SUNT UN PACATOS, PARINTE !!!

I. Minulescu

La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: – Fie-ti mila
De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c’o muiere !

-Vai de mine, vai de mine…
Greu pacat ai savirsit…
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte
Sa-mi fac chinul si mai greu.
Nu pot s-o divulg Parinte
Ca ma bate Dumnezeu!

…….Era’nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar…

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

……Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit…

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

…….Durdulie, ‘mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

..O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat!

– Bine, du-te ,mediteaza,
Si vii miine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza!
-Sarut dreapta ! Si s-a dus.

Ajungind in colt, ca vintu’
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntreaba: -Ei, Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! raspunse Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

Pentru mine, ca de altfel pentru toti crestin ortodocsii, postul nu are doar un aspect material, ci si unul spiritual, pentru ca postul nu inseamna doar abtinerea de la a manca anumite produse(carne, branza , oua), ci reprezinta o hrana a sufletului, prin rugaciune, prin retinerea de la ganduri, fapte rele, de la relatii conjugale si, in final, prin cainta si spovedanie. Insa aceasta ultima perioada din an a fost extrem de tumultoasa, cu multe evenimente si cu mii de ganduri, cu stari diferite, cu incercarea mea aproape disperata de a uita si ierta anumite fapte, esuata din pacate, astfel ca respectarea cu strictete a tuturor cerintelor sale imi era imposibila. Stiu, parea ocazia ideala pentru o curatenie generala a sufletului meu chinuit, o eliberare din chingile nemiloase ale trecutui, doar ca tot ce obtineam cand imi propuneam sa fiu mai buna si mai iertatoare, era sa ma trezesc cu…efectul contrar.
Totusi, din punct de vedere medical, trebuie sa recunoastem ca postul reprezinta o buna cura de detoxifiere a intregului organism, pentru ca in aceasta perioada se pot consuma multe fructe si legume crude. Iar daca spiritul mai trebuie sa astepte pana la mult visata vindecare, macar trupul sa fie putin ajutat. Asa ca, pe ultima suta de metri, am incercat sa nu mananc “de dulce”.

Ce reprezinta pentru voi Postul Craciunului? Obisnuiti sa-l respectati?

A realizat curand ca nu poate trai fara el.

Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita. Lumea se prabusea in jurul ei cand se certau sau atunci cand el se supara pe ea.

Constientiza ca era un risc imens  sa-l iubeasca, ca cel mai probabil va pierde totul si va iesi cu inima sfaramata din acest joc, dar daca exista o sansa pentru dragostea lor, nu ar fi regretat  mai apoi ca nu a luptat pentru ea?

Iar pentru el era doar un joc. Cand dragut si fermecator, cand ursuz si distant. Cand o chema, cand o alunga, cand un aprig vulcan in flacari, cand un iceberg plutitor pe marile indiferentei.

De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei? Cu el era ca si cum ai pasi  pe nisipuri miscatoare, in fiecare zi se afunda tot mai mult in capcana dragostei si nu era nimeni  in jur ca s-o salveze din bratele ei din ce in ce mai viguroase.

Chiar si o simpla neintelegere poate distruge totul. Lucrurile simple, marunte, chiar conteaza!

Ajunse si in momentul in care realiza ca  era mai dureros sa plece decat sa ramana. De ce?  Pentru ca nu poti trai fara farama de fericire pe care o poti simti la un moment dat alaturi de cel pe care-l iubesti…

De ce lumea este in haos? Pentru ca omenii sunt fapturi menite sa fie iubite, iar lucrurile sunt create pentru a fi folosite, doar  ca acum e putin invers, oamenii sunt folositi, iar lucrurile(partea materiala) adorate.

Nu-l ura pe el, ci detesta faptele lui. Ar fi vrut sa fie din nou doar o fetita, pentru ca juliturile la genunchi se vindeca mai repede decat o inima franta.

Concluzii:

Lumea crede ca dragostea raneste, dar nu este adevarat. Singuratatea doare.  Respingerea. Umilinta, dispretul si  nepasarea.  Invidia si  gelozia. Pierderea cuiva drag. Acestia sunt dusmanii nostri reali, iar oamenii confunda respectivele  sentimente cu dragostea cand, de fapt, ea este singura din lume care reuseste sa inchida ranile sufletului si ne face sa ne simtim din nou minunat.

Sfarsit:

Fata a inchis pentru totdeauna acel capitol din viata ei. A mers mai departe fara sa se  mai uite niciodata inapoi. A gasit un baiat pe care-l iubeste la fel de mult, dar care o face fericita si are un mesaj pentru cel pe care l-a adorat in trecut: ai grija de sufletul tau, incearca sa fii fericit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2UkO9viUEdc&feature=related]

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Nu prea.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Oho…..in general lumea care ma cunoaste ma intreaba când am de gând sa ma maturizez.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Da

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Daaaa…..voiam sa devin vânator de munte. Si am devenit functionar.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

Hmmmm…..cred ca cea de la 5 ani, când am baut prima data doua guri de bere. Tin minte si acum, era bere Azuga bauta la Busteni.

Raspunsuri Nice:

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: Doua saptamani. Se intampla in vara anului 2005, cand m-am intors din Grecia. Impactul cu arhitectura Greciei, orasele sale, monumentele, ruinele, insulele, tarmul, soarele, istoria si legendele ei a fost coplesitor. Totul era  mult mai frumos si mai gradios decat imi imaginasem vreodata. Ajunsesem sa vad pe viu taramul fermecat al zeilor ce-mi fascinasera copilaria si am simtit in fiecare clipa ca viata e doar ambrozie si nectar, am fost cu adevarat in al noulea cer. Un cer la 2917 m… Apoi, ceva m-a adus cu picioarele pe pamant: revenirea in tara. Si atat de dureros a fost sentimentul, atat de cruda si inoportuna realitatea, atat de dificila adaptarea la  vechea mea lume, incat nu am fost in stare sa accept umila conditie de muritor bucurestean. Si am dormit fix doua saptamani, am refuzat sa ma dau jos din pat sau sa ies afara si sa infrunt situatia. Nu am vrut sa ma trezesc din cel mai fumos vis, am vrut sa-l pastrez cat mai mult timp cu mine. Apoi m-am intors la serviciu. Se putea mai rau de atat?

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

R: In Costinesti, o  noapte si o zi, noaptea am petrecut-o in Ring, dimineata am mers sa joc tenis cu un tip in fata caruia ma laudasem ca ma pricep teribil de bine si-o sa-l bat mar(evident ca muream de somn si nu am fost in stare sa-i iau nici macar un ghem!), la pranz  am mers la un club sa bem ceva, dupa amiaza la plaja, iar seara inapoi in discoteca.  Deci o zi jumate…

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Am dat raspunsul mai sus.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Maxim 10, ma incadram cu sfintenie sa nu cumva sa-mi scada nota la purtare. Oricum nu chiuleam, doar la gramatica mai fugeam de la ore, stiind ca proful nu o sa-mi observe absenta… Pe cat de mult am iubit literatura, pe atat de mult am detestat gramatica.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: aprilie-mai 2010. Spania, Costa Maresme. Spania va ramane cel mai drag vis al meu. Un vis implinit. Si chiar daca initial trebuia sa ajung pe Costa del Sol, sa-mi vad Andaluzia cea mult iubita si adorata, cu ale ei orase muzeu: Cordoba, Granda, Sevilla, nu regret o clipa ca am ajuns in schimb in Catalunia si m-am plimbat prin Barcelona, Girona, Figueres, Callela, Malgrat del Mar, Santa Susana si Andorra la Vella. Pana la urmatoarea destinatie de vacanta, miresmele catalane imi vor parfuma existenta si imi vor purta mereu gandurile spre meleagurile unde au trait si creat Salvador Dali si Antonio Gaudi.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Din pacate nu se intampla acest lucru. E unul din marile mele regrete.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Naivitatea? Mereu pornesc de la premisa ca toti oamenii sunt buni. Si chiar daca nu sunt, eu ma incapatanez sa-i vad asa.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Probabil ca da.

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Detectiv particular . Glumesc, da, imi amintesc, da, am devenit intocmai visului.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

R: Amintirile frumoase sunt legate de vacantele la mare si la munte. Intotdeauna mergeam insotita de foarte multi copii si, uneori, ne mai si distram.

Leapsa copilariei merge mai departe la Diana, Nora, Andreea, Lusio, Miscellaneous11, Lilly, Vacitim, Ana Cazacu, Black Angel, Klausen, Zuzu, Marrynusha, Silvia, Umograf, Teo, Napocel, QED, Chocolatfollie.

Motto: „Ce este adevarul?”

Pilat, Evanghelia dupa Ioan, 18-38

–

Exista istorie adevarata?

Neagu Djuvara

Editura Humanitas, 2009

–

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai

Care român nu stie de „Miorita” si, eventual, de formularea lui Lucian Blaga, „spatiul mioritic”? Dar  mai putin cunoscuta insa este inrudirea „Mioritei” cu mitul indoeuropean al dusmaniei intre 3 frati (mit care se regaseste si in folclorul iranian) si ca, de fapt, „Miorita” nu reflecta resemnarea in fata mortii, ci grija de a insoti sufletul mortului „pe celalalt mal”. De când cu „spatiul mioritic”, a trecut aproape total in uitare critica extrem de taioasa si disperata a lui Dumitru Draghicescu la adresa poporului nostru, consemnata in cartea „Din psihologia poporului român”, scrisa pe la inceputul veacului douazeci. Nu stiu cum se mai preda azi „Miorita” in scoala, am cam pierdut contactul, dar am vaga banuiala ca foarte multe nu s-au schimbat si nu cred ca se discuta despre faptul ca balada respectiva are suficiente conotatii alogene, desi e considerata un fel de cheie de bolta a spiritualitatii românesti.

Pe Neagu Djuvara am avut onoarea sa-l cunosc in urma cu aproape doi ani, la o intrunire a Fundatiei Calea Victoriei. Un om extrem de vioi, care putea discuta relaxat aproape despre orice, cu o limpezime care intriga, având in vedere vârsta. Bineinteles ca subiectul preferat era istoria si ne-a impartasit si noua din teoriile sale cam neortodoxe si iritante in legatura cu istoria României.

Neagu Djuvara a fost intotdeauna, indiferent de circumstante, un om liber si si-a afisat ideile fara sa-i pese pe cine deranjeaza. Cartea „Exista istorie adevarata?” ne lasa, inca din titlu, perplecsi. Pai, daca nici istoria nu mai e sigura, atunci in legatura cu ce anume am mai putea avea convingeri? Autorul se explica: bineinteles ca faptele ramân fapte, dar istoricul nu e arhivar, el trebuie sa le comenteze. Din acest motiv istoricul are datoria sa fie subiectiv. Pentru ca scopul istoriei e acela de a descoperi fapte, intentii, idei si idealuri care, toate, sunt inlauntrul constiintei omenesti, nu in afara ei. Ori „obiectiv” ar insemna ceva care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea.

Nu. Istoricul nu trebuie sa fie obiectiv, el trebuie sa fie impartial. Adica sa nu mearga pe unul din cele 4 drumuri ale minciunii: falsul, omisiunea, adăugarea şi interpretarea ocultată sau denaturată. Grea treaba!

Exercitii logice controversate (de exemplu, cum ar fi evoluat lucrurile daca România nu intra in razboi alaturi de Germania), incurcaturi ciudate (de exemplu profesorul Djuvara pune in cârca masonilor Revolutia Franceza, desi e destul de cunoscut faptul ca nu masonii s-au „ocupat” cu Revolutia Franceza, ci Iluminatii, iar o asemenea confuzie la un om care nu avea cum sa nu cunoasca acest amanunt ma intriga) si multe note de subsol care au legatura mai degraba cu cultura generala decât cu istoria. Toate acestea intr-o carte de cam 150 de pagini, scrisa de acest istoric mai…altfel.

–

Caci viitorul astazi mai simplu ti-l prevezi,

Dar e mai greu pe lume sa iti prevezi trecutul.

Adrian Paunescu – Poporul român, opere complete

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zlWuJYolAIU]

O carte dificila, dedicata tuturor celor care au convingeri.

Autor: Dragos

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. :)

Bun venit pe Summerwine Forever!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Ks4IebsNuw&feature=related]

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Mi-am permis s-o parafrazez pe Orry, pentru ca titlul blogului ei se potriveste perfect cu ceea ce simt eu de foarte mult timp, iar adaptat astfel, este relevant pentru situatia in care ma aflu de cand am fost nevoita sa iau fraiele in mana si sa ma ocup cu adevarat de propriul meu blog. Un blog pe care nu l-am dorit niciodata, pentru ca eram constienta ca nu sunt in stare sa-l tin. Cel putin nu la standardele visate de mine. Nu sunt genul care se complace in mediocritate, sunt o perfectionista si sunt si foarte orgolioasa, dar totodata imi cunosc bine limitele. Un blog presupune insa dorinta de a impartasi cu ceilalti gandurile, ideile, framantarile tale. Presupune comunicare, deschidere, talent si pasiune pentru scris, viata ta devenind in timp o carte deschisa in mainile celorlalti. Ori toate astea-mi sunt straine mie, eu fiind o introvertita prin excelenta, o persoana case-si apara cu dintii intimitatea. Cu toate ca uneori exista momente cand tare as avea nevoie sa-mi descarc sufletul, sa-mi exprim frustrarile pe o pagina de blog si eventual sa inchid pentru comentarii. :) Dar nu pot s-o fac, pentru asta imi trebuie o noua blogosfera, unde sa nu ma cunoasca nimeni, unde sa fiu sigura ca nu ma gaseste nimeni din trecut, unde sa nu fiu judecata sau sa-mi fie rastalmacite cuvintele. Initial am deschis blogul din plictiseala, dorind sa-l tin exclusiv pentru materialele mele geografice. Scriam in alta parte si ma simtem excelent acolo, nu aveam de gand ca devin bloggerita, rolul de postatoare ma prindea de minune. Sincer, credeam ca voi imbatrani pe acel blog. Ce naiva… Viata avea insa alte planuri pentru mine, si iata-ma aici, in situatia de a scrie eu articole, lucru pe care-l refuzam cu inversunare in trecut, de fiecare data cand imi era propus. Asadar, cand visez cu ochii deschisi, visez la o noua blogosfera(a nu se intelege ca ma deranjeaza noile persoane pe care le-am cunoscut, dimpotriva), la mine fara trecut, la mine fara mii de regrete, la libertatea de a spune ce-mi trece prin cap fara teama ca cineva care ma cunoaste foarte bine sa ma citeasca, sa ma judece si sa-mi dea eventual replica. Nu vreau sa uit trecutul, pentru ca imi este imposibil, vreau ca el sa nu existe!