O explozie de puritate, vitalitate și gingășie, covorul infinit, țesut delicat în culori intense, miresme îmbătătoare, proaspete și acorduri vii, sprințare, în văzduh. Visam de câțiva ani să surprind în imagini atmosfera de început de primăvară, să admir, să mă bucur și să imortalizez micii vestitori ai anotimpului renașterii, ghioceii, brândușele și viorelele.

Am sperat la o rază de soare care să-mi ușureze misiunea, dar nu am avut parte de ea. Babele, altădată teribil de capricioase, acum au uitat de fițele marcă înregistrată și au avut un comportament bizar, parcă tras la indigo, pentru că debutul lui martie ne-a adus doar ploaie din belșug și o vreme rece, mohorâtă.

Și mi-am zis, dacă nu acum, atunci când, așa că m-am avântat, îmbrăcată total necorespunzător, spre locul unde bănuiam că ar trebui să găsesc diafanele floricele albe, galbene și albastre. Și erau acolo, nu mă înșelasem, mă așteptau fremătând, iar sufletul îmi tresălta de încântare și emoție ori de câte ori îmi ieșeau în cale, însă a fost mai greu decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Pentru că nu am știut cum să le fotografiez, deoarece ele nu cresc în tufe, ci rămân scunde, la nivelul solului. Cu un fâș și niște pantaloni de tăvăleală, poate m-aș fi descurcat onorabil, dar purtând noul paltonaș achiziționat cu o zi înainte de la H&M, nu am îndrăznit să realizez fotografii lungită pe pământul reavăn, în poziția clasică pentru close-up-uri, stând pe burtă. A fost o primă experiență utilă și totodată o învățătură de minte pentru următoarele ocazii. Așadar, am avut parte, în sfârșit, de întâia mea ședință foto cu bravii, dar firavii ghiocei,

cu simpaticele viorele gatite în rochițe albastre

cu niște floricele micuțe galbene (al căror nume nu îl cunosc, poate mă ajutați voi)
și cu misterioasele brândușe înveșmântate în straie mov, prea sfioase însă ca să-mi dezvăluie întreaga lor frumusețe.


Și am fost după mult, după prea mult timp, nespus de fericită…

Am găsit și un muguraș de magnolie
și abia aștept perioada când va ajunge așa:

După cum bine v-ați dat seama acesta era materialul pregătit pentru 1 martie. Cu puțină întârziere vă doresc o primăvară senină, plină de zâmbete și bucurii, iar doamnelor și domnișoarelor le urez La Mulți Ani, un 8 martie fericit!

La voi în oraș/zonă au apărut primele semne ale primăverii (indiferent că sunt raze de soare, vreme caldă, floricele, zumzet de albine și triluri vesele de păsărele)?

Dislike

– termenul de blogger. Nu l-am agreat niciodata, insa acum chiar a inceput sa ma irite aceasta denumire precum si tot ce implica ea in viziunea clasicilor in viata. Ieri am dat peste un articol (oare al catelea?) in care era prezentat portretul bloggerului de succes. Ca sa fii blogger iti trebuie in primul rand talent, ca nu orice neavenit isi deschide blog, e nevoie de stapanirea condeiului, e musai sa ai la tine, in permanenta, figurile de stil, sa jonglezi cu metaforele si cu personificarile, umorul de calitate si ironia fina sa nu-ti lipseasca din niciun text, e imperios necesar sa-ti faci timp pentru a interactiona cu cititorii, dar si pentru promovarea proprie, sa citesti carti, sa vezi filme si seriale, sa mergi la opera, sa mananci in cele mai luxoase restaurante, sa vizitezi muzee si  sa calatoresti in cele mai exotice locuri de pe Terra. Ah, si sa nu uit, sa scrii corect gramatical, sa transmiti mesaje, sa educi masele. Si nu asa din an in pasti, ci zilnic. E nu zau?! Si de cand ma rog am eu atatea obligatii? De cand a devenit blogul un act de cultura? Scriu articole sau opere de arta? Mi s-a acrit de tot! Nu mai vreau sa fiu blogger, vreau doar sa scriu ce am eu chef, fara sa fiu judecata, fara sa-mi fie analizate cu ochi extrem de critic articolele. Se induce astfel ideea ca doar jurnalistii si scriitorii au voie sa detina un blog. Si muritorul de rand, nescolit la Oxford sau Cambridge, omul care vrea sa-si tina un jurnal personal online, cu el cum ramane? Sa-i dam in cap si sa-l reducem la tacere?

– nametii de zapada si mocirla care se va forma dupa topirea lor. Imagini surprinse in jurul blocului meu:

Nici nu stiu cum e mai bine, sa alunec pe gheata sau sa merg prin balti?

Breaking news: in Bucuresti a inceput sa ninga iar!

Like

– iminenta venire a primaverii. E timpul ca baba iarna sa-si ia talpasita ca prea si-a facut de cap pe meleaguri romanesti anul asta. Maine poimaine e 1 martie si eu vreau sa scap de cojoc si sa vad ghioceii. Azi am dat intamplator peste o fotografie reprezentand un buchet de flori primit la serviciu primavara trecuta si am devenit brusc nostalgica.

– mancarea chinezeasca: indiferent ce contine, orez, noodles (taietei din orez), bambus, ciuperci, ardei, carne tocata, pui sau vita, sos de soia, ulei de alune, morcov, ceapa, picanta sau nu, o ador. Am servit ieri dupa amiaza o portie imensa la un restaurant dintr-un hipermarket.

Ma grabesc sa inchei aici primul articol din noua rubricuta saptamanala pentru ca incepe meciul Stelei cu Twente din Europa League. :tongue: