Uneori am impresia că sunt cea mai ghinionistă persoană din lume. Apoi, după o vreme îmi revin și concluzionez că nu sunt ghinionistă, ci, de fapt, se întâmplă să obțin extrem de greu, după multe sforțări și chinuri cumplite și interminabile ceea ce-mi doresc. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce alții capătă ușor, natural aproape, doar întinzând mâna, eu trebuie să muncesc și să transpir mai ceva ca un sclav la galere. Și acum nu mă refer la cine știe ce vis măreț, nu vă imaginați că aspir să am luna de pe cer, ci trebuie să sufăr pentru orice fleac, orice dorință cât de mică și banală ar fi ea.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă relatez o povestioară din vacanța mea în Parga din vara trecută.

Aveam eu obsesia asta cu trenulețele și cu busurile turistice. Le-am văzut prin Girona, Santa Susana, Istanbul, Bruxelles, Roma sau Barcelona, dar niciodată nu m-am plimbat cu ele. Doar cu busul din București, dar ăsta nu se pune.

Aflasem din documentările de pe net că în Parga există un trenuleț turistic care te plimbă prin stațiune, te duce la o cascadă din apropiere sau la Castelul unui personaj de legendă, Ali Pașa. Și atât mi-a trebuit, mi-am stabilit ca țel suprem al sejurului să mă dau și eu cu trenulețul ăsta fermecat. Acum o să vă întrebați dacă am dat în mintea copiilor și, poate, nu sunteți departe de adevăr.

Și acum încep peripețiile. Ce credeți că mi-a fost ușor să călătoresc cu trenulețul?

Încă din a doua sau a treia zi am plecat în recunoaștere, să aflu de unde ne putem achiziționa biletele pentru îmbarcarea în trenuleț. În drum spre supermarket, am remarcat niște panouri publicitare și o mică tonetă amplasată chiar pe faleza plajei centrale a orașului (Krioneri Beach). Am intrat în dialog cu un tânăr drăguț și sexy care mi-a spus că șoferul trenulețului e momentan bolnav. Eh, o fi puțin răcit, m-am gândit eu și aflând exact orele de plecare (10, 12 și 18) am plecat cu gândul de a reveni cât de curând pentru a face mult visata călătorie la castel. A două zi ne-am inființat în jur de ora 17 în fața chioșcului, pentru ca același tânăr simpatic să ne anunțe că șoferul este internat în spital și este singurul din zonă care conduce trenulețul spre Castelul lui Ali Pașa.

Curat ghinion, cum de s-a îmbolnăvit tipul ăsta tocmai când am venit eu în Parga?

Dezamăgire mare și nu doar din partea mea și din a celorlalți turiști dornici de aventură. Cu moralul la pământ ne-am învârtit prin zonă și ne-am întors după cca o oră când spre surprinderea mea am văzut trenulețul plin de oameni pregătit de pornire. Era trenulețul ce mergea de obicei la Cascadă, dar din cauza cererilor foarte mari, șoferul sau a fost convins să-și schimbe temporar traseul.

Ei bine și chiar în acel moment s-a pornit o furtună groaznică și tânărul amabil nu a fost de acord să ne primească banii pentru bilet (8 euro dus-întors).

Acum mi se împotrivea și natura. Dar măcar exista speranța pentru o altă zi.

Ceea ce s-a și întâmplat. Următoarea dimineață am pornit cu noaptea-n cap (că deh, aveam de escaladat un munte) spre locul de îmbarcare spre Castel. Am ajuns puțin mai devreme de ora stabilită (10 AM) și am înmânat bucuroasă banii vânzătorului, care mi-a comunicat că se pleacă cu o singură condiție: dacă se strâng suficienți pasageri (cel puțin 10). Evident că mă rugăm ca fiecare persoană care trecea prin fața tonetei să fie un potențial doritor de plimbări cu trenulețul.

Dar ce este cu acest Castel a lui Ali Pașa? O fi vreo remarcabilă operă de artă, o construcție grandioasă pe care merită s-o vizitezi măcar o data în viață? Și cine mai e și Ali Pașa ăsta? Cine a fost și ce fapte de vitejie a săvârșit?

Albanez la origine, Ali Pașa, supranumit și “Leul din Ioaninna”, conducător al pașalâcului cu același nume, a fost un personaj controversat, pe cât de ager și viteaz, pe atât de nemilos și sângeros. La un moment dat, având control asupra Albaniei, vestului Greciei și Peloponesului, în dorința sa de expansiune, a pus ochii și pe fortăreața venețienilor din Parga. A încercat de mai multe ori să cumpere Castelul Venețian și întregul oraș Parga cu împrejurimile sale, dar pentru că a fost refuzat a decis să-și ridice propria fortificație de unde să supravegheze și chiar să atace țărmul. Așadar Castelul lui Ali Pașa e o cetate fortificată cocoțată pe o creastă muntoasă deasupra satului Anthousa.

Pe faleză, aproape de locul de îmbarcare în trenuleț

Krioneri Beach la ora 10 dimineața

Marea Ionică și Insulița Panagia
Gata, ne-am urcat! Victorie!

Și am pornit la drum…

Traseul de cca 5 km al trenulețului ne-a purtat printre vile, plantații de măslini și satul Anthousa. A mers foarte încet astfel încat am putut să mă bucur de fiecare clipă petrecută în el și să admir îndelung frumusețea peisajului. Oricum îmi îndeplineam un vis și nimic nu mai conta.

Panorama Pargăi din trenuleț
Iată si castelul! Acolo sus trebuie noi să ajungem.
La un moment dat, trenulețul s-a oprit și noi ne-am continuat drumul spre castel pe jos.

Aleea flancată de leandri care ne-a condus la cetate

În fața Castelului

Intrarea în castel
În interiorul castelului

Galeriile fortificației
Ziduri și arbori

Parterul fară aerisire sau lumina naturală
După ce am urcat niște trepte abrupte, pe care mi-a fost și frică să le fotografiez, am ajuns sus, pe zidurile cetății:

Panorama Pargăi și a Mării Ionice de pe ziduri

Marea Ionică vazută de pe ziduri

Pe drumul de întoarcere am făcut un mic popas de cca. 20 de minute în satul Athousa. N-am avut timp decât pentru un pahar de apă rece și câteva poze.

Dacă iți plac panoramele amețitoare, dacă esti pasionat de fotografie, ruine, flori viu colorate și trenulețe, merită să faci o plimbare de cca. 2 ore pana în vârf de munte. Doar esti în vacanță. Dacă te aștepți să gasești acolo cine știe ce castel impunător bine conservat, care să te surprindă și impresioneze până la lacrimi cu multitudinea de camere, coridoare, colecții sau exponate de inestimabilă valoare, atunci mai bine rămâi la plaja. Vei considera aventura o pierdere de timp.

Care a fost castelul care v-a impresionat pe voi cel mai mult până acum, dintre cele vizitate?