Lucruri marunte care ne fac sa zambim, ne fac viata mai usoara si mai frumoasa, ne dau incredere in noi insine, ne determina sa fim mai buni, mai optimisti, mai toleranti, sa intelegem mai bine lumea, lucruri care ne deschid noi orizonturi,  ne imbogatesc spiritual si ne incanta sufletul sau privirea. Lucrurile simple, dar esentiale  care reprezinta cheia fericirii in viata. Ne-au provocat sa vorbim despre ele AnderaY si Paul.

1. Sa beau. Palinca, vin alb demidulce, bere nefiltrata. In caz de urgenta merge si altceva. Doresc sa inteleg calea vechilor mistici care au gasit o geniala legatura intre alcool si spirit.

3. Sa ma bâtâi. Am renuntat la ideea ca voi invata sa dansez (adica sa fac niste pasi pe care lumea sa-i considere ‘dans adevarat’). Dar imi place nespus a ma bâtâi si sa topai (pe muzica in principiu).

4. Filmele sexy. Invat lucruri noi si am ajuns sa respect asemenea ‘actori’, cred ca nu e asa simplu sa torni scene sexy la comanda. Fara sentiment, fara sa se cunoasca…bravo lor nene!

5. Momentele imediat urmatoare unui efort relativ intens si reusit, fie ca e vorba de sex, dans sau simplul urcus al unui munte / deal. Sa stau si sa savurez odihna binemeritata.

6. Da domnule, imi place sa ma uit la meciurile de fotbal, mai ales daca joaca România, Dinamo sau Liverpool. Odata obisnuiam sa ma duc pe stadion, acum prefer sa le vad din fotoliu, alaturi de o berica. Dau si reluari…

7. Sa stau sa discut cu bunii mei prieteni, intr-o atmosfera intima. O muzica in surdina, sa vorbim despre câte-n luna si stele, sa ne luam la misto cu gentilete, sa râdem si sa ne bucuram de compania noastra.

9. Uneori, imi place sa scriu. Articole, pamflete, rezumate. Nu doar la calculator, ci si de mâna. De la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, nu conteaza.

10. Sa pierd timpul pe internet. Mai nou am descoperit facebookul….

1. Sa dorm bine si sa visez frumos.

2. Sa citesc.

3. Sa mananc si sa beau ceva bun.

4. Sa dezbat diverse teme cu amicii.

5. Sa ma plimb in aer liber, de preferat, primavara.

6. Sa vizionez filme.

7. Sa ascult muzica de relaxare (Enigma, Budha Bar, Era, jazz).

8. Sa calatoresc cat mai des posibil.

9. Sa admir o femeie frumoasa si sa contemplu tablouri ce redau peisaje din natura.

10. Sa scriu articole pe blog.

“I am beginning to learn that it is the sweet, simple things of life which are the real ones after all”

Nice

1. Sa ma trezesc dimineata, sa privesc cum razele jucause ale soarelui imi mangaie delicat fata, cum ma rasfata cu blandetea si candoarea lor si sa simt, venind din bucatarie,  miros imbietor de cafea proaspata si aromata, sa ma indrept somnoroasa spre ea, s-o gust si instantaneu sa ma trezeasca si sa-mi dea din energia si vitalitatea ei magica. :sleeping:

2. O zi senina de vara petrecuta pe malul marii sau al oceanului, pe o insula exotica de preferat, la umbra unui  palmier, fara ca nimeni si nimic sa-mi perturbe linistea.   :whistle:

3. Sa cutreier  stradutele inguste si romantice ale unui oras european medieval, sa-i admir cladirile inghesuite si viu colorate, sa ma bucur de fiecare obiectiv turistic in parte, de muzee, turnuri, piete, palate, intr-o zi de vacanta.

