Îmi place să vizionez filme. Nu mă consider un cinefil pasionat, nu mă pretind a fi critic de film. Nu am o “normă” de filme pe care să o parcurg într-un interval definit de timp, etc. Îmi suscită un interes deosebit genurile thriller şi dramă, filme ce pun accent pe latura psihică a personajelor şi sunt inspirate din viaţa cotidiană. Cu toate acestea, nu refuz un film bun de acţiune sau o comedie decentă.

Voi încerca să explic de ce am ales să abordez acest subiect. Filmele fac parte din viaţa noastră, sunt un mijloc de relaxare, de petrecere a timpului liber, de socializare şi, totodată, oferă motive de reflecţie. Aşteptăm sfârşitul de săptămână cu înfrigurare, urmărim cu atenţie site-urile de specialitate, doar-doar mai apare vreun film tare, un block-buster, de preferat, acţiune, cu cât mai multă violenţă, arme şi sânge sau o comedie, dar una să ne crape fălcile de râs – este musai să conţină numeroase scene de sex, dar nu oricum; actorii trebui să fie surprinşi în ipostaze cât mai stânjenitoare. Mai nou, sunt la modă comediile romantice, cu o ea în rol de gâsculiţă cam naivă şi un el introvertit, ghinionist într-ale amorului, dar dornic să înveţe; dragostea triumfă la final şi ei rămân împreună, probabil până la adânci bătrâneţi. În fine, tipologia personajelor poate să difere, însă deznodământul, în majoritatea cazurilor, este identic.

Bun, mergem la mall, urcăm calmi până la ultimul etaj, ne prezentăm tacticos la unul dintre ghişeele cinematografului, îi zâmbim candid domnişoarei şi îi solicităm două sau mai multe bilete, căci am fost prevăzători şi am făcut dinainte rezervare on-line. Suntem întrebaţi dacă avem card de fidelitate. Desigur, doar suntem mari amatori de filme! Ne uităm la ceas, mai avem trei sferturi de oră până la film. Timpul este aliatul nostru, mergem să mâncăm la un fast-food ultracunoscut, stăm de vorbă, trebuie să înceapă filmul. Ne îndreptăm grăbiţi spre sala unde rulează respectiva peliculă, cumpărăm din fugă floricele şi suc la suprapreţ şi ne aşezăm comod pe scaune. Ne uităm în jur şi ne rugăm în gând să nu fie şi mujici printre ceilalţi spectatori; nu ne place să fim deranjaţi în timpul spectacolului! Vedem filmul şi ne întoarcem acasă, fericiţi că am bifat încă o producţie americană care face furori în box-office.

Întrebarea mea este: cu ce rămânem după vizionarea unui astfel de film? Suntem mai culţi, mai reflexivi, mai preocupaţi de ceea ce se petrece în jurul nostru? Răspunsul este personal, nu coincide pentru toţi. Mă atrage cinematografia europeană. În ultimul timp, am vizionat destul de multe producţii ruse, franceze, germane şi sârbe. Adaug la acestea un film finlandez şi unul olandez. Ce am observat la producţiile europene: primo, subiectele sunt complexe şi foarte bine ancorate în realitate, iar efectele speciale sunt foarte reduse ca amploare şi mult mai greu sesizabile decât în producţiile de peste ocean. Secundo: fără a beneficia de bugete atât de generoase precum cele produse la Hollywood, aceste filme mi-au captat atenţia, însă este vorba de o atenţie vie, activă, nu de una pasivă şi predictivă. Interpretarea actorilor este mai profundă şi mai expresivă. În fine, nu vreau să perorez prea mult. De asemena, nu doresc să fiu înţeles greşit, am văzut foarte multe filme americane excelente, atât prin subiectele tratate, cât şi datorită actorilor. Totuşi, rămân cu impresia că majoritatea producţiilor turnate în SUA sunt axate pe consumul de masă, fără să aibă un mesaj anume. Îl invit pe Vacitim sau pe oricine altcineva să ne vorbească şi despre filmele asiatice sau produse de alte naţiuni extraeuropene.

Voi ce preferaţi, Hollywood sau restul lumii, ori poate ambele? Vă rog să argumentaţi opţiunea!

Ideea acestui articol mi-a venit in clipa in care Vacitim mi-a facut cont pe facebook. Se intampla in preajma sarbatorilor, blogurile erau goale, eu ma intrebam unde a disparut toata lumea. Surpriza m-a izbit in moalele capului, m-a debusolat si m-a pus serios pe ganduri cand i-am  descoperit pe toti  “on chat” pe facebook, oferind cu generozitate, in stanga si-n dreapta, celebrele si “amuzantele” like-uri. Si concluzia a venit mai evidenta si mai dureroasa ca nicicand: oamenii adora facebook-ul. Il prefera blogului. Oare atat de insetati de comunicare sa fie ceilalti incat sa-si doreasca mai mult decat ce le ofera acesta din urma? Blog, facebook, twitter, mess…nu e prea mult? Cand ai timp de toate?

Este facebook-ul o societate virtuala sanatoasa? Unde va place mai mult sa socializati, pe blog sau pe facebook? Caruia ii acordati mai mult din timpul vostru?

Prima parte o gasiti aici.

–         Chiar trebuie să te întorci mâine seară la unitate? Poate că reuşeşti să îi convingi să te mai lase o zi! De altfel, nu cred că……

–         Eei, Ligia, nu fi prostuţă, ştii foarte bine că în armată nu se negociază. Ordinele se execută, nu se discută!

–         Uff, tu şi militarii tăi, niciodată nu voi înţelege viaţa asta cazonă… parcă sunteţi nişte roboţi, nu fă aia, nu fă ailaltă…… păi ce, voi gândiţi numai când vi se ordonă?

–         Hehe, nu este chiar aşa….. gândim în limitele ordinului, în aşa fel încât să îl respectăm!

–         Aha, te-am prins! Am avut, totuşi, dreptate!

Este vară, vântul adie uşor, ne plimbăm pe plajă şi admirăm vapoarele din larg. Sunt aşa de mici, par nişte licurici. Te aşezi, iar eu mă intind înspre tine. Îmi apropii cuminte capul de pieptul tău. Zâmbeşti triumfător şi îţi treci mâinile prin părul meu. Îţi place mult, căci este tuns scurt şi îţi gâdilă palmele. Ridic privirea spre tine şi îţi privesc ochii. Ah, da… ..ochii tăi, cei doi aştri care îmi luminează sufletul! Nu mă mai satur să mă uit la ei fix, dar totuşi cedez, căci mă tem, îmi este frică să nu mă orbească! Râzi uşor, sună ca un ciripit; iar ai câştigat, ştii foarte bine că nu îţi pot rezista! Te apleci puţin, îmi săruţi uşor fruntea, apoi vârful nasului şi, în final… Îmi place! Buzele tale au gust de mare; deschid ritmic gura, încercând să respir mai mult aer, însă tu îmi tai răsuflarea, vrei să sorbi fiecare părticică din viaţa mea! Îmi doresc să scap, dar m-ai înlănţuit strâns. Marea este singura mea aliată, valurile ei caută din răsputeri să mă răpească din braţele tale, dar tu nu îmi dai drumul! Uite… uite!!! Acum vine un talaz mare, este şansa mea, unica! Suntem acoperiţi într-o clipă, dar realizez imediat că vom rămâne aşa pentru eternitate, noi vom personifica mitul androginului!

