Dislike

– termenul de blogger. Nu l-am agreat niciodata, insa acum chiar a inceput sa ma irite aceasta denumire precum si tot ce implica ea in viziunea clasicilor in viata. Ieri am dat peste un articol (oare al catelea?) in care era prezentat portretul bloggerului de succes. Ca sa fii blogger iti trebuie in primul rand talent, ca nu orice neavenit isi deschide blog, e nevoie de stapanirea condeiului, e musai sa ai la tine, in permanenta, figurile de stil, sa jonglezi cu metaforele si cu personificarile, umorul de calitate si ironia fina sa nu-ti lipseasca din niciun text, e imperios necesar sa-ti faci timp pentru a interactiona cu cititorii, dar si pentru promovarea proprie, sa citesti carti, sa vezi filme si seriale, sa mergi la opera, sa mananci in cele mai luxoase restaurante, sa vizitezi muzee si  sa calatoresti in cele mai exotice locuri de pe Terra. Ah, si sa nu uit, sa scrii corect gramatical, sa transmiti mesaje, sa educi masele. Si nu asa din an in pasti, ci zilnic. E nu zau?! Si de cand ma rog am eu atatea obligatii? De cand a devenit blogul un act de cultura? Scriu articole sau opere de arta? Mi s-a acrit de tot! Nu mai vreau sa fiu blogger, vreau doar sa scriu ce am eu chef, fara sa fiu judecata, fara sa-mi fie analizate cu ochi extrem de critic articolele. Se induce astfel ideea ca doar jurnalistii si scriitorii au voie sa detina un blog. Si muritorul de rand, nescolit la Oxford sau Cambridge, omul care vrea sa-si tina un jurnal personal online, cu el cum ramane? Sa-i dam in cap si sa-l reducem la tacere?

– nametii de zapada si mocirla care se va forma dupa topirea lor. Imagini surprinse in jurul blocului meu:

Nici nu stiu cum e mai bine, sa alunec pe gheata sau sa merg prin balti?

Breaking news: in Bucuresti a inceput sa ninga iar!

Like

– iminenta venire a primaverii. E timpul ca baba iarna sa-si ia talpasita ca prea si-a facut de cap pe meleaguri romanesti anul asta. Maine poimaine e 1 martie si eu vreau sa scap de cojoc si sa vad ghioceii. Azi am dat intamplator peste o fotografie reprezentand un buchet de flori primit la serviciu primavara trecuta si am devenit brusc nostalgica.

– mancarea chinezeasca: indiferent ce contine, orez, noodles (taietei din orez), bambus, ciuperci, ardei, carne tocata, pui sau vita, sos de soia, ulei de alune, morcov, ceapa, picanta sau nu, o ador. Am servit ieri dupa amiaza o portie imensa la un restaurant dintr-un hipermarket.

Ma grabesc sa inchei aici primul articol din noua rubricuta saptamanala pentru ca incepe meciul Stelei cu Twente din Europa League. :tongue:

Pe un articol precedent incepusem  numaratoarea inversa. Chiar daca afara sunt momentan -3 grade si un strat gros de nea, chiar daca iarna nu pare deloc dispusa sa plece pe meleaguri nordice, polare, anticiparea primaverii a incoltit deja in mintea tuturor, starnind emotie, duiosie si speranta in suflete cuprinse de melancolia si tristetea neclintirii vesnice. Ce poate fi mai tulburator si mai inaltator decat simfonia renasterii naturii, decat sarutul bland al unei raze de soare, zambetul candid al unui firav ghiocel sau decat aroma unui  buchet de frezii delicate?  Cu totii asteptam miracolul unui 1 martie cald si insorit, care sa lase senzatia de schimbare, de intoarcere la viata, de traire maxima. Imi e atat de dor de culoare, de verde…de poezia primaverii.

Unul dintre putinele obiceiuri romanesti apropiate sufletului meu este cel al “Babelor” care vestesc si ele sosirea primaverii. In intervalul cuprins intre 1 si 9 martie, Baba Dochia incepe sa-si dea jos cojoacele, unul cate unul in fiecare zi, iar afara incepe sa se incalzeasca, iarna predand astfel  stafeta primaverii. Ador jocul inceputului de primavara, cand  fiecare dintre noi  isi alege cate o zi, sau mai bine zis o baba, si isi imagineaza ca asa cum va fi vremea in aceea zi asa va fi  intregul an. O zi senina, cu soare indica o fire vesela, un suflet bun, generos si un an plin de noroc, o zi mohorata indica un suflet rau, o persoana mai putin agreabila, nesuferita chiar. Prezenta ploii sau ninsorii e semn de belsug, de bogatie pentru acel an.

Cum ne alegem baba? O metoda ar fi desemnarea pur aleatorie a unei zile din acest interval. O alta ar fi aceea a calcularii zilei care ne revine, adica cea care iese matematic din ziua datei de nastere. De exemplu, pentru o persoana nascuta intr-o zi  de 27, pe 9 martie va fi Baba sa (se insumeaza cele doua cifre astfel: 2+7=9). Sau, un alt exemplu, daca ziua de nastere este in 28 atunci Baba va cadea pe 1 martie(2+8=10, mai  insumam inca o data, 1+0=1). Fiind nascuta pe 12, mi-am ales intotdeauna baba pe 3 martie. In ultimii doi ani ziua a fost frumoasa, calduta, insorita, iar 2009 si 2010  au fost ani linistiti, fara evenimente majore, fara mari suparari, in sensul ca, Slava Domnului, am fost sanatoasa, iar asta e cel mai important lucru pana la urma. :happy:

O alta sarbatoare traditionala romaneasca, veche de peste 8000 de ani, o reprezinta Martisorul. Si el vesteste venirea primaverii, imi place sa-l primesc, sa-l admir, dar nu si sa-l port. Le prefer pe cele delicate si originale.

Care este simbolul care vesteste cel mai bine primavara in opinia voastra? Ghiocelul, 1 Martie, Martisorul, 8 martie sau Babele? In ce zi e baba voastra?
Va place noua tema a blogului?