Deci nu, nu va asteptati la masini, vile etc..

In momentul de fata nu mai stiu (exact) daca sunt doar bun sau rau, destept sau tampit…sau doar o amestecatura intre toate. Cert e ca mi-as fi dorit sa fiu mai BUN (macar in unele momente), mi-as fi dorit sa multumesc mai usor pe cei care au mai avut pretentii de la mine. Mi-as fi dorit sa nu fi trecut prin cate am tot trecut. As fi vrut ca totul sa-mi fi fost mai usor… 

“De-ati fi o clipa in pielea mea, toti ati abandona!” – “Inainte sa ies pe usa o sa va-njur din antreu! Zic de pusti de bani gata.. Le doresc sa traiasca un minut in locul meu si sa spuna dup-aia ce e si ce nu e greu!” – Cumicu

Mi-as fi dorit ca atunci cand eram mic sa am o bicicleta, mi-as fi dorit ca de ziua mea tata sa-mi zica doar un “La multi ani” (n-am avut pretentii de cadouri), fara a mai provoca certuri in acea zi. Mi-as fi dorit ca familia mea sa n-aiba program de cearta, seara. Mi-as fi dorit ca unii membri sa nu fi fost prin spitale. Mi-as fi dorit sa nu fi fost chiar si eu internat la reanimare… Mi-as fi dorit ca dupa reanimare sa-mi fost mai multi din fostii prieteni aproape! Mi-as fi dorit sa fi fost mai sanatos… Mi-as dori sa fiu mai indraznet din prima, nu doar cand sunt ‘stimulat’. Mi-as fi dorit sa nu fi oferit atat de multe lucruri/reactii bune celor ce nu meritau… Mi-as fi dorit ca reactiile lor sa nu ma transforme si pe mine in ceva rau. Mi-as dori sa nu ma mai simt atat de ghinionist si sa nu ma mai tot straduiesc sa prind oportunitati la care chiar sa trag tare si dintr-un ghinion pe final, sa nu-mi iasa… Mi-as dori sa mi se indeplineasca / sa mi se fi indeplinit mai multe vise. Mi-as fi dorit sa fi avut mai mult succes in trecut… Mi-as fi dorit la fel ca si artistul Nimeni Altu: “Sa nu-mi vad iubita din adolescenta in bratele altui barbat” , mi-as fi dorit ca unii prieteni din copilarie sa nu-mi fi murit deja… inca mai am/aveam nevoie de voi! Mi-as fi dorit ca unele tipe sau pur si simplu alti oameni sa nu-mi fi otravit sufletul… Mi-as fi dorit ca unii sa nu ma faca sa devin/par arogant.

Mi-as dori ca unele persoane sa nu se creada niste “mici D-zei” si sa considere ca au dreptul sa ma tot judece: “Hai judeca-ma ‘prietene’, ia-o cum vrei, ca si asa sunteti niste mici “dumnezei!” As fi vrut sa nu fac atatea greseli pe care (pe toate) le-am platit si mi-as dori sa se stie ca nu mai (tot) am nevoie de sfaturile sau morala altora.. Sunt capabil sa mi-o fac si singur chiar daca n-o zic pe gura, o fac in gand!

Si-as fi dorit ca in familia mea sa se gaseasca mai multa armonie, mai multa iubire, mai multa intelegere! Mi-as fi dorit sa fi fost mai tare decat am fost… Mi-as fi dorit si inca doresc sa primesc mai multe vorbe bune,  mi-as fi dorit sa primesc mai multe sfaturi bune din partea altor persoane si nu doar din partea familiei caci au si ei problemele lor si nu pot fi batuti la cap prea des de altele.

Mi-am tot dorit sa fac o lume mai buna, macar in mediul meu (cam de pe la 16, 17 ani). Am crezut ca aratand bunatatea mea, lumea ma va urma, dar nu a fost asa, n-am facut-o mai buna si n-am primit ce-am dorit. Am realizat doar ca daca esti prea bun esti luat de  fraier/prost! Iar asta nu m-a imbunat ci m-a facut sa devin chiar ce detestam in trecut, sa am momente cand la randu-mi sa fiu rau…unele persoane ar putea spune chiar ‘nenorocit’. Nu vreau sa dau vina doar pe sechelele din trecut, pe rautatile primite gratuit in trecut cand eu imi afisam doar bunatatea, n-ar fi o scuza prea buna si nu cred ca vreau sa fiu iertat cu usurinta. Desi de multe ori am zis ca reactiile mele (in mare parte rele) depind si de alte motive, pe care “victimele” mele, le-au provocat, doar ca nu prea isi dau seama de ele. Poate ca e ironic cum, uneori, unii se intreaba de ce-am devenit mai rau, de ce m-am schimbat, fara a se gandi si la faptul ca: “Bai, poate eu am provocat reactiile astea ale lu.”

