Wish of Love nu constituie doar marea mea dorinta secreta pentru ceva ce nu pot avea, este intai de toate numele unui parfum dintr-o gama ce continea(vorbesc la timpul trecut pentru ca, din pacate, firma care o producea a retras-o de pe piata) preferatul meu absolut dintre toate parfumurile incercate de-a lungul timpului: Wish of Luck.  Intotdeauna am simtit ca dragostea si norocul sunt cumva nedespartite, ca intre ele exista o legatura inefabila si indisolubila, ca fara noroc nu poti spera sa ai parte de  dragoste, iar fara dragoste nu simti ca traiesti.

V-ati intrebat vreodata care este parfumul dragostei? Dar cel al norocului? In viziunea mea cele doua au o aroma fresh, caracterizata prin note de mar verde si citrice racoritoare la care se adauga acorduri florale de nufar si ciclama, vanilie si mosc. Totul presarat cu mult optimism, veselie, succes si energie pozitiva.

Acesta este parfumul pe care l-as purta eu in fiecare dimineata, unul in deplina armonie cu personalitatea mea(simpla, sincera, delicata, sofisticata, vioaie, indrazneata, generoasa, prietenoasa, calma si calda), cu felul meu de a fi, cu mirosul meu natural si cu hainele pe care le imbrac. Parfumul trebuie sa ma reprezinte, face parte din categoria produselor must-have.  Nu mi-au placut niciodata aromele aspre, lemnoase,  cele grele,  orientale sau cele exotice, dulci. Prefer ceva usor, discret, suav, ceva care sa imi dea o stare de bine, sa-mi induca increderea  si vitalitatea atat de necesare unei zile reusite din toate punctele de vedere. Ceva care sa ma transporte instantaneu fie intr-o padure verde de brazi, fie pe malul unui lac cristalin de munte,  al unui ocean inspumat sau intr-un camp plin cu flori inmiresmate.

Exista asadar sase categorii de esente de parfum – oriental, oceanic, lemnos, fructat, floral si  verde. Desi este cunoscut faptul ca atunci cand  alegem un parfum trebuie sa tinem cont de varsta, anotimp si, nu in ultimul rand, de momentul din zi in care il folosim, dimineata sau  seara, eu m-am oprit deocamdata la cel fresh, floral-fructat.

Si chiar daca esenta de parfum este mai  concentrata, aroma acesteia pastrandu-se mai mult in timp(in medie cca 5 ore), iar apa de toaleta se raspandeste mai repede si de aceea este nevoie sa fie aplicata de mai multe ori in aceeasi zi, mirosul mentinandu-se aproximativ patru ore, optez pentru cea din urma. In timp ce prima imi da dureri de cap, fiind mult prea puternica si prea grea, cea de-a doua ma relaxeaza si energizeaza. Poate parea curios, dar niciodata nu am putut sa folosesc parfumurile scumpe, produse de firmele celebre.

Am gasit aici parfumurile specifice semnelor zodiacale:

Parfumurile semnelor de apa(Pesti, Scorpion, Rac):

Semnele de apa iubesc parfumurile care lasa o impresie dulce, amaruie, fina, dar puternica asupra celor din jur, in functie de imprejurarile si ocaziile in care sunt purtate. Un efect deosebit asupra psihicului persoanelor aflate in zodiile de apa il au parfumurile de cuisoare sau de ambra cenusie.

Arome specifice:parfumurile in a caror esenta intra aromele de lemn, tutun sau miere; parfumurile cu aroma de lotus, parfumul din flori de portocale; parfumul cu miresme de nuca de cocos sau de flori salbatice; parfumurile care induc un miros asemanator cu cel al pielii.

Parfumurile semnelor de aer(Gemeni, Balanta, Varsator):

Aerul este un simbol al transparentei, al diafanului si al inspiratiei, iar zodiile de aer reprezinta manifestari concrete ale spiritului de libertate. Niciun parfum nu se potriveste mai bine semnelor de aer decat parfumurile florale delicate, parfumurile care iti starnesc simturile prin prospetime, inedit si independenta. De asemenea, semnele de aer sunt atrase de mirosurile si parfumurile vesele, amintind de dinamismul vietii, de voia buna, de caldura anotimpurilor, de noutate si imponderabilitate. Zodiile de aer adora totodata si parfumurile ambigue, parfumurile destinate ambelor sexe sau parfumurile care provoaca celor din jur stari contradictorii.

Arome specifice:parfumurile de frezii; parfumurile de magnolie; parfumurile de fructe proaspete; parfumurile de lamaie si verbina; parfumurile de violete; parfumurile de caramel dulce sau iasomie.

Parfumurile semnelor de foc(Berbec, Leu, Sagetator):

Focul stie sa arda si sa mistuiasca, este datator de energie si lumina. Zodiile de foc sunt un izvor de energie nestavilit si au un suflet mare si aprins. Drept urmare, parfumurile care se pliaza cel mai bine personalitatii zodiilor de foc sunt parfumurile dinamice, astringente, parfumurile neconventionale, barbatesti, agresive, dar senzuale in acelasi timp. Parfumul acestor zodii trebuie sa transmita pasiune, forta, iubire, placere si nonconformism.

Arome specifice: parfumurile orientale; parfumurile usor artificiale; parfumurile iuti, cu esenta de scortisoare; parfumuri masculine caracterizate prin mirosuri erbacee.

Parfumurile semnelor de Pamant(Capricorn, Taur, Fecioara):

Pamantul este un simbol al realismului, al obiectivitatii si al stabilitatii, precum si al atasamentului fata de familie si locuri. Personalitatea celor aflati in zodiile de pamant armonizeaza cu parfumurile pamantului, parfumurile sofisticate, pretentioase, clasice, amintind de miresmele terestre. Printre parfumurile preferate de zodiile de pamant se numara parfumurile puternice si energice, in arome pregnante si pertinente. Si nu in ultimul timp, parfumurile zodiilor de pamant trebuie sa denote eleganta si seriozitate.

Arome specifice: parfumurile de salcam; parfumurile de capsuni; parfumurile de sofran si paciuli; parfumurile de cimbru si ylang;parfumurile de mosc; parfumurile in care domina esentele lemnoase precum cele de cedru sau de santal.

In acest moment port parfumul Bright Crystal de la Versace.

Este un parfum delicat, de vara, floral, cu accente fructate. Note – Rodie, Yuzu, Bujor, Magnolie, Lotus , Ambra Vegetala, Mosc, Mahon. Stil: senzual si stralucitor.

Ionuţ era un puşti simpatic, în vârstă de 8 ani. Născut în Bucureşti, dar crescut, până la vârsta înscrierii la şcoală, pe plaiuri mehedinţene, puştiul prinsese drag de viaţa la ţară. Vara anului 1995 a fost una foarte intensă pentru eroul nostru. Cât era ziua de lungă, el era stăpânul curţii bunicii, fiind starostele tuturor vieţuitoarelor ce îşi făcea veacul în ograda delimitată de un gard vechi din lemn, uşor înclinat spre exterior, îmbătrânit de ploi şi vânt. În viziunea multora, Ionuţ era un copil neastâmpărat, însă lui nici că îi păsă, era prea mic ca să îl intereseze ceea ce gândeau ceilalţi şi prea preocupat să se joace; doar asta voia, să îşi ocupe timpul cu tot felul de ghiduşii, drept pentru care doar foamea şi setea îl puteau abate de la activităţile sale zilnice.

Ca mulţi băieţi de vârsta lui, Ionuţ era fascinat de tot ceea ce era legat de războaie, soldaţi, eroi, arme, etc. Când era mai mic vizionase, nici el nu mai ştia unde, câteva imagini cu un brav ostaş, străin pare-se. Pe atunci, neştiind să citească şi necunoscând nicio limbă străină, se mulţumise doar să întrebe cum îl cheamă pe nenea acela din televizor, care era atât de puternic şi învingea de unul singur atât de mulţi oameni răi. Enervaţi de insistenţele puştiului, care se agita din ce în ce mai tare pentru că nu era băgat în seamă, oamenii mari de lângă el i-au dat un răspuns lapidar şi ferm “Rambo, mă, zăpăcitule; dacă mai scoţi un sunet şi nu ne laşi să vedem filmul, te scoatem pe uşă afară de nu te vezi!”. În clipa aceea, Ionuţ a avut o revelaţie! Chipul i-a fost luminat de un zâmbet larg şi candid, căci atunci a ştiut imediat: va fi precum Rambo, nimeni şi nimic nu îl va opri să îşi îndeplinească această dorinţă ardentă!