4. Sa schimb tema la blog. Dupa circa 10 ore in compania aceleiasi teme, intru in sevraj. :silly:

5. Sa fiu indragostita…  :wub:

6. …de EL. :blush:

7. Sentimentul de libertate absoluta incercat in momenul plecarii de la serviciu. :w00t:

8. Shopping-ul – initial il privesc ca pe o forma de terapie, o modalitate de destindere, sentimentul de bucurie si implinire trece insa extrem de repede dupa ce constat ca am ramas fara niciun ban, in locul sau instalandu-se nelinistea si ingrijorarea. :unsure:

9. Sa ies cu prietenii la restaurant, bar, mall. :wassat: Sauna si inot la spa-ul meu preferat. :happy:

10. Un copac inflorit, cerul in flacari la apus, un curcubeu, un camp de maci, zambetul unui  copil, un catelus alb si dragalas, un cos cu cirese dulci de mai sau cu struguri mari si albi. :heart:

Care sunt lucrurile marunte ce va insenineaza voua viata?

surse poze: www.flickr.com; www.lolo-o.deviantart.com; www.windeebreeze.blogspot.com

Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte  ca  o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu!

Si a fost ziua intâi.

Stau cu orele sub cascada de vin alb. E demi-dulce, exact cum imi place mie! Observ cum Consuela aseaza masa si ma duc la ea. Ce avem de mâncare? Banane, mere, ciorba de burta, sarmale cu mamaliguta si curmale. Ma uit cu precautie la curmale. Oare si pe astea mi le-am dorit? In fine, se pare ca fac parte din meniul “oficial”. Stând pe iarba si admirând peisajul, abia acum observ ca in spatele meu e un perete imens, albastru, cu o usa. O intreb pe Consuela ce e cu usa aia, unde duce. Imi spune ca n-are rost sa-mi bat capul cu asta si sa nu ma mai gândesc la asa ceva. La urma-urmei, nu am aici tot ce-mi doresc?

Parca ceva-ceva nu e in regula. Nu mai e nimeni? Nu, imi raspunde Consuela. Aici suntem numai noi doi, oare nu asta ti-ai dorit? Sa fii singur si linistit? La care Raiul m-a adaugat pe mine ca bonus. Da? Auzisem ca in alte Raiuri ar fi 40 de fecioare pentru un singur barbat….Consuela zâmbeste jucaus si imi spune ca aici nu e cazul, asta e ideea, o femeie si un barbat impreuna, nu? Numai doi… Si sa nu-mi fac griji, ca ea face cât 40. Mda, pare logic si n-am de ce sa ma plâng. Consuela e minunata! Spre amurg am inotat in lac, e o inotatoare desavârsita. Am ajuns la o insulita, am facut amor sub un palmier si ne-am odihnit un pic inainte de a ne intoarce.

Si a fost ziua a doua.

Azi vom dansa. Salsa, merengue, rumba, tangou, cha cha cha. Ah, tocmai bine, muzica reggae care se aude non-stop  incepuse sa ma cam sâcâie. Am intrebat-o pe Consuela daca se poate schimba si mi-a zis ca nu, nu mi-am dorit eu sa ascult reggae tot timpul? Bine ca in sfârsit vom asculta altceva!

Dupa dansuri mergem pe malul râului cu vin rosu si facem dragoste indelung sub un mar, dupa care stam imbratisati multa vreme. Dau sa intind mâna sa iau un fruct, dar brusc am o revelatie. Nu cumva asta e … acel pom? Consuela râde cu pofta si-mi face semn ca pot sa iau; nu e acel pom. Ce dinti frumosi are! Ah, e incredibil de apetisanta! Mai ales ca spre seara ne-am jucat in râul cu miere…

Si a fost ziua a treia.

