Uneori am impresia că sunt cea mai ghinionistă persoană din lume. Apoi, după o vreme îmi revin și concluzionez că nu sunt ghinionistă, ci, de fapt, se întâmplă să obțin extrem de greu, după multe sforțări și chinuri cumplite și interminabile ceea ce-mi doresc. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce alții capătă ușor, natural aproape, doar întinzând mâna, eu trebuie să muncesc și să transpir mai ceva ca un sclav la galere. Și acum nu mă refer la cine știe ce vis măreț, nu vă imaginați că aspir să am luna de pe cer, ci trebuie să sufăr pentru orice fleac, orice dorință cât de mică și banală ar fi ea.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă relatez o povestioară din vacanța mea în Parga din vara trecută.

Aveam eu obsesia asta cu trenulețele și cu busurile turistice. Le-am văzut prin Girona, Santa Susana, Istanbul, Bruxelles, Roma sau Barcelona, dar niciodată nu m-am plimbat cu ele. Doar cu busul din București, dar ăsta nu se pune.

Aflasem din documentările de pe net că în Parga există un trenuleț turistic care te plimbă prin stațiune, te duce la o cascadă din apropiere sau la Castelul unui personaj de legendă, Ali Pașa. Și atât mi-a trebuit, mi-am stabilit ca țel suprem al sejurului să mă dau și eu cu trenulețul ăsta fermecat. Acum o să vă întrebați dacă am dat în mintea copiilor și, poate, nu sunteți departe de adevăr.

Și acum încep peripețiile. Ce credeți că mi-a fost ușor să călătoresc cu trenulețul?

Încă din a doua sau a treia zi am plecat în recunoaștere, să aflu de unde ne putem achiziționa biletele pentru îmbarcarea în trenuleț. În drum spre supermarket, am remarcat niște panouri publicitare și o mică tonetă amplasată chiar pe faleza plajei centrale a orașului (Krioneri Beach). Am intrat în dialog cu un tânăr drăguț și sexy care mi-a spus că șoferul trenulețului e momentan bolnav. Eh, o fi puțin răcit, m-am gândit eu și aflând exact orele de plecare (10, 12 și 18) am plecat cu gândul de a reveni cât de curând pentru a face mult visata călătorie la castel. A două zi ne-am inființat în jur de ora 17 în fața chioșcului, pentru ca același tânăr simpatic să ne anunțe că șoferul este internat în spital și este singurul din zonă care conduce trenulețul spre Castelul lui Ali Pașa.

Curat ghinion, cum de s-a îmbolnăvit tipul ăsta tocmai când am venit eu în Parga?

Dezamăgire mare și nu doar din partea mea și din a celorlalți turiști dornici de aventură. Cu moralul la pământ ne-am învârtit prin zonă și ne-am întors după cca o oră când spre surprinderea mea am văzut trenulețul plin de oameni pregătit de pornire. Era trenulețul ce mergea de obicei la Cascadă, dar din cauza cererilor foarte mari, șoferul sau a fost convins să-și schimbe temporar traseul.

Ei bine și chiar în acel moment s-a pornit o furtună groaznică și tânărul amabil nu a fost de acord să ne primească banii pentru bilet (8 euro dus-întors).

Acum mi se împotrivea și natura. Dar măcar exista speranța pentru o altă zi.

Ceea ce s-a și întâmplat. Următoarea dimineață am pornit cu noaptea-n cap (că deh, aveam de escaladat un munte) spre locul de îmbarcare spre Castel. Am ajuns puțin mai devreme de ora stabilită (10 AM) și am înmânat bucuroasă banii vânzătorului, care mi-a comunicat că se pleacă cu o singură condiție: dacă se strâng suficienți pasageri (cel puțin 10). Evident că mă rugăm ca fiecare persoană care trecea prin fața tonetei să fie un potențial doritor de plimbări cu trenulețul.

Dar ce este cu acest Castel a lui Ali Pașa? O fi vreo remarcabilă operă de artă, o construcție grandioasă pe care merită s-o vizitezi măcar o data în viață? Și cine mai e și Ali Pașa ăsta? Cine a fost și ce fapte de vitejie a săvârșit?

