Buna dimineata, dragi prieteni. La Multi Ani!, intai de toate. Buna dimineata si tie, tinere 2011. Azi noapte, la 12 fix, ai intrat navalnic in viata mea, m-ai luat pe nepregatite (imi cautam paharul de sampanie) si pana sa ma dezmeticesc, te-ai instalat comod la masa, ca un adevarat oaspete de onoare, cel mai asteptat, cel mai invocat, cel caruia toata lumea ii avea numele de buze, cel in care ne puneam cu totii sperantele si caruia ii incredintam visurile noastre cele mai tainice. Sa fii bun cu noi, auzi? Sa nu ne dezamagesti, sa ne oferi zile senine, pline de zambete si culoare, de iubire si frumos. Sa alungi iarna din suflete si s-o inlocuiesti cu o dulce si eterna vara. Sa fii darnic cu cei singuri, sa le aduci prieteni buni si calzi alaturi, iar celor saraci sa le dai o mana de ajutor, sa fii milos si sa-i vindeci pe cei bolnavi, sa ai grija de copiii de pretutindeni, sa ne dai tuturor sanatate, energie, vitalitate, rabdare si incredere intr-o viata mai usoara si mai buna. Pe mine vreau sa ma plimbi in Franta, vreau sa vad in sfarsit Parisul, sa-mi aduci mai repede primavara, ieri au fost -10 grade si m-am cam saturat de ger, te rog sa-mi dai o iubire frumoasa, sincera, adevarata numai si numai pentru mine, intelegere si armonie la serviciu, colegi simpatici si amuzanti, o casuta mica, mica intr-o padure de brazi pentru Dragos, iar pentru prietenii acestui blog, iti cer 2011, sa fii cel mai bun an din viata lor de pana acum.
Voi cum va simtiti in nou an? Veseli, optimisti, fericiti sau dimpotriva, tristi si meditativi? Cu ce ganduri ati intrat in 2011? Ce va doriti mai mult si mai mult de la el?

Autorul moral e Ada. Nu eu!

Flavius si Andrada se iubesc in oraselul lor curat si cochet din inima judetului Dolj. Chiar daca se iubesc, fortele intunericului se arunca asupra tinerilor indragostiti luând forma parintilor. Caci Alexandru, membru PSD, tatal lui Flavius, nu se mai intelege cu Ion, tatal Andradei, chiar daca si el a fost membru PSD, actual membru PDL. In urma “tradarii” lui Ion, Alexandru i-a facut un scandal monstru lui Flavius si i-a interzis sa se mai vada cu “cracanata aia bruneta”. Chiar daca bruneta nu era si cracanata.
In sprijinul celor doi insa intervine Stefan, fratele lui Alexandru si fostul iubit al Soniei, mama Andradei, sotia lui Ion. Ei doi fusesera demult, in zorii fesenismului, amanti. Pe vremea aceea erau doar niste tineri si visatori membri de sindicat la Electroputere, insarcinati de partid sa formeze trupe muncitoresti care ba sa-i bata pe huliganii din Timisoara in decembrie 1989, ba sa le rupa picioarele golanilor de la Universitatea din Bucuresti in iunie 1990. Chiar daca erau timpuri de restriste, când mosierii lui Coposu amenintau democratia originala a lui Iliescu, dragostea lor s-a dezvoltat. Atâta doar ca Stefan avea numai o Dacie amarâta si o livada cu bostani, pe când Ion (fost sef la UTC Dolj) fusese mai iute, se privatizase, facuse niste drumuri in Turcia de unde adusese inele de aur si blugi foarte ieftini si, in relativ scurt timp, isi facu o avere frumusica, cu Mercedes la mâna a doua in poarta. Asa ca Sonia a renuntat la dragostea sincera si dezinteresata pentru bostanar ca sa se umple de inelele de aur (chiar daca de 14 k) ale lui Ion. Iar lui Stefan nu i-a mai ramas altceva de facut decât sa-si inece amarul in tuica “doua prune”, cot la cot cu Lili Mov, chelnarita de la bodega Hanu cu Lalele din coltu’ blocului.
Asa ca intelegea prin ce trec Flavius si Andrada. Prin urmare ia legatura cu Viorica, procuror sef adjunct la Procuratura Craiova, fosta prietena a lui Alexandru inainte ca acesta sa se insoare cu Iulia (mama lui Flavius), dar care se casatorise cu Tudor, fost bisnitar, actualmente prosper om de afaceri si proprietar al echipei de fotbal Soimii Bârcii. Ei doi, Tudor si Viorica adica, fusesera nasii de cununie ai Soniei si ai lui Ion si, evident, nasii de botez ai Andradei. Cum Viorica il stia bine pe Alexandru, dar ii stia si mai bine pe Stefan si Lili Mov (cu care …eh, chiar daca la betie, facusera totusi la un moment dat si o partida in trei, nu se stie nici acum daca din greseala sau voit), si având influenta pe care o are orice nas asupra finilor, s-a hotarât sa-l ajute pe Stefan in proiectul lui. Ca sa puna toate lucrurile pe fagasul normal, ii invita la Hanul cu Lalele pe Radoi, seful pe linie de partid al lui Ion si comisar-sef al Garzii Financiare din Dolj, cu care fusese combinata la un moment dat si ramasese in continuare tot asa (chiar daca Radoi are si sotie, pe Saveta, si copii, pe Lulu si Bebe, fiind finul lui Icsulescu, seful PDL Dolj si cavaler templier de ziua a Saptea), pe Terente, seful Politiei Craiova, varul Soniei, mama Andradei, casatorit cu Ilinca, nepoata lui Gheorghe, fost sef CAP Isalnita, actualmente detinator de 4 benzinarii si o televiziune locala, pe Afrodisoaie, judecator, unchi de-al doilea al lui Lili Mov, insurat cu Gherghina, fiica unui patron de restaurante (printre care si bodega Hanul cu Lalele) si pe Danilache, mason (chiar daca doar de gradul 1), individ cu statut obscur, un fel de mafiot local care nu era arestat niciodata din lipsa de probe si care era ruda cu toata lumea, in functie de circumstante. Necasatorit. Ce sa faca, ce sa faca? Cum sa-i impace pe incapatânati, care se certasera ca doi copii cretini, chiar daca pareau oameni in toata firea? Ma rog, ia fiecare câte ‘una mica’ de mai multe ori, pâna când Danilache le spune ca el nu mai poate sta, intrucât asteapta 10 vagoane de tigari (chiar daca fara timbru) din Bulgaria. Si brusc le pica fisa! Vor face o firma! Actionari vor fi Alexandru si Ion, ca firma sa câstige toate licitatiile din zona, indiferent de cine e la putere. Ca cine poate fi vreodata la putere in Dolj in afara de PSD sau PDL? O firma care va fi ‘ocrotita’ de toti cei de la masa, o firma care sa le asigure un trai decent celor doi copii, care vor primi cu ocazia casatoriei un Ferrari din partea lui Danilache, viitorul administrator, permise din partea lui Radoi (cu relatii la Pitesti) si o vila din partea tuturor celorlalti.
Realizând ca Ion a trecut la PDL din pur oportunism, si nu pentru ca ar fi renuntat la duioasa doctrina social-democrata, Alexandru va accepta sa se inteleaga cu viitorul cuscru. Iar Ion n-ar avea de ce sa nu accepte intelegerea, chiar daca il considera pe Alexandru un comunist obosit, cu ceafa cam groasa si cam bronzata.
Iar la nunta vor incerca sa-l invite inclusiv pe Florin Chilian (chiar daca Florin refuza in general sa cânte la nunti si in particular evita sa se bage in relatii mafiote). Chiar daca nu vor reusi, vor gasi pe altcineva. Iar Tudor va avea ocazia sa danseze cu Sonia dupa o pauza de 18 ani. Chiar daca e la bratul altui barbat.

Si chiar daca n-o mai iubeste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ruAP7F-yt-8&feature=player_embedded]

Editura House of Guides, 2008

Partea a treia. Eroii

Acest articol ar fi trebuit sa apara mai de demult, dar s-a intâmplat ca Nice sa aiba un articol pe tema asta si ceva asemanator am vazut si pe blogul Anei. Prin urmare, asa cum scrie in codul de bune maniere al bloggerului, publicat de M11, am zis sa mai astept un pic, sa nu se creada ca ma „inspir”.

Cine sunt eroii? Ce-i „mâna pe ei in lupta”? Dupa intense cercetari, sociologul Samuel Oliner concluzioneaza: „Nu exista nicio explicatie pentru faptele eroice ale oamenilor”. De ce oare unii prefera sa stea pe margine, in timp ce eroii actioneaza?

Amanda a reusit sa traga niste concluzii. Eroii au relatii mai strânse si mai sanatoase cu parintii lor (in principiu, in copilarie au fost lasati sa ia singuri decizii) si sunt empatici.

Asta sa fie tot? Nu. In ultimul secol, foarte putin cunoscuta Comisie a Fundatiei pentru Eroi Carnegie a acordat peste 9.000 de distinctii si ajutoare voluntarilor care si-au riscat viata in mod exceptional ca sa-i salveze pe altii. In aceste conditii, Fundatia are o foarte interesanta baza de date cu informatii despre eroi, intrucât Comisia nu acorda medalii fara sa cerceteze in amanunt fiecare caz in parte. Prin urmare, s-ar putea face un profil al eroului. Cum arata acesta?

91% dintre cele 450 de acte de eroism recunoscute de Comisie in perioada 1989-1993 au fost infaptuite de barbati. In general au pregatire medie, cu munci fizice care presupun anumite riscuri. Provin din localitati mici (acolo unde oamenii se cunosc unii pe altii). Sunt singuri, fara copii si tineri (din nou, ne referim la modul general, desigur ca exista si exceptii).

Se pare ca eroii fac ceea ce cred ca societatea se asteapta de la ei. Odata cu empatia, sunt predispusi la acte eroice. Sa fie vorba de altruism? Nu. In spatele fiecarui altruist se afla de fapt un hedonist. Un invingator. Iar invingatorii cuceresc fetele. Invingatorii sunt predispusi la acte de eroism pentru ca in acest fel au mai multe sanse de reproducere. Suna cam dur, dar asta e concluzia studiului Gallup.

Si am ajuns la „esenta” eroismului, explicatia a mai mult de 80% din actele de eroism.

Femeia.

Pentru ea ne facem aviatori, sarim cu parasuta, ne facem fotbalisti, vrem sa ajungem in trupele de elita, construim tot felul de bazaconii indraznete, facem gesturi nebunesti, de neexplicat, salvam necunoscuti din cladiri incendiate, din ape involburate, pentru ea incercam sa cucerim lumea.

Si pentru ea ne lasam chiar ucisi.

In carte sunt date câteva exemple definitorii, dar eu as vrea sa dau doua exemple din ograda noastra. Ambele incheiate nefericit. In data de 29 ianuarie 2009 Gheorghe Lâla a fost martorul unui jaf armat dat la o casa de schimb valutar din Brasov. A auzit strigate de ajutor si, trecând peste spiritul de conservare care ne tine incatusati de cele mai multe ori, fostul cadru militar a incercat sa retina agresorul, care tocmai omorâse un alt barbat si ranise o femeie. A fost impuscat in inima. El nu corespunde „profilului de erou” (avea doi copii, inginer mecanic, 55 de ani) dar asta nu inseamna ca nu e un erou.

Gheorghe Lâla a fost inmormântat cu onoruri militare in cimitirul din Predeal.

Despre modul tragic in care si-a sfârsit viata handbalistul Marian Cozma stie toata lumea, a fost un caz foarte mediatizat si nu vreau sa intru in amanunte dureroase. In cazul lui foarte interesante au fost efectele, campaniile anti-violenta declansate in scoli si, mai ales, modul in care tinerii au stiut sa-i onoreze memoria, atunci când a fost adus pentru un ultim omagiu la stadionul din Stefan cel Mare. Ma uitam la valurile de fete si baieti care veneau cu o floare in mâna si o lumânare. Puneau floarea pe gard, aprindeau lumânarea, schimbau câteva cuvinte in soapta cu eventualii cunoscuti si dupa câteva minute plecau. Cu frezele lor ciudate, cu inele in ureche sau cu tatuaje de neinteles, tinerii acestia pe care ii consideram scapati de sub control au reactionat asa cum nu ne asteptam si cum vor reactiona intotdeauna atunci când va fi cu adevarat nevoie.

Voi … aveti un exemplu de erou?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OIZ2c7xF5Ns]

I did what I did for Maria….