Într-o zi însorită de iulie, Ionuţ s-a trezit mai devreme decât de obicei. Nu putuse să doarmă toată noaptea, se tot foise în pat, gândindu-se la clipa cea mare când va pune în aplicare Marele Plan. A aşteptat cu maximă încordare că mamaie să se ridice din pat şi să iasă afară, căci orătăniile din curte făceau zarvă mare, cerându-şi porţia zilnică de mâncare şi doza cuvenită de atenţie din partea bătrânei cu mersul sprinten, privirea galeşă, palmele mari şi aspre, dar care puteau alina orice durere. La scurt timp după ce femeia a ieşit din casă, Ionuţ s-a repezit spre lada cu haine a bunicii, de unde a subtilizat, sigur pe el, o basma din pânză vopsită în negru. A rulat cu mare grijă marginile basmalei, obţinând astfel un soi de bandană, apoi a legat-o, ritualic, în jurul capului. Se simţea puternic şi stăpân pe sine în momentul când s-a furişat din casă cu mare grijă. Cu inima bătându-i teribil, gata să-i sară din piept, Ionuţ a luat în vizor obiectivul central: părul din faţa casei, încărcat cu fructe mari şi aspectuoase, dar încă verzi şi necoapte, pentru acea perioadă a anului. Fără să stea pe gânduri, năzdrăvanul nostru a înşfăcat suficient de multe pere, încât pomul a rămas aproape gol… dar ce îi păsa lui, ochii îi sticleau de bucurie şi se simţea în al nouălea cer, căci acum reuşise, în sfârşit, să îşi procure mult-râvnitele grenade necesare unui brav soldat ca el (aflase de aceste arme de la unchiul său, tânăr ofiţer în armată).

În plin avânt belicos, Ionuţ s-a îndreptat glonţ spre bucătăria de vară a bunicii, ţipând din răsputeri: “ÎNAINTEEEEE!!! URAAAA!!!” În clipa următoare, speriată de zarva creată, mamaie a ieşit precipitată din bucătărie, tocmai la timp pentru a recepţiona, drept în frunte, o frumuseţe de pară care, ce-i drept, avea şi o consistenţă foarte tare, crudă fiind. Buimăcită de lovitură, femeia a apucat să constate, îngrozită, că prichindelul se pregătea să mai arunce câteva proiectile în direcţia ei şi a reuşit să se ferească, în ultima clipă, de alte lovituri. A urmat o clipă de tăcere, tulburată doar de zgomotul surd al perelor ce loveau uşa închisă a bucătăriei, apoi……” NE-NO-RO-CI-TU-LE, drac împieliţat ce eşti, netrebnicule, neruşinatule… PĂ-RUUUUUUUUL, părăluţele mele dragi, dulceaţa mea…….nuuuu…..nu am…nu o să mai am din ce… “Ionuţ râdea satisfăcut şi sigur de izbândă, căci inamicul fusese învins şi pus pe fugă! Deodată, chipul înciudat şi brăzdat de lacrimi al bunicii s-a luminat şi buzele încleştate s-au destins într-un zâmbet mieros: “Ionuţ, ia spune-I muichii, ai păpat tu ceva pe ziua de azi?” Răspunsul a venit prompt “Hehe, nu mi-e foame, lasă că vin eu mai încolo să mănânc; să îmi prăjeşti cartofi şi să îmi faci câteva clătite!…” Da, dragul meu, îţi face mămăica ta, cum să nu!”

Seara, pentru prima dată în viaţa lui, Ionuţ a mâncat stând în picioare, căci palma grea a bunicii se dovedise prea dureroasă pentru posteriorul său. “Ei, sunt bune clătitele? Ia spune-mi, mai faci?”…” Nu mai fac, muică, zău că nu mai fac”, a spus poznaşul nostru, după ce a muşcat vârtos dintr-o clătită şi s-a uitat ţintă la cucuiul din fruntea bunicii, lăsând să-i scape un licăr ciudat în privire. În minte îi incolţise o nouă idee!

Se poate constitui si ca raspuns la leapsa primita de la Zuzu si Paul.

Dragilor, vă mai amintiţi peripeţiile copilăriei?

Autor: Julien Sorel