Loading ...
Loading ...
Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.
Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an, cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare?
Am nevoie de ea mai mult decat am nevoie de soare, de apa, de odihna, de libertate. Nimic nu poate umple golul din sufletul meu, nimic nu alunga tristetea infinita cand sunt singura, doar eu si sunetul sinistru al lacrimilor amare, scurse fara graba pe obrazul de clestar, o papusa de portelan, rece, fara sentimente, fara rost.
“Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”
Viata in lipsa ei e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona. E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.
Toate fatetele fericirii reflecta stralucirea dragostei.
Reusiti sa va bucurati de viata in absenta dragostei? Cum? Exista vreun substitut pentru aceasta?
Hey :D Este o premiera: o sa ajung acasa in 50 de minute, dar iti scriu din autobuz…ca sa vezi cat de mult tin sa iu primul care comenteaza :D
Da, doar dragostea te poate face a te bucuri de orice clipa, zi, activitate. Nu exita substitut, exista doar amagire :)
Hey. :D Cum sa scrii din autobuz? :)) Unde ai vazut articolul? :-O Hai ca ai reusit sa ma inveselesti cu acest comment.
Ma bucur nespus sa constat ca nu sunt singura care considera astfel. Sunt sigura ca majoritatea barbatilor va evita sa comenteze randurile de mai sus, de teama, de jena, de rusine. Sunt fericita ca exista si altfel de barbati pe lumea asta, atat de sensibili, de sinceri si de romantici ca tine! :) :) :)
Am avut laptopul la mine la intalnire si am o perioada de timp am avut semnal pe drum la net :)…am intrat, am vazut postarea ta si am zis sa nu mai astept pana ajung acasa, sa deschid balul, cum s-ar zice :)
Nu stiu de ce ar ezita unii sa comenteze. Eu imi doresc o femeie cu care sa ma inteleg, sa avem aceleasi dorinte pentru viitor, cineva care sa ma iubeasca neconditionat etc….
Iti multumesc frumos pentru aprecieri. Nu stiu daca implinesc eu toate acele caracteristici, dar sigur imi doresc asta :)
Eu iti multumesc pentru gestul minunat. :) :) Initial am crezut ca scrii din mobil…
Nu vad de ce nu te-ar iubi, ai un suflet bun, esti super amuzant, esti ambitios, generos, sincer, inteligent… ce si-ar mai putea dori o femeie? :-O
Puteam scrie si de pe mobil,dar nu prea intru pe net pe mobil, stau suficient in fata calculatorului. Ma bucur ca ti-a placut surpriza :)
Asta nu stiu…nu stiu ce si-ar mai putea dori o femeie :))) :P
Multumesc din nou :)
Cred ca unele (si tu cunosti destul de bine genul) vor si bani. Multi bani…
Nu am vrut eu sa scriu asta :))))
Evident, vezi, bani n-am :D
Amatoarele sunt avertizate. Not me, no! :P
Nu ai momentan, nu esti putred de bogat, dar nimeni nu poate stii ce-ti rezerva viitorul. ;) Si oricum, stii cum se spune, banii nu aduc fericirea. Am fost suficient de clara in articol cine este “de vina” pentru aceasta. :P
Cat se poate de acord, Nice!
Asa este :)
Tu te referi la dragostea pentru un el/o ea.
Totul in viata se rezuma la dragoste, fara el eu de exemplu imi umplu acest gol cu dragostea pentru un bebelusi, am cativa bebelusi si copii cu care intru in contact si-mi incarc bateriile :) iau energia necesara
sunt destule lucruri care substituiesc dar din pacate e ceva de moment, nevoia de jumatate tot exista :)
Alte lucruri care substituiesc aceasta nevoie sunt: shopping, iesit cu prieteni, blog, online,job, activitati culturale, citit o carte, vazut un film.
Nevoia aceasta insa nu o sa dispara o sa fie doar atenuata :)
eu am inceput sa am bucur de lucruri mici si asta imi face bine :)
Eu cred ca incepi sa descoperi farmecul lucrurilor mici abia atunci cand esti indragostit, iar persoana iubita nutreste aceleasi sentimente pentru tine. Abia atunci incepi sa te bucuri cu adevarat de viata. Abia atunci simti cum iti zambeste un bebelus, cum te incalzeste raza de soare, cum infloresc pomii, cum iti vine de bine noua bluza cumparata, cum abia astepti sa incalti noua pereche de pantofi achizitionata…Atunci viata capata farmec si culoare. :)
nu nu
atunci cand esti indragostit toata lumea-i a ta, plutesti
ceea ce spun eu sunt lucruri care le fac pentru a ma scoate din starea de letargie care ma caracterizeaza :)
cel mai frumos e sa fi indragostit! vine primavara, o sa avem mai multa energie si o sa dea si dragostea peste noi sau noi peste ea :)
Da, aici nu te pot contrazice, cel mai frumos lucru din lume e sa fii indragostit. De un EL dragut, atent, sincer, iubitor si pasional. :( :) Mie mi-e cam teama de primavara…un pic. Dupa cum stii sunt meteodependenta, iar astenia de primavara e dusmanul meu nr 1. :P
@ Nice: Dragostea e tot ce conteaza in viata, e o binecuvantare pentru cei care o au si un blestem pentru ceilalti…Dragostea era ultimul lucru in care mai credeam dar se pare ca e foarte probabil sa nu mai cred in nimic (din moment de intru la categoria “ceilalti” de atat amar de vreme). In momentul de fata ma simt ultimul om…:(
Ce ai patit? :( :(
A iesit prost…Ghinion, ca de obicei. :(
Povesteste-mi te rog pe mail, mess-ul meu e stricat, dupa cum bine stii. :(
Nu pot sa cred! :(
Nu se poate trai fara iubire. Nu ar mai exista bucuria,fericirea,lucrurile frumoase.
Se poate trai (ma rog, e un fel de-a spune, ca viata fara dragoste nu e viata), dar te simti ca un “zombi” in fiecare zi, iti spun din proprie experienta.
Eu ma simt empty inside, nu pot sa ma bucur cu adevarata de viata, sunt mai tot timpul trista si fara speranta…
Ma bucur mult ca esti de acord cu mine. ;)
Eu am fost mereu o fire independenta si credeam ca ma pot bucura de viata foarte bine si fara ,,dansa”, fara iubire. Sincer, nu prea credeam in iubirea durabila. Eventual in ,,stari de indragosteala”.
