesc cu desavarsire, am decis sa-i mai acord o sansa singurei cafenele din cartier care intruneste conditiile cerute de mine. A doua oara lucrurile au stat cu totul altfel, ne-a intampinat si ne-a servit prompt un tanar angajat extrem de politicos, profesionist, descurcaret, stapan pe meserie, care mi-a furnizat, imediat ce l-am rugat, parola de internet, asa ca am accesat cu succes inclusiv blogul, am facut poze in voie, nimeni nu s-a sesizat ca as comite o infractiune, nimeni nu a mai fumat, cu nota de plata nu au mai existat probleme, asa ca seara s-a desfasurat intr-o atmosfera agreabila, eleganta, relaxanta. M-am simtit excelent, in largul meu, ca acasa si mi-a propus sa revin acolo ori de cate ori am chef, timp si bani.

In concluzie, de obicei imi place sa acord oamenilor si locurilor (restaurante, destinatii de vacanta etc) oportunitatea de a-mi demonstra ca m-am inselat in privinta lor, ca daca m-au dezamagit initial, a fost doar o intamplare nefericita. Simt ca aproape oricine merita sa primeasca a doua sansa.

Situatii in care acord a doua sansa:

– cand sunt indragostita (evident ca barbatul iubit va primi o multime de sanse, pana se umple paharul si de atunci va fi pe cont propriu)

– cand realizez ca e posibil ca o mica parte din vina sa-mi apartina si mie

– cand persoana imi este foarte simpatica si isi mai si cere scuze

– cand sesizez un anumit potential in locul sau omul respectiv. Cand imi dau seama ca relatia dintre noi poate fi de viitor

– cand greseala nu este foarte grava

-cand nu am alternativa

Pe cat de permisiva sunt cu persoanele dragi, pe atat de intoleranta si intransigenta pot deveni cu cei pe care ii banuiesc de malitiozitate, calomniere, cu cei care imi nasc suspiciuni, care-mi starnesc neincrederea si nu-mi sunt foarte simpatici, care in ciuda bunavointei aratate, ma ataca din senin.

Obisnuiti sa acordati a doua sansa? Credeti ca oricine o merita? Cine si in ce conditii beneficiaza cel mai repede de ea?