In utima vreme este suficient doar sa ma gandesc la serviciul meu de cosmar ca ma si trezesc cu o durere de cap de toata frumusetea gata instalata. Banuiesc ca este un caz clasic de cefalee datorata starii de tensiune in care imi duc existenta si se manifesta printr-o senzatie de apasare la nivelul fruntii si tamplelor. Evident, un rol important il are si vremea de afara, mai mult ca perfecta pentru o iubitoare de vara si soare ca mine, pentru ca e inevitabil sa nu te ia durerea de cap cand mergi incordat la maxim tot drumul de frica sa nu aluneci, asta in cazul fericit, pentru ca mai e si varianta apocaliptica ce iti ofera sansa  nesperata de a intra pana la genunchi in nametii adunati pe marginea drumului sau in baltile provocate de topirea zapezii si astfel te alegi instantaneu cu o baie rece la picioare, care continua pret de 10 ore…

Oricum, s-a stabilit ca atunci cand presiunea barometrului este instabila, multi oameni acuza dureri ale articulatiilor, in timp ce altii au dureri de cap. Ele nu pot fi explicate, dar  sunt legate tot de schimbarea vremii.

Categoric, stresul si supararile provocate de jobul meu de vis urat constituie principala cauza a cefaleei ce se incapataneaza sa-si faca de cap de o buna bucata de timp, nepermitandu-mi sa ma bucur pe deplin de farmecul vietii. As mai putea sa dau vina pe orele interminabile petrecute in fata calculatorului, care imi afecteaza vizibil ochii, solicitadu-i peste masura, mai ales in conditiile in care incordez  muschii ochiului deoarece in camera mea  lumina unui bec halogen abia palpaie, creand mai degraba o atmosfera romantica din care doar un EL mai lipseste,  decat una propice bloggingului instensiv practicat pana  tarziu,  iar  ochii devin “grei”. Pe de alta parte, lumina prea intensa, si aici ma refer in special la cea cauzata de  zapada, este de asemenea deranjanta si obositoare. Si iata ca am identificat inca o posibila cauza pentru problema in discutie: durata nenaturala a somnului. Pentru ca in timp ce medicii recomanda 8 ore de somn pe noapte pentru a fi in perfect forma a doua zi de dimineata, eu ma opresc undeva la jumatate… Cam putin, nu?

Nu multi dintre noi asociem stomacul gol cu durerea capului, deoarece nu simtim  foamea. Totusi, corpul o percepe si incepe sa dea semnale potrivit carora ar trebui sa gustam ceva.  Dureri de cap pot fi  cauzate de hipoglicemie si pot fi prevenite daca mancam ceva usor la fiecare 3-4 ore. Ei bine, cand sunt la serviciu imi este imposibil sa ma tin de acest ritual. Sa ma mai mire atunci ca ma doare capul?

Un grup de dureri de cap a fost descoperit a fi cauzat de o deficienta neasteptata de magneziu si vitamina C. Si cum eu  ocolesc cu obstinatie carnea de vita, nucile, fructele avocado si bananele, atunci e posibil sa apartin acestui grup de persoane care sufera de fiecare data cand magneziul din corp  are nivel scazut.

In mod cert o durere de cap imi strica toata ziua. Chiar daca nu ma impiedica sa-mi desfasor activitatile cotidiene, imi creaza o stare de disconfort pe care o resimt ca pe o uriasa povara  intre 30 de minute si cateva zile.

Cum putem actiona impotriva uracioasei cefalee?

Cand e gata sa ma rapuna, cand simt ca n-o mai pot suporta eu iau o pastila, de regula un antinevralgic, un nurofen sau  un algocalmin.

De asemenea, putem efectua un masaj al capului sau  ruga pe cineva sa  ne maseze spatele, ca si cum ar indrepta sangele care vine de la cap spre alte zone. Acelasi lucru il putem realiza prin masarea picioarelor.

Putem incearca si o baie fierbinte. De obicei, aburul si temperatura ajuta intregul corp sa se relaxeze, in timp ce spalarea usoara a corpului cu un burete  maseaza corpul si tonifiaza circulatia. In acest fel, sangele si endorfinele – “dusmanii” naturali ai durerii produsi de corpul uman “alearga” mai repede.

Durerea de cap poate scadea in intensitate daca facem o baie la cap. Capul este alinat de caldura apei si de masajul usor.

Unii oameni se simt mai bine daca pun cuburi de gheata pe tample.

O plimbare de 5 minute poate fi un bun remediu deoarece pune in miscare sangele din cap si ne  relaxeaza. Este relativ usor sa luptam cu stresul deoarece nu exista efort psihic. Ne relaxam mecanic.  Nu trebuie sa alergam, ci sa mergem calm. Daca nu avem timp sau chef sa iesim afara putem deschide un geam sau cauta aer curat si respira adanc.

Se intampla sa va doara des capul? Care sunt metodele prin care luptati voi contra cefaleelor ? Sau le ignorati total pana scapati in mod natural de ele?

O lumina diafana  inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.

Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum Statuia Libertatii ma saluta discret, oare despre ce surpriza vorbeai? Ah!, daca as putea sa-mi amintesc, ma framant in zadar, regret acum ca nu am fost suficient de atenta. Ca de obicei, curioasa si nerabdatoare, plina de iluzii si sperante…  Deodata simt un miros ademenitor, atat de familiar, venind dinspre  living. Ma ispiteste iar la visare, reusesc sa ma relaxez, ma asez pe micuta canapea alba si gandul imi fuge departe, tocmai in mijlocul oceanului Pacific.

Oare unde o sa ma duci de Craciun? Recunosc ca nu mi-ar displacea o insula exotica, Bora-Bora, Tahiti sau poate Hawaii. Si deja parca simt nisipul fierbinte sub talpi, racoarea valurilor turcoaz si deliciul cocktailurilor tropicale.

Este primul nostru Craciun impreuna, as vrea sa fie special,  sa devina o amintire de neuitat, dar  daca intentionezi sa pastrezi excursia in paradis pentru luna de miere?, ma intreb incurcata. Mi-ai promis ca nu ma vei dezamagi niciodata, iar eu te-am crezut. Dragostea ce ne uneste imi da aceasta certitudine. Arome imbietoare de cafea fierbinte imi distrag atentia tot mai insistent.  De data asta sunt hotarata sa le infrunt si parasesc in graba dormitorul.

Nu esti pe nicaieri. Doar buna mea prietena, cafeaua, imi zambeste fericita cand ma vede si ma indeamna sa-i testez gustul divin. N-o pot refuza… O savurez picatura cu picatura si abia acum ma trezesc cu adevarat. In sfarsit te-ai intors!, exclam fericita cand te vad intrand in apartament, iar tu ma iei de mana si ma conduci spre un loc tainic, doar de tine stiut. Inimia imi bate puternic, deschizi o usa si ma inviti sa pasesc fara teama.

Si asta nu e tot, imi zici, vazand uimirea de pe chipul meu. Maine dimineata plecam in Elvetia, vom petrece Craciunul in statiunea ta favorita din Alpi.

Dar inainte de a ne pregati bagajele, am o ultima rugaminte, imi soptesti: dance me to the end of love.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2zjLBWnZGTU&feature=player_embedded]

Care este visul vostru de Craciun? :)

Azi dupa serviciu nu am rezistat tentatiei de a fi mangaiata poate pentru ultima data in 2010 de razele caldute si ocrotitoare ale soarelui. Asa ca am coborat la Izvor si m-am plimbat pret de cateva minute prin acea zona atat de draga mie, o ultima incercare disperata de a cuprinde in suflet toata frumusetea si eternitatea naturii ce vibra sub forta unui ocean de lumina aurie, solara.

Anticipam luni coltii vigurosi ai iernii, care abia asteapta sa muste cu nesat din aerul de decembrie si sa-l inghete, simteam indignarea crivatului, furios ca nu poate viscoli zapada si revarsa binecunoscuta-i asprime peste tinuturi impovarate de neclintirea anotimpului alb si m-am bucurat nespus cand am vazut ca am primit in dar o zi superba de toamna, in fapt, ultima rabufnire a acesteia inainte ca gerul hain sa devina atotstapanitor.

Imi aduc aminte cum timp de trei luni de zile am tot dispretuit si criticat toamna. Am detestat-o cu toata fiinta mea, i-am vazut mereu doar defectele, niciodata partile frumoase, nu am stiut sa ma bucur de culorile si bogatia ei, sa-i admir candoarea sau sa-i gust savoarea, sa-i recunosc meritele. Dezmierdata azi de inefabila-i splendoare ajung sa o regret. Inca o confirmare a  faptului ca pretuim un lucru abia dupa ce nu-l mai avem. Acum e prea tarziu, de vineri vine cu adevarat iarna. Adio, frumoasa toamna!

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port pulover de lana, bocanci, geaca, caciula,  desi sunt extrem de friguroasa.

2. L-am pierdut si mi-e greu sa redescopar spiritul sarbatorilor de iarna.

Sarbatorile de iarna si-au pierdut farmecul de altadata. Petrecerile cu prietenii sunt lipsite de emotii veritabile , goana dupa cadouri si algomeratia acestei perioade e aproape stresanta si obositoare,  multa forfota pentru nimic. Nu mai simt nici mirosul de brad sau de portocale, nu mai ascult nici povesti la gura sobei. Toate apartin copilariei care e pierduta undeva in negura timpului Macinati de nesiguranta, saracie, griji si nevoi am intrat intr-o rutina a sfarsitului de an, iar  daca exista pe undeva o senzatie de placere, cu siguranta a disparut bucuria deplina simtita odinioara. Traditiile si obiceiurile sunt curpinse parca de o perdea de ceata care odata cu trecerea timpului devine tot mai deasa.

3. Sunt dependenta de vreme insorita, caldura, vara

Lipsa soarelui de pe cer timp de 3 luni imi provoaca angoase, anxietati si o tristete greu de suportat. Devin brusc meditativa, lucida, pesimista. Am nevoie de caldura soarelui pentru a simti ca traiesc cu adevarat.

4. Nu suport mocirla care se formeaza imediat dupa topirea zapezii.

Nu-mi mai place zapada. Erau vremuri cand o adoram, dar acum nu mai e un motiv de bucurie, ci de ingrijorare. E feerica in imagini, la munte, pe net, in povestile copilariei, dar nu si cand locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul.

Peisajul se schimba peste noapte, din alb in nuante de gri, cenusiu si chiar  maro. Aici, frumusetea iernii nu e decat o iluzie,  printre betoane, bulevarde aglomerate si trafic infernal, entuziasmul iti  trece rapid cand vezi ca  strazile sunt pline de balti si mormane de zapada , iar picioarele te  dor  de la inotatul  prin nameti. Iar daca ai nefericita inspiratie sa porti cizme cu toc sau din piele intoarsa risti sa ajungi acasa cu ele pline de apa, inghetat bocna si epuizat.

5.Trecerea ireversibila a timpului, in fiecare iarna imbatranesc cu un an.

M-am nascut iarna, in curand va fi ziua mea. Acesta este principalul motiv pentru care imi doresc…o vara eterna.

Va place iarna? De ce?

