Ati asteptat mai mult de un an de zile s-o cunoasteti pe Nice. Rabdarea voastra este acum rasplatita din plin. Aveti o poza cu mine…bronzata. :blush:

Hm, grea dilema, raspunzand provocarii lui Cioran, probabil ca as alege sa fiu o floare

sau poate un colt de paradis

dar nu, mai bine un fruct

sau o gofra

Mi-ar placea sa fiu si un camp vesnic verde

un anotimp

un rasarit de soare

o cladire

un port

o bautura

un oras

Dar, poate cel mai mult, mi-as fi dorit sa fiu un sentiment. :heart:

In dimineata asta m-am trezit mai linistita si mai impacata cu mine insami ca niciodata. Acum pot sa accept ca dragostea a iesit  din viata mea si ca, probabil, nu se va mai intoarce niciodata, acum pot incepe stilul de viata mult visat, pentru ca mi-am achizitionat  steamerul de care va povesteam intr-un articol precedent, acum e momentul sa ma gandesc mai mult la mine, sa ma bucur de timpul liber, de apropierea Floriilor si a Sfintei Sarbatori de Pasti, sa-mi innoiesc garderoba, sa merg mai des la shopping, sa visez la soare, caldura si temperaturi de primavara adevarata… Simt ca toti factorii stresori au disparut dintr-o data din viata mea, fara insa ca emotia unui nou inceput sa ma copleseasca, sa-mi provoace un ritm mai alert al batailor inimii.

Azi sunt senina. :happy: Ce stare de spirit va anima pe voi in dimineata asta, in momentul in care  cititi acest articol?

sursa poza

IUBESC – vara, soarele, oceanul, plajele coraligene, insulele exotice, cafeaua,  shoppingul, bloggingul, pe voi… :wub:

CRESC – cateva floricele minunate in ghivecele de pe pervazul din sufragerie.

PACATUIESC – Totusi, suntem in post…

CITESC – blogurile voastre zilnic  :kissing:

CRED – ca nu va veni sfarsitul lumii in 2012 si nici ca norul radioactiv de la centrala atomica de la Fukushima ne va afecta. :sick:

MIMEZ – uneori fericirea :face:

VISEZ – la o excursie pe Coasta de Azur, Valea Loarei, Paris :cwy:

CER – doar un strop de iubire si intelegere :ermm: :unsure:

FRUMOS – precum un camp de maci, un cer sangeriu la apus, o plimbare pe stradutele inguste si romantice ale unui oras medieval, precum plajele din Algarve a caror particularitate este data de prezenta colorata a stancilor ce ies din mare sau din nisip, adevarate oaze de intimitate si umbra in zilele toride de vara,  gradinile inverzite si fantanile celebrului Palat Alhambra din Granada.

DESTEPT – area Romaniei de Vasile Alecsandri. :whistle:

FEