Am scris articolul precedent ca raspuns la ideea enuntata de Radu intr-un text aparut pe blogul sau. Eram insa curioasa sa aflu si parerea voastra in legatura cu respectiva problema. Ei bine, in urma lecturarii comentariilor primite se impun cateva concluzii:

1. Summerday.ro nu intimideaza pe nimeni. Slava Domnului!  :cheerful:

2. Nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti in functie de preferintele si de felul nostru de-a fi. Acesta este un blog de dezbateri. Imi doresc discutii vii, antrenante care sa conduca spre final la cea mai buna solutie de rezolvare a situatiei prezentate. Toate articolele sunt inspirate din viata autorului, din experientele lui, din necazurile si bucuriile sale. Sunt practic gandurile si parerile mele despre diferite evenimente, locuri sau oameni intalniti de-a lungul timpului. Daca m-ati intreba daca blogul meu este blogul pe care as vrea sa-l citesc, raspunsul ar fi categoric da. Si aici poate am gresit pentru ca am considerat ca ce-mi place mie, va placea si altora. Nu intotdeauna se intampla asta. Mergeam des pe alte bloguri, citeam textul, imi doream sa comentez si nu stiam ce. Stateam chiar si o jumatate de ora in fata articolului respectiv si pana la urma ma dadeam batuta. Nu aveam ce sa (mai) spun, uneori nici nu intelegeam unde batea autorul, alteori chiar nu ma privea subiectul abordat. Asa ca am decis ca la sfarsitul fiecarui text personal sa plasez si o intrebare sau doua pentru a usura misiunea comentatorului. Am crezut eu, total eronat, ca e mai simplu sa vorbesti din punctul tau de vedere, sa scrii prin prisma propriilor experiente de viata. Nu, pe oameni ii deranjeaza intrebarile din final, pentru ca ei stiu si vor sa interpreteze un articol in maniera personala, vor sa spuna exact ce au inteles ei din cuvintele autorului. Si nici nu trebuie sa te raportezi la propria persoana, nici nu e nevoie sa vorbesti despre tine (unii evita cu obstinatie asta). Probabil ca isi doresc libertate, iar raspunsul la intrebare il vad ca o ingradire a ideilor care-i anima. In plus, mai exista o categorie de cititori care nici nu mai citeste textul, merge direct la intrebarea finala si lasa un raspuns format din doua propozitii in cel mai bun caz sau dintr-un singur cuvant in cel mai nefericit. Pentru ei, pentru cei care fac abstractie de articol, blogul se transforma in forum.

3. Oamenii vor fi mereu nemultumiti! Indiferent cat m-as stradui eu sa concep articole interesante, captivante, cu subiecte cat mai variate, cat mai diferite, indiferent cat suflet as pune in ele, tot se gasesc voci care sa afirme ca blogul e plictisitor, ca propun mereu aceleasi teme de discutie, ca nu vin cu nimic nou si ca summerday nu e altceva decat un forum impersonal. Sunt (uneori) mai multe comentarii, dar asta pentru ca le raspund tuturor, dar, in fapt, sunt foarte putini postatori. Sunt bloguri care publica zilnic cate 5-6 articole, iar la fiecare articol strang peste 50 de pareri. De ele ce mai ziceti?

Cat de usor e sa desconsideri pasiunea unui om! Eu cred ca o pasiune, asa cum este scrisul pe blog pentru mine, nu trebuie criticata, ci trebuie lasata sa se manifeste in voie. Nu am pretins ca scriu bine, nu am urmat nici facultatea de jurnalism ca multi dintre cei care au blog, nici nu ma cred VIP prin blogosfera. De ce trebuie sa fiu eu si activitatea mea analizata, criticata si judecata?

Va urma