Leapsa  aceasta a circulat acum ceva timp prin blogosfera(in vara mai precis), dar am asteptat momentul potrivit pentru a o realiza si eu. Pentru ca de-a lungul vremii v-am tot adresat diverse intrebari legate de tara voastra preferata, orasul vostru favorit din Europa, cea mai indragita regiune din lume, iar la un moment dat am adus in discutie cel mai frumos loc de pe Terra in opinia mea, era normal ca dupa o zi de sarbatoare nationala sa va lansez o provocare  legata de tara noastra. Asadar, care este locul cel mai frumos din Romania in viziunea voastra? Sau altfel spus, locul cel mai apropiat sufletului vostru, unde va place sa va petreceti timpul liber, concediile, vacantele, unde reveniti cu drag ori de cate ori aveti posibilitatea, fie pentru ca va leaga amintiri frumoase de el, fie ca il considerati realmente grandios, impresionant, unic in lume.

Recunosc ca a fost o alegere grea, Romania are prea multe locuri fermecatoare pentru a nominaliza unul singur. Inital ma gandisem la Valea Prahovei, acoperita cu paduri bogate si  incununata de munti spectaculosi, ce atrage deopotriva suflete romantice cat si exploratori indrazneti, apoi la dulcea Bucovina, renumita pentru frumusetile sale naturale si pentru bisericile medievale acoperite cu fresce splendide, pe care le-am vazut de doua ori pana acum, la cel mai tanar si mai exotic pamant al patriei, Delta Dunarii, o clipa am poposit cu gandul acolo unde legenda se impleteste atat de armonios cu geologia, geomorfologia si peisagistica dand nastere celor mai renumite chei, cele ale Bicazului, si celui mai original lac, lacul Rosu, si nici Detunatele sau Dunarea la Cazane nu mi-au fost indiferente si am fost tentata sa le clasez primele in topul preferintelor mele romanesti, dar apoi mi-am amintit de locul unde m-am indragostit pentru prima oara  si unde tot pentru intaia data am avut marea bucurie sa fiu initiata in tainele celui mai spectaculos si mai ofertant sport din lume din punctul de vedere al emotiilor experimentate, schiul alpin.

In maiestoasa fortareata naturala a Carpatilor, situata pe un platou ce se intinde timid la poalele Muntilor Postavaru, Poiana Soarelui este un etalon de frumusete, nestemata cea mai indragita si mai dorita  a coroanei carpatice romanesti.  La 12 kilometri distanta de unul din cele mai grandioase orase sasesti ale Transilvaniei, Poiana Brasov este statiunea cea mai complexa din Romania in ceea ce priveste sporturile de iarna precum si un important centru turistic international; dispune de 12 piste de schi cu diferite grade de dificultate (o pista olimpica, 3 piste de coborare si de slalom urias, o pista de slalom special, doua trambuline etc.), terenuri de sport (pentru tenis, mini-golf, handball, baschet), un lac artificial, telecabine, telegondola, piscine acoperite, saune, sali de gimnastica medicala, discoteci, baruri si restaurante.  Aflata la 1020 de metri altitudine este recomandata totodata  pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator.

Desprins parca dintr-un basm fantastic, “Sunny Glade” va ramane pentru totdeauna in sufletul meu pentru zecile de vacante, revelioane, excursii petrecute aici, primii fiori ai dragostei, intaiul “te iubesc” si unele din cele mai vesele momente pe schiuri si patine din viata mea. Acum sunt mai vii ca niciodata: bataile cu bulgari de zapada, povestile la gura sobei, intalnirea de zero grade si prima imbratisare calduroasa a unui falnic copac de pe marginea partiei de schi, plimbarile romantice pe lac, serile la cabana, la discoteca, drumetiile, ascensiunile montane, aventura, emotiile, amintirile…

Evident mai sunt si alte locuri demne de vizitat si admirat  in Romania, despre ele ii invit sa ne povesteasca pe: Maria, Andreea, Nora, Diana, Mathew, Lusio, Modern Talking, Julien Sorel, Vis, Dragos FRD, Ada Pavel, Andera Y, Altcersenin, Black Angel, Carmen Negoita, Chocolate Follie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Gabriela Elena, Klausen, Lilly, Miscellaneous11, Iulia Mihai, Pato Basil, QED, Roxana, Space Dust, Strumful, Teo Negura, Vacitim,Wonderland, Vointa , Zuzu