Acum sunt convinsa ca iubirea este cea care ne face sa ne simtim impliniti, cu adevarat…
Da, pentru ca sa iubesti inseamna sa doresti, sa vezi, sa atingi, sa simti, cu toate simturile deodata. Pentru ca atunci cand iubesti sufletul incepe sa-ti cante, iar florile vietii tale infloresc singure.
Ce frumos scrii tu, Nice :) Eu nu as putea sa descriu atat de frumos, de gingas, acest sentiment, si totusi il traiesc, il simt si mi-e drag. Niciodata nu am reusit sa il surprind in cuvinte, insa. Nu stiu de ce, parca mi-e teama sa nu se sparga asemeni unui bibelou, in momentul in care incep sa vorbesc despre el.
Trebuie sa iti marturisesc ca in prima faza, citind articolul, pe care l-am perceput ca pe un omagiu adus iubirii, mi-am si zis ,,Hopa, aici nu-i de mine” =:)
Nu s-a dorit un omagiu adus iubirii, chiar eram curioasa daca ceilalti simt ca traiesc la maxim in lipsa ei. Pentru ca eu descopar zilnic ca viata e mai frumoasa atunci cand sunt iubita si iubesc. Dar de ce spui ca nu-i de tine? Nu inteleg…
Da, stiu ca nu asta s-a dorit a fi, insa asa l-am perceput eu la prima citire :)
Am crezut ca nu-i de mine tocmai pentru ca nu prea sunt capabila sa surprind iubirea in cuvinte, si se pare ca mi-e la fel de dificil sa vorbesc despre ea, chiar si cand vine vorba despre altii. Insa, as putea sa ma raportez ca la o provocare, probabil nu ma descurc in discutiile despre iubire tocmai pentru ca nu am ,,exercitiu”, cam deloc.
Pe de alta parte, ar trebui sa fie de mine. Caci iubesc si sunt iubita… Si ai mare dreptate cand spui ca viata e muuult mai frumoasa cand iubirea ne insoteste, decat in absenta ei.
Totusi, eu am trait la maxim si in absenta ei. Pentru cat stiam atunci, caci nu o intalnisem, viata mi-a fost traita la maxim si toate lucrurile descrise de tine in articol ma faceau fericita, in cel mai sincer, inocent si real mod posibil.
Insa, intervine aici ,,problema” varstei. Am intalnit iubirea la 17 ani (hai 18). Pana la aceasta varsta mi se pare normal sa poti trai bucurandu-te la maxim de tot ce iti ofera viata, chiar si in absenta iubirii. Probabil pentru ca ai alte ,,prioritati”, cum ar fi prietenii, micile hobby’uri s.a
Si atunci… Nu stiu, nu stiu daca as putea fi fericita, asa cum eram in urma cu 4 ani, de exemplu, in absenta iubirii. Nu cred ca as putea. Ce stiu sigur e ca nu m-as simti implinita…
Dragoste în general sau dragoste într-o relație?
Nu prea mă prin la ora asta.
Dar ca PS: Mă enervează oamenii care discută atât de mult de dragostea într-o relație, lăsând în plan secund restul.
Ah, Diana, nu am scris despre dragostea dintr-o relatie, ci despre dragostea ca sentiment, despre efectele ei asupra psihicului, asupra atitudinii omului in general.
Unele chestii și melodia dădeau spre altceva.
Și mă fofilez puțin. Atâta vreme cât nu o să mă „enerveze” vreo afirmație pe aici.
PS: Vreau emoticoanele înapoi!!!!!!
Diana, pai uite emoticoanele de mess jos, sub casuta de comentarii. Le iei de acolo cu un simplu click si le inserezi unde vrei tu in text. Daca nu iti place atfel, poti sa le scrii tu singura, ele vor aparea in postare garantat. :P :) I-am intrebat pe cei de la host de ce apar sub forma de semne si nu de emoticoane, dar nici pana acum nu am primit raspuns. Sa inteleg ca vrei inapoi vechile emoticoane? Ca alea nu erau de mess…
Mersi că mergi pe premiza că aș ști emoticoanele de mess.
Mă rog, înafară de 2-3.
Dar nu le știu…
Eu aș vrea cât mai multe și mai expresive, dar știu că nu se poate. Asta e o chestie de administrare a voastră.
Diana, de administrarea blogului nu ma ocup decat eu. Dragos si Julien imi trimit articolele prin mail…si raspund la comentarii, deciziile in legatura cu tema blogului, cu postarea articolelor, cu blogroll-ul, cu tot ce se intampla pe acest blog le iau eu. :) Credeam ca toata lumea a inteles acest lucru. De blog eu am grija. Doar eu.
Pai daca te uiti sub casuta de comentarii o sa ai surpriza sa constati ca sunt foarte multe emoticoane(bine, sub forma de semne, dar tot emoticoane sunt).
Eu rețin unele lucruri cam greu.
Aha!
Am citit comentariile de mai sus și am văzut că ideea de fapt era dragostea în relație.
Așa i-ai zis lui Lilly! Sau oricum, nu i-ai infirmat.
Nu, Diana, era vorba de dragostea dintre doi oameni. Nu am pomenit nicio clipa in articol despre o relatie. Articolul este despre mine si despre dragoste ca sentiment la modul general. Iar eu sunt indragostita, normal, de un EL. Asta nu inseamna ca intre noi doi exista o relatie, in sensul pe care vrei sa-l dai tu…
It’s all about love. :)
1. Prin dragoste în relație nu mă refeream neapărat la o relație, dar la genul ăla de dragoste.
2. Din păcate eu nu m-am concentrat atât de tare pe comentariile în care dădeai mai multe detalii despre subiect, așa că nu am prins multe. Știam că e ceva complicat, dar aveam impresia ceva de o relație… scuză-mi neatenția.
Pai comentariile nu sunt intotdeauna relevante, ca mai raspund si in functie de ce scrie postatorul…
Deruta la mine și din altă chestie.
Așa cum percep eu cuvintele, iubirea e sentimentul general, față de oricine și orice, iar dragostea e aia de pereche, față de el/ea, cu pasiunea sau cum o fi să fie numită cu relație sau fără.
Deși am eu o părere cam „hmmmm” despre dragostili astea fără relație.
Pai, Diana, eu nu am vrut sa vorbesc in articolul de fata despre dragostea dintr-o relatie, ci despre dragostea(pentru o persoana de sex opus) ca sentiment. Si despre cum ne afecteaza/influenteaza ea viata. S-a dorit a fi un articol despre “ce este dragostea” si despre cum ne simtim in lipsa ei.
Păi atunci revenim la prima mea întrebare.