Am realizat ca uneori bunatatea poate insemna doar suferinta, batjocura si din nou suferinta, iar a fi rau te poate scapa de ele, pentru ca odata cu rautatea poate aparea si indiferenta, indiferenta de a nu-ti mai pasa de raul provocat si avand si rautate, poti raspunde la rautati cu rautate si-n aceasta situatie incepi sa te gandesti si la: “Mi-a facut rau, i-am facut rau” deci suntem egali, deci move on-ul poate fi mai usor. Avand bunatate, fiind si sensibil/sensibila cazi mult mai usor in suferinta, pentru ca n-ai ripostat, ci doar ai “inghitit”. In timp ce persoana rea pleca multumita ca ti-a facut rau, persoana buna de multe ori ajunge sa sufere in continuare. Am realizat ca lumea in care traiesti, cu care te intalnesti direct sau indirect, te poate schimba (uneori sau chiar de tot). Si te poate arunca in perioade in care devii ceea ce detestai la altii…adica rau, nenorocit, ticalos, cautand indirect o nevoie de razbunare pentru toate pataniile din trecut, cand bunatatea ta era terfelita! In rautatea pe care incepi sa o arati, te invelesti cu scuza “si altii mi-au facut mie la fel”.

Dar cu toate astea, inca ne ramane acel: “Fii bun cu cine-i bun cu tine / Fii rau cu cine-i rau cu tine!”… Sau nu ( va intreb pe voi) ??? 

Eu pot sa zic ca in trecut (chiar si cu ani in urma) am experimentat pana si acel BUN (si) cu cei RAI si stiti ce-am obtinut ? Multa suferinta/tristete, in timp ce aia RAI, erau veseli / binedispusi, fara a parea afectati de ceva.

Ei bine eu sunt tipul ce a tot citat ceva: “Cum poti sa fii inger (si sa ramai si viu), cand traiesti printre demoni ?”…iar raspunsul de multe ori a tins spre: “Nu poti, trebuie sa te adaptezi, trebuie sa stii sa fii macar pe jumatate ca ei, pentru a supravietui, pentru ca altfel, vei avea parte doar de MULTE SUFERINTE pana inima iti va crapa”. Si ce te faci cand asta tinde sa atace chiar si-o persoana mai sensibila ? Va spun eu: acea persoana incepe sa fie capabila sa-si ‘impietreasca’ chiar si inima… fiind disperat in a evita suferintele trecutului si mai ales in a arata ca cei care au LOVIT isi pot primi inapoi lovituri si mai PUTERNICE!

Cat despre mine, pot sa zic ca am inceput sa adopt tot mai mult ceva ce a adoptat si-un artist drag mie (Cumicu): A FI CAT MAI INDIFERENT!

Acest artist a intampinat si scris asta: “Sa ai nevoie de un sfat si de-o vorba buna.. dar sa nu gasesti pe nimeni in stare sa le spuna ; Credeam in oameni, mortii lor de lighioane / Nu simt nimic.. ca am fost tras in piept de prea multe persoane; Aveam in fata orizontul conturat de viziuni / Crezand in vorbe, sinceritate si promisiuni; Nu e nimic corect ( stiu) si nu astept (nu) respect din partea ta, stiu ca te doare in rect!”

Am fost rau in unele momente, asta nu pot sa neg, la fel cum nu pot sa neg ca nu mi-a mai pasat de prea multi/multe, dar marile exceptii au fost in special fratele, mama, sora mea (si cativa prieteni cu vechime de ani la rand). Despre sora mea, voi cita acelasi artist: “E singura care conteaza in lume pentru mine.. si nu-mi pasa de tovarasi, bar, prezente feminine, atata timp cat sange din sangele ei va curge-n venele mele… Orice durere numai ea va sti s-o spele!” Am dat asta pentru ca in curand o sa urmeze si partea a doua si va avea o legatura. Sora mea e o persoana foarte importanta in viata mea, careia ii port mult respect si cu care de cand ma stiu, n-am putut sa fiu prea rau, n-am putut sa fiu fals, n-am putut sa arat alta fata decat cea adevarata pentru ca am stiut mereu ca nu va incepe sa ma judece aiurea, ci se va stradui sa ma inteleaga sau sa ma corecteze in greselile facute, iar pentru asta voi face oricand orice pentru ea si ma voi stradui sa nu-i fac niciodata vreun rau pentru ca a fost mereu langa mine si la BINE si (dar mai ales) la greu si mai ales ani la rand. “Exista un om caruia ii datorez TOTUL si pentru care a-si face ORICE, nu conteaza potul!”

Voi ce v-ati fi dorit cu ardoare, dar nu s-a indeplinit (si nu vorbesc neaparat de chestii materiale) ?

Si mai ales, cum raspundeti la rautati ? Va pastrati bunatatea sau raspundeti la rautati, cu rautate ?