Poate o sa credeti ca am dat in mintea copiilor. Ei bine, nu sunteti departe de adevar! Mai nou, o ador pe Masha, protagonista unui serial de animatie produs in Rusia. N-as fi crezut in ruptul capului ca o sa mai fiu vreodata pasionata de desene animate, cu atat mai mult de unele de provenienta ruseasca! In primul rand, pentru ca, asa cum bine stiti, detest aceasta limba. Ei, dar minuni se mai intampla, iar acum nu trece o zi fara sa vad un episod din povestea Mashei.

Masha este o fetita pe cat de nazbatioasa si poznasa pe atat de adorabila si haioasa. Si da, este o rusoaica mica cat un ghemotoc, cu baticut ce aminteste de celebra Matrioska. Este imposibil sa nu o indragesti chiar daca nu mai esti la varsta copilariei. Aventurile Mashei sunt delicioase, pline de umor si dragalasenie, iar impreuna cu protectorul ei, Ursul, un personaj extrem de simpatic si tolerant, care-i sta mereu alaturi, este mereu pusa pe sotii, gata de joaca, dar si sa-si ajute prietenii la nevoie.

Micuta nazdravana nu scapa ocazia sa isi impresioneze milioanele de fani, caci trebuie spus ca serialul se bucura deja de o mare popularitate, prin felul cum vorbeste, rade si isi misca ochii, adica prin expresia faciala deosebita.

Ascultand-o pe Masha, incepi, culmea, sa te indragostesti de limba rusa.

Blonduta, cu ochii mari, verzi si atat de expresivi, Masha imi aduce aminte de papusa mea favorita din copilarie, pe care mi-au adus-o parintii din Rusia in urma cu foarte multi ani. Este singura papusica-bebelus la care nu am renuntat si pe care o pastrez si acum pe un raft in camera mea.

In cele 7 minute cat dureaza fiecare episod, realizat prin tehnica 3 D, nu ai timp sa te plictisesti nici macar o secunda. Masha pune mereu ceva la cale intr-o tipica atmosfera ruseasca unde vechiul se impleteste armonios cu modernul, care surprinde, destinde, iar la final, iti aduce zambetul pe buze.

Si in incheiere va las cu unul din cele mai dragute episoade din “Masha and the bear“. Enjoy it! :wub:

Daca ei pot(rusii), noi de ce nu le-am urma exemplul?

Desi nu intentionam sa scriu nimic pe tema asta, Emil ma indeamna azi, de 1 iunie, sa-mi amintesc de anii copilariei, de jocurile, dulciurile si desenele preferate, de visuri si dorinte implinite… Cu mare placere raspund provocarii tale, student minune! :biggrin:

1. Jocul preferat din fata blocului? Au fost multe: “Tara, tara vrem ostasi”, “Statuile”, “V-ati ascunselea”, “Tarile”. Dar cel mai drag mi-a fost, fara nicio indoiala, “Flori, fete si baieti”.

2. “Dulcele” de atunci pe care l-as manca si acum cu placere? Hm, erau multe: ecler cu ciocolata, salam de biscuiti, inghetata de casa, pricomigdale etc. Dar daca ar fi sa numesc unul singur, probabil m-as opri la vata pe bat. Ah, sa nu uit de haiosii ursuleti din jeleu. :wub:

3. Desenele animate preferate? Aici nu poate fi decat un raspuns: Sindbad Marinarul! Renuntam la orice pentru el: petreceri, onomastice, spectacole, vizite, plimbari prin parc. Parintii nu reuseau sa ma desprinda sub nicio forma din fata televizorului in momentul in care incepeau aventurile lui Sindbad. :devil:

4. Ce amintiri imi trezeste guma turbo? Nici una. Pe vremea mea parca guma wrigley spearmint era la putere.

5. Ce-am visat sa devin am si ajuns. Insa daca as lua-o de la capat, as schimba radical visul. Asta e pe sistemul: ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca! :cwy:

6. Copilaria in trei cuvinte? Greu de tot, dar sa incercam: povesti, vacante, prieteni.

Care a fost jocul vostru preferat (din fata blocului) in copilarie? Cum ati descrie aceasta perioada in trei cuvinte?