Wish of Love. Summer Love http://www.summerday.ro O viaţă fără iubire este ca un an fără vară Tue, 15 Aug 2017 03:42:30 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=4.6.28 Prima mea poveste http://www.summerday.ro/2017/08/14/prima-mea-poveste/ http://www.summerday.ro/2017/08/14/prima-mea-poveste/#comments Mon, 14 Aug 2017 16:47:22 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25561 Continuă să citești Prima mea poveste]]> prima-mea-poveste

Cea de-a treia temă la literatura română a fost, poate, și cea mai mare și frumoasă provocare a acestui an. O poveste! O poveste pentru copii. Problema era că eu nu scrisesem niciodată povești pe blog. Invenții. Bazaconii. Am ales să relatez mereu întâmplări reale din viața mea, să îmi fac publice gândurile, trăirile, emoțiile, dorințele, tocmai pentru că mi s-a părut mult mai ușor decât să născocesc ceva, să inventez, să-mi imaginez. De data asta trebuia să fiu creativă. Și, poate că totul ar fi fost mult mai facil dacă nu ni s-ar fi impus un anume titlu pentru respectiva poveste. Cerința suna astfel: „scrieţi o poveste despre un băiat, un stâlp de iluminat şi un borcan cu miere. Nu uitaţi că o poveste reuşită are nevoie de un fir logic, de concizie şi de investiţia voastră afectivă în rândurile scrise.” Și, ca orice poveste, trebuia să conțină și o morală.

Inițial am fost bulversată. Năucită. Cum să scriu despre un stâlp de iluminat și un borcan cu miere? Este aberant, nu au nicio legătură, mi se părea imposibil să brodez ceva pe marginea unui asemenea „subiect ofertant”.

Dar aveam nevoie să-mi dovedesc mie că pot. Duminică am primit tema și luni dimineață eram deja instalată comod la birou, cu laptopul în față, pregătită de „micul examen”. După cca patru ore povestea era gata. Iată ce a ieșit:

Poveste despre un băiețel, un stâlp de iluminat și un borcan cu miere

Trăia odată, într-un orășel pitulat între dealuri înverzite, cu străzi pavate cu piatră cubică și case multicolore cu lucarne și grădini parfumate, un băiețel blond și alintat, care nu voia în ruptul capului să împartă nimic cu ceilalți.

În fiecare dimineață, Robby se așeza comod la masa din livingul imens unde își invita de obicei și prietenul preferat, ursulețul de pluș Oscar și aștepta nerăbdător ca mama să vină cu micul dejun favorit. Robby dorea să mănânce zilnic clătite rumenite și pufoase cu zmeură, afine și frișcă, peste care turna tacticos, dintr-un borcan, miere din belșug. Mierea are proprietăți tămăduitoare miraculoase, îi citise mama dintr-o carte, într-o seară de iarnă, pe când el tremura de frig sub pătură și strănuta neîncetat, cuprins de o răceală cumplită, cu febră 39, iar de atunci, Robby nu mai voia să se despartă de ea.
Din scăunelul lui, Oscar se uita cu jind la borcanul cu miere:
– Robby, dă-mi și mie niște miere, îndrăzni Oscar, sperând că de data asta va primi și el o porție generoasă de clătite cu fructe dulci și zemoase.
– Oscar, dacă îți dau și ție, mie ce-mi mai rămâne? Și Robby își refuză iar, categoric, amicul pofticios.

După micul dejun, băiețelul și Oscar ieșeau în curte. Robby se juca împreună cu vecinii săi, Peter și Andy, iar ursulețul îi privea cu dragoste, tolănit în șezlongul situat în grădina cu tufe de liliac mov, iasomie albă puternic mirositoare și trandafiri galbeni. Seara se adunau toți copiii de pe stradă și își povesteau peripețiile de peste zi, punând la cale noi năstrușnicii, sub felinarul din fața casei lângă care era amplasată o bancă de lemn și fier forjat. Era un stâlp de iluminat montat special de părinții lui Robby pentru efectul de siguranță și confort obținut, pentru că astfel curtea și grădina erau scăldate într-o lumină caldă și primitoare, subliniind noaptea părțile frumoase ale grădinii care ziua nu ieșeau în evidență. Jocul de lumini și umbre creat punea accent pe scoarța copacilor, pe alei, flori și bordurile decorative. Apoi, Robby intra în casă și îl informa și pe Oscar despre planurile din ziua următoare, despre tot ce simțea și își dorea. Îi încredința ursulețului toate micile sale secrete, iar acesta îl asculta cu mare atenție și îl sfătuia cu drag până când băiețelul adormea fericit cu el în brațe

Într-o dimineață de primăvară, Oscar se așeză la masă alături de prietenul lui care își aștepta ca de obicei clătitele cu miere. Îl rugă frumos și de data asta pe Robby să-i dea o linguriță de miere din borcan, dar băiețelul rămase neînduplecat. Dezamăgit de refuzul lui Robby, Oscar simți că acesta nu-l iubește cu adevărat și decise mâhnit că e timpul să plece și, poate, de ce nu, să-și găsească un alt prieten. Un prieten adevărat care să împartă cu el și bune și rele. Profitând de un moment de neatenție, Oscar se strecură afară din casă și porni spre tufa de iasomie din grădină, care era lipită de gardul casei. Se gândi să se ascundă aici, iar la lăsarea serii, atunci când copiii se strângeau sub stâlpul de iluminat, îi va putea urmări pe toți și apoi decide care dintre ei merită să-i fie prieten. Singur și dezorientat ursulețul nu văzu un spin de la un trandafir care îi sfâșie blănița moale și catifelată și atunci, rănit, căzu la pământ. Cu sufletul plin de tristețe, Oscar încercă fără succes să se ridice și să-și continue drumul.

Robby observă imediat că Oscar lipsește.
– Unde o fi ursulețul asta amețit? se întrebă el încurcat. Pe unde l-am lăsat oare? Și porni imediat spre camera lui să-l caute printre celelalte jucării aruncate în dezordine pe podea. Dar Oscar nu era pe nicăieri.
– Oscar, Oscar, unde ești? Unde te-ai ascuns? strigă Robby intrigat. Nu e frumos din partea ta să te joci fără mine!
Neprimind răspuns, băiețelul își întrebă părinții dacă nu l-au văzut pe Oscar. Dar nici ei nu-l văzuseră și nu l-au putut ajuta să dezlege misterul dispariției ursulețului de pluș.
Robby și-a căutat prietenul toată ziua, dar nu a fost chip să-l găsească. Parcă intrase în pământ, nu era pe nicăieri. I-a sunat chiar și pe Peter și Andy, să-i întrebe dacă nu cumva l-au zărit ei undeva, dar nici aceștia nu știau nimic. A căutat la mansardă, în cufărul cu vechituri, sub pat, în curte, în grădină, a ieșit chiar și pe stradă să vadă dacă nu cumva Oscar plecase la plimbare. Speriat și îngrijorat că nu-și găsește prietenul, Robby începu să plângă. Lacrimi de dor curgeau șiroaie din ochii lui mari și verzi.

Amurgul se așternea leneș peste orașul străjuit de dealuri unduitoare și felinarele începeau să se aprindă călăuzind drumul trecătorilor rătăciți. Băiețelul ieși la poartă și se îndreptă spre stâlpul unde se strângeau de obicei copiii. Dar Robby era îngândurat acum, nu avea chef nici de joacă, nici de copii, nici de povești. Își dorea doar să-l țină în brațe pe Oscar.

Căutându-l pe Oscar, nici nu observă că noaptea se instalase de-a binelea. Deja începuse să-și piardă nădejdea că-l va mai găsi vreodată, când, privind în direcția luminii difuzate de becul stâlpului, băiețelului i se păru că zace ceva la piciorul tufei de iasomie. Cu inima bătându-i cu putere, iuți pasul spre locul cu pricina și îl găsi pe Oscar cu blănița zdrențuită și cu umărul dislocat, îl luă în brațe și fugi cu el în casă. Merse direct la borcanul cu miere vindecătoare și îl hrăni pe ursuleț până când acesta își recăpătă forțele.

Din ziua următoare, Robby a început să-și împartă micul lui dejun delicios cu ursulețul Oscar, care nu mai putea de bucurie că prietenul lui îl lasă să se înfrupte nestingherit din borcanul cu miere și din coșulețul cu zmeură și afine.

sursa foto: weheartit.com

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/08/14/prima-mea-poveste/feed/ 23
Jurnalul Anei din Moara cu noroc http://www.summerday.ro/2017/08/13/jurnalul-anei-din-moara-cu-noroc/ http://www.summerday.ro/2017/08/13/jurnalul-anei-din-moara-cu-noroc/#respond Sun, 13 Aug 2017 18:23:50 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25556 Continuă să citești Jurnalul Anei din Moara cu noroc]]> jurnalul-anei

Final de (prim) an universitar, final de an de muncă și iată cum, mult așteptata vacanță îmi dă șansa să fiu ceva mai activă în mediul online. N-am mai scris pe blog pentru că am scris pentru facultate: teme, proiecte, lucrări. De fapt de aici mi-a și venit ideea celei de-a doua facultăți, una la care îmi imaginam că voi face mai multe referate și voi da mai puține examene clasice (așa cum s-a întâmplat la prima facultate): hai să văd dacă mă pot folosi de tot ce am învățat până acum din experiența de blogger pentru a face față cu brio unei noi provocări. Oare dacă pot scrie articole, n-aș putea să scriu (cu succes) și proiecte pentru o nouă facultate? Și a fost exact cum mi-am închipuit eu, bine, infinit mai greu și mai stresant, dar practic în asta constă evaluarea, examenul: în redactarea unor teme/referate.

Cred că v-am mai povestit eu, literatura română a fost materia mea de suflet în școală și liceu. Nimic nu a putut vreodată întrece dragostea mea pentru literatură. Însă, pentru prima facultate, am ales alt domeniu, total diferit. La cea de-a doua facultate, româna este una din cele mai importante discipline. Poate cea mai importantă. Și pentru că am decis mai demult să-mi public temele pe blog (am așteptat notele mai întâi) voi începe azi cu una din temele de la literatura română. Evident, voi posta doar temele la care am obținut notă maximă tocmai pentru a inspira viitorii studenți care, presupun, se vor simți la fel de pierduți ca și mine la vederea cerințelor neașteptate.

Așadar, ni s-a cerut să alegem un personaj favorit din literatura română și să scriem din perspectiva lui o pagină din jurnalul său zilnic. Trebuia să luăm în considerare statutul personal, profilul psihologic și uman al personajului ales, direcțiile sale caracteristice de gândire, simțire și acțiune.

CRITERIILE de EVALUARE au fost:

1. Corectitudinea și cursivitatea exprimării
2. Calitatea tehnică a redactării
3. Creativitatea, originalitatea ideilor prezentate.

Am ales să-mi imaginez o pagină din jurnalul Anei din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici. Am citit mai întâi nuvela psihologică și apoi am purces la treabă. Iată ce a ieșit:

Încă o zi ciudată, oare ce se întâmplă cu mine, cu noi? Vânzoleala de azi din cârciumă, figurile noi și fioroase, chiar și nelipsitul de acum din peisaj, Lică Sămădăul, primii stropi de ploaie mai violenți din toamna asta, vântul pe care l-am simțit suflând mai aspru ca niciodată, iar el tot tăcut, încruntat și abătut, oarecum absent.

În sfârșit au adormit cu toții… În ultimul timp, momentul destăinuirii zilnice, la ceas târziu, în liniștea binecuvântată a nopții, a devenit preferatul meu din tot ce trăiesc. Doamne, cât de mult s-a schimbat Ghiță! Atât de dulce, de tandru, de iubitor altădată, atât de distant, mereu țâfnos și ursuz acum. Nici nu mai știu de când nu l-am văzut zâmbind. E ceva cu el, aproape că nu-mi mai vorbește, se ferește de mine, nu mă atinge, nici măcar nu mă privește cu blândețe ca altădată, parcă îi e mai drag de câini decât de mine. Suntem ca doi străini, simt că-mi ascunde ceva, că-l frământă ceva, dar ce? De ce nu are încredere în mine să-mi vorbească deschis despre tot ceea ce-l chinuie? Și de ce vine Lică atât de des la moară? Oare ce pun la cale? Ce este între soțul meu și el, ce fel de legătură e asta? Ghiță nu are nevoie de astfel de prieteni…

Lică…nu-mi inspiră deloc încredere omul ăsta. Trebuie să fie un bărbat periculos. Îmi spun ochii lui, privirea, are ceva ce mă sperie în ea. Și mai e și rânjetul ăla, oh, Lică e diavolul în persoană. Trebuie să fie ceva adevăr în vorbele oamenilor, doar se știe, nu iese fum fără foc. Pătimaș, parșiv, dominator, Lică, un mister… Pare mereu atât de sigur pe el, nepăsător, puternic, dar m-aș simți mai bine dacă l-aș ști departe de noi.