Albanez la origine, Ali Pașa, supranumit și “Leul din Ioaninna”, conducător al pașalâcului cu același nume, a fost un personaj controversat, pe cât de ager și viteaz, pe atât de nemilos și sângeros. La un moment dat, având control asupra Albaniei, vestului Greciei și Peloponesului, în dorința sa de expansiune, a pus ochii și pe fortăreața venețienilor din Parga. A încercat de mai multe ori să cumpere Castelul Venețian și întregul oraș Parga cu împrejurimile sale, dar pentru că a fost refuzat a decis să-și ridice propria fortificație de unde să supravegheze și chiar să atace țărmul. Așadar Castelul lui Ali Pașa e o cetate fortificată cocoțată pe o creastă muntoasă deasupra satului Anthousa.

Pe faleză, aproape de locul de îmbarcare în trenuleț

Krioneri Beach la ora 10 dimineața

Marea Ionică și Insulița Panagia
Gata, ne-am urcat! Victorie!

Și am pornit la drum…

Traseul de cca 5 km al trenulețului ne-a purtat printre vile, plantații de măslini și satul Anthousa. A mers foarte încet astfel încat am putut să mă bucur de fiecare clipă petrecută în el și să admir îndelung frumusețea peisajului. Oricum îmi îndeplineam un vis și nimic nu mai conta.

Panorama Pargăi din trenuleț
Iată si castelul! Acolo sus trebuie noi să ajungem.
La un moment dat, trenulețul s-a oprit și noi ne-am continuat drumul spre castel pe jos.

Aleea flancată de leandri care ne-a condus la cetate

În fața Castelului

Intrarea în castel
În interiorul castelului

Galeriile fortificației
Ziduri și arbori

Parterul fară aerisire sau lumina naturală
După ce am urcat niște trepte abrupte, pe care mi-a fost și frică să le fotografiez, am ajuns sus, pe zidurile cetății:

Panorama Pargăi și a Mării Ionice de pe ziduri

Marea Ionică vazută de pe ziduri

Pe drumul de întoarcere am făcut un mic popas de cca. 20 de minute în satul Athousa. N-am avut timp decât pentru un pahar de apă rece și câteva poze.

Dacă iți plac panoramele amețitoare, dacă esti pasionat de fotografie, ruine, flori viu colorate și trenulețe, merită să faci o plimbare de cca. 2 ore pana în vârf de munte. Doar esti în vacanță. Dacă te aștepți să gasești acolo cine știe ce castel impunător bine conservat, care să te surprindă și impresioneze până la lacrimi cu multitudinea de camere, coridoare, colecții sau exponate de inestimabilă valoare, atunci mai bine rămâi la plaja. Vei considera aventura o pierdere de timp.

Care a fost castelul care v-a impresionat pe voi cel mai mult până acum, dintre cele vizitate?

Situat strategic pe o peninsula stancoasa, cu o forma interesanta de poligon neregulat si cu o istorie tumultoasa in spate, fiind cucerit, distrus si reconstruit de mai multe ori de-a lungul secolelor, Castelul din Parga domina si azi intinderea albastra, infinita, a Marii Ionice, atrage turistul insetat de povesti si mistere si vegheaza triumfator din varful unei coline impadurite asupra orasului, golfurilor, tarmului si insulitelor pitoresti din jur.

Si chiar daca l-am vizitat de trei ori, mai bine spus am intrat in incinta sa cu aceasta intentie, tot n-am reusit sa-i elucidez toate tainele, mi-au ramas multe poteci si cotloane nedescoperite.

Dupa cum bine stiti sunt o mare iubitoare de medieval, de castele, fortarete, ziduri si de arhitectura venetiana. Pe aceasta am avut ocazia s-o admir in Croatia, la Dubrovnik si visez s-o analizez si mai in detaliu, candva, in Italia.

Si apropos de arhitectura venetiana, iata pe scurt povestea acestui castel.

A fost construit initial in secolul XI de locuitorii din Parga pentru a le apara orasul de turci si pirati. Insa n-au avut prea mult noroc si castelul a fost distrus partial tocmai de invadatorii respectivi.

In anul 1401 Parga devine posesiune venetiana bucurandu-se de importante privilegii care contribuie la dezvoltarea sa comerciala si economica.

In secolul a XIII-lea venetienii au reconstruit castelul, turcii l-au distrus iar (partial) si istoria s-a tot repetat de vreo cateva ori pana prin secolul XVI cand a fost recladit tot de venetieni care de data asta au reusit sa realizeze o cetate puternica, perfecta, indestructibila, cu 400 de case, 8 turnuri de aparare si doua cisterne pentru aprovizionarea cu apa in timp de razboi.

Dominatia venetiana in zona slabeste insa si Parga este ocupata succesiv de francezi, rusi, turci si britanici, iar in anul 1819 este cedata sangerosului Ali Pasa din Ioannina de catre Sir Thomas Maitland, Inalt Comisar Britanic pentru Insulele Ionice.

In timpul dominatiei otomane au fost adaugate in cetate un complex de cladiri, bai, o moschee, a fost inaltat un zid de fortificatie la nivel superior, care au fost distruse apoi de greci cand  acestia au reintrat in posesia castelului, in anul 1913, dupa cel de-al doilea Razboi Balcanic.

Aventura mea printre ruinele care stau azi marturie istoriei zbucimate a Pargai a fost una traita la intensitate maxima pentru ca m-am bucurat ca un copil de fiecare piatra sau bucata de zid, am tresarit de emotie cand am intrat in citadela transformata intr-un soi de muzeu si am savurat indelung panorama ametitoare oferita cu generozitate din orice loc te opreai, privelistea casutelor colorate asezate in amfiteatru, coborand spre port, parca imbratisand albastrul profund al marii, a simpaticelor taverne ce insotesc faleza, a plajelor Valtos si Krioneri, insulitei Panagia si stancilor pitoresti din jur lasandu-ma fara cuvinte.

Practic pentru acele vederi magnifice venisem aici, pentru ca stiam ca numai un castel cu pozitionare spectaculoasa, mai ales unul situat pe un promontoriu, deci chiar langa mare sau un turn impozant le poate genera.

Dupa ce initial poposisem la castel joi, chiar in prima zi a sejurului in Parga, la ora lasarii amurgului, iar vineri ne-am abatut din drum doar pentru o scurta sesiune foto, sambata dimineata incaltata corespunzator (sandale cu talpa moale, flexibila), pregatita pentru escaladari dificile, am trecut zambind pe langa plaja Valtos care la ora 10 era inca pustie, am urcat energic panta abrupta si am intrat optimista pe poarta edificiului sperand ca voi fi singurul vizitator si voi face fotografii nestingherita.

Si multa vreme asa a fost. M-am bucurat de linistea deplina, de razele caldute ale soarelui de iunie, de pinii verzi si bogati, de cadrul natural de vis care-mi punea la picioare cele mai frumoase privelisti vazute vreodata. Iar cand mi-am savurat la terasa frappe-ul racoros, fata in fata cu istoria, cu marea si cu insulita mea preferata, Panagia, am simtit fericirea aia totala, imensa, nestavilita. Aceea de care ai parte atat de rar in viata.

Restul (faptul ca il vizitezi pe propria responsabilitate, ca e invadat de balarii, e plin de gunoaie aruncate de turistii iresponsabili, ca nu e intretinut, ca nu exista ghid si ca nu mai arata fix ca in urma cu 500 de ani, ca au ramas doar niste ruine) e cancan.

Este obiectivul turistic numarul 1 al Pargai, simbolul de necontestat al orasului, iar eu m-am simtit minunat acolo.

În sfârșit venise și ziua mult așteptată, ziua plecării în Parga. Trebuia să ieșim din casă, totul era gata, bagajele pregătite la ușă, mai rămăsese un singur detaliu, să-mi pun lănțișorul cu sidef, un pandantiv cumpărat acum câțiva ani de la H&M, preferatul meu în special pe timp de vară.

Din grabă, însă, mâna mi-a tremurat, sideful a alunecat de pe lănțișor direct pe gresia din hol și s-a spart.

Eh, nu-i nimic, am spus cu voce tare, o să-mi găsesc eu un suvenir nice în Grecia, poate un pandantiv asemănător și uit rapid incidentul.

Evident că supărarea era mare și nici eu nu credeam că voi găsi altul la fel.

Am plecat cu un gust amar și tot sejurul am fost pusă pe achiziționat suveniruri. Doar-doar să-mi treacă dezamăgirea!

Trebuie să vă mărturisesc că de obicei nu-mi iau cine știe suveniruri scumpe. În ultimul timp am preferat să mă întorc doar cu câțiva magneți de frigider, un pix și cam atât. Nu am timp de pierdut prin magazine când sunt atâtea de admirat și fotografiat în jur.

Însă, de data asta, a fost puțin diferit. Nici nu am intrat bine în Grecia, că văzându-mă eu într-un magazinel tare simpatic, cu două secțiuni, una destinată produselor culinare, cealaltă plină de vederi, magneți, pixuri, accesorii, agende și calendare, nu am rezistat tentației și mi-am cumpărat imediat două brățări din silicon relativ ieftine (1-1,5 euro) și un pix. Brățările, în culorile steagului Greciei, le port în permanență, deși niciodată nu am mai avut și nici nu m-au atras până acum. Să fie de vina mesajul pozitiv?

Și care credeți că a fost primul lucru pe care l-am făcut după ce ne-am cazat? O baie în mare, desigur. Dar, în drumul spre plajă, m-am oprit mai întâi la un mini-market și mi-am mai luat încă două obiecte aparent indispensabile, care intră tot la categoria suveniruri: un prosop cu Parga și o pereche de pantofi acvatici care mă apărau de pietre și mai ales de veninoșii arici de mare. 7 euro fiecare. Din păcate mă incomodau la înotat și nu i-am purtat decât în prima zi.

Despre strada în trepte care ducea la Castelul Venețian v-am mai povestit eu și cu altă ocazie. Și v-am și arătat imagini cu ea. Ceea ce nu v-am spus este faptul că ori de câte ori o urcam și o coboram ne opream să admirăm suvenirurile așezate strategic pe marginea ei: genți din piele, portofele, pantofi, bijuterii, cosmetice cu extract de lavandă sau ulei de măsline. De fapt era doar un pretext să ne mai tragem sufletul. Dar mie mi-au lucit ochii când am văzut niște cănuțe frumos decorate, cu motive și simboluri grecești, la 3,5 euro și deja mă imaginam savurându-mi cafeaua în diminețile reci de ianuarie…

Până la urmă mi-am făcut și moftul asta și mi-am luat o cănuță cu 2,5 euro (dintr-un alt loc) pentru că am nimerit într-un magazinel unde proprietarul făcea reduceri la mai toate produsele expuse.

Mi-am cumpărat și trei magneți, cu Parga, Logos și Antipaxos. Pe ultimii doi i-am găsit în capitala insulei Paxos, Gaios. Mi-ar fi plăcut să am și un magnet cu Lakka, orășelul paradisiac din Paxos, cel care m-a încântat cel mai mult din întreaga vacanță, dar riscam să plece Vicky F II fără mine.

Într-o după-amiază, după două zile de caniculă ucigătoare, ne-a prins o ploaie torențială tocmai în mijlocul orașului, aproape de faleză. Când am înțeles că devenise imperios necesar să ne adăpostim undeva, am fugit unde am văzut cu ochii și am nimerit pe o stradă necunoscută, am intrat rapid într-un micuț restaurant tip fast-food. Ne-am luat un gyros și am așteptat să se oprească furtuna. După cca 30 de minute am apreciat că pericolul trecuse și am ieșit din “ascunzătoare”. Dar imediat lângă acest local era un alt magazin cu suveniruri și cum ploua încă mărunt am decis să-i trecem în revistă oferta.

Și ce credeți, nu te duce anul unde te duce ploaia, aici a fost unicul loc unde am găsit un pandantiv de sidef în formă de inimioară destul de asemănător cu cel care mi se spărsese. Preț 4 euro. Și zâmbetul mi-a revenit pe chip, iar fericirea a fost totală. Misiunea fusese îndeplinită.

Vedeți de ce e bine să dea din când în când și câte-o ploicică?

P.S.

Aparent fără nicio legătură cu suvenirurile de vacanță, vreau să va arăt ce am găsit sâmbătă seară în Bucharest Mall:

Ador umbreluțele colorate și nu m-am putut abține să nu mă pozez sub ele. În plus, am avut o revelație năucitoare, Bucureștiul la apus, așa gol, fără locuitorii lui plecați în vacanțe, e un oraș superb, iar eu îl iubesc!

Poate parea de necrezut, dar insulita pitoreasca de mai sus, Panagia, este motivul care m-a determinat sa aleg Parga pentru o scurta vacanta la sfarsit de iunie.

Pentru ca trebuie sa stiti ca eu ador insulele, le consider cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Iar nick-ul ales pentru contul de facebook este suficient pentru a va convinge cat de mult le iubesc.

Visul meu absolut (si secret) pentru vara 2016 era o insula din Marea Ionica, Zakynthos. Imi doream nespus sa ajung la celebra plaja Navagio si mai trageam din cand in cand cu ochiul la ofertele de cazare de pe booking.

In timpul asta am descoperit insa un orasel fascinant situat pe continent, port la Marea Ionica, in nord-vestul Greciei, Parga. Aici v-am povestit pe larg cum s-a intamplat totul.

Si as fi putut alege (la aceiasi bani, pana in 100 de euro, cazare si transport inclus) orice insula fantastica din Marea Ionica: Lefkada, Corfu sau Zakynthos. Insa a fost suficienta imaginea micutei insule stancoase Panagia, impodobita cu pini verzi si o capela alba, inimaginabil de frumoasa prin simplitatea ei, ce contrasteaza atat de placut cu albastrul intens al marii, ca sa nu mai existe dubii in privinta destinatiei de vacanta.

Deja ma imaginam fotografiind de zor insulita, cocotata pe zidurile Castelului Venetian. De altfel acesta a fost al doilea lucru pe care l-am facut cum am ajuns acolo, primul fiind o baie racoritoare in mare. Cu costumul de baie inca ud si papucii de plaja am urcat anevoios o colina abrupta pana in varf si am savurat la maximum incantatoarea priveliste ce se asternea la picioarele mele.

Eh, panagii, stanci, pini, mare si castele venetiene gasim peste tot in Grecia, ce e atat de deosebit incat sa alegi Parga, ma veti intreba? Si pe buna dreptate!

Adevarul e ca am cantarit indelung daca nu cumva voi regreta ca nu m-am orientat spre o insula precum Corfu sau Zakynthos. Sa recunoastem ca nu poti compara o destinatie oarecum obisnuita situata pe continent cu o insula magnifica, paradisiaca.

M-am documentat constiincios si am ajuns la concluzia ca pentru o insula e bine sa ai masina (personala sau inchiriata), sa ai carnet, sa ai bani de benzina. Sa ai cu tine oameni activi care vor sa colinde, sa exploreze, sa descopere. Iar eu nu aveam nimic din toate astea. De aceea, pentru mine, o persoana cu buget microscopic si fara masina, ideal era un loc compact, pe care sa-l vizitez usor, cu obiective la care sa ajung rapid si ieftin, pe jos sau cu transport public, fara batai de cap.

Si a mai fost un lucru care a facut ca balanta sa se incline decisiv in favoarea Pargai. Am aflat ca de aici se faceau foarte multe excursii optionale in imprejurimile de vis. Deja identificasem cca zece optionale ( cu preturi decente), una mai ispititoare ca alta si ma gandeam cu ingrijorare ca nu stau decat sase zile…

Macar trei excursii optionale sa fac, ca in restul zilelor sa ma bronzez si eu pe plajele minunate despre care citisem atatea, sa urc la cele doua castele, Ali Pasa si Venetian, sa am timp sa descopar la pas orasul propriu-zis… Zona ma mai tenta si cu o cascada, o moara de apa, o fabrica de ulei de masline, dar eram constienta ca nu era timp pentru toate.

Ideea grandioasa a acestei vacante a fost urmatoarea: ajung eu in Parga si de acolo plec si vad toate Insulele Ionice. Pentru ca exista o croaziera care le cuprinde cam pe toate mai importante, denumita pompos “Croaziera celor 7 Insule Ionice“, care ajunge printre altele in Lefkada, Kefalonia, Ithaka, Meganissi si Skorpios.

Dupa principiul croitorasului cel viteaz, “sapte dintr-o lovitura”  ma si vedeam eu cutreierand Marea Ionica in lung si-n lat si vizitand tot ce are ea mai frumos intr-o singura vacanta. In plus imi propusesem sa-mi achizitionez si excursia de o zi in Corfu (tot croaziera) si cea din Paxos si Antipaxos. Ca sa nu mai zic cat de mult imi doream sa ajung in satele Zagoriei si la Canionul Vikos (considerat cel mai adanc din lume in raport cu latimea sa) cu podurile sale magnifice de piatra, dar mai ales la Raul Acheron (Styx-ul din mitologie), cel care, conform legendelor, purifica sufletele de pacate si duce in Infern si care impresioneaza cu peisajele sale spectaculoase, vegetatia luxurianta si cu apa cristalina care bate orice mare din lume.

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, iar la intalnirea cu ghida locala, cea care ne-a prezentat oferta de optionale, am constatat cu mahnire ca din multitudinea de excursii nu puteam sa aleg decat una singura, croaziera la Paxos si Antipaxos.

Pentru ca sunt excursii care nu se fac decat intr-o anumita zi. De exemplu la Zagoria si Canionul Vikos (pret 39 de euro) se mergea doar vinerea si noi ajunsesem in Parga joi la pranz. Dupa o noapte petrecuta in autocar, zombi si cu picioarele umflate, ultimul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost sa plec dimineata urmatoare la 8 AM intr-o excursie tot cu autocarul pentru o intreaga zi (intoarcerea la 19). Puteau sa ma duca si in Hawaii ca tot pas spuneam. Tot vinerea se mergea si in Albania, plecarea era la 6 dimineata si costa 50 de euro.

Croaziera celor 7 Insule Ionice nu se facea deloc (conform spuselor ghidei) din lipsa de doritori. Nu se strang suficienti turisti ca sa se umple vasul de croaziera?!? La agentie am citit insa ca se face dar doar miercurea. Exact ziua in care plecam din statiune…  Mai era o posibilitate, sa mergem in Lefkada sa luam vasul de acolo. Nu, serios acum! Deci a picat si asta!

Corfu avea si ea o zi speciala, unica: joia. Iar joia noi deja ajungeam in tara. Deci o stergem si pe ea de pe lista.

Cand a venit vorba de Styx si Necromantio, “Oracolul Mortilor”, ghida ne-a intrebat daca stim sa inotam si sa avem grija sa ne luam costumele de baie la noi ca excursia consta intr-o plimbare racoritoare si inot in susul raului prin Cheile Acheron. O mandrete de rau, cel in care Ahile a primit nemurirea, incredibil de frumos, dar plin de stanci uriase si cu apa foarte mare. Dupa experienta de la Veliko Tarnovo ma si vedeam impiedicandu-ma de un bolovan si inotand la fund cu DSLR-ul. Deci trebuia sa-mi las aparatul foto acasa. Si atunci la ce ma mai duceam? Bun, puteam sa stau la plaja si sa ma bucur de peisaj. Si sa iau masa la o taverna. Si atunci care mai era farmecul? Ori toata aventura ori nimic.

Deci prima conditie pentru a face toate aceste excursii optionale este sa veniti la Parga intr-un sejur de 12 zile. Asa da, e timp pentru toate. Eu, in cele 6 zile nici plaja nu am avut timp sa fac, nici nu m-am dezmeticit bine ca deja eram in autocar pe drumul de intoarcere.

Sa vorbim putin si despre cazarea in Parga.

Ei bine, Parga contine, pe langa orasul propriu-zis si cateva sate din jur. Sa le numim zone. In primul rand este zona Valtos unde am fost si noi cazati. E dincolo de dealul de unde vegheaza Castelul Venetian, cam la 20-25 de minute de mers pe jos. Urcusul este dificil prima data(daca nu mergi la sala), dar dupa 3-4 ture pe zi incepi sa te obisnuiesti. Oricum nu recomand cazarea aici decat celor care iubesc linistea absoluta, vegetatia luxurianta, maslinii, portocalii, lamaii, florile de toate soiurile si culorile si vor sa simta in concediu senzatia aia de…departe de lumea dezlantuita. Cand am ajuns prima data am exclamat putin derutati: dar aici suntem la tara! Se auzeau doar greierii si era exact ce-mi trebuia mie dupa stresul cotidian bucurestean. Desigur, dupa o perioada am inteles ca Valtosul nu e doar cararuia prafuita care ne ducea pe noi la vila, ci un adevarat paradis cu hoteluri exceptionale, cu piscine impecabile, beach-baruri exotice si restaurante primitoare, dar mai ales cu cea mai frumoasa plaja din Parga. Despre plaje avem articol separat.

De la Valtos in oras se poate ajunge rapid, in 5 minute, cu taxi-boatul. Sunt dese si merg pana seara tarziu. Dus-intors 4 euro. Dar unde mai e placerea escaladarii muntelui si iluzia siluetei perfecte?

Mai este si zona Lichnos, asemanatoare cumva cu Valtos, care insa este foarte departe (cam la 6 km de oras), am mers cu taxi-boatul la plaja si mi s-a parut o vesnicie. Nu va luati cazare aici daca nu sunteti cu masina pentru ca veti ajunge rar spre niciodata in Parga Town.

De asemenea, daca va luati cazare de pe booking, evitati satul Anthousa, este si el foarte departe de oras. Evident, toate problemele se rezolva daca in fiecare zi ai chef sa te urci in masina personala sau in taxi si sa mergi la plaja sau in oras.

Pentru petrecareti, pentru iubitorii vietii de noapte, ai plimbatului seara pe faleza, pe la magazine si pentru cei care vor sa ia cina de fiecare data la alta taverna, pentru a fi langa port, in miezul evenimentelor, cautati cazare in orasul Parga.

Cateva imagini din statiune:

Parga vazuta dinspre mare

Parga vazuta de la Castelul Venetian

Ancora, simbolul Pargai

Promontoriul Castelului Venetian

Stradute in scari

Faleza din Parga

Plaja principala din Parga Town, Krioneri Beach

Castelul Venetian vazut de pe plaja Valtos

Mic dejun grecesc servit in balcon

Drumul spre castel (panta lina, de inceput), sau gimnastica de fiecare zi, uneori de trei ori pe zi, urcat si coborat

O taverna autentica cu diverse preparate pescaresti

Hoteluri din Parga

Un hotel dragut care permite accesul spre o alta plaja din oras, Piso Krioneri

Tango, un frumos Beach Bar in dreptul caruia faceam si noi plaja(ocazional)

Pe plaja Valtos

Cazari in zona Valtos (chiar pe plaja unde mi-as fi dorit si eu sa locuiesc)

Parga este o statiune ofertanta, turistic si gastronomic, cu numeroase atractii si o mancare incredibila (despre care o sa va mai povestesc), dar destul de scumpa, unde adultii trecuti de 35 de ani sunt majoritari, deci nu veti gasi atmosfera tipica a Costinestiului sau a Mamaiei. M-a frapat sa constant ca limba care se vorbeste cel mai mult este greaca (mereu ma astept ca in vacante turistii sa fie la putere). Paradoxal, par mai mult localnici decat turisti, cu toate ca e plin de italieni si englezi. Sunt si cativa romani rataciti, insa nu fac derapaje, nu ies in evidenta, practic nu-i simti.

Va urma

prima parte a jurnalului de vacanta o gasiti aici

Poate nu este cea mai atractiva, apreciata si cautata destinatie turistica din lume. Nu este nici cea mai cosmopolita zona sau cea mai sofisticata, nu e nici macar faimoasa pentru exotismul, plajele sau hotelurile sale.

Insa, pentru mine a fost cel mai frumos loc in care am ajuns pana acum. Un loc unde am exclamat pentru prima data in viata, aici e paradisul! Si am realizat ca nu e nevoie sa mergi tocmai pana in Oceanul Indian, in Maldive sau in Seychelles pentru a-l vedea live, e mai aproape decat ti-ai imagina, la o aruncatura de bat de casa, in Marea Ionica, Grecia.