:))
Eu prin dragoste în general mă refeream că iubești și mama și prietena cea mai bună și cățelul. Și asta e dragoste ca sentiment între doi oameni… dar tu zici de altceva. :))
Îmi pare rău că am spămuit cu aceste mesaje, poți să nu îl iei în seamă pe ăla generalist de mai jos și eu mă fofilez din discuție. :D
Eh, pana la urma te-ai lamurit, asta conteaza. :) Cat despre dragostea pentru mama, prietena cea mai buna, catel si purcel…cu proxima ocazie. ;) :P :D
Ți-am spus, nu-mi plac oamenii care atunci când vorbesc de dragoste o centrează spre o anumită direcție. That kind of love is overrated in most cases.
Nu te mai plac așa de mult în momentul ăsta, dar trece în câteva zile.
:))) Esti tare amuzanta. O noapte frumoasa. :)
Nu sunt amuzantă.
Doar că mi-am învățat cu greutăți mari lecția cu ceea ce se întâmplă când nu iei dragostea cu toate formele ei.
O să am o noapte frumoasă. :)) Sper să am pe la vreo 4-5 parte și de noapte bună. =))
Că tot ai pus melodia aia spaniolă sau ce neam de latino-americano, pe asta o știai?
Deși a fost de vreo 2-3 ori în blogosferă, poate chiar la tine. =))
http://www.youtube.com/watch?v=LPWbeJktyfA
Nu, nu a fost niciodata la mine pe blog, o stiam, cred ca e una din cele mai frumoase melodii compuse vreodata si iti multumesc ca ai adus-o si aici. :) Nu am mai ascultat-o de foarte mult timp si nu pot sa ma gandesc decat la o singura persoana in aceste clipe, este vorba de barbatul pe care l-am iubit cel mai mult in aceasta viata, pe care-l voi iubi probabil vesnic…
Și ca să fiu și on-topic. :)) Totuși, după atâta timp.
Iubirea nu are substituent.
Și dacă ești orfan, fără familie, fără prieteni, fără nimic… măcar viața asta chinuită cum e o iubești, măcar iubești să faci ceva, să cânți, să dansezi, vreo meserie… substituent nu există… ceva tot trebuie să iubești. Până și cel mai egoist om de pe lumea asta se iubește măcar pe sine.
Și dacă tot am înțeles în sfârșit la ce te refereai…
Dragostea aia tot prin iubire se substituie.
Nu am fost neapărat în situația ta, eu în general am fost mai „dură” în astfel de cazuri și am tăiat orice rău de la rădăcină direct, chiar dacă pe moment durea, chiar dacă pe moment vroiam să mă întorc.
Și aici intervine iubirea care substituie. Am avut prietenii, am avut familia care în perioada aia mă ajutau, mă împiedica să cad în direcția aia, mă lua cu orice altceva. Și le mulțumesc pentru asta. Dar nici nu pot spune că și singură mi-ar fi greu, pentru că eu am totuși un spirit de autoconservare pe plan emoțional foarte dezvoltat, mai ales din copilărie, de anumite dezamăgiri familiale și prietenești.
Însă am fost și eu, poate ca mai toată lumea, în situația să trăiesc cu și printr-un om; și poate era și normal într-o perioadă când familia aproape însemna doar telefon și însă nu îmi făcusem noi prieteni. Și prin telefon, nici familia nici prietenii nu te pot ajuta mult să trăiești. Nu a fost problema de ne-iubit, ne-iubit destul sau lipsa a ceva. E cazul totul perfect, dar o problemă de protecție a ta îl face să plece.
E greu să trăiești fără cineva când într-un moment al vieții ai trăit doar prin acea persoană și acea persoană era destul.
Dar într-un final, mai greu, mai ușor, iubirea familiei, iubirea prietenilor, iubirea pentru viață, iubirea pentru profesia pe care o ai, te fac să trăiești din nou. Ideea e să vrei.
Poți să speri în continuare că poate se schimbă ceva, poate se întoarce, deși în realitate totul e mort la propriu sau la figurat.
Contează să trăiești, să te bucuri de răsărit, apus, întorsul acasă, de orice, indiferent că iubești sau ești iubit.
Dacă nu te bucuri de acele lucruri și fără „completitudinea” unei iubiri, problema e dincolo de dragoste.
Viața ți-o trăiești, ți-o iubești, te bucuri, supraviețuiești, fără.
Unor oameni le moare la 30 de ani iubirea vieții lor.
Alții nu o găsesc niciodată.
Viața, înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă și asta, dar și multe altele.
Și atunci când nu găsești în viața ta substituent, înseamnă că e o problemă cu modul în care trăiești în general, nu cu iubirea neapărat.
Eu atunci mi-am dat seama că nu apreciam suficient de mult lucrurile din viața mea; iar când le-am apreciat mai mult, substituentul a venit de la sine.
Nu spun că substituie total, uneori mai rămâne o gaură, alteori ar fi material să substituie și mai mult, depinde de caz.
Cu siguranta am o problema…de fapt mai multe… Da, Diana, supravietuiesc…
Asta nu e supraviețuire.
Ci târâre prin viață. Supraviețuire e atunci când rezolvi problemele și te bucuri de acele lucruri singură, când nu te mai plângi, lași totul în urmă și aștepți iubirea cu un suflet curățat de orice amărăciune.
Problemele sunt multe…
Și pe blogul ăsta se văd câteva… tânjești să pleci înafară, dar parcă nu ai pleca…
De ce nu încerci să pleci undeva un an? Jumătate de an? Te întorci înapoi, dacă nu vrei să te rupi de locurile astea.
Dar pleci un an într-un loc ce te încântă. Străinii fac asta ades, ba chiar unii stau în fiecare an în altă țară, sau studenții în fiecare vacanță de vară. Sunt de la oportunități de muncă, la programe de voluntariat în care stai în țara aia pe banii programului și lucrezi la ce te pricepi mai bine.
Sunt n șanse.
Și plecarea aia poate schimba multe.
Și mie care te cunosc doar prin intermediul blogului mi se face milă uneori de tine.. și nu ar trebui… poate chiar nu ești așa… dar te simt ca un suflet aproape chinuit.
Și nu ar trebui. :(
…daca reusesc sa ma bucur de viata in absenta dragostei? Prea putin.
