Uneori destinul ne trimite semne, de unele tinem cont, insa, pe majoritatea le ignoram din simplu fapt ca…nu credem in existenta acestuia.

Banuiesc ca sunteti in tema de pe acum cu marea mea pasiune. Nu, nu cea pentru  blogging :tongue: , despre asta discutam cu alta ocazie, ci pentru calatoriile in Europa. In opinia mea, si cred ca nimeni nu ma poate contrazice, o vacanta este ocazia ideala pentru relaxare si distractie. Mai ales daca destinatia este o statiune pe malul marii.  Nu au fost multe astfel de ocazii, dar de fiecare data, ironia sortii, s-a intamplat ceva rau. Si, culmea, mi-am facut asigurare medicala gandindu-ma ca dau banii degeaba, ca oricum mie nu mi se poate intampla nimic. Si mai mereu am avut nevoie de ea… :wassat:

Prima mea iesire in strainatate s-a produs in 2005. Eram atat de aeriana incat nici aparat foto nu mi-am luat. Habar nu aveam la ce sa ma astept, nu m-am documentat deloc, stiam cateva lucruri de bun simt despre geografia Greciei si cam atat. Totul a fost cat de cat ok pana intr-o “buna” zi cand un animalut marin (neidentificat nici pana in clipa de fata) m-a intepat in picior, acesta s-a umflat rapid, iar o durere puternica mi-a invadat tot corpul. Au urmat injectii, unguente si interzicerea parasirii camerei de hotel. Firesc, am ramas traumatizata, din acel moment, pe toata durata sejurului, frica de a calca in mare m-a paralizat si m-am vazut in imposibilitate de a mai inota sau a intra in apa. Practic s-a dus tot farmecul concediului… Tot sirul evenimentelor, in detaliu, il gasiti in acest articol.

Urmatoarea vacanta am petrecut-o in Belgia. Nici aici ghinionul nu m-a ocolit, intamplarile au fost de alta factura, de data asta m-am ratacit prin orasul Gent. Nu cred ca doriti sa aflati ce se petrece in sufletul unui om cuprins de panica in asemenea momente…

Si pentru ca se spune ca intotdeauna criminalul se intoarce la locul faptei, nu a trecut mult pana am aterizat iar pe meleaguri elene. In prima zi, dorind sa fur tot soarele Greciei, fara o hidratare corespunzatoare si ceva pe cap pentru a ma proteja de razele sale ucigatoare, am facut cea mai urata insolatie posibila, ajungand in scurt timp la spital cu perfuzii. Arsurile erau atat de grave incat spatele meu era practic in flacari, iar pielea de pe picioare a devenit scoarta de copac. Atat de umflate erau incat cu greu ma puteam incalta, durerile fiind insuportabile. Fobiei de apa i s-a mai adaugat una: cea de soare. :silly:

Sirul ghinioanelor a continuat si pe vestitul litoral mediteranean al Spaniei. Desi era luna mai, desi eram pe celebra Costa Maresme, patria soarelui, am avut parte de furtuna, ploaie si chiar ninsoare, de unde reiese culmea turismului: sa pleci in Spania la mare, in mai, si in loc de costum de baie sa ai nevoie de costum de schi! Dovada? Aici.

Pot spune ca toate vacantele mele in strainate au fost un adevarat fiasco. Intamplarile nefericite s-au soldat, daca nu cu traume si fobii, macar cu semne de intrebare, pentru ca, in mod normal, amintirile din concedii se doresc a fi frumoase, iar pe acestea chiar nu stiu cum le-as putea caracteriza. Cum e posibil ca de fiecare data sa se intample ceva rau? :alien: Oare  de ce sunt pandita de ghinione de fiecare data cand parasesc tara? Ar trebui sa raman in Romania?

Voi ignorati semnele pe care vi le trimite uneori destinul?