Zilele trecute Ghiță m-a surprins cu mărturisirea sa. Abia am ajuns aici, suntem doar de câteva luni la Moara cu noroc, cum să plecăm de Sf. Dimitrie? De ce să renunțăm la tot, la visul nostru, la tot ce am agonisit și tot ce am putea clădi aici? Ne merge bine, mama și copiii s-au obișnuit cu locul ăsta, îmi place noua mea viață, hanul este tot timpul plin de oameni, suntem respectați, iar banii se tot adună. Dar mă intrigă comportamentul lui Ghiță. Cu siguranță îl macină ceva, e ceva ce nu-i dă pace, să fie sămădăul cauza tuturor problemelor noastre, cauza schimbării lui atât de bruște, de radicale? Am obosit să încerc să dezleg mistere, mă epuizează gândurile astea negre ce nu-mi dau pace de la o vreme, dar ce să fac? Am puterea să fac ceva, să schimb ceva? Hm, întâi de toate trebuie să mă calmez.

Poate are dreptate Ghiță, poate ar trebui să plecăm. Îmi este dor de Ghiță de odinioară, de Ghiță pe care-l simțeam trup și suflet alături de mine, de Ghiță care nu se ferea să-mi spună ce are pe inimă, care nu mă alunga și care avea nevoie de mine.

Mă simt dată la o parte și urăsc sentimentul, cu toate astea mi-e teamă să-i vorbesc sincer. Mi-e teamă să nu-l supăr. Și așa are el atâtea pe cap. N-aș suporta să-l văd pierzându-și cumpătul, nu vreau să provoc o ceartă acum.

În definitiv e bărbat și el știe mai bine ce face. Oricare ar fi decizia lui, o voi respecta.

12 octombrie 1838, 11 PM

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/08/13/jurnalul-anei-din-moara-cu-noroc/feed/ 0
Castigatorul concursului de primavara http://www.summerday.ro/2017/03/31/castigatorul-concursului-de-primavara/ http://www.summerday.ro/2017/03/31/castigatorul-concursului-de-primavara/#comments Fri, 31 Mar 2017 06:48:57 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25501 Continuă să citești Castigatorul concursului de primavara]]> primavara

La mijlocul lunii martie am initiat aici pe blog un nou concurs: concursul primaverii pe summerday.ro. Azi a venit momentul mult asteptat de toti participantii: aflarea marelui castigator, cel care va intra in posesia unui premiu nice constand in cateva produse cosmetice utilizate frecvent de mine, precum oja senzationala de la L’oreal, mascara pentru gene perfecte de la Essence, masca de fata hidratanta de la Garnier sau crema delicioasa de la Dove. Am adaugat, ca o mica surpriza, si un parfum deosebit, venit tocmai de pe meleaguri arabe, marca Ajmal, Cool Moon, un parfum unisex, potrivit pentru orice moment al zilei si de care va veti indragosti instant.

Inainte de a dezvalui ce a decis random.org vreau sa va anunt ca pregatesc favoritele lunii martie, abia astept sa va arat ce produse noi am mai descoperit, ce mi-am mai achizitionat interesant pe parcurul primei luni de primavara.

Si acum sa revenim la concurs. Iata si lista participantilor:

1.Nicoleta Agache; 2. Paula Maria; 3. Janeta Ivan; 4. Nicoleta Alexandra; 5. Nicoleta Georgescu; 6. Floricica Rus; 7. Adina Gavriloi; 8. Serban Elena; 9. Gabriela Ungureanu; 10. Marilena Anton; 11. Tatiana Sorina; 12. Enache Nicoleta; 13. Adina Radu; 14. Ana Maria Birladeanu; 15. Nichita Cristina; 16. Valeria Chertes; 17. Valentin Grigore; 18. Iulia Sava; 19. Dani Dragomir; 20. Elena Ghelebere; 21. Marin Theodora; 22. Paula Paullina; 23. Raluca Roxana; 24. Alina Nicoleta Preda; 25. Mihaela Barcer; 26. Avramescu Evelina Mihaela; 27. Mina Hermina; 28. Geta Barabula; 29. Vlasceanu Violeta; 30 Simona Gabriela Badea; 31. Bot Geanina; 32. Bot Mariana; 33. Gianina Dobrovicianu; 34. Mihaela Crisan; 35. Filip Adrian; 36. Marylena Radu; 37. Corina Magdalena Alexandrescu; 38. Catalina Paun; 39. Dana Ciolacu; 40. Maria Porumb; 41. Mihart Cristina Constanta; 42. Monika Erzsebet; 43. Irina Alexandrescu; 44. Maria Ene; 45. Apostoiu Gurau Mihaela; 46. Iacob Elena; 47. Alexandrescu Corina; 48. Maricica Suta; 49. Alina Turcoianu; 50. Cristea Sanda; 51. Cristina Vlsc

Iar norocosul castigator este:

New Doc 2017-03-30

Numarul 27, Mina Hermina. Felicitari, Mina Hermina, te voi contacta eu in vederea trimiterii premiului.

Acestea fiind zise, va astept la un nou concurs, cat de curand, pe summerday.ro!

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/03/31/castigatorul-concursului-de-primavara/feed/ 1
Concurs de primăvară – produsul cosmetic preferat http://www.summerday.ro/2017/03/18/concurs-de-primavara-produsul-cosmetic-preferat/ http://www.summerday.ro/2017/03/18/concurs-de-primavara-produsul-cosmetic-preferat/#comments Sat, 18 Mar 2017 08:24:42 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25492 Continuă să citești Concurs de primăvară – produsul cosmetic preferat]]> premiu-summerday-martie-2017

În precedentul articol vă anunțam iminenta desfășurare pe blog a unui concurs primăvăratic în care intenționez să ofer câteva produse cosmetice încercate de mine, care mi-au plăcut în mod deosebit și pe care le folosesc frecvent, le recumpăr ori de câte ori este nevoie.

Față ce cele prezentate atunci am adăugat un parfum și o mască de față.

Dar să detaliem în ce constă premiul nostru:

1. O ojă L’oreal, nuanța Rubis Folies
2. Un parfum de la Ajmal, “Cool Moon”(unisex)
3. O mascara “The false lashes” de la Essence
4. O cremă de mâini,Derma Spa” de la Dove
5. O mască de față super hidratantă, “Aqua Bomb” cu acid hialuronic și extract de rodie de la Garnier

Ce trebuie să faceți pentru a obține aceste cinci produse:

1. Dați like paginii de Facebook a blogului aici (sau mai simplu, există like box-ul în stânga sus).

2. Dați share pe contul vostru de Facebook cu link-ul către acest articol.

3. Lăsați un comentariu la acest articol unde menționați numele cu care ați dat like, link-ul către share-ul pe care l-ați dat pe facebook și unde îmi spuneți în două-trei rânduri care este produsul vostru cosmetic preferat și de ce vă place. 

Eu am povestit deja că ador fondul de ten, că îl folosesc zilnic indiferent că merg la piață sau la serviciu, că îmi place că-mi ascunde imperfecțiunile, îmi uniformizează nuanța tenului, mă face să mă simt mai frumoasă, mai încrezătoare, mai tânără.

*Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți cu ajutorul programului random.org.

*Ultima zi de înscriere este 28 martie 2017.

Mult succes tuturor!

 

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/03/18/concurs-de-primavara-produsul-cosmetic-preferat/feed/ 54
Favoritele lunii februarie http://www.summerday.ro/2017/02/19/favoritele-lunii-februarie/ http://www.summerday.ro/2017/02/19/favoritele-lunii-februarie/#comments Sun, 19 Feb 2017 15:02:11 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25467 Continuă să citești Favoritele lunii februarie]]> cosmetice-februarie

Sunt, cred, dintotdeauna, în căutare de cosmetice, de produse în general, indiferent de categoria din care fac parte, care să întrunească o condiție esențială: raportul calitate-preț să fie unul excelent, imbatabil. Cu alte cuvinte, îmi doresc să achiziționez cosmetice sau electronice ieftine (sau la un preț acceptabil, moderat) și foarte bune, cărora să nu le găsesc cusur.

Și cu puțin noroc, după diferite experiențe nereușite, pot spune că am obținut exact ceea ce am visat. Așadar, în prezent, sunt fericita posesoare a fondului de ten, ojei sau mascarei perfecte. Și tocmai de aceea m-am gândit să vi le arăt și recomand și vouă, cine știe, poate vi se vor potrivi și veți fi la fel de încântate ca și mine. Dar, în primul rând pentru că va urma un giveaway de primăvară cu cadouri din lista de mai jos (și nu numai).

Seria favoritelor începe cu noua mea ojă de la L’Oreal.

oja-loreal
Eh, îmi doream nespus o ojă care să reziste pe unghii mai mult de două-trei zile și ajunsesem să cred că nu există un asemenea produs miraculos. Cu toate că îmi place aspectul final, totuși nu am îndrăznit să apelez la unghiile artificiale (cu gel).

După ce în ianuarie îmi achiziționasem Perfect Stay Gel Color de la M. Astor, care la un preț de 14-15 lei nu mă impresionase prea mult, mi-a făcut cu ochiul o culoare mai închisă, într-o sticluță simpatică, de la L’Oreal. Nuanța se numește Grenat Irreverent, oja a costat 26 de lei și se păstrează perfect pe unghii timp de o săptămână. Sunt mai mult decât mulțumită, încă nu-mi vine să cred cât de bine rezistă și cât de frumoasă e.

oja-grena-loreal

După ce am descoperit lacul perfect, a venit și rândul fondului de ten ideal. Îl mai folosisem prin 2003-2005, dar am renunțat la el pentru că îmi place să testez mereu ceva nou, să experimentez. Și, tind să cred că, deși le iubesc pe toate, fondul de ten este produsul cosmetic preferat. În ultima vreme mă limitam la utilizarea unui CC cream foarte ieftin de la Gerovital, care, deși în nuanța light, îmi părea un pic prea închis pentru tenul meu.

fond-de-ten-accord-parfait

Observând că apare într-o prezentare inedită și cu o formulă schimbată, am zis să încerc noul Accord Parfait. Am optat pentru nuanța Rose Vanilla 2.R/2C și cred că am dat lovitura. La prețul de 48 de lei am nimerit un fond de ten impecabil, care rezistă pe toată durata zilei (eu îl fixez cu pudră), acoperă foarte bine și se întinde foarte ușor (comparativ cu CC creamul). Nu am ce să-i reproșez, finish-ul este natural și este rezistent la transfer.

fond-de-ten-loreal

Un alt produs nelipsit din trusa mea de cosmetice este rimelul. Preferatul absolut luna asta (și mult timp de acum încolo) este The False Lashes Mascara de la Essence, care oferă volum și lungime genelor, iar la 14 lei nu are rival pe piață .

rimel-pentru-volum-essencePentru că e (încă) iarnă și pielea mâinilor are de suferit în contact cu gerul sau săpunul (eu mă spăl foarte des pe mâini), devenind uscată, aspră, inestetică, am căutat s-o regenerez cu o cremă ușoară și cu miros “digerabil”, care să se absoarbă rapid și să producă un efect intens de catifelare. Și am ales crema de mâini DermaSpa Goodness de la Dove de care sunt extrem de  mulțumită.

crema-de-maini-dove

De ceva timp îmi căutăm un produs bun și ușor de folosit pentru accentuarea zonei pomeților. Deși prețul (aproape 50 de lei) mi s-a părut destul de piperat, am optat pentru batonul iuminator Master Strobing Stick de la Maybelline pentru că e practic și conferă rapid prospețime și luminozitate feței.

iluminator-baton-maybelline

Am ezitat o bună bucată de timp până să mă decid să-mi cumpăr spray-ul pentru camuflarea rădăcinilor/firelor albe, Magic Retouch, de la L’Oreal. Până la urmă nevoia m-a făcut să scot 30 de lei din buzunar și să-l iau și chiar nu regret. E foarte bun, colorează instant (nu trebuie aplicat din abundență), își face treaba excelent și îmi place că-mi uniformizează instant nuanța părului.

spray-pentru-camuflarea-radacinilor

Dar favoritul absolut al lunii februarie este noul meu blender de la Tefal, Blendforce, cu o putere de 400 W. Cana celui vechi se spărsese așa că a trebuit să-mi achizionez un blender nou. De data asta am optat pentru unul cu cană de plastic (capacitate 1,75 l), ieftin (l-am găsit la Altex cu 113 lei) și, după cum se comportă, am făcut o alegere inspirată. Este ușor ca un fulg, mult mai practic decât precedentul, sistemul de blocare este mult mai simplu, amestecă omogen fructele și legumele (spre deosebire de celălalt care îmi lăsa bucăți mari netocate, se spală mai ușor, e o plăcere să-l folosești zilnic pentru smoothie-uri delicioase sau supe cremă sănătoase.

blender-tefal-blendforce

Care este produsul vostru cosmetic preferat?

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/02/19/favoritele-lunii-februarie/feed/ 26
Viață de ocnaș http://www.summerday.ro/2017/02/10/viata-de-ocnas/ http://www.summerday.ro/2017/02/10/viata-de-ocnas/#comments Fri, 10 Feb 2017 12:31:10 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25458 Continuă să citești Viață de ocnaș]]> life-is-hard

Stați nu vă alarmați, n-am comis nicio infracțiune, e doar o metaforă. Sunt acasă și mă bucur de puțină libertate. Și simt că trebuie să scriu (mai mult pentru mine însămi) aceste rânduri. Nu vreau să pară ca o explicație a absenței mele de pe blog sau ca o lamentare pentru că nu caut milă, consolare sau cuvinte de încurajare. Nu scriu pentru a mă elibera sau a mă descărca. E o pagină din viață mea peste care nu vreau să trec așa ușor.

Sunt gândurile mele de student în anul I care a terminat (încă nu știu dacă cu bine) prima sesiune. Așadar iată câteva concluzii la cald:

Discrepanța dintre așteptări și realitate

Am intrat la facultatea asta cu gândul să învăț. Să acumulez cunoștințe, deprinderi, priceperi. Dar nu mi-am imaginat niciodată că va fi atât de greu. Nu mă așteptam la asemenea pretenții exagerate din partea profesorilor. Dar am înțeles în cele din urmă că e doar vina mea, pentru ca am crezut că tot procesul va fi ușor, frumos, lin. Trebuie să-mi fie învățătură de minte și să nu mai comit greșeala de a vedea dinainte trecut obstacolul, oricât de mic ar părea el.

De ce ocnaș, totuși?

Pentru ca mă simt ca la închisoare. Stau doar în casă si fac teme de dimineața până seara. La 9 AM mă așez la calculator și mă mai ridic de la masa de scris abia la 10-11 PM. A doua zi o iau de la capăt. Am timp doar să mănânc și să dorm (noaptea). De Crăciun și de Revelion am făcut teme. Nu ies din casă, nu mă mișc, nu am timp pentru nimic altceva.

Întotdeauna după furtună iese soarele

Acum, că s-a terminat primul semestru, am uitat tot coșmarul prin care am trecut. Sunt relaxată, sunt în vacanță. Parcă nici nu s-a întâmplat. Totuși nu mă pot bucura pe deplin pentru ca mă gândesc non stop la semestrul II pe care mi-l închipui și mai solicitant pentru că va intra în scenă o materie cu care eu nu sunt în cele mai bune relații (ca să mă exprim blând).

Încrederea în sine nu e constantă de-a lungul vieții. Azi poți să te simți stapânul lumii, undeva sus pe Everest, a două zi însă poți pica dureros, undeva sub nivelul mării, debusolat și fără perspective.

Ei bine, dacă înainte de începerea facultății debordam de entuziasm și încredere în forțele proprii acum sunt cumplit de demoralizată, iar îndoielile privind capacitatea mea intelectuală și puterea de muncă mă copleșesc. Sunt tentată zilnic să renunț. Îmi dau seama că sunt depășită de situație, ca e prea mult pentru mine.

Prezentul e gri, dar viitorul trebuie să fie luminos

Nu știu cum se va termină odiseea asta, însă sper că voi duce la bun sfârșit proiectul proaspăt început. Până la urmă, ce e ușor în viața asta?

Spuneți voi!

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/02/10/viata-de-ocnas/feed/ 15
Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa http://www.summerday.ro/2017/02/09/cu-trenuletul-la-castelul-lui-ali-pasa/ http://www.summerday.ro/2017/02/09/cu-trenuletul-la-castelul-lui-ali-pasa/#comments Thu, 09 Feb 2017 15:17:57 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25387 Continuă să citești Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa]]> trenuletul-turistic-din-parga

Uneori am impresia că sunt cea mai ghinionistă persoană din lume. Apoi, după o vreme îmi revin și concluzionez că nu sunt ghinionistă, ci, de fapt, se întâmplă să obțin extrem de greu, după multe sforțări și chinuri cumplite și interminabile ceea ce-mi doresc. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce alții capătă ușor, natural aproape, doar întinzând mâna, eu trebuie să muncesc și să transpir mai ceva ca un sclav la galere. Și acum nu mă refer la cine știe ce vis măreț, nu vă imaginați că aspir să am luna de pe cer, ci trebuie să sufăr pentru orice fleac, orice dorință cât de mică și banală ar fi ea.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă relatez o povestioară din vacanța mea în Parga din vara trecută.

Aveam eu obsesia asta cu trenulețele și cu busurile turistice. Le-am văzut prin Girona, Santa Susana, Istanbul, Bruxelles, Roma sau Barcelona, dar niciodată nu m-am plimbat cu ele. Doar cu busul din București, dar ăsta nu se pune.

Aflasem din documentările de pe net că în Parga există un trenuleț turistic care te plimbă prin stațiune, te duce la o cascadă din apropiere sau la Castelul unui personaj de legendă, Ali Pașa. Și atât mi-a trebuit, mi-am stabilit ca țel suprem al sejurului să mă dau și eu cu trenulețul ăsta fermecat. Acum o să vă întrebați dacă am dat în mintea copiilor și, poate, nu sunteți departe de adevăr.

Și acum încep peripețiile. Ce credeți că mi-a fost ușor să călătoresc cu trenulețul?

Încă din a doua sau a treia zi am plecat în recunoaștere, să aflu de unde ne putem achiziționa biletele pentru îmbarcarea în trenuleț. În drum spre supermarket, am remarcat niște panouri publicitare și o mică tonetă amplasată chiar pe faleza plajei centrale a orașului (Krioneri Beach). Am intrat în dialog cu un tânăr drăguț și sexy care mi-a spus că șoferul trenulețului e momentan bolnav. Eh, o fi puțin răcit, m-am gândit eu și aflând exact orele de plecare (10, 12 și 18) am plecat cu gândul de a reveni cât de curând pentru a face mult visata călătorie la castel. A două zi ne-am inființat în jur de ora 17 în fața chioșcului, pentru ca același tânăr simpatic să ne anunțe că șoferul este internat în spital și este singurul din zonă care conduce trenulețul spre Castelul lui Ali Pașa.

Curat ghinion, cum de s-a îmbolnăvit tipul ăsta tocmai când am venit eu în Parga?

Dezamăgire mare și nu doar din partea mea și din a celorlalți turiști dornici de aventură. Cu moralul la pământ ne-am învârtit prin zonă și ne-am întors după cca o oră când spre surprinderea mea am văzut trenulețul plin de oameni pregătit de pornire. Era trenulețul ce mergea de obicei la Cascadă, dar din cauza cererilor foarte mari, șoferul sau a fost convins să-și schimbe temporar traseul.

Ei bine și chiar în acel moment s-a pornit o furtună groaznică și tânărul amabil nu a fost de acord să ne primească banii pentru bilet (8 euro dus-întors).

Acum mi se împotrivea și natura. Dar măcar exista speranța pentru o altă zi.

Ceea ce s-a și întâmplat. Următoarea dimineață am pornit cu noaptea-n cap (că deh, aveam de escaladat un munte) spre locul de îmbarcare spre Castel. Am ajuns puțin mai devreme de ora stabilită (10 AM) și am înmânat bucuroasă banii vânzătorului, care mi-a comunicat că se pleacă cu o singură condiție: dacă se strâng suficienți pasageri (cel puțin 10). Evident că mă rugăm ca fiecare persoană care trecea prin fața tonetei să fie un potențial doritor de plimbări cu trenulețul.

Dar ce este cu acest Castel a lui Ali Pașa? O fi vreo remarcabilă operă de artă, o construcție grandioasă pe care merită s-o vizitezi măcar o data în viață? Și cine mai e și Ali Pașa ăsta? Cine a fost și ce fapte de vitejie a săvârșit?

Albanez la origine, Ali Pașa, supranumit și “Leul din Ioaninna”, conducător al pașalâcului cu același nume, a fost un personaj controversat, pe cât de ager și viteaz, pe atât de nemilos și sângeros. La un moment dat, având control asupra Albaniei, vestului Greciei și Peloponesului, în dorința sa de expansiune, a pus ochii și pe fortăreața venețienilor din Parga. A încercat de mai multe ori să cumpere Castelul Venețian și întregul oraș Parga cu împrejurimile sale, dar pentru că a fost refuzat a decis să-și ridice propria fortificație de unde să supravegheze și chiar să atace țărmul. Așadar Castelul lui Ali Pașa e o cetate fortificată cocoțată pe o creastă muntoasă deasupra satului Anthousa.

Pe faleză, aproape de locul de îmbarcare în trenuleț

krioneri-beach-pargaKrioneri Beach la ora 10 dimineața

krioneri-beach-pargaMarea Ionică și Insulița Panagia
marea-ionica-pargaGata, ne-am urcat! Victorie!

trenulet-parga

Și am pornit la drum…
traseu-trenulet-turistic-parga

Traseul de cca 5 km al trenulețului ne-a purtat printre vile, plantații de măslini și satul Anthousa. A mers foarte încet astfel încat am putut să mă bucur de fiecare clipă petrecută în el și să admir îndelung frumusețea peisajului. Oricum îmi îndeplineam un vis și nimic nu mai conta.

Panorama Pargăi din trenuleț
panorama-pargai-din-trenuletIată si castelul! Acolo sus trebuie noi să ajungem.
castelul-lui-ali-pasa-pargaLa un moment dat, trenulețul s-a oprit și noi ne-am continuat drumul spre castel pe jos.

loc-de-parcareAleea flancată de leandri care ne-a condus la cetate

alee-spre-castelÎn fața Castelului

castelul-lui-ali-pasa-din-parga

Intrarea în castel
intrarea-in castelÎn interiorul castelului

in-interiorul-castelului

coridoarele-casteluluiGaleriile fortificației
in-castelZiduri și arbori
ruine

cotloane

turisti-in-castelParterul fară aerisire sau lumina naturală
in tunelDupă ce am urcat niște trepte abrupte, pe care mi-a fost și frică să le fotografiez, am ajuns sus, pe zidurile cetății:

pe-ziduri

marea-ionica-printre-ziduriPanorama Pargăi și a Mării Ionice de pe ziduri
panorama-parga-de-la-castelul-lui-ali-pasa

ziduri-ruinate

munti

zona-castel
flori-la-castel

tunuri-pe-ziduri

leandri-la-marea-ionicaMarea Ionică vazută de pe ziduri
marea-la-orizont

leandriiPe drumul de întoarcere am făcut un mic popas de cca. 20 de minute în satul Athousa. N-am avut timp decât pentru un pahar de apă rece și câteva poze.

satul-anthousa

flori-anthousa-parga

Dacă iți plac panoramele amețitoare, dacă esti pasionat de fotografie, ruine, flori viu colorate și trenulețe, merită să faci o plimbare de cca. 2 ore pana în vârf de munte. Doar esti în vacanță. Dacă te aștepți să gasești acolo cine știe ce castel impunător bine conservat, care să te surprindă și impresioneze până la lacrimi cu multitudinea de camere, coridoare, colecții sau exponate de inestimabilă valoare, atunci mai bine rămâi la plaja. Vei considera aventura o pierdere de timp.

Care a fost castelul care v-a impresionat pe voi cel mai mult până acum, dintre cele vizitate?

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2017/02/09/cu-trenuletul-la-castelul-lui-ali-pasa/feed/ 18
Inspirație de toamnă http://www.summerday.ro/2016/11/11/inspiratie-de-toamna/ http://www.summerday.ro/2016/11/11/inspiratie-de-toamna/#comments Fri, 11 Nov 2016 16:07:01 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25327 Continuă să citești Inspirație de toamnă]]> culorile-toamnei-2016

A fost, pentru că de pe acum putem vorbi despre ea la timpul trecut, deși au mai rămas câteva zile până când iarna îi va lua oficial locul în calendar, o toamnă atipică.

Cel puțin așa am perceput-o eu. Mi-au lipsit zilele călduțe și colorate în zeci de tonuri vibrante specifice celui mai talentat și invidiat pictor, mi-a fost dor să ies la fotografiat pe aleile parcurilor și să trezesc învăluită în cea mai misterioasă lumina trimisă de razele soarelui, acum mai blânde și mai prietenoase ca niciodată.

După o vară prelungită până spre sfârșit de septembrie, ne-am pomenit cu un anotimp incert care ne-a surprins cu ploi agasante, temperaturi (mult prea) scăzute și un cer veșnic plumburiu.

Demult n-am mai avut parte de o toamnă atât de cenușie, de monotonă și de friguroasă. Poate de aceea, fiind meteosensibilă, tonusul meu a avut de suferit mai mult că altădată.

Cum se traduce asta mai pe românește? Printr-o acută lipsă de chef. Chef de a scrie, de a ieși în oraș, de a mă distra, de a mă bucura de viață.

Nu, nu va mai servesc eterna poveste a depresiei și melancoliei de toamnă pentru că sunteți sătui de ea. Și de invariabilele mele lamentări și scuze. Doar că trebuie să-mi motivez cumva absența de pe blog.

Pur și simplu toamna asta nu m-a mai inspirat. Nici să închin ode celui mai ofertant și pitoresc anotimp, nici să găsesc locuri inedite pentru fotografiat.

Până luni când am reușit să mă mobilizez și am mers să surprind câteva peisaje urbane autumnale. De fapt, de ceva vreme visam să descopăr noua aripă a Muzeului Satului, cea deschisă, parcă, în primăvara acestui an. Însă câteva imagini spectaculoase întâlnite pe drum m-au deturnat de la planul inițial.

Iată unele dintre acestea:

betie-de-culori
peisaj-de-toamna
ruginiu
frunze-galbene

parcul-herastrau

flori-de-toamna

toamna-in-bucuresti

toamna-pe-lac

frunze-multicolore

toamna-rosie

lumina-calda-a-toamnei

padure-toamna

galben-de-toamna

plimbare-prin-parc

in-frunze

poarta-romaneasca

melancolie-de-toamna

casa-pe-lac-toamna

perspective

nuante

asteptare

padure-de-foioase-toamna

ruginiu-de-toamna

Cum a fost toamna voastră?

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2016/11/11/inspiratie-de-toamna/feed/ 26
Doi ani de stres maxim http://www.summerday.ro/2016/10/30/doi-ani-de-stres-maxim/ http://www.summerday.ro/2016/10/30/doi-ani-de-stres-maxim/#comments Sun, 30 Oct 2016 09:19:59 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25310 Continuă să citești Doi ani de stres maxim]]> stres

Apare în viața ta la un moment dat și simți că trebuie s-o accepți. Să-i dai curs. Nu poți s-o lași să-ți scape pentru că e tentantă, ademenitoare, incitantă. Pentru că te gândești cum ar fi să-ți iasă. Să reușești, să obții ceea ce îți propune ea. Și, poate cel mai mult îți dorești să vezi dacă (mai) poți. Dacă mai ești în stare. Vrei să-ți dovedești ție ceva, încerci să afli cine ești tu acum, cât ai evoluat, dacă ai evoluat, dacă te-ai schimbat, cât te-ai schimbat.

O accepți pentru că fix în momentul ăla ai nevoie de ea. De o nouă provocare.

Desigur, când ți se aruncă mănușa, orgoliul îți șoptește s-o ridici. Nu te gândești decât la consecințe, la rezultat. Te vezi deja câștigător și nici nu-ți imaginezi cât de dur e testul, cât ai de muncit, de luptat, de îndurat.

Și nimeni nu te avertizează în legătură cu asta. Nimeni nu te pregătește pentru ce va fi. Constați cât de greu e pe propria piele când e deja prea târziu și nu mai ai cum să dai înapoi.

Șocul e total, iar stresul imposibil de gestionat.

Concret, noua facultate proaspăt începută mi se pare foarte grea! Desigur, mă așteptam la examene dificile, știam că trebuie să învăț, doar că habar nu aveam că voi avea de făcut atât de multe teme de control pentru realizarea cărora trebuie să răscolesc internetul, să investighez, să cercetez, să mă documentez, să creez, practic să dedic cea mai mare parte a timpului studiului.

Iar eu nu sunt tocmai cea mai studioasă persoană din lume. Nu neapărat că aș fi paralelă cu această activitate nobilă, dar nici nu e pasiunea vieții mele. Și la vârsta mea mi-am pierdut și răbdarea și cheful de “a sta cu burta pe carte” toată ziua.

Desigur, am fost de acord să fac unele sacrificii: am renunțat la călătorii, la vacanțe de exemplu, pe perioada facultății (care pare mai degrabă un master), la timpul meu liber din weekend (pentru că atunci când nu sunt la serviciu sunt la cursuri) și la unele pasiuni tipice femeilor, doar că nu mă pot împăca deloc cu noile responsabilități, nu suport temele la care se presupune că trebuie să fiu creativă, care mai au și deadline, pun o presiune suplimentară pe umerii mei deja gârboviți de povara stresului cotidian

  Desigur, mă motivează gândul că după cei doi ani de chin voi căpăta o nouă specializare care îmi va permite să obțin un job mult mai ușor ca până acum, dar după primii pași șovaielnici pe noul drum, temerile mele sunt cât Everestul, iar entuziasmul undeva sub nivelul mării.

Nu, nu mai sunt deloc sigură de reușită. Și nici încrezătoare în forțele proprii.

Închei aici, e doar un primul episod din viața de student la maturitate (pe care n-am anticipat-o niciodată, nu mi-am dorit-o niciodată, n-aveam nevoie de complicații inutile la vârsta asta), ar mai fi fost multe de adăugat, însă am de citit o carte de psihologie de 300 de pagini și vreau s-o termin până diseară. :lol:

sursa foto: weheartit.com

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2016/10/30/doi-ani-de-stres-maxim/feed/ 31
Cum m-am vindecat de rinita alergică http://www.summerday.ro/2016/10/24/cum-m-am-vindecat-de-rinita-alergica/ http://www.summerday.ro/2016/10/24/cum-m-am-vindecat-de-rinita-alergica/#comments Mon, 24 Oct 2016 09:47:18 +0000 http://www.summerday.ro/?p=25297 Continuă să citești Cum m-am vindecat de rinita alergică]]>

“Please understand if love ends
Then I promise you, I promise you
That, that I shall never breathe again”

Dacă Tony Braxton ar fi suferit vreodată de rinită, nici în glumă, nici măcar metaforic n-ar fi făcut asemenea declarații.