Exactly my point. >:D<
Ai dreptate, dragostea poate face tot ceea ce este sau pare imposibil sa fie posibil… iti da incredere in tine, te ajuta sa treci mai usor peste anumite hopuri etc. Insa nu tine mult… deoarece povestile cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti” nu exista. :((
Eu una am incetat sa mai sper atunci cand m-am trezit la realitate. Defapt nici nu mai cred in dragoste. Sau cel putin n-am fost eu facuta pentru asta. Ma consolez insa cu gandul ca intotdeauna vor exista pisici care sa-mi tina de urat. :))
Cum poate sa creada o fata atat de tanara ca tine, care are toata viata inainte, astfel de lucruri? Si Modern Talking gandeste identic…desi are numai 22 de ani. Nu e prea devreme sa deznadajduiti, sa va pierdeti speranta?
Nice nimic nu tine o vesnicie. Orice inceput are un sfarsit… iar mai devreme sau mai tarziu se va ruina totul. Si nu zic asta doar din experientele mele ci ma uit si la cei din jur…. si sincer prefer sa raman singura decat sa stau cu unul care peste cativa ani o ia razna si nu mai judeca, decat sa incepem sa ne certam, sau decat sa divortez.
Sincer, nu am vazut pe nimeni care sa se bucure de casnicie, multe cupluri divorteaza etc… . Iar cand ajungi sa-ti cunosti sufletul pereche iar el nu-i pentru tine e si mai greu. Eu una nu vreau sa mai am nicio relatie. Prefer sa raman singura.
Da, depinde foarte mult si exemplele din jur, eu vad zilnic oameni fericiti, indragostiti, oameni frumosi, care se bucura de viata. Si imi mai vad si parintii care se iubesc pe zi ce trece tot mai mult…
:) In cazul asta esti o norocoasa. Eu nu pot spune acelasi lucru.
Nu, eu nu sunt, doar cei din jurul meu. O sa iasa soarele si pe straduta ta, nu ai de ce sa gandesti negativ. :) Have faith. :)
“Noaptea imi place sa ies acum (nu imi mai e frica ) dar cu conditia sa fiu cu EL.” – Tu chiar esti singura sau ne minciunezi ? :D
PS: Nice.. ma cam deprima postul tau :))
Hai cu altceva new.
Cum Lusio sa te deprime cel mai sublim si inaltator sentiment omenesc? Eu te stiam baiat…indragostit. :) :D :P
Iar postul e unul optimist prin excelenta, asa ca mine cand iubesc si sunt iubita. :P :-O
Si cand nu esti ce mai faci ?
Sunt trista si deprimata. Nu simt ca traiesc. Tu?
Sunt singura. :( M-am despartit de el in vara, insa am ramas prieteni. E cel mai bun prieten al meu. SI cred ca si singurul..
Sunt o groază de oameni care au 50-60 de ani de relație și sunt fericiți.
Nu trebuie să gândești pesimist.
E într-adevăr foarte greu să ajungi acolo.
Unii se lasă păgubași și la 50 de ani și divorțează.
Dar nici un lucru măreț pe lumea asta nu e ușor, trebuie mult de muncă și oamenii sunt leneși…
Lenesi sau inconstanti.
Crezi că aceia nu au fost inconstanți?
Crezi că părinții sau bunicii noștri nu au avut tentații, escapade, momente de inconstanță? Crezi că nu au avut probleme?
Au avut, dar au muncit.
Poate că nu au muncit din iubire, ci din obișnuință, conveniență, de gura lumii. Dar măcar față de generațiile actuale încearcă, nu la prima problemă gata se despart, fără să încerce să o rezolve; și nu neapărat din lene, generațiile actuale sunt prea idealiste. Se așteaptă ca iubirea să fie suficient ca să le meargă bine, fără ca ei să ridice un deget să rezolve eventualele probleme.
Se poate sa ai dreptate, sa fie idealismul de vina. Dar, cu siguranta, in cazul generatiilor trecute se poate spune ca cele care au avut un rol covarsitor in mentinerea aparentelor au fost convenientele.
Sunt o groaza din trecut :)) .. de la noua generatie pana spre viitor.. nu vor mai fi “o groaza” ci FOARTE PUTINI.
Si asta e adevarat. S-a schimbat totul, de la ritmul de viata la valorile societatii. Prea multe tentatii, stres, lipsa de respect, de intelegere, probleme financiare, libertate prost inteleasa…
Banuiesc ca te refereai la dragostea pentru si din partea persoanei iubite. Ei bine,se poate rezista si fara ea,atata timp cat ai dragoste fata de altceva.Pentru mine arta va fi mereu prima dragoste,va fi mereu pe primul plan.
Hm, artistii astia domne’… :( :P :D Si iubita ta ce zice de locul…2? :(
va trebui sa se obisnuiasca cu statutul asta :D Dragostea pentru arta o am de cand m-am nascut,pentru iubita doar de cand am cunoscuto, e normal sa fie pe locul 2, sa se obisnuiasca cu gandul,doar sa nu fie geloasa :))
Momentan este?
momentan nu este :)
Atunci n-ai de ce sa-ti faci probleme. :)
Care e problema cu iubiții sau iubitele de pe locul 2, Nice?
De puține ori sunt pe locul 1.
Mulți sunt ei înșiși pe primul loc, și apoi iubita/iubitul. Câți ar renunța la viața lor, s-ar sacrifica total, ar muri în locul persoanei iubite, l-ar sprijini și în cele mai necruțătoare probleme (paralizie, SIDA, lipsa membrelor, etc.)? Câți și-ar sacrifica tinerețea fără să considere că au pierdut ceva, pentru a-și îngriji persoana iubită rămasă fără mâini într-un accident; câți ar renunța la distracție și tinerețe pentru a sta lângă un pat de spital, fără să zică măcar în când „Uite cum îmi irosesc viața pentru el/ea”?
Mulți nici pentru părinții lor, care i-ar șters la fund de rahat când erau mici nu ar face asta.
Că sunt pe locul 2, 3, 4, 5 nu înseamnă ceva rău, că nu contează pentru noi. Ci că există o prioritizare, pentru cazuri speciale, în rest te ocupi de toate.
Dacă tu ai fi pasionată de artă Nice, dacă iubitul ți-ar spune să te lași de sursa ta de venit și plăcere, pictura, pentru el, a-i face-o?
De pildă pentru mine familia mereu va fi pe o poziție mai sus. Dintre un bărbat și familie, oricât de perfect ar fi el, aș alege familia.
Dincolo de toate, până la urmă, de un partener te poți despărți și la 50-60 de ani, îți iei catrafusele și se rupe tot. Familie ți-e familie orice ai face și nimic nu se schimbă.
Mama ți-e mamă orice ai face; de bărbat dacă ai dat divorț, nu-ți mai e soț.
