Pentru ca ne aflam intr-o frumoasa si linistita zi de duminica, iar voi cu siguranta veti lua pranzul cat de curand, m-am gandit sa va ofer posibilitatea de a savura in cadrul lui  o bautura ceva mai speciala. Iata propunerile mele:

Bautura traditionala italiana, Limoncello. Un fel de tuica italiana, acest lichior de lamaie are un gust dulce si teribil de aromat, dar suficient de puternic incat sa te ameteasca rapid. In comparatie cu alte lichioruri, limoncello a fost creat pornind de la premiza “cu cat mai simplu cu atat mai bun”, deoarece contine doar patru ingrediente: coaja de lamaie, alcool, apa si zahar. Reteta originala prevede folosirea lamailor Sorrento (cele mai gustoase din lume). Este o bautura digestiva, care trebuie servita foarte rece. Provine din cea mai romantica si spectaculoasa zona de coasta a Italiei, preferata mea din aceasta tara, Coasta Amalfitana. Ca desert va recomand tiramisu.

O a doua propunere vine direct tara lui Zorba,  unde este o bautura traditionala, obtinuta prin fermentarea anasonului si a altor ierburi. Ouzo, tuica grecilor, are un gust dulce si o aroma puternica si intepatoare si poate fi consumat inainte de inceperea mesei, fie simplu, fie in combinatie cu apa, dar atunci se transforma, din incolor devenind alb-laptos. Pont: ouzo se bea dintr-o singura inghititura! In Grecia, in tavernele care se respecta, bautura este oferita din partea casei.

O bautura foarte la moda azi, care contine in ea un strop din misterul si spiritul Mexicului, este tequila. Motiv de mandrie si simbol al identitatii nationale, tequila este o bautura spirtoasa distilata din mustul de agava albastra, specifica initial zonei orasului Tequila din  statul Jalisco. Se bea dupa preferinte, fie simpla, fie cu sare si lamaie(tequila cruda) sau cu sortisoara inainte si portocala dupa, asa cum fac nemtii.

Una din cele mai apreciate bauturi alcoolice din lume pentru exotismul sau, numita in Japonia nihonshu, sake, urmatoarea mea propunere de azi,  este facut din orez fermentat. Originea  bauturii este neclara, primele mentionari fiind in Cartea lui Wei, in secolul III. Sake era folosita ca o bautura sacra, consumul acesteia conducand spre iluminarea spirituala. Bautura nationala a Japoniei seamana un pic la gust cu vinul, nu este acidulata, avand ceva din aroma ginului. Exista mai mult de 1600 de varietati de sake, gustul  variand de la dulce la fructat. Pentru o savoare aparte, se serveste rece.

Ultima propunere se refera chiar la bautura nationala a Spaniei si totodata preferata mea absoluta, sangria(sangeriu in limba spaniola). Aceasta este de fapt un punci cu vin,  care are la baza vinul rosu spaniol, parfumat si aromat, ce capata o savoare speciala datorita fructelor care se adauga peste vin. Ingrediente: un vin rosu usor, sec, tanar, cu usoare nuante de acidulat, de preferinta din zona Rioja din Spania, fructe taiate cubulete sau felii (portocale, lamai), un indulcitor (miere, zahar, sirop, suc de portocale dulci sau nectar de fructe), o cantitate redusa de tarie (brandy, coniac)  si, ocazional, gheata sau bauturi carbogazoase. Pont:  delicioasa sangria merge intotdeauna acompaniata de  paella cu pui si fructe de mare.

Din lista de mai sus am consumat doar sangria, tequila si ouzo, ultimele doua insa mult prea tari pentru o persoana certata rau cu alcoolul asa cum sunt eu.

Pe voi care va tenteaza pentru masa de pranz?

surse poze: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici , aici, aici, aici, aici, aici,aici, aici, aici, aici, aici si aici.