De departe a fost cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata, de departe a fost vacanta cea mai reusita (din punct de vedere vizual). Si spun asta eu, care dupa fiecare escapada, fie ca se numea Barcelona, Bruges, Dubrovnik, Trogir, Praga sau Roma, ma intorceam acasa mai entuziasmata ca niciodata, iar in culmea extazului apreciam ca am vizitat cel mai tare oras ever.

Si fericirea mea a fost deplina mai ales pentru ca am reusit, cum-necum, si sa cheltuiesc foarte putin, in total, cazarea, transportul si distractia in cele 8 zile m-au dus undeva la 250 de euro, asta in conditiile in care mi-am facut toate poftele si nu m-am abtinut de la nimic.

Dar sa argumentez cele afirmate mai sus. Mi s-a parut ca Parga, un oras-statiune din zona Epirus, localizat pe coasta nord-vestica a Greciei, la Marea Ionica, are totul. Ofera absolut tot ce-si poate dori un turist insetat de frumos, de pitoresc si peisaje spectaculoase: o combinatie unica de munte, mare, arhitectura  deosebita, golfulete, insule si stanci ce insotesc tarmul, biserici, ruine, fortarete si castele, intr-un cuvant istorie si un aer de vacanta ce te binedispune instantaneu.

Munte, mare, arhitectura deosebita, tarm spectaculos si istorie toate la un loc? Eh, pai asta gasim si la Dubrovnik sau Kotor, imi veti spune. Da, doar ca splendida Coasta Dalmata de care m-am indragostit in 2012 mi s-a parut ceva mai arida decat regiunea vizitata de curand. Iar aici, in Parga, pe langa toate celelelalte ingrediente care fac vacanta memorabila, mai era unul, poate cel mai important, cireasa de pe tort: vegetatia luxurianta. Aici, muntii erau parca mai semeti, mai bine impaduriti, iar apa mai turcoaz decat in Croatia. De fapt, nicaieri in peregrinarile mele prin lumea larga nu am gasit o apa mai clara ca aici.

Dar poate cel mai important, Parga, cu atmosfera sa tonica, are o energie unica pe care o emana celor ce stiu sa se bucure de farmecul sau, pentru ca este uimitor cum, timp de 7 zile nu am simtit nici macar o urma de oboseala, chit ca urcam si coboram intr-o veselie muntele pe care era cocotat strategic Castelul Venetian pentru a ajunge din zona Valtos unde eram cazati, un fel de satuc pitit intr-o livada imensa de portocali si lamai, in orasul propriu-zis cu stradute pietruite serpuitoare, in panta, cu casute pastelate si taverne traditionale sau restaurante si cafenele cu vederi panoramice asupra portului si insulei Panagia.

Chiar daca am facut basici in talpi asa cum nu s-a mai intamplat vreodata, in nicio dupa-amiaza nu mi-a trecut prin cap sa raman in camera sa-mi fac siesta, sa ma odihnesc macar o jumatate de ora, sa ma intind in pat. Iar dimineata, la 6-6:30, eram deja fresh, pregatita pentru o noua zi plina de aventuri. Asta in conditiile in care, in Bucuresti, eu sunt mereu epuizata si stresata, iar cand vin de la serviciu obosita, zac ore in sir fara sa mai pot face ceva constructiv.

Aceasta a fost doar introducerea. Detalii, informatii, povesti despre intreaga vacanta petrecuta in Parga, despre excursiile optionale realizate sau ratate, plajele vizitate si peripetiile cu taxi-boatul, despre insulele paradisiace Paxos si Antipaxos, drumetiile la castel, excursia cu trenuletul la fortareata Ali Pasa, ce mi-am cumparat si ce am gustat din bucatele traditionale grecesti in viitoarele pagini din noul jurnal de calatorie. Acum va las in compania unor imagini graitoare:

Parga vazuta de la Castelul Venetian

Stradute in trepte in Parga

Casutele colorate ale Pargai

Castelul Venetian

Parga vazuta de pe zidurile Castelului Venetian

Insulita care m-a adus in Parga: Panagia

Zona Valtos unde am fost cazati in Parga

Lichnos Beach

Krioneri Beach

Piso Krioneri Beach

Un frappe racoros in Lakka, Paxos Island

Blue Caves

In Gaios, Paxos

Va urma