Nu stiu daca este o regula, dar cred ca sunt exceptii cazurile in care dupa o relatie amoroasa, cei doi protagonisti pot ramane prieteni. In fond, de ce ar ramane? Doar de dragul vremurilor in care s-au iubit, in care unul a insemnat totul pentru celalalt, in care au impartit bune si rele? De dragul amintirilor comune, mai mult sau mai putin frumoase? Oare o continuare a acestei legaturi, fie si doar ca simpli amici, nu ar dauna actualei relatii din viata fiecaruia dintre cei doi? Nu e mai sanatoasa o ruptura totala, una care sa presupuna zero contacte fizice, zero telefoane, discutii pe mess sau facebook, mesaje tip mail sau sms?

Cand incepem o relatie ne promitem unul altuia dragoste si prietenie vesnica. Si chiar simtim ca ne putem tine de cuvant. La final, atat timp cat barbatul va mai mai simti o atractie (sexuala) cat de mica pentru femeie, iar aceasta va purta anumite sentimente sau o oarecare consideratie barbatului, va exista tentatia de a se pastra legatura. Altminteri, comunicarea va inceta brusc, si fiecare va porni pe drumul sau, in cel mai pasnic mod cu putinta. Mai sunt si situatiile neplacute in care se declanseaza un adevarat razboi intre cei doi, care tinde sa se prelungeasca la infinit. Eu insami am fost angrenata intr-un astfel de conflict cu impact devastator asupra psihicului, pentru ca ce poate fi mai dureros decat sa primesti jigniri si acuze tocmai de la omul pe care nu cum mult timp in urma il iubeai, ba chiar mai mult decat atat, il venerai?

Pana in prezent nu am reusit sa ma despart in relatii amiabile de niciun fost iubit, in sensul ca atunci am spus adio, adio a ramas, nici eu si nici respectivul nu ne-am mai uitat inapoi, nu ne-a mai pasat de soarta celuilalt catusi de putin. Si nu regret nici macar o secunda faptul ca nu mai stiu nimic de ei. In definitiv, ce mai avem sa ne spunem? Cat de bine ne merge, cat de fericiti suntem alaturi de actualul partener? Nu stiu daca e rau sau bine, daca e o dovada de imaturitate, intransigenta, insensibilitate, orgoliu nemasurat, tocmai de aceea sunt curioasa, voi ati reusit sa pastrati legatura cu fostii parteneri? Credeti ca e posibila prietenia intre doi oameni care in trecut au avut o relatie de dragoste?

Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.

Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an,  cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau  sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare?

Am nevoie de ea mai mult decat am nevoie de soare, de apa, de odihna, de libertate. Nimic nu poate umple golul din sufletul meu, nimic nu alunga tristetea infinita cand sunt singura, doar eu si  sunetul sinistru al lacrimilor amare,  scurse fara graba pe  obrazul de clestar, o papusa de portelan, rece, fara sentimente, fara rost.

“Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”

Viata in lipsa ei e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona.  E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.

Toate fatetele fericirii reflecta stralucirea dragostei.

Reusiti sa va bucurati de viata in absenta dragostei? Cum? Exista vreun substitut pentru aceasta?