Evenimentele din decembrie ‘89 m-au surprins departe de lumea dezlănţuită, într-un sătuc din Mehedinţi, unde învăţam să vorbesc şi să fac năzbâtii. Îi mulţumesc bunicii din partea tatălui pentru primul aspect, pentru cel de-al doilea mă felicit, căci am fost autodidact!

Au trecut anii şi a venit şi năpasta! Am fost, din nou, evacuat din universul cu care abia mă obişnuisem şi readus în tumultosul oraş, acum capitalist, liber şi democrat (?) Îmi amintesc bine prima zi de şcoală, de puştiul blond şi stingher, care păşea timid printre străini. Îmi amintesc chipul blând al învăţătoarei, abecedarul albastru şi cartonat şi floarea, da, floarea proaspăt culeasă pe care, din păcate, aveam să o pierd. Am înţeles târziu că ea reprezenta un simbol şi că, o dată cu pierderea ei, mi-am pierdut şi inocenta de copil.

Puştiul a crescut, a urmat un liceu, a absolvit o facultate, a cunoscut fiorii dragostei şi acum îşi plimbă încet degetele pe taste căutând, printre lacrimi, cuvinte. Sunt lacrimi amare şi dulci, fericite şi triste, optimiste şi pesimiste. În minte îmi răsună cântecul de leagăn şi mă îmbie să urc în tren. Închid ochii şi accept, întrebându-mă: quo vadis?

In ultimul timp, de cand ne-am mutat pe propriul domeniu, au aparut tot felul de nedumeriri, nemultumiri, confuzii. Acest blog este unul atipic, iar oamenii, se pare, intampina unele dificultati in citirea lui.

Sper din toata inima ca dupa lecturarea atenta a acestui text, va veti descurca mai usor si veti intelege mai bine unele aspecte.

1. Pentru a identifica autorul articolului va rog sa va uitati la sfarsitul acestuia, la “Category”. Daca este trecut nick-ul Dragos FRD, inseamna ca articolul ii apartine lui Dragos, daca apare nick-ul Julien Sorel, atunci autorul este Lucian. Daca nu apare niciun nick, ci doar numele categoriei (de exemplu: “de suflet”, “citate celebre”, “orase celebre”, “destinatii de vis”  etc) inseamna ca autorul articolului este administratorul acestui blog, userul Nice.

2. De administrarea acestui blog se ocupa o singura persoana. De aceea, sus, dupa titlul articolului, va aparea ziua, data in care aceasta a fost publicat si un nick, mereu acelasi: Nice. Tema aleasa nu va schimba acest lucru.

3. Nu exista rea vointa, ci doar nestiinta sau neputinta. Unii au cerut emoticoane de mess. Am instalat plugin-ul respectiv, insa emoticoanele nu apar sub fereastra unde se comenteaza decat sub forma de semne. Ele vor aparea in commentul vostru daca le inserati voi, fie cu un click din lista, fie tastandu-le efectiv cu propria mana. Am luat legatura cu cei de la host, dar nici pana acum nu am primit un raspuns. Se pare ca nici ei nu se pricep… Tema aleasa nu va schima forma sau numarul emoticoanelor. In caz ca nu voi gasi intelegere la host pentru acest plugin, voi aduce inapoi emoticoanele vechi.

4. Mi-au fost cerute si alte plugin-uri, cum ar fi edit comment, unul esential in opinia mea pentru buna desfasurare a activitatii pe blog. Cei de la blogway mi-au promis ca vor crea in viitor unul valabil pentru toate temele. Viitor poate insemna sase luni, un an sau doi. In prezent, exista unul care trebuie inserat de mine, pentru fiecare tema in parte, doar ca nu functioneaza.

5. Tot ce tine de calculator ma depaseste, este un domeniu abstract pe care nu-l pot intelege. Daca nu gasiti pe acest blog lucrurile dorite, nu inseamna ca eu nu vreau sa vi le pun la dispozitie, ci ca nu ma pricep. Stiu ca unora li se par lucruri simple, de bun simt, insa mie mi se par teribil de complicate, nu-mi plac si nici nu le inteleg. Partea proasta este ca nici cei de la departamentul tehnic al hostului  nu ma ajuta…uneori am impresia ca se pricep chiar mai putin decat mine. Stiu, pare absurd, dar ce altceva sa cred cand mi se raspunde cu “lasati-ne sa investigam problema” si apoi se fac ca ploua?

6. Sunt o persoana schimbatoare, vesnic in cautare de mai bun, mai frumos, mai potrivit. Probabil ca ati observat ca imi place sa schimb tema blogului destul de des pentru ca ma plictisesc extrem de repede, am simtul estetic destul de dezvoltat, dar, se pare, gusturile mele difera de cele ale majoritatii. Una este sa intreb eu cum vi se pare tema, iar voi sa raspundeti sincer, si alta este sa ma trezesc cu tot felul de reclamatii in privinta ei, a scrisului, a emoticoanelor etc. Daca eu las o tema pentru mai mult de o zi,  inseamna ca o consider foarte frumoasa si foarte potrivita pentru blog. Inseamna ca o ador. Niciodata nu voi lasa o tema cu scrisul mic, ilizibil,  in culori stridente, obositoare. Asta nu inseamna ca nu caut teme originale, deosebite, vii, care sa transmita ceva. Nu sunt nici pe departe o fana a temelor monotone, standard, albe, gen wordpress gratuit. M-am mutat pe domeniu tocmai pentru a avea un blog diferit, daca vroiam tema alba ramaneam pe wordpress.

Va multumesc pentru intelegere si va stau la dispozitie pentru alte nelamuriri.

Sursa: DEX ’98

“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?

De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.

Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Conform definiţiei din dicţionar, un intelectual este o persoană care are studii superioare de specialitate şi posedă o diplomă care îi atestă această calitate. Mă întreb, oare aceasta este o statuare exaustivă a termenului de intelectual? Mă gândesc la Mihai Eminescu. Se ştie despre el că nu a fost absolvent de studii superioare, dimpotrivă, a avut dificultăţi majore de-a lungul “carierei” sale de elev. Ne aflăm în faţa unei dileme. Este bine cunoscut faptul că Eminescu a fost un naţionalist convins, un promotor al culturii autentice româneşti şi un critic virulent al preluării formelor fără fond din exterior, având chiar accente xenofobe şi antisemite. Putem spune despre Eminescu că a fost un intelectual? Eu cred că da, îl accept aşa cum a fost, cu părţile lui bune şi mai puţin bune, cu care sunt sau nu de acord.

Opinia mea este că intelectualul este o persoană care se preocupă de problemele societăţii din care face parte şi încearcă să găsească soluţii viabile pentru rezolvarea acestora. Stalin îi numea pe intelectuali “ingineri ai sufletului omenesc” şi îi invita să coboare din turnurile lor de fildeş în mijlocul mulţimii. Desigur, veţi spune că “Tătucul” le rezervase cărturarilor un rol foarte precis, acela de a propaga conceptele şi idealurile comuniste; aveţi dreptate, dar mă gândesc că, în mod conştient sau nu, acei inteelctuali, fie şi dirijaţi ideologic, au reuşit să excite latura reflexivă a oamenilor. Aşa s-au născut dizidenţele, cele reale, nu simulate. Cred că numărul acestora importă mai puţin, esenţială este ideea.

Mulţi intelectuali de marcă, români şi străini, au preferat comoditatea turnului de fildeş. Aserviţi regimului politic, indiferent de specificul acestuia, ei au privit statul ca pe un Mecena veşnic generos, care le poate finanţa opera, în schimbul fidelităţii faţă de liderii ţării. Din nou, mă gândesc tot la un român – au fost şi străini foarte mulţi, pentru explicitarea acestei afirmaţii, vă recomand cartea “Trădarea cărturarilor”, de Julien Benda, în româneşte la editura Humanitas, 1993 şi 2007 – Mihail Sadoveanu, personaj care a fost, pe rând, un fervent susţinător al lui Carol al II – lea şi Ion Antonescu, sfârşind prin a se pune la dispoziţia regimului comunist.

Asumarea statutului de intelectual implicâ beneficii şi sacrificii. Nu sunt original, preiau şi susţin ideea că intelectualii trebuie să aibă suficientă tărie de caracter încât să se poziţioneze şi împotriva curentului general de opinie, atunci când consideră că majoritatea alunecă într-o extremă sau alta. Scopul lor trebuie să fie binele comun, mai presus decât le dictează interesele personale. Din păcate, cred că acest deziderat va ramâne o utopie şi un ideal, căci puţini sunt cei care văd orizontul, cei mulţi sunt absorbiţi de palpabilul din faţa lor.

În opinia voastră, ce defineşte un intelectual şi care este rolul său în societate? Intelectualul este un lider activ sau un predicator?

Articol inspirat de aici:

http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/despre-intelectuali-si-puterea-lor-2225.html

Oare?

Cat de importanta este inaltimea partenerului de viata? In cazul in care va aflati in situatia de a decide intre un partener chipes, inteligent si cult, dar mai scund sau mai inalt decat voi, si unul la fel de inalt, dar cu mai putine calitati intelectuale, pentru cine optati? Care este marja diferentiala maxima a inaltimii pe care o acceptati intre voi si partener?aici si aici