Îmi ia puţin timp să mă dezmeticesc şi te contemplu din nou cu nesaţ. Eşti culcată pe nisipul fin, iar trupul tău gol şi ud devine auriu, căci luna şi stelele se revarsă asupra lui. Schiţez un zâmbet, să te conving că sunt pregătit dar, de fapt, habar nu am ce să fac! De fapt, ştiu, dar nu am curaj….. Îmi întinzi mâna şi mă chemi, iar eu mă supun, afişând un chip inocent. Ne iubim intens, te zbaţi precum o leoaică…… te linişteşti repede, însă o faci doar ca să mă amăgeşti şi te arunci din nou asupra mea……

Respirăm greu amândoi, suntem extenuaţi. Ce contează? Suntem fericiţi, îmi şopteşti încontinuu ceva la ureche, dar nu reuşesc să înţeleg. Cuvintele nu mai înseamnă nimic! Este prima noastră noapte de dragoste. Taci brusc şi se face linişte…..

–         Marius, te implor, ordonă timpului să se oprească aici, pentru vecie!

–         Nu pot, nu îmi doresc asta, Ligia! Sunt egoist, vreau ca aceste clipe să se repete!

Un ţipăt sfâşietor şi prelung mă face să tresar. Deschid ochii şi prives în jur. Este o bătrână care îşi strigă soţul, dar el nu îi răspunde şi doarme, ca şi tine. Stau în genunchi acum. Mâna mea dreaptă îţi mângâie încet poza. Îţi este frig, piatra funerară este foarte rece! Nu mai am lacrimi să plâng. Mă gândesc cu groază că spinii din inima mea se vor usca şi voi uita. Nu, nu pot să accept asta! Şoferul, accidentul……pe el l-am iertat demult! Aaaah, DACĂ nu aş fi plecat atunci!!!! Îmi spun: “Ticălosule, criminalule, tu ai ucis-o!

Oooh, Ligia, îl aveam!!! Aveam inelul în buzunarul hainei! L-am ales cu grijă, exact cum îţi place ţie: subţire, din argint, căci ştiu că deteşti aurul, cu un mic diamant în mijloc. Pregătisem totul, restaurantul, cina, şampania, era perfect! El, el este de vină, demonul geloziei, da, el m-a ispitit! Mi-a poruncit să plec, m-a smuls de lângă tine, blestematul!

Tu nu mai eşti acum, dar ştiu că eşti lângă mine! Simt mângâierea ta tandră şi aud cum mă chemi să vin la tine. Nu, Ligia, nu voi veni! Trebuie să trăiesc, sunt osândit să te iubesc perpetuu. Ne vom revedea, iubito, dar nu încă. Nu încă!

Fin

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port pulover de lana, bocanci, geaca, caciula,  desi sunt extrem de friguroasa.

2. L-am pierdut si mi-e greu sa redescopar spiritul sarbatorilor de iarna.

Sarbatorile de iarna si-au pierdut farmecul de altadata. Petrecerile cu prietenii sunt lipsite de emotii veritabile , goana dupa cadouri si algomeratia acestei perioade e aproape stresanta si obositoare,  multa forfota pentru nimic. Nu mai simt nici mirosul de brad sau de portocale, nu mai ascult nici povesti la gura sobei. Toate apartin copilariei care e pierduta undeva in negura timpului Macinati de nesiguranta, saracie, griji si nevoi am intrat intr-o rutina a sfarsitului de an, iar  daca exista pe undeva o senzatie de placere, cu siguranta a disparut bucuria deplina simtita odinioara. Traditiile si obiceiurile sunt curpinse parca de o perdea de ceata care odata cu trecerea timpului devine tot mai deasa.

3. Sunt dependenta de vreme insorita, caldura, vara

Lipsa soarelui de pe cer timp de 3 luni imi provoaca angoase, anxietati si o tristete greu de suportat. Devin brusc meditativa, lucida, pesimista. Am nevoie de caldura soarelui pentru a simti ca traiesc cu adevarat.

4. Nu suport mocirla care se formeaza imediat dupa topirea zapezii.

Nu-mi mai place zapada. Erau vremuri cand o adoram, dar acum nu mai e un motiv de bucurie, ci de ingrijorare. E feerica in imagini, la munte, pe net, in povestile copilariei, dar nu si cand locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul.

Peisajul se schimba peste noapte, din alb in nuante de gri, cenusiu si chiar  maro. Aici, frumusetea iernii nu e decat o iluzie,  printre betoane, bulevarde aglomerate si trafic infernal, entuziasmul iti  trece rapid cand vezi ca  strazile sunt pline de balti si mormane de zapada , iar picioarele te  dor  de la inotatul  prin nameti. Iar daca ai nefericita inspiratie sa porti cizme cu toc sau din piele intoarsa risti sa ajungi acasa cu ele pline de apa, inghetat bocna si epuizat.

5.Trecerea ireversibila a timpului, in fiecare iarna imbatranesc cu un an.

M-am nascut iarna, in curand va fi ziua mea. Acesta este principalul motiv pentru care imi doresc…o vara eterna.

Va place iarna? De ce?

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand elementul feminin asociat noptii, apei si pamantului (Yin) si celalalt reprezentand elementul masculin asociat luminozitatii, focului si vantului (Yang). Yin este elementul pasiv, Yang este elementul activ. Unul este principiul binelui, celalalt este principiul raului. Impreuna, scriu destinul si personalitatea fiecaruia dintre noi, influentand actiunile acesteia. Principiul care detine intaietatea asupra personalitatii mele(dintr-un calcul facut astfel: din numele  intreg, adica din nume si prenume, se numara literele cu valoare feminina Yan, adica b, k, t si literele cu valoare masculina Yang, adica a, j, s, daca sunt mai multe litere masculine decat feminine, inseamna ca esti predominant Yang, daca prevaleaza literele feminine, inseamna ca personalitatea ta se afla sub semnul lui Yin) este Yang, fiind astfel caracterizata: o fire activa ce simte in permanenta dorinta de schimbare, o buna organizatoare,  ai reale aptitudini de lider, te faci cu usurinta remarcata in orice situatie si indeosebi in cele critice, esti atat criticata, cat si admirata si invidiata, esti o personalitate puternica ce are tendinta de a-i domina pe cei din jur. Mai multe detalii aflati aici.

Trei. Simbolizeaza Trinitatea, impacarea contrariilor, rezolva disonanta creata de polaritatea lui doi, se poate referi la expansiune si la a invata din experientele vietii. Este considerat un numar norocos si este asociat cu banii si cu norocul, mai exprima comunicarea de orice fel, teatrul, actoria si umorul. Desi acest numar poseda atributele intelepciunii, intelegerii si cunoasterii, din punct de vedere negativ el se poate manifesta pesimism, nesabuinta si risc inutil. Este perceput ca numar magic. De asemenea, trei este cifra de vibratie a zilei mele de nastere (pentru cei care au data nasterii formata dintr-o singura cifra, aceasta e aceeasi cu cifra de vibratie, pentru cei care au data de nastere formata din doua cifre isi pot afla cifra de vibratie adunand cele doua cifre intre ele, de exemplu, o persoana nascuta pe 12, va avea cifra de vibratie 3. Mai multe detalii gasiti aici.

Patru reprezinta Materia. Un concept des asociat acestui numar este timpul, pe baza faptului ca anul are patru anotimpuri si luna patru saptamani. Pe mine ma duce cu gandul la cele patru punctele cardinale, din care, evident, am si un preferat. Vestul. De anotimp nu cred ca mai este cazul sa mentionez, toata lumea stie ca ador vara. :)

Cinci semnifica senzualitatea, sexualitatea, barbatia. Este asociat cu notiunea de protectie, cunoasterea celor cinci simturi. Acest numar guverneaza capacitatea noastra de a gandi clar si posibilitatile noastre intelectuale. Cinci reprezinta deschiderea catre experiente si idei noi, fiinde adesea caracterizat prin impingerea limitelor vietii. E un numar complex care se refera la starea noastra de sanatate fizica si mentala. Imi place semificatia ei, pentru ca alaturi de iubire, visez la fel de mult la siguranta si protectie. Si, sa nu uitam, initiala numelui meu, N, e echivalentul numeric al lui 5 si reprezinta imaginatia. E intuitiv si comunicativ, dar din punct de vedere negativ poate fi predispus la gelozie.

Sase reprezinta armonia si frumusetea, ajuta mult la intemeierea relatiilor si corespunde intalnirii dintre doua persoane. Este asociat acelor lucruri de care suntem atrasi si ne fac placere. Daca e asa, sase corespunde activitatii pe care o iubesc cel mai mult, de care sunt irezistibil atrasa. O practicati si voi, va este arhicunoscuta, asa ca nu mai insist asupra ei. Se numeste blogging. :)

Sapte reprezinta nasterea, moartea, magia, e considerat un numar spiritual pentru ca e iluzoriu, e sacru pentru ca sunt sapte zile intr-o saptamana, Pamantul a fost format in sapte etape. Pe mine acest numar ma duce cu gandul la cele sapte minuni ale lumii, dar nu la cele antice, ci la cele moderne, si cum sunt o amatoare de locuri frumoase, stravechi si enigmatice, imi exprim preferinta pentru ruinele incase de la Machu Picchu.

Opt semnifica lumea materiala, dreptatea. Este considerat a fi numarul influentelor karmice, cand suntem chemati sa platim datorii facute in aceasta viata si in cele anterioare. Reprezinta munca din greu si lectiile invatate prin munca. Mai mult ca oricare alt numar, opt cauta banii si succesul material, dar greutatile pe care le intampina in cautarea recompenselor sunt imense. Rasturnari de situatie majore sunt comune numarului opt. Pentru ca acesta este numarul lui Saturn, cel care-mi guverneaza mie zodia, nu pot sa nu remarc similitudinile intre acest numar si destinul meu marcat de greutati, obstacole, lectiile repetate la infinit si niciodata invatate.

Noua reprezinta schimbarea, inventia si evolutia care se naste din inspiratie. El este, in opinia mea, cel mai frumos numar, pentru ca, asa cum ii dezvaluiam zilele trecute lui vacitim, locul meu preferat pe Terra este…in al noualea  cer. :P

De aici am aflat ca, fiind nascuta intr-o zi de 12, cartea Tarotului care ma reprezinta este Spanzuratul, simbolizand sacrificiile sufletesti pe care le am de facut. Alegeri dificile de-a lungul vietii, destin greu si anevoios, devotament si supunere. Dezamagire, dependenta, impasuri, probleme cu oasele sau incheieturile. :( Mi se potriveste 99%. :( Numai cu oasele nu am avut inca probleme… :P

Care  este numarul vostru preferat? Dar ziua in care v-ati nascut?

5.30 dimineata. Mobilul imi da desteptarea. Incerc sa ma dezmeticesc. Nebuloasa. Oare pe ce planeta ma aflu? A, da, tot pe Terra! :( Nimic nu s-a schimbat de aseara…

Dorinta mea cea tainica este sa emigrez pe o alta galaxie. Ma multumesc si cu un alt Sistem Solar, singura conditie este ca locul  sa fie cat mai departe de planeta actuala.

7.30. Ajung la job. Surpriza de proportii: fara sa intarzii! Nu s-a mai intamplat asta de ani de zile, sentimentul este placut, reconfortant, incurajator. Hai ca se poate, imi zic, ce-ar fi sa-mi reuseasca si maine figura?

Dupa job, sesiune de shopping(6 ore). Pranz in oras. Ajung acasa cu doua sacose care mi-au rupt mainile. Detest sa car  lucruri grele. Printre cumparaturi o sticla de apa de izvor…

Cu ultimele forte deschid calculatorul… Si blogul???

Acest articol este dedicat tuturor celor care au si blog si serviciu, si care reusesc sa obtina performante maxime cu ambele. Celor care desi merg  la job sau scoala(liceu, facultate), posteaza zilnic pe blog articole de calitate si nu se opresc aici, isi viziteaza si prietenii din blogosfera lasandu-le comentarii. Aveti toata admiratia si respectul meu!

Eu nu voi reusi niciodata sa le impac pe amandoua.

Intotdeauna m-am confruntat cu aceasta dilema, cum este mai bine, sa faci un singur lucru, dar bine sau doua ori mai multe, dar…prost? Bine, poate am folosit un termen cam dur, sa zicem mediocru, astfel incat sa nu inregistrezi succese notabile sau performante iesite din comun. Iar satisfactiile sa fie pe masura.

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. :) In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. :) Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara…

Nu, nu sunt o bloggerita veritabila si nu voi fi niciodata. Nu asta am urmarit, blogul l-am deschis acum un an pe 4 septembrie mai mult in joaca si pentru ca aveam foarte mult timp liber. Si idei traznite.  Mai mult de 6 luni de zile nu am interactionat cu blogosfera, am preferat sa raman in anonimat, abia prin martie am hotarat sa adaug primele persoane in blogroll. Tot atunci mi-am luat inima-n dinti si am inceput sa postez pe alte bloguri si altceva decat opinii despre fotbal. Nu mi-a fost deloc greu, pentru ca mereu l-am avut langa mine pe Dragos, sprijinul sau contand decisiv pentru pastrarea blogului. Probabil ca daca nu ar fi fost el, acest articol nu ar fi fost scris azi. Dragos a constituit de fapt motorul acestui blog, de una singura nu m-as fi descurcat. E o bucurie sa-l am alaturi si sa va am alaturi. Acesta este mesajul meu de azi, menirea unui blog este sa aduca oamenii impreuna, sa-i faca sa devina prieteni, in primul rand in online si mai apoi, daca lucrurile decurg firesc, si in offline. Va multumesc pentru tot, in cele cateva luni care s-au scurs din momentul introducerii primei persoane in blogroll pana in prezent am reusit sa cunosc cativa oameni cu adevarat minunati. Pe voi.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G5H50j4DHXk]

“A trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două imagini despre tine: a ta şi a celorlalţi.” (G. Liiceanu)

Se mai ascunde ceva dincolo de aparente? Sau nu  a mai ramas nimic? Si chiar  daca mai exista ceva, oricum nu prea mai intereseaza pe nimeni. Da, suntem atat de ocupati cu aparenta, incat prea putin ne mai pasa de realitate. Nu mai stim cine suntem de fapt, nu reusim sa scapam de masca pe care o purtam in societate nici macar cand suntem doar cu noi insine, departe de privirile iscoditoare si de aprecierile critice ale celor din jur.

Am mai spus pe blog si cu alte ocazii ca nu-mi place sa judec oamenii pentru actiunile sau gandurile lor. De asemenea evit etichetarile de tot felul, mai ales dupa primul contact cu persoana. Citeam pe blogul lui Chocolate Follie, intr-un articol foarte interesant, ca pe ea intuitia nu o prea tradeaza si nu se inseala des in privinta oamenilor. Dupa multe prietenii dizolvate si certuri de pomina, am ajuns la concluzia ca eu nu dispun de acest fler. Da, de fiecare data aparentele au inselat, m-au inselat si m-au determinat sa fac cele mai proaste alegeri in privinta prietenilor astfel dobanditi. Primul scenariu, cel trist si aparent inexplicabil, se desfasura astfel: intalneam o persoana noua, ne simpatizam reciproc, gaseam o multime de puncte comune, pasiuni si interese identice,  aceleasi lucruri care ne deranjau sau pe care le detestam de-a dreptul, acelasi tip de umor, ce mai, simtem ca ne cunoastem dintotdeauna si sesizam o usurinta in a ne impartasi banalitati sau a ne destanui secrete. De obicei nu dura mult. O data cu trecerea timpului magia disparea, iar poleiala aurita care ne imbraca relatia se rupea brusc intr-o zi si oricat am fi incercat s-o tesem la loc, esuam lamentabil.  Descopeream uimita ca in realitate nu avem nimic in comun, ca nu suntem decat doi straini pe care viata i-a adus din greseala pe acelasi drum. Si din acel moment, caile nostre  se desparteau pentru a nu se mai intersecta vreodata. Al doilea scenariu, cel cu final fericit, avea urmatoarea traiectorie: cunoasteam o persoana pe care o antipatizam fara un motiv intemeiat din prima clipa. Pur si simplu nu-mi placea de ea. Evitam sa-i fiu prin preajma si uneori spuneam lucruri rautacioase la adresa ei. Nici ea nu parea prea incantata sa ma vada, sa vorbeasca cu mine. Inevitabil ajungeam la un conflict deschis si puteam jura ca nu vom fi niciodata prietene. Exact aceste persoane pe care intial le-am privit cu reticenta, ba chiar mi-au parut nesuferite, au ajuns sa-mi devina cele mai bune prietene. Pe parcurs ceva se intampla. O chestie banala care ne demonstra cat de multe avem in comun si ne irosim in ura si dispret. O intamplare a vietii ne unea pentru a nu ne mai desparti niciodata.

