Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre dragoste, daca visez la cel mai frumos loc de pe Terra, scriu despre Iguazu, daca sunt curioasa care sunt beneficiile ceaiului asupra organismului uman,  scriu despre tipurile de ceai, daca-mi este dor de Bruges, trec in revista “Venetiile Nordului” , iar daca sunt deprimata si stresata aparent fara motiv, scriu despre meteodependenta.

De cateva zile sunt tot mai obosita si mai trista. Deprimata e cam exagerat spus, nici melancolica nu as aprecia pentru ca nu mai visez la nimic, suparata s-ar potrivi oarecum pentru ca imi detest locul actual de munca, simt ca am ajuns in infern, si va spun, apropos de un articol recent marca Dragos FRD,  din experienta proprie, ca e de milioane de ori mai indicat Paradisul, chit ca te plictisesti de moarte. Am cautat termenul potrivit pentru starea mea de spirit si l-am gasit: apatie. Am pierdut definitiv cheful de viata si-l declar nul. Aseara am incercat, in disperare de cauza,  o sedinta terapeutica de shopping. Nici macar asta nu a functionat… Si pentru ca sunt obisnuita sa caut (si sa si gasesc) o explicatie sau cauza pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere, am identificat-o imediat  pe cea responsabila pentru pierderea suferita zilele astea : sunt meteosensibila.

Este dovedit stiintific ca fluctuatiile de temperatura au un efect negativ asupra organismului uman, ca scaderea sau cresterea subita a temperaturii afecteaza metabolismul, iar riscul aparitiei bolilor precum astmul, afectiunilor pulmonare, a celor respiratorii, alergiilor, a depresiei si a problemelor de nutritie este destul de ridicat. Cresterea nivelului de stres, deficientele mentale, tulburarile de comportament sunt puse tot pe seama schimbarilor meteorologice bruste. Concret, ce este meteosensibilitatea? Meteosensibilitatea este declansata de campurile electromagnetice care insotesc schimbarile meteorologice, dar si de starea generala de sanatate. Aceste campuri electromagnetice sunt de fapt cele care duc la variatii ale tensiunii arteriale si probleme circulatorii, la dureri de cap si stari de epuizare fizica, somnolenta, depresii, fobii, tendinte de izolare, ameteli, dificultati de concentrare sau insomnie, la dureri osteoarticulare.
Este un strigat de alarma al organismului, consecinta unor dereglari diverse, acumulari de toxine, tensiuni fizice (musculare) si psihologice, care duc la o stare generala de disconfort. Proportional vorbind, meteosensibilitatea este de 3 ori mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor, fiind mai des intalnita la persoanele care traiesc in mediul urban.  Se presupune ca se petrece acest lucru din cauza ca isi petrec foarte mult timp in spatii inchise, iar organismul si-a pierdut capacitatea de adaptare la transformarile impuse de vreme. Si foarte important de stiut, orice meteosensibil are modul sau unic de manifestare. Mai multe informatii si sfaturi gasiti aici.

Intelegeti acum de ce nu agreez eu cel mai frumos, bogat si colorat anotimp in acceptiunea intregii blogosfere?

Voi sunteti meteodependenti? In aceasta perioada aveti o dieta echilibrata, o alimentatie  sanatoasa, saraca in grasimi, evitati alcoolul si tutunul,  spatiile inchise,  televizorul si calculatorul,  petreceti mult timp in natura, faceti sport macar 30 de minute pe zi?  Sunteti mai degraba optimisti sau mai degraba pesimisti , care este starea generala de spirit ce va caracterizeaza pe durata celor trei luni de toamna ? Cum ati suportat valul de caldura ce s-a abatut in ultima saptamana asupra tarii noastre?

Asa sa fie?! Ne inghitim cele mai profunde frici, le inabusim cu mult autocontrol si alegem sa nu ne gandim la ele, sa nu le dam importanta, pentru ca asa nu se fac simtite si dispar, exact ca monstrii invizibili din camerele copiilor. Frica poate fi un sentiment groaznic, care paralizeaza orice posibila actiune. Ea ne poate afecta viata intr-o multitudine de feluri. Frica ii impiedica pe majoritatea oamenilor sa isi urmeze cu adevarat visele sau, si mai grav, sa si le exprime sau sa le scrie pe o bucata de hartie. Un studiu facut in SUA a descoperit faptul ca mai putin de 3% din cei chestionati au curaj sa isi scrie sau exprime cea mai mare dorinta.

Femeia moderna a ajuns sa se teama de tot mai multe lucruri; suntem toate victimele propriilor noastre proiectii, pe care fie le amplificam pana la o stare panica permanenta pentru ca realizam ca nu putem controla cu adevarat nimic, fie alegem sa le inabusim pana cand nici macar noi nu mai stim ca acele temeri guverneaza o parte din atitudinile si actiunile noastre. Temerile femeilor moderne sunt extrem de diferite; ele merg de la frica de singuratate si teama de abandon, la teama de a-si pierde atractivitatea, la teama de boala, de a nu pierde o sarcina sau un copil, la teama de a nu fi inselata.

Barbatii, cei mai neinfricati exponenti ai speciei noastre, cei care se avanta in razboaie, duc gunoiul la ghena după zece seara, se lupta cu atata inversunare pentru un loc de parcare… si multe altele, au si ei fricile lor. Insa, barbatii nu recunosc niciodata că le este frica de ceva. Iata cateva dintre ele:

– frica de competitie. Barbatii, competitivi din nastere, au o frica la fel de nativa fata de ea. De ce? Pentru ca le e  foarte greu sa nu castige. Orice competitie presupune numai un castigator…

– frica de respingere. Respingerea, indiferent de caz, atrage dupa sine, pentru majoritatea barbatilor, o  posibila sursa de depresie. Aproape orice barbat se crede superior celorlalti(ce bine ar face daca nu ar arata-o fatis, daca nu ar striga-o in gura mare cat e ziua de lunga) si respingerea lui inseamna acceptarea altuia. Ei nu suporta asta. Indiferent ca e vorba de o femei, un job sau orice ar fi, ei trebuie sa invinga, cu orice pret.

– frica de frumusete. Desi frumusetea atrage si incanta privirile barbatilor, acestia se simt nesiguri in preajma ei. Barbatii sunt posesivi si autoritari si vor “sa detina” femeia pe care o curteaza. Dar o femeie frumoasa se face remarcata mai des si, deci, are si o paleta de selectie mult mai vasta. Fie ca doar flirteaza, fie ca este deja iubita lui, barbatul nu se simte sigur pe sine si este mereu in alerta. Cati barbati frumosi nu ati vazut pe strada la brat cu femei sterse, complet neinteresante, de cate ori nu v-ati intrebat, ce-o fi vazut la asta? Uneori caracterul, alteori situatia financiara, dar in cele mai multe dintre cazuri, raspunsul il aveti mai sus.

– frica de inutilitate. Fie ca repara o priza sau pune mancarea pe masa, barbatul a fost mereu vanatorul tribului. In ziua de azi, femeile au inceput din ce in ce  mai mult sa obtina independenta fata de barbati pe acest plan si asta ii sperie. Ei sunt buni la asta, asta fac si asta sunt. Sunt in felul lor utili societatii, prin aportul financiar, prin indemanare. Acum femeile castiga si ele…si la o adica pot chema un electrician.

– frica de nuditate. Da, si barbatii simt aceeasi jena atunci cand se dezbraca. ” Am oare prea mult par pe piept?”, “Oare am sosetele curate?”(imi amintesc de un fost prieten care atunci cand venea la mine dormea incaltat de teama sa nu-i miroasa picioarele) sunt intrebari pe care si le pune orice barbat cand isi da  jos tricoul in fata unei femei. Ei asteapta cu disperare o privire aprobatoare din partea femeilor, fara de care le-ar fi mult mai greu. Un studiu recent arata ca barbatii se uita de trei ori mai des in oglinda decat femeile(si tot de atatea ori fac si alte lucruri pe care ni le atribuie noua prin definitie).

– frica de saracie. Desi isi doresc sa castige bine si sa aiba succes pe plan financiar, la majoritatea barbatilor acest lucru este obligatoriu. Ei gasesc in bani putere. Fara bani unui barbat ii este greu sa se simta”barbat”(si de cele mai multe ori au dreptate sa fie nesiguri pe aceasta calitate a lor ). Mereu vor gasi o scuza reala sau nu, pentru a transmite mesajul: ” Nu am acum, dar o sa vezi tu ca eu am, de fapt, sau voi avea cat de curand”. Indiferent daca femeia de langă el sau prietenii accepta acest lucru fara rezerve, el tot se va simti incapabil fara bani.

– frica de chelie. Parul reprezinta pentru multi barbati un semn al virilitatii si masculinitatii. Indiferent daca intereseaza pe cineva sau nu, barbatul chel va  fi mereu complexat de chestia asta, chiar daca ii sta bine!

– frica de femei . Femeile gandesc si vad altfel lucrurile decat barbatii. Cred ca toti si-ar dori sa fie macar pentru o ora in pielea personajului interpretat de Mel Gibson in “Ce-si doresc femeile”…(imi amintesc ca la acest film am fost impreuna cu unul dintre cei mai frumosi barbati din Romania si din lume, el a ras non stop, iar eu nu am avut nicio reactie, ba mai mult, mi s-a facut rau si mi-am revenit abia dupa ce am iesit din sala). Pentru ca multi vad femeia ca un mister. Unii merg pe principiul “ce nu te omoara te face mai puternic”, altii sunt mereu tinuti in sah de femei pentru ca isi  doresc din  toata fiinta lor sa inteleaga si sa stie ce si cum gandesc femeile. Nu va imaginati vreodata ca veti reusi!

– de lacrimile unei femei.  Se stie ca femeile plang si simt nevoia sa faca asta pentru a-si exterioriza sentimentele si pentru a se descarca. Barbatii stiu ce si cum, insa habar nu au cum sa reactioneze in astfel de momente. Unii exagereaza, incercand sa repare totul pe loc, promitand marea cu sarea. Altii ignora fenomenul si il trec la sertarul cu “lucruri femeiesti”. Un lucru este sigur, foarte putin barbati stiu cum sa gestioneze situatia in care o femeie plange din cauza lor.

Frica de orice i-ar putea aduce un repros de genul”nu esti barbat!”. Expresia “fii barbat!” nu este noua si stiti bine ce inseamna. Esti barbat, se astepta ceva de la tine. Nu poti oferi sau nu poti oferi cat are nevoie persoana respectiva… inseamna ca nu esti indeajuns…de barbat. Toti vor sa fie buni la “a fi barbat”.

sursele aici si aici

Care sunt temerile mele? Ei bine, in aceste momente am doar una sigura, (paralizanta, coplesitoare, incontrolabila) si cu toate ca recent ma dadeam viteaza (cred ca mai degraba imi faceam singura curaj), azi noapte am realizat ca e mai pregnanta si mai actuala ca niciodata. E vorba de frica de a zbura. Ar mai fi si teama de o vreme instabila, friguroasa, care sa nu-mi permita sa ma bucur de vacanta. Am citit ca temeratura maxima la Barcelona in urmatoarea saptamana va fi de 21 de grade C. :(  In conditiile astea, nu tu baie in Mediterana, nu tu plaja, nu tu bronzat.  Turism cultural si atat.

Aici eu imi iau ramas bun, va doresc lecturi cat mai interesante, o saptamana presarata  numai cu momente frumoase, multa veselie si cat mai putine temeri.

Sa ne recitim sanatosi!