Trebuie să experimentezi cum e să nu poți respira deloc și nu o oră, o zi sau o săptămână, ci aproape două luni, ca să înțelegi cât de traumatizant poate fi, cât de imposibil de trăit, de stresant și de frustrant poate fi să nu ai…aer.

Undeva prin luna august m-am trezit cu o mică problemă de sănătate: strănutam excesiv și nu mai puteam să respir. Avem nasul înfundat într-un mod ciudat.

Vacanța se apropia de sfârșit, mă pregăteam de începerea serviciului și stăteam mai mult pe acasă. Fiind foarte cald lăsam toate geamurile deschise la apartament pentru a se face puțin curent, beam apă cu cuburi de gheață și mâncam multă înghețată.

Inițial am crezut că am răcit. Doar că nu-mi curgea nasul, nu aveam febră, nu mă durea gâtul. Nu aveam semnele clasice ale unei răceli așa că am decis să întreb la farmacie ce poate fi.

De îndată ce descriam simptomele, în special faptul că nu mă mai opresc din strănutat, farmaciștii îmi puneau același diagnostic surprinzător: alergie.

Doar că eu știam foarte bine că nu sunt alergică la nimic (poate doar la răutate și nedreptate) și mi se părea bizar că peste noapte am dobândit boala asta despre care nici nu auzisem vreodată, rinită alergică.

Mi s-a explicat că alergiile apar așa din senin, pe fond de stres puternic și un sistem imunitar slăbit și că trebuie să merg la medic să aflu la ce sunt alergică. Însă în acel moment chiar nu aveam timp să alerg prin spitale, așa că am amânat vizita la doctor și am decis să mă tratez singură în speranța că nu e foarte grav și va trece de la sine.

Pentru început am luat la recomandarea unei farmaciste clarinase (niște pastile micuțe care promit să ajute la ameliorarea congestiei nazale) și un spray, bixtonim xylo, care mă ajuta să respir normal la cca un minut de la aplicare.

Timpul trecea, iar îngrijorarea mea se accentua. Pastilele nu aveau niciun efect, singurul care mă “calma” era de acum spray-ul nazal. Mi-am mai cumpărat și un ulei pentru aromaterapie “Hapciu” de la Fares, care promitea să ușureze respirația, apă de ploaie, nu a avut niciun efect.

La sfatul medicului de familie am luat aerius, alte pastile contra alergiilor. Nici astea nu au funcționat.

Devenisem din ce în ce mai dependentă de bixtonim, ajunsesem să-l iau din 4 în 4 ore și îmi petreceam nopțile, căci nu puteam dormi deloc, gândindu-mă la ce aș putea fi alergică. La acarieni, la polen, la praf sau la noul parfum cumpărat? Sau poate la un aliment?

Din ce în ce mai obosită, epuizată și speriată, la capătul puterilor, într-o noapte am deschis laptopul și am început să citesc totul despre alergii. Am fost pur și simplu îngrozită de mărturisirile oamenilor care scriau că trăiesc de ani de zile cu boala asta și nu reușesc să se vindece. Și nu erau doi-trei oameni, ci sute de persoane care se lamentau pe diferite forumuri în speranță că cineva le va oferi soluția magică.

Unii ziceau că asta ar fi primul pas spre astm. Alarmă maximă!

Ca de fiecare dată am crezut în ce citeam. Ca de fiecare dată m-am lăsat păcălită de părerile celorlalți. Am crezut că sunt condamnată pe viață să trăiesc fără să pot respira în absența bixtonimului.

Practic eram distrusă. Nu înțelegeam cum am putut eu să am ghinionul de a mă trezi cu cea mai teribilă boală din lume. Nu voiam să fiu dependentă, detest să fiu dependentă de ceva sau de cineva în general și știam că bixtonimul are efecte secundare și administrarea sa nu este recomandată mai mult de 5 zile.

Situațiile extreme impun măsuri drastice. Eram conștientă că nu mai puteam continua așa. Nu respiram, nu mă odihneam, eram tot timpul supărată, nervoasă, iritată. Viața mea devenise un calvar.

Am decis să renunț la bixtonim, oricum sticluța era pe sfârșite. A două zi, după serviciu, m-am oprit din nou la farmacie și am schimbat complet tratamentul: auzisem eu ceva de o soluție salină așa că mi-am cumpărat un spray nazal izotonic cu apă din Oceanul Atlantic, Quixx soft cu Aloe vera (care, scrie pe prospect, conține doar ingrediente naturale, nu are conservanți, nu creează dependența și este sigur în utilizarea pe termen lung), cam scump comparativ cu bixtonimul, a costat cca 25 de lei, dar e tot pentru decongestionarea mucoasei nazale uscate, iritate sau inflamate, claritine, nurofen răceală și gripă și ceai de musețel pentru infuzie.

Odată ajunsă acasă, am așteptat să vină seară, mi-am făcut infuzia de musețel, am luat o pastilă de claritine, una de nurofen și am pulverizat spray în fiecare nară de câte ori am simțit nevoia (trebuie insistat că nu te desfundă din prima precum bixtonimul) și minune, a două zi dimineață m-am trezit sănătoasă tun. Alergia trecuse că prin farmec, respiram normal și viața căpătase iar sens și culoare.

Am continuat totuși tratamentul câteva zile, preventiv. Și am mers la Therme, la Elysium, unde sunt saunele tematice. Dar despre asta într-un alt articol

Practic, la început de octombrie mă simțeam perfect, ca și cum nu avusesem niciodată rinită alergică.

Până la urmă, de curiozitate, am mers și la un specialist. La ORL. A fost o situație hilară totuși, doamna doctor m-a invitat să iau loc pe un scaun și m-a întrebat ce mă deranjează, care e problema. “Nimic nu mă deranjează, mă simt excelent” i-am răspuns eu fericită și ea m-a privit nedumerită și mi-a ascultat întreaga poveste.

“Posibil să fi fost o alergie la ambrozie, pentru că aceasta are perioada de manifestare din august până în octombrie”, a dat ea verdictul.

Pare destul de plauzibil, nu?

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2016/10/24/cum-m-am-vindecat-de-rinita-alergica/feed/ 29