Nu am cum sa-mi explic aceste intorsaturi de situatie, dar parca de prea multe ori m-am inselat, grabindu-ma sa dau verdicte si sa-mi fac prieteni bazandu-ma pe prima impresie, pe feeling, pe fler si apoi am  regretat amarnic. Probabil asta se intampla pentru ca de cele mai multe ori uitam sa privim dincolo de aparente, vedem doar ce ne convine noua sa vedem, iar cand oamenii isi arata adevarata fata, ramanem consternati si uluiti ca  nu am putut observa si noi asta mai devreme. Uneori cand ne decidem sa deschidem ochii este mult prea tarziu, raul fusese deja produs.

Autor: Nice

Zodia: Capricorn – Concretizez material toate gandurile creatoare utile revelatiei functiei mele interioare si mi le asum cu toata libertatea.

As vrea: sa fiu mereu senina ca o zi de vara

Pastrez: toate cursurile, cartile si caietele din facultate

Mi-as fi dorit: un drum mai drept, mai lin, fara atatea piedici si obstacole

Nu-mi place: sa fiu judecata, criticata

Ma tem: de tot si de nimic, de curgerea ireversibila a timpului

Aud: furia valurilor marii cand se sparg de stanci, fosnetul vantului printre trestii, chemarea inimilor frante, poezia nescrisa a amurgurilor violete

Imi pare rau: cand raman incremenita intr-un proiect falimentar

Imi place: sa-mi indeplinesc visuri pe care le credeam irealizabile, la care nici nu indrazneam sa ma gandesc.

Nu sunt: o fata rea si regret enorm

Dansez: rar

Niciodata: sa nu te lasi doborat, invins, sa nu renunti la idealuri

Par: ceea ce nu sunt

Plang: de nervi(uneori), de ciuda, de dor

Nu-s intotdeauna: hotarata

Nu-mi place la mine: delasarea

Sunt confuza: cand ma trezesc brusc dimineata din somn, cand sunt pusa in fata faptului implinit, cand cineva imi face o surpriza neplacuta

Am nevoie: de dragoste, intelegere, sprijin, afectiune

Ar trebui: sa nu gandesc niciodata negativ

Evident ca nu puteam da aceleasi raspunsuri ca fata de la care am preluat  leapsa. Pentru conformitate va arat acum originalul(unde ma regasesc in proportie de 95%).

Zodia: rac… capul in nori si privirea inainte sau inapoi.

As vrea: sa ma bucur..de tot.

Pastrez: amintiri.

Mi-as fi dorit: sa fiu mai curajoasa.

Nu-mi place: cand lucrurile nu ies cum vreau eu

Ma tem: de esec

Aud: doar o parte.si de multi ori ce vreau.

Imi pare rau: cand lucrurile se termina.

Imi place: sa ma incalzeasca soarele, sa simt marea aproape, sa merg desculta pe nisip, sa citesc o carte, sa am un brat de lalele, sa petrec timpul cu oamenii dragi, sa ma bucur de lucruri mici.

Nu sunt: power puff girl,dar mai incerc.

Dansez: in fiecare zi, in camera mea.

Niciodata: niciodata sa nu spui niciodata;

Par: cateodata aroganta sau prea independenta,altadata un copil.

Plang: de dor si atunci nu stie nimeni..

Nu-s intotdeauna: puternica.

Nu-mi place la mine: ca ma iau prea in serios.

Sunt confuza atunci cand trebuie sa imi dau seama ce vreau.

Am nevoie: de oameni si de dragoste.

Ar trebui: sa fiu mai relaxata decat sunt acum.

Mi-ar placea sa aflu de ce anume au nevoie si de ce se tem urmatorii: Dragos FRD, Happygirls, Black Angel, Un nou sens, Danny, Orry, Alina, ChocolatFollie, KirstDay, Diana, Ada Pavel, Strumfita cu esarfa, EuropeanDeity

Autor: Nice

…dar asta probabil ca banuiati si voi. Si daca nu, o sa aflati in randurile urmatoare de ce. Printre regulile premiului primit de la Grapefruits(careia ii multumesc pe aceasta cale) este una care spune ca trebuie sa enumar 7 lucruri despre mine, lucruri pe care eventual voi sa nu le stiti. Ha! Dupa cum repede ati inteles, sunt de o transparenta rar intalnita, sunt ca o carte deschisa, am scris o gramada despre mine, ati aflat de-a lungul timpului, atat din articole cat si din comentarii cam tot ce era de aflat, v-am dezvaluit toate secretele mele, v-am spus pana si ce (nu) servesc la micul dejun, unde o sa plec peste cateva zile si ce am facut in ultimii 3 ani. Cred ca sunteti satui de povestile despre mine, asa ca m-am hotarat sa scriu despre voi, cei mai grozavi bloggeri pe care am i-am intalnit. Se pare ca trebuie sa nominalizez  7(alta regula)… Hm, sa vedem daca reusesc sa ma incadrez. Asadar cine este awesome(nu-i mai amintesc pe cei care au primit deja premiul): colegul meu de suferinta(a se citi blog), Dragos FRD, pentru ca are rabdare cu mine, pentru ca este partea vesela, amuzanta a blogului, articolele sale fiind o sursa constanta de buna dispozitie, pentru ca ma incurajeaza mereu si-mi da cele mai bune sfaturi posibile. Nici ca mi-as putea dori un prieten mai bun! Pe happygirls am intalnit-o recent, dar instantaneu am realizat ca avem atatea in comun. E curajoasa, iar articolele sale sunt pline de invataminte. Si e foarte sincera, calda, deschisa. Ce mai, e awesome! De o spontaneitate remarcabila, Chocolate Follie m-a incantat din prima clipa prin stilul  unic de a relata diverse evenimente din viata sa. Totul e presarat cu umor, dar maturitatea si sinceritatea cu care abordeaza anumite aspecte ma uimesc de fiecare data. Iar comentariile sale sunt fresh si delicioase, ca o ploaie de vara care racoreste si spala atmosfera incinsa de tristete. In plus, avem amandoua acelasi numar norocos, 12, si ar mai fi si altele, dar stiti cum se spune…toate la timpul potrivit. O alta prezenta feminina tonica, plina de vitalitate si sfaturi bune, KirstDay aduce cu fiecare articol si comment un pic de bucurie sufletului meu. Pe DianaEmma o admir pentru eleganta, echilibrul si sinceritatea sa, ea fiind foarte importanta pentru mine, deoarece din toate postarile sale am ceva de invatat. Ultimul, dar nu cel din urma, preferatul meu este Invatatorul care m-a fermecat din prima clipa cu intelepciunea, inteligenta si umorul sau. Si bunul simt, sa nu uit.
Nu cred ca voi reusi vreodata sa fiu awesome, dar macar am garantia ca cei din jurul meu au aceasta calitate.Premiul acesta este pentru voi toti si este felul meu de a va multumi ca sunteti atat de buni, draguti si speciali.