Diana, eu nu sunt pasionata de nimic in mod deosebit…asa ca nu mi-ar fi greu sa renunt la ce l-ar deranja pe iubitul meu. Iar familia mea…hm, parintii mei se au unul pe celalalt, au o viata frumoasa, perfecta, cand nu se plimba prin Europa, stau la tara sau la mare, nu au nici cea mai mica pretentie de la mine, eu sunt libera (si mereu am fost) sa fac ce vreau. Nu am cum sa aleg intre ei si iubitul meu, nu se pune asa problema(in cazul meu). :)
Nu ai spus dacă pe tine și viața ta te-ai sacrifica.
Dacă ai sta lângă un bărbat și ți-ai sacrifica viața în acele condiții.
Eviți cumva subiectul?
PS: Cred că în cazul tău asta e problema; că nu ai nimic mai important, care să te pasioneze. Și atunci ar fi cazul să cauți acea altă mare pasiune.
Altfel, s-ar putea să trăiești numai din aceste dezamăgiri, și e mare păcat.
Nu-l evit, cum crezi, dar mi-e greu sa ma pun intr-o astfel de situatie, niciodata nu am stiut ce sa raspund unor intrebari ipotetice.
Exista hobby-uri, dar nu exista si talent, ca in cazul lui Glappy sau a altor artisti. Nu sunt atat de talentata si atat de pasionata incat sa afirm ca m-am nascut cu acel lucru in sange. Imi plac calatoriile, dar pentru EL as renunta pana si la ele. Imi place sa scriu, daca EL mi-ar impune sa renunt, as renunta.
@Nice,pentru mine arta este mai mult decat un hobby:). Din asta imi castig existenta.Chestia cu Street Art-ul o fac din placere,vreau sa inovez arta stradala in Romania,dar asta e pe langa ceea ce fac eu.
Stiu, mi-ai mai spus, am retinut. Cand am vorbit despre hobby-uri, m-am referit strict la mine. ;)
Pasiunea e mai mult decât un hobby, înseamnă mai multe decât talent sau artă.
Diana, pasiunea, ratiunea vietii mele e dragostea. Traiesc prin ea si pentru ea. Asa sunt eu construita.
Dar iubirea poate avea și alte forme.
Tu vrei să cauți soluții sau să te macini în continuare?
Lumea se pare că vrea să te ajute să treci peste suferință, dar tu nu vrei. E păcat.
Ideea nu e să renunți la iubire ca rațiune de a trăi, ci de a-ți găsi și altele. Pe care aparent trebuie să le cauți. Și nu înțeleg de ce.
Problema te macină de ceva vreme, dar parcă ai vrea să rămâi așa.
Și ar fi păcat… păcat de tine și sufletul tău.
Dar până la urmă e alegerea ta dacă vrei ca un răsărit de soare să te înveselească, chiar dacă ești singură, sau vrei să te facă încă o dată să plângi, iar și iar.
Nu inteleg ce treaba are viata cu dragostea…..Nu prea am de unde sa stiu insa pentru ca, modest cum sunt, am fost aproape mereu iubit de cineva….si uneori se intâmpla sa fiu si eu indragostit de aceeasi persoana :-) .
Da, exista substitute: alcoolul, tutunul, drogurile, femeile….Serios vorbind, zicea cineva (din nefericire nu mai stiu cine) ca lipsa dragostei i-a ajutat pe multi poeti, scriitori, muzicieni, pictori etc in reusita in cariera. Altfel, iubiti si iubitori, si-ar fi pierdut orice fel de urma de interes pentru marea creatie.
Mi-ai amintit de-un serial Californication.. unde cel din rolul principal e scriitor.. dar e despartit de mama copilului lui.. si sare din floare in floare pt sex. Dar tot e un scriitor DE SUCCES.
Only in movies, Lusio…only in movies :-)
Aproape ca subscriu :))
La ce, Silvia?!?!?!?
la raspunsul tau de mai sus …
“Da, exista substitute: alcoolul, tutunul, drogurile, femeile…ETC”
Dragos, fericitule… :P
M-am indragostit intaia oara in prima zi de gradinita. Indragostit e mult zis, dar atunci am simtit ca-mi place un baiat si il tot urmaream peste tot si mi-a placut atat de mult incat si astazi imi amintesc de el. De atunci cred ca am fost mereu indragostita de cineva, foarte putine luni au trecut fara sa simt ca iubesc pe cineva de sex opus.
Mi-ar fi greu sa traiesc fara sa iubesc si fara sa fiu iubita inapoi, cred ca nu suntem facuti pentru a trai singuri, avem nevoie de cineva care sa fie alaturi de noi, sa ne implineasca, sa ne faca viata mai frumoasa.
Dragostea e cel mai frumos sentiment.
Wou, ce fata norocoasa! :) :) Da, este cel mai frumos, cel mai dorit, cel mai cantat. :)
Ok, pentru că dragostea este ceva foarte … nedefinit acum la mine, o să îți pun o întrebare. Apoi poate dezvolt pe răspunsul tau.
Îți place mai mult să iubești sau să fii iubită?
Ada, ideal ar fi, in viziunea mea, sa daruiesc si sa primesc iubire in egala masura. Eu insa sunt constienta ca de cele mai multe ori, intr-un cuplu, unul iubeste, iar celalalt se lasa iubit.
Nice, un răspuns perfect, dar nu cel pe care îl așteptam :D
Din ce ai experimentat, cum e mai bine, să iubești sau să fi iubit. Părerea ta practica, nu cea teoretică…
Ada, scuze pentru interventie! Buna
Nu poate fi decat un singur raspuns corect: sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp, dar in echipa. adica sa iubesti pe cineva si el sa te iubeasca. asta e iubirea adevarata, cea impartasita :)
Din ce am experimentat eu, e groaznic sa iubesti iar celalalt sa nu-ti raspunda deloc. Daca mai da un semn, doua acolo, e oarecum ok. Poti supravietui o perioada. Dar, si acum iti spun cu mana pe inima, pentru mine nu a fost niciodata o optiune sa stau cu un baiat pe care nu-l iubesc. Poate sa ma adore, daca eu nu simt nimic pentru el, degeaba, nu pot sa stau decat cu cineva pe care-l iubesc cu toata fiinta mea. :)
Vacitim, nu te scuza :)
Eu, momentan, caut păreri… Prinsă între dorința de a fugi și cea de a consola… Da, știu, iubirea împărtășită e cea mai „bună”, dar dacă nu e împărtășită, ce e de făcut?