Azi ar fi trebuit sa cântam la mandolina pe nori pufosi. Dar nu sunt nori….ciudat, nu ma asteptam sa existe asemenea defecte in Rai. In sfârsit, având in vedere ca e Raiul meu…Mergem prin padurea de brazi catre munte. Mirosul de cetina ma incânta. E o racoare placuta. Imi amintesc de ceva si o intreb pe Consuela: oare cum o mai arata Bucurestiul? Consuela consulta rapid agenda. Hmmmm…curios, nu observasem ca are o agenda. Oare unde si-o tine?!? Ei bine…nu se poate sa mai stiu ceva de Bucuresti. L-am parasit pentru totdeauna si asta e, nu voi primi niciun fel de informatie din punctul asta de vedere. Nu asta mi-am dorit? Ba da, aici are dreptate…totusi, nu stiu din ce motiv, raspunsul ei ma intristeaza suficient incât sa-mi dispara pentru o perioada din urechi porcaria aia de reggae.

Ajungem in vârf, ne hârjonim un pic si ne batem cu zapada. In departare pot vedea marea. Chiar, nu mergem la mare? Nu, nu se poate. Eu mi-am dorit intotdeauna un lac de munte, nu marea, remember? De data asta sunt sigur ca ceva nu e in regula, nu tin minte sa fi zis ca nu mai vreau la mare, ci ca refuz un anumit litoral. Consuela zâmbeste aratându-si din nou dantura perfecta. Imi spune ca, poate, n-am renuntat in mod constient la mare, dar in mod sigur am facut-o subconstient. Iar cand subconstientul si constientul se razboiesc, intotdeauna câstig de cauza are subconstientul.

Aha. Subconstientul deci…Nu conteaza. Bine c-o am pe Consuela! E minunata, fir-ar sa fie…Când ne intoarcem ma duc sa ma imbaiez in râul de vin rosu. Sper sa fie doar o parere…nu cumva incepe sa devina cam acru?

Si a fost ziua a patra.

Azi sunt nori albi, pufosi si, prin urmare, mergem pe ei sa cântam la mandolina. Adica….ea cânta si eu o ascult. Mda….muzica ar fi fost foarte interesanta daca ar fi tinut o ora, hai doua….dar douasprezece?? Douasprezece ore de zdranganeala stupida? Cica asa e programul…asta e, ea e inger, asta face, nu? Sunt insa fericit ca va urma iar o partida de amor si ma voi detensiona, Consuela e incredibil de priceputa, imi face masaj mereu dupa, desi uneori cam exagereaza…. Apoi ma duc iar sa beau din râu. Din cel cu vin alb, pentru ca ala cu vin rosu s-a acrit de tot.  Iar asta cu vin alb parca incepe sa se aciduleze.

Si a fost ziua a cincea.

O oarecare stare de satietate generala incepe sa ma cam agaseze. Cu chiu, cu vai, sorb din vinul alb care parca da in clocot, pentru ca de borsul ala rosu nu mai am curaj sa ma apropii. Ma uit la Consuela, mi se pare mie sau a inceput sa se ingrase? Bine ar fi daca ar pune ceva pe ea, un costum de baie macar, o rochie vaporoasa….Si de ce nu intelege ca vreau sa fiu lasat in pace, ma tot terorizeaza cu amorul si cu dansul, ce e asa disperata, ca doar avem o eternitate la dispozitie?!?!  Dar mi-e teama s-o intreb, ca iar o sa ma ia cu subconstientul si cu “nu asta ti-ai dorit?”. Azi toata ziua n-am facut decât sa ma ascund de ea.

Ma uit din ce in ce mai insistent catre usa. Oare ce-o fi acolo?

Si a fost ziua a sasea.

Imi iau inima in dinti si ma apropii de usa. E inchisa. Bat in ea. Se deschide, iar in prag apare un batrânel cu privirea severa, cu o barba alba si lunga, care tine in mâna un manunchi de chei imense. Cred ca stiu cine e…Ii spun abia soptit, sa n-o trezesc pe Consuela:

– Sfinte Petru….n-as putea sa merg putin in Iad?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GWwrPGDq45E&feature=related]