Pe el nu ai cum să-l ignori, să afirmi că pur și simplu nu te interesează și nu ai nicio părere în ceea ce-l privește. Pentru că ai auzit o mulțime de lucruri despre el și inevitabil l-ai vizitat măcar o dată în viață sau pentru că trăiești în el și îi simți zilnic pulsul. Fie te-a cucerit instant, ți-a depășit așteptările, fie te-a dezamăgit crunt și nu vrei să mai auzi de el.

Unii îl iubesc pentru că le-a oferit șansa schimbării. Aici au avut posibilitatea să-și construiască o carieră, să-și întâlnească partenerul de viață și să-și cumpere o casă. Ei închid ochii când vine vorba de neajunsuri și îi văd doar aspectele pozitive. Și Bucureștiul poate fi un oraș ofertant, chiar atractiv și fermecător dacă ai bani și frecventezi doar anumite zone și cercuri. Dacă nu te mai saturi de cafenelele din Dorobanți, iar nopțile ți le petreci în cluburi, dacă locuiești în Cotroceni sau Primăverii, dacă în weekenduri participi la diverse evenimente culturale, mergi la vernisaje și expoziții, la spectacole de teatru, concerte și festivaluri, dacă ești genul de etern visător sau nonconformist care trăiește în lumea lui, detașat de grijile cotidiene, capitala României poate părea un oraș boem, strălucitor, fascinant.

Altora, însă, li se pare insuportabil. Din ce în ce mai aglomerat și, evident mai zgomotos, mai murdar și mai poluat. În prezent eu îl văd ca pe un imens șantier și nimeni nu-mi poate schimba părerea atât timp cât oriunde mă deplasez prin oraș întâlnesc excavatoare și picamere și muncitori care nu mai prididesc să-și termine “opera”. Și cum sunt cei stabiliți actualmente aici? Cred că cei mai necivilizati oameni de pe pământ. Poate pentru că odată ajunși pe meleaguri dâmbovițene împrumută ceva din spiritul balcanic al locului. Cum iau contact cu mentalitatea și felul de a te comporta de aici, se transformă. Cred că încearcă să se adapteze, caută să supraviețuiască ritmului infernal impus de un oraș nemilos.

Am fost și în alte locuri celebre pentru agitația ce le caracterizează, m-am plimbat pe Rambla din Barcelona, poate unul din cele mai aglomerate bulevarde europene și, deși din toate părțile năvăleau turiști și locanici și mă gândeam îngrozită la fiecare pas cum o să-i ocolesc, niciunul nu m-a împins și nu m-a lovit. La fel și pe Stradun, în Dubrovnik. În București lumea nu te vede sau nu vrea să te vadă. Mulți intră ca bolânzii în trecătorii care se chinuie în zadar să-i evite. La metrou nu așteaptă nimeni ca tu să cobori din tren, urcă imediat ce ușile s-au deschis, la fel și în magazine sau instituții, nimeni nu respectă regula aceea de aur, care spune că trebuie să dăm prioritate celui care iese. În București funcționează legea junglei și tu, dacă ești elegant și manierat, nu ai nicio șansă să reziști. E ca un vampir energetic ce te lasă fără vlagă la sfârșitul zilei.

Cel mai recent episod plasat în ziua de 1 mai, petrecută printre bucureșteni și nu numai, mi-a lăsat un gust amar. Am înțeles că, din păcate, pentru noi nu există leac. Probabil vă amintiți că intenționam să merg într-o mini vacanță la munte, să vizitez Castelul Bran. În ciuda ploilor mă hotărâsem să plec, însă, în ultima clipă am aflat că autobuzul meu nu circulă în zilele de sărbătoare. Însă circula un alt bus, cel turistic, supraetajat, care te plimba gratis prin capitală cu ocazia Zilei Muncii. Și ce mi-am zis, iată momentul ideal pentru mine să fotografiez Bucureștiul la apus. Dar seara se anunța furtună așa că planul a picat. Și pentru că nu voiam să ratez totuși ocazia, am decis să fac mica excursie în jurul prânzului. Și, la fel ca și mine, și ceilalți amorezați de București, veniți, câtă frunză câtă iarbă, din toate colțurile țării pentru a-și admira capitala. Și a fost puhoi de oameni. Lumea s-a călcat în picioare pentru un loc în bus. Nu conta că nu puteai să vezi mai nimic, că stăteai înghesuit și nu puteai respira. Conta că era gratis. Acum, dacă ajunsesem până acolo ce era să fac, am urcat cu chiu cu vai și, cu puțin noroc, am găsit rapid un scaun “la geam”.

Și acum câteva vederi surprinse din mers:

Există vreun oraș din lume (în afară de București) pentru care voi nutriți sentimente puternice, de dragoste sau ură?