E greu de spus…desigur, poti incerca sa lupti pentru a implini acea iubire, dar daca semnalul e negativ total, mergi mai departe. Cam astea sunt variantele…
mda… complicată poveste iubirea asta :)
Asa pare, dar atunci cand iti este impartasita in ac masura, devine a naibii de placuta, necesara si usoara. si atunci, te intrebi cum ai reusit sa traiesti pana atunci fara ea si fara persoana iubita :)
ce frumos sună :)
Noapte bună! Mă duc să visez la ce ai spus tu asa frumos :)
Ada, asa cum a scris si Marin, incerci sa lupti sa te desprinzi de persoana respectiva. Incet, incet, indiferenta sa te va face sa te indepartezi de el, sa-l uiti…
voi sunteti scumpi :D dar situatia e invers…
Noapte buna, Ada! :) Cum sa fie invers, adica cu cat ala e mai indiferent, tu il iubesti mai mult? :-O
Noapte buna, Ada! Vise placute!
Nu, adica el ma iubeste, eu nu…
Oh, scuze, am inteles eu gresit, bine ca ai lamurit situatia. :)
de ce crezi tu… ca barbatii nu ar comenta pe tema asta??? in spatele a ceea ce se crede tare, este doar o sensiblitate ascunsa…
suntem zamisliti din dragoste… si dragostea ne este prezenta ca si aerul pe care il respiram… nu se poate fara ea…
fara iubire… sigur am muri… nu am fi nici cel putin mecanisme… ci pur si simplu nu am mai exista…
eu inca mai cred ca, la baza exitentei universale sta de fapt iubirea lui Dumenzeu… pe care el a raspandit-o, mai modern se pare, printr-o vibratie perpetua, care a adus totul la existenta…
daca nu am iubi… cred ca am intra in dezacord cu vibratia primordiala si incetam sa mai existam…
acum… dragostea poate fi privita din multe unghiuri…
referindu-ma dragostea manifestata intr-o relatie, mi se pare unica si de nelipsit pe termen lung… mereu intre un barbat si o femeie… (sa ma scuze lesbiencele sau homosexualii… dar nu cred in in forma lor de manifestare a dragostei… cred ca este ceva rau acolo… dar, ii respect si le respect obtiunea proprie)
nu… nu exsita nici un substitut pentru dragoste… exista insa diferite forme de manifestare a ei… si daca o perioada nu iubim o persoana de sex opus… zicem in mod curent ca nu avem dragoste… pentru ca uitam.. neglijam… formele celelalte de dragoste… parinteasca… frateasca… si chiar civica… umana… dragoste de nartura… de flori.. de pasari… si lista poate continua…
si mai cred.. ca problema nu este, ca nu putem exista fara sa primim iubire… ci nu putem sa exsitam, daca nu oferim iubire…
Ce comentariu frumos, iti multumesc mult pentru ca ai impartasit si pe acest blog viziunea ta despre iubire. Am retinut in mod deosebit doua idei:
“daca nu am iubi… cred ca am intra in dezacord cu vibratia primordiala si incetam sa mai existam”
“si mai cred.. ca problema nu este, ca nu putem exista fara sa primim iubire… ci nu putem sa exsitam, daca nu oferim iubire…”
Cata dreptate poti avea… :)
Sentimentalii isi gasesc axul central al personalitatii lor in siguranta afectiva,in siguranta ca o persoana de sex opus ii iubeste in mod exclusivist.Din aceasta cauza ,in momentul in care sentimentalii pierd dragostea simt ca pierd totul.Nu-i intereseaza averea,pozitia sociala,avantajele profesionale.Nu-si gasesc sprijinul de baza al personalitatii lor-dragostea sigura a partenerului.c.Forta dragostei izvoraste din multiplicarea fortelor psihofizice ale celor doi parteneri.Stiti si cum se multiplica:prin sugestii si autosugestii pozitive pe care cei doi si le fac in mod inconstient .In plus ,cei mai mari indragostiti stabilesc intre ei legaturi telepatice stranse involuntare si inconstiente,astfel ca fiecare devine mai puternic fara a sti exact ce se intampla cu dansul{dansa}.
http://www.cuplari.ro/intrebare-ce-preferatidragoste-sau-sex-3739.html
Steaua – FC Brasov 0-3. Hmmmmm….iata una din fatetele fericirii din seara asta, Brasovul e un oras fain. Pe unde o fi Lusio? :-) :-) :-)
Vai, Dragos, si eu radeam ieri de C. , de Dinamo. :)) Si uite ce ne-a facut azi Steaua. :(
Bine, el cand a vazut ca Dinamo a ratat in ultimul minunt acel 11 m, a inceput sa rada. Eu nu pot face acest lucru… El e putin mai detasat…tu?
Asa e , Dragos, dar ce nu pricep unii, este ca si Steaua si Dinamo, de pierd toate meciurile pana la sfarsitul campionatului, tot Steaua si Dinamo sunt.
Am luat-o si de la Bacau cu 5-1 pe cand isi spuneau Selena, de la F.C. ARges, Otelul, Petrolul mai mereu si tot Steaua a ramas :)
Asa se cern valorile. Ar trebui ca toti sa se sperie acum….daca pleaca Lacatus, da Doamne, si vine un antrenor bun, va fi alta echipa :)
Da, Brasovul ii fain, asa e :D
Am spus-o pana am ragusit, de mii de ori: Lacatus nu e antrenor. Sa se ia de mana cu Hagi si sa ne lase!
@ Nice, macar Dinamo a marcat si n-a pierdut…asta in fata unei echipe care, nu stiu cum naiba se face, are un obicei in a i se acorda câte un penalty la fiecare meci cu noi.
@ vacitim, ai dreptate. Nu-ti face griji de urmasul lui Lacatus, ala va fi Hagi. Ca, de geniu ce e, va fi dat afara cât de curând de la Galata.
Dragos, tu stii prea bine ca atunci cand Dinamo si Rapid fac egal sau pierd, Steaua trebuie sa se faca si ea de ras. Dar de 3 ori mai rau decat rivalele sale bucurestene. Sau mai corect ar fi foste rivale?!?
@ Nice :-) da mai, eu inteleg sa te faci de râs, da’ cu masura…iei bataie cu 2-1, cu 3-2…si urmeaza meciuri si mai grele, cu Sportul, cu Unirea Urziceni….
Dragos, ce bine ca tin cu Milan si inca sunt pe primul loc =))
Pai decat sa vina Hagi, mai bine Caramarin :D
:-))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Caramarin?!?!? :-) :-) :-) Asta a fost tare….Cine naiba e Caramarin?!?!?
Ce-am vazut in seara asta mi-a provocat scarba. Fotbal de 2 lei.
Subscriu Vacitim la aia cu Milan..
Tocmai ce-am batut pe Juve iar napoletanii iar s-au impotomlit >:)
Scarba prin jocul stelistilor.. sa se inteleaga :)) Ca Brasov juca fain si dadu niste goluri faine :))
Da, ce consolare… :( :P :D
Fostul jucator al Nationalului, Gabriel Caramarin…Memeu l-a adus nus ce secund la echipa :P :))
Am ajuns de rasul curcilor, auzi, Caramarin…
Mai bine m-as duce eu antrenor la Steaua, sigur m-as descurca mai bine dcat Lacatus! :)
Da, chiar, astia il tot aratau dupa meciul cu Craiova pe Memeu cum topaia mai ceva ca Geoana, acum pe unde s-o fi ascuns de n-a aparaut pe nicaieri?
@ Nice, stai linistita, se pregateste o mutare geniala, Hagi – principal, Caramarin si Bumbescu – secunzi.
Dar sa stii ca exista si situatii mai dragute. CFR inca mai spera la titlu, desi am trecut usurel de mijlocul campionatului si se afla mai aproape de retrogradare. Cred ca formularea corecta ar fi fost: CFR ar putea sa ia titlul, in caz ca nu retrogradeaza :-)
Daca vine Hagi nu ma mai uit la niciun meci al Stelei….Vreau sa vina GRIGORAS!
:-) Pai daca-ti place Grigoras poti sa te uiti la meciurile echipei Pandurii, atunci când joaca…dar se pare ca Gigi Becali deja s-a hotarât….ca ce variante ii mai ramân?, Piturca, Ilie Dumitrescu, Edi Iordanescu, Lacatus au fost deja, de ce sa scape ocazia sa-l dea (din nou) afara si pe Hagi dupa 3-4 meciuri?
Mie imi place Grigoar de cand era la Otelul iar la Farul si acum la Pandurii a demostrat acelasi lucru: ca este un antrenor foarte bune care poate crea o echipa buna din nimic.
Pe Grigoras il vreau si eu de mult dar mai toti granzii assului l-au refuzat.. desi el a salvat de la retro si echipe slabe, unele considerate si fara snsa de a sta in liga1.
:))))))))))))))))) Esti mortal, Dragos. Ca de obicei. :P Ce dracu cauta Burdujan la Steaua? Cine l-a adus pe asta in Ghencea?
Pai…Otelul s-a desprins in campioana, nu?
Dragos, Memeu a iesit cu declaratii acum juma de ora :))
Nice, pe Burdujan, Meme si Laca l-au adus. Nu, Otelul inca nu e campiona, dar e posibil sa fie :)
MT: de ce sa nu te uiti? e frumossss….facem si pariuri…prindem Sportul din urma sau nu? :(
Eu zic ca Timisoara va castiga campionatul si nu Otelul.
E posibil sa ai dreptate… :(
@ Nice, atâta timp cât m-am uitat si eu la meci nu am vazut decât un singur jucator la Steaua: Gardos. In rest, Dumnezeu cu mila. Si nu in cazul tuturor e vina lor.
@ vacitim, fir-ar!, am scapat declaratiile alea geniale in care foloseste 5 cuvinte timp de juma’ de ora….si ce a zis, arbitrajul a fost de vina, nu?
Nuuuuuu….pe Sportul e imposibil, chiar si in caz ca vine Hagi, dar pe CFR n-ar fi exclus :-)
Nu uita de Marinescu, din punctul meu de vedere este cel mai bun mijlocas central de profil ofensiv din tara (alaturi de Andrei Ionescu), dar i-a trebuit un tur intreg si sa vina si MM ca sa isi dea seama si Lacatus de treaba asta.
daca vine Hagi, eu zic ca sunt sanse :))))
Serios…plus Dica, Burdujan si Tanase
Ei, ce sa zica: suntem o echipa, ne cerem scuze fanilor….si restul nu mai stiu, deja ma plictisisem, l-am ascultat pe gigi care s-a autocaracteriza admirabil: de la dobitoc la cel mai mare cretin ))))
Ceee? Stelistii s-au pus in genunchi in fata galeriei cerandu-si iertate de la acestia? Nu pot sa cred!!! Ce baieti, domne, ce barbati… :) :) :D
asa am inteles, trimisi de memeu :)
da Mache ce-a facut? A ingenunchat si el sau era deja la dusuri? :))
Cine e Mache? :(
You don’t wanna know, trust me! :))
@ Nice: Imi place ca de la dragoste si viata am ajuns la Steaua, Dinamo, Brasov, Pandurii, Lacatus, Hagi, Meme, Caramarin, Burdujan, Grigoras, Otelul, Timisoara etc. Tare sau nu?
:))
Pai da, e si asta un substitut. Nu?
Sincer, prefer fotbalul chiar si daca a pierdut Steaua cu 3-0 in fata Brsovului…Ma doare mai putin treaba asta….
Daca ea iti impartasea sentimentele nu mai gandeai asa. Vezi, fotbalul e chiar un bun substitut, iubirea pentru echipa de fotbal, pasiunea pentru ea poate fi devastatoare.
sunt imun la infrangerile Stelei, m-am obisnuit cu asta.
Dar nu esti imun si la dezamagirile din dragoste. Exista cineva capabil sa fie? :-O
Da, exista oameni, care au fost dezamagiti de prea multe ori ca sa mai aiba “resurse” a se intrista.. Intr-o zi, nu foarte indepartata, cred ca voi ajunge si eu la nivelul acesta.
deceptiile ne intaresc ne fac mai puternici ne fac sa apreciem lucrurile simple sa fim veseli mai des sa ne simtim bine si implreicit sa fim fericiti!
Pato, deceptiile ne inveselesc? Ne fac sa ne simtim bine si fericiti? :-O Eu vorbeam de dragoste, nu despre suferinta. :(
Pato are dreptate, ca ce altceva e de fapt dragostea decât un alt fel de suferinta? Ia uite ce declaratie de dragoste face MT:
“sunt imun la infrangerile Stelei, m-am obisnuit cu asta”.
:-) :-) :-) Tareeeee……..
Dragos, eu sunt super indragostita in momentul de fata si nu sufar deloc. Acum…depinde si de cine te indragostesti… ;)
Si tu esti indragostit…si nu suferi, pentru ca EA iti impartaseste sentimentele. ;) :P
In legatura cu infrangerile Stelei…tu de ce crezi ca m-am lasat eu de fotbal? :( :( :D
@ Nice, tu mereu esti indragostita de câte cineva.
:-) :-) :-) :-) Mereu e câte un fel de suferinta. Daca dragostea nu e impartasita, ai vrea sa fie si … suferi. Daca dragostea e impartasita, ai stresul ca nu stii cum sa faci sa ramâna asa per sempre.
Pai mai Nice…nu e frumos…..adica nu poti fi ca Meme, care topaie si-i vezi fundu’ doar la victorii (ca se arunca in cârca lui Tatarusanu), in rest nu-l gasesti. Ori de câte ori pierde Steaua, te-ai lasat de fotbal. Când câstiga, esti o infocata suportera. ‘Frumos’, n-am ce zice…..
Dragos, eu chiar nu am niciun stres… :) :) :) Sunt senina ca o zi de vara… :D
Zau, cand castiga Steaua sunt o suportera infocata zici tu? Si cand se intampla minunea asta? :-O
Pai la meciul cu Craiova…..
Lacatus a demisionat. Zice ca-si ‘ia zborul’ de aici. Se crede rapidist :-) :-)
Si da, vacitim a avut dreptate, noul antrenor se numeste Caramarin :-) :-)
Agree cu Dragos :D
La postul de la 1:44 pm
Degeaba esti indragostit/a de cineva.. daca cealalta persoana nu e de tine. Si uite asa indragosteala poate sa si SUCKS!
Fara indragosteala nu faci nimic =))) eu le-am probat pe amandoua :D si zic ca e cea mai importanta! ;))
Inițial credeam că articolul a fost scris de Dragoș. Băieții scriu mai mult despre dragoste. Nu știu de ce fetele scriu mai rar despre dragoste dar no :))
Referitor la citatul “Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.” Mai era unul foarte bun: Puterea fără dragoste te face tiran. Dacă nu am avea dragoste am fi niște roboți și nu ar fi cine știe ce viața asta.
”Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” 1 Corinteni 13:13
You must be joking. :( :( Numai eu cate articole dedicate iubirii, barbatului iubit, inspirate din viata mea proprie am scris pe acest blog.
Iti spun eu despre ce prefera barbatii din blogosfera sa scrie(cu mici exceptii, evident): despre zelist, despre cum sa faci bani din blog, despre blogroll, despre muzica, stiri mondene, politica, stuff…nimic de-a face cu dragostea.
A demisionat Lacatus? :-O
@ Lusio :-) :-) :-)
@ BA……Castiel?!?!?!? Ce mai e si asta?
@ Creve :-) :-) hai ca ai fost simpatic :-) . Ai dreptate, puterea fara dragoste te face tiran. Dar dragostea fara putere cum te face? :-)
@ Nice, buna dimineata, indragostito! Nu doar ca Laca a demisionat si o sa-si ia iazborul, dar a venit Caramarin, exact cum a prevestit vacitim, care pare sa aiba ceva relatii ‘la vârf’. O sa spulberati tot vreo doua meciuri, pâna apuca sa fie dat afara Hagi de la Galata cu acte in regula.
@Dragos
Cred ca-i place Supernatural si se crede un alt inger :))
Neata, Dragos. :) :) :)
@Dragoș: dacă ai dragoste nu ai nevoie de putere :)
@ Lusio :-)))))))))) tare de tot….
@ Nice, poti sa dormi linistita, Caramarin antreneaza pentru tine :-) . Hai mai ca omu’ are bun-simt, a zis ca habar n-are ce se intâmpla, dar ca i s-a spus ca pâna una alta se ocupa el, ca n-are cine….
@ Creve, pai, daca n-ai putere….cum obtii dragostea?
Dragos, fii pe faza, in 2 minute postez un articol nou nout!
Intrucat, in momentul de fata, nicio echipa de club romaneasca nu poate sa emita pretentii la nivel international, eu prefer sa castige campionatul Otelul, asa, pentru diversitate si pentru binele provinciei! Jos cu Bucurestii, hai provincia! :D
Hai Steaua! :D
” Nice, poti sa dormi linistita, Caramarin antreneaza pentru tine” – =))))))
Julien: Si Otelul ce emite ? :))
Prefer pe Timisoara..
De ce tocmai Timisoara? :-O
Ti-am raspuns pe mail.. ca ala fu primit first.
Da, am citit. :( :( Habar nu am ce se intampla, eu nu am trimis niciun mail. Se pare ca hostul meu, blogway, este vinovat pentru acest lucru, o sa iau legatura cu ei sa-i intreb de ce fac astfel de porcarii. Imi pare rau de deranj, imi cer mii de scuze.
Si aici..
..de ce te miri ? Ai vrea Otelul ? :))
Nuu, cum crezi, eu o vreau doar pe Steaua campioana. :) :D :( Always. ;)
Nu emite nimic, va esua lamentabil, ca oricare alta formatie romaneasca…….. m-as bucura sa castige ei, pentru ca le-ar da peste nas infumuratilor din Bucuresti! Oricum, fie vorba intre noi, in editia prezenta de campionat, Otelul s-a dovedit a fi cea mai echilibrata echipa, deci cred ca merita sa castige! Daca nu ei, atunci Timisoara sau Vasluiul! :D Aviz timisorenilor care citesc acest blog, daca Poli castiga, ma urc in primul tren si facem jonctiunea in Timisoara; sampania o aduc eu! :P
Dragostea este peste tot in jur…de la parinti, prieteni, animale la tot ce ne inconjoara…e imposibil sa nu primim si sa oferim macar o bucatica din tot acest intreg :D
Foarte corect, dear, foarte corect. Macar o mica feliuta… :P
Hmmm… O sa ma refer doar la dragostea fata de jumatate, fara de care ar exista un gol imens. N-as mai avea aceeasi putere sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze, n-as mai avea aceeasi forta sa trec peste toate obstacolele ce-mi ies in cale, n-as mai avea aceeasi incredere in mine, n-as mai fi eu. Clar n-as putea sa ma bucur de viata asa cum o fac acum. Nu, nu cred ca exista un substitut. Cel putin nu din punctul meu de vedere. :)
Ai inteles perfect ideea articolului, ma bucura mult raspunsul tau. ;) Nu exista niciun substitut…
Aşa e. Din păcate, fără dragoste nu te poţi bucur de celelalte- parcă ar fi în zadar; şi distracţia, şi banii, şi ţară străină, şi hainele, şi parfumurile….
E greu sa traiesti fara iubire… acum depinde la ce fel de iubire te referi tu. Fara afectiunea si sprijinul familiei si al prietenilor este imposibil. Fara iubirea unui baiat sau a unei fete mai merge, mai gasesti refugii in bratele persoanelor apropiate, in munca sau in alte activitati care iti fac placere :)