Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa

trenuletul-turistic-din-parga

Uneori am impresia că sunt cea mai ghinionistă persoană din lume. Apoi, după o vreme îmi revin și concluzionez că nu sunt ghinionistă, ci, de fapt, se întâmplă să obțin extrem de greu, după multe sforțări și chinuri cumplite și interminabile ceea ce-mi doresc. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce alții capătă ușor, natural aproape, doar întinzând mâna, eu trebuie să muncesc și să transpir mai ceva ca un sclav la galere. Și acum nu mă refer la cine știe ce vis măreț, nu vă imaginați că aspir să am luna de pe cer, ci trebuie să sufăr pentru orice fleac, orice dorință cât de mică și banală ar fi ea.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă relatez o povestioară din vacanța mea în Parga din vara trecută.

Aveam eu obsesia asta cu trenulețele și cu busurile turistice. Le-am văzut prin Girona, Santa Susana, Istanbul, Bruxelles, Roma sau Barcelona, dar niciodată nu m-am plimbat cu ele. Doar cu busul din București, dar ăsta nu se pune.

Aflasem din documentările de pe net că în Parga există un trenuleț turistic care te plimbă prin stațiune, te duce la o cascadă din apropiere sau la Castelul unui personaj de legendă, Ali Pașa. Și atât mi-a trebuit, mi-am stabilit ca țel suprem al sejurului să mă dau și eu cu trenulețul ăsta fermecat. Acum o să vă întrebați dacă am dat în mintea copiilor și, poate, nu sunteți departe de adevăr.

Și acum încep peripețiile. Ce credeți că mi-a fost ușor să călătoresc cu trenulețul?

Încă din a doua sau a treia zi am plecat în recunoaștere, să aflu de unde ne putem achiziționa biletele pentru îmbarcarea în trenuleț. În drum spre supermarket, am remarcat niște panouri publicitare și o mică tonetă amplasată chiar pe faleza plajei centrale a orașului (Krioneri Beach). Am intrat în dialog cu un tânăr drăguț și sexy care mi-a spus că șoferul trenulețului e momentan bolnav. Eh, o fi puțin răcit, m-am gândit eu și aflând exact orele de plecare (10, 12 și 18) am plecat cu gândul de a reveni cât de curând pentru a face mult visata călătorie la castel. A două zi ne-am inființat în jur de ora 17 în fața chioșcului, pentru ca același tânăr simpatic să ne anunțe că șoferul este internat în spital și este singurul din zonă care conduce trenulețul spre Castelul lui Ali Pașa.

Curat ghinion, cum de s-a îmbolnăvit tipul ăsta tocmai când am venit eu în Parga?

Dezamăgire mare și nu doar din partea mea și din a celorlalți turiști dornici de aventură. Cu moralul la pământ ne-am învârtit prin zonă și ne-am întors după cca o oră când spre surprinderea mea am văzut trenulețul plin de oameni pregătit de pornire. Era trenulețul ce mergea de obicei la Cascadă, dar din cauza cererilor foarte mari, șoferul sau a fost convins să-și schimbe temporar traseul.

Ei bine și chiar în acel moment s-a pornit o furtună groaznică și tânărul amabil nu a fost de acord să ne primească banii pentru bilet (8 euro dus-întors).

Acum mi se împotrivea și natura. Dar măcar exista speranța pentru o altă zi.

Ceea ce s-a și întâmplat. Următoarea dimineață am pornit cu noaptea-n cap (că deh, aveam de escaladat un munte) spre locul de îmbarcare spre Castel. Am ajuns puțin mai devreme de ora stabilită (10 AM) și am înmânat bucuroasă banii vânzătorului, care mi-a comunicat că se pleacă cu o singură condiție: dacă se strâng suficienți pasageri (cel puțin 10). Evident că mă rugăm ca fiecare persoană care trecea prin fața tonetei să fie un potențial doritor de plimbări cu trenulețul.

Dar ce este cu acest Castel a lui Ali Pașa? O fi vreo remarcabilă operă de artă, o construcție grandioasă pe care merită s-o vizitezi măcar o data în viață? Și cine mai e și Ali Pașa ăsta? Cine a fost și ce fapte de vitejie a săvârșit?

Albanez la origine, Ali Pașa, supranumit și “Leul din Ioaninna”, conducător al pașalâcului cu același nume, a fost un personaj controversat, pe cât de ager și viteaz, pe atât de nemilos și sângeros. La un moment dat, având control asupra Albaniei, vestului Greciei și Peloponesului, în dorința sa de expansiune, a pus ochii și pe fortăreața venețienilor din Parga. A încercat de mai multe ori să cumpere Castelul Venețian și întregul oraș Parga cu împrejurimile sale, dar pentru că a fost refuzat a decis să-și ridice propria fortificație de unde să supravegheze și chiar să atace țărmul. Așadar Castelul lui Ali Pașa e o cetate fortificată cocoțată pe o creastă muntoasă deasupra satului Anthousa.

Pe faleză, aproape de locul de îmbarcare în trenuleț

krioneri-beach-pargaKrioneri Beach la ora 10 dimineața

krioneri-beach-pargaMarea Ionică și Insulița Panagia
marea-ionica-pargaGata, ne-am urcat! Victorie!

trenulet-parga

Și am pornit la drum…
traseu-trenulet-turistic-parga

Traseul de cca 5 km al trenulețului ne-a purtat printre vile, plantații de măslini și satul Anthousa. A mers foarte încet astfel încat am putut să mă bucur de fiecare clipă petrecută în el și să admir îndelung frumusețea peisajului. Oricum îmi îndeplineam un vis și nimic nu mai conta.

Panorama Pargăi din trenuleț
panorama-pargai-din-trenuletIată si castelul! Acolo sus trebuie noi să ajungem.
castelul-lui-ali-pasa-pargaLa un moment dat, trenulețul s-a oprit și noi ne-am continuat drumul spre castel pe jos.

loc-de-parcareAleea flancată de leandri care ne-a condus la cetate

alee-spre-castelÎn fața Castelului

castelul-lui-ali-pasa-din-parga

Intrarea în castel
intrarea-in castelÎn interiorul castelului

in-interiorul-castelului

coridoarele-casteluluiGaleriile fortificației
in-castelZiduri și arbori
ruine

cotloane

turisti-in-castelParterul fară aerisire sau lumina naturală
in tunelDupă ce am urcat niște trepte abrupte, pe care mi-a fost și frică să le fotografiez, am ajuns sus, pe zidurile cetății:

pe-ziduri

marea-ionica-printre-ziduriPanorama Pargăi și a Mării Ionice de pe ziduri
panorama-parga-de-la-castelul-lui-ali-pasa

ziduri-ruinate

munti

zona-castel
flori-la-castel

tunuri-pe-ziduri

leandri-la-marea-ionicaMarea Ionică vazută de pe ziduri
marea-la-orizont

leandriiPe drumul de întoarcere am făcut un mic popas de cca. 20 de minute în satul Athousa. N-am avut timp decât pentru un pahar de apă rece și câteva poze.

satul-anthousa

flori-anthousa-parga

Dacă iți plac panoramele amețitoare, dacă esti pasionat de fotografie, ruine, flori viu colorate și trenulețe, merită să faci o plimbare de cca. 2 ore pana în vârf de munte. Doar esti în vacanță. Dacă te aștepți să gasești acolo cine știe ce castel impunător bine conservat, care să te surprindă și impresioneze până la lacrimi cu multitudinea de camere, coridoare, colecții sau exponate de inestimabilă valoare, atunci mai bine rămâi la plaja. Vei considera aventura o pierdere de timp.

Care a fost castelul care v-a impresionat pe voi cel mai mult până acum, dintre cele vizitate?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

18 comentarii la “Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa”

    1. Buna, Anda, ce te-a impresionat mai precis la Peles? Exteriorul, arhitectura, cadrul natural, istoria sa sau pur si simplu cum sunt decorate camerele? Ce castel iti doresti mult de tot sa vizitezi in viitor? Eu am pus ochii pe unele super spectaculoase din Germania. De pe instagram “le-am cules”. Si cele de pe Valea Loarei sunt interesante…

  1. Aventurile tale pe meleaguri străine parcă sunt un deja vu. Așa se întâmplă mereu în România. Nu mă așteptam să întâmpini aceleași probleme și în vacanță prin alte zări. Oricum, ți-ai împlinit încă un vis. Poate că așa e mai apreciabilă reușita, după emoții de acest gen. Dacă totul se petrecea absolut normal, ce ai mai fi povestit?
    Oricum, în timpul ăsta, alții au avut treabă în Piața Victoriei, pe un ger cumplit… :)
    Pozele sunt superbe, ca de obicei.

    1. Intotdeauna se gaseste ceva de povestit, Cristian. :P
      Merci mult, din pacate sunt aventuri de asta vara, acum am fost in sesiune si abia m-am eliberat. M-am simtit cumva ca la inchisoare.

  2. Seara bună, Nice!
    Apăi, io nu știu cât de norocoasă ești au ba, dară eu mă bucur să te citesc de atâția ani :) Îmi place mie iarna, muuult, însă bune și calde poze pe frigurile aistea. Ți-ai imagina aventura asta și pe vremea asta? :D
    Somn pufos.

    1. Neata, Marin, sincer, iarna nu prea am chef de asemenea aventuri. Nu imi place sa ma plimb prin ger cu 10 cojoace. Prefer libertatea zilelor de primavara sau vara. Tu iti poti imagina aventuri iarna? :P 8) 8O
      7 ani? :D :roll:

  3. Hei, nu te-am mai vazut de mult timp aici in coltisorul tau virtual. Daca stau bine sa ma gandesc, nu am fost la niciun castel, si asta ma face sa ma intreb ca am calatorit putin, spre foarte deloc :)) Cand am auzit de Ali Pasa ma gandeam deja la un pasa din Turcia, nu e ceva wow castelul, dar cand esti in vacanta trebuie sa vezi toate obiectivele turistice. Pupici, cu drag!

    1. Buna, Ella, am avut o sesiune lunga si extrem de grea. Mi-ar placea sa scriu cateva randuri despre ea.
      Ai dreptate, sunt de fapt niste ruine incarcate de istorie. Si e fain sa le fotografiezi, cadrul natural e minunat si asta mai compenseaza unele lipsuri sau dezamagiri. Te pup si eu! 8) :oops:

  4. La Peles m-a impresionat interiorul in primul rand si povestea. Asta poate si pentru ca celelalte castele vizitate de mine erau mai vechi si oarecum in ruine sau goale.
    Si eu am pus ochii pe castelele din Germania ;)

  5. Ma bucur ca ti s-a indeplinit acest vis!
    Inca o postare care a reusit sa-mi ofere momente de bucurie, care m-a rupt de realitate. Imaginile sunt superbe!
    Iti multumesc pentru clipele minunate traite de fiecare data aici la tine pe blog!
    Te pup, cu drag!

    1. Buna, Aura si multumesc mult de impresii. Ma bucur ca ti-a placut plimbarea cu trenuletul de epoca prin imprejurimile Pargai. 8) :oops: :P :D Mai am o poveste din aceasta vacanta, cea despre croaziera in Paxos si Antipaxos. Sa speram ca o sa am timp de ea cat de curand. :oops: :roll: 8O
      Big hug! :)

  6. Pff, dar e simpatic trenulețul, deci e de înțeles dorința ta de a călători cu el! :)
    Să știi că și eu simt asta uneori. Nu că aș fi ghinionistă, însă mereu mi s-a părut că spre deosebire de alții eu nu mă pot baza pe „norocul” meu. De fapt, cred că-i vorba mai degrabă de o tendință de a-mi asuma responsabilitatea când vine vorba de ce mi se întâmplă. Nu prea las eu după voia norocului, deși el poate s-ar împrieteni cu mine. Prefer să pun osul la treabă. Și atunci e posibil ca de-asta să ai impresia uneori că alții obțin chestii mai ușor, pentru că tu oricum miști ceva în direcția respectivă, iar alții nu o fac. Iar rezultatele le vezi prin prisma efortului depus.

    Îmi place tare mult castelul, știi deja că mi-s dragi cetățile-n ruină. Am vizitat mai multe cetăți decât castele, așa că n-am vreun castel preferat :) Nici măcar pe astea din țară nu le-am vizitat încă… (cred că doar Castelul Corvinilor și Bran).

  7. Hm, interesant mod de a privi lucrurile, nu pot sa nu recunosc ca nu m-am gandit niciodata astfel sau ca nu ai dreptate. Problema e ca mi se par ca apar prea multe piedici, obstacole in calea obtinerii anumitor lucruri. Nu apar mereu, doar atunci cand imi doresc un lucru foarte mult si mi se pare destul de usor de realizat. Atunci cand ma astept mai putin. 8O :roll: :oops:
    Mi-ar placea sa ajung si eu la Castelul Corvinilor. 8)

  8. Bunaaa! M-ai facut sa rad cu articolul asta. Ce simpatica ai fost cand credeai ca toate sunt impotriva ta :)) Astea sunt legile lui Murphy, dar nu ne incurcam noi in ele.. luptam si trecem mai departe.
    Foarte frumoase fotografiile, e un peisaj ametitor.

    1. Pai da, ma bucur ca ai remarcat, am incercat sa fac haz de necaz. :P :oops: :D :lol:
      Merci mult, peisajele merita toti banii. Uh, sunt topita dupa ideea unei alte vacante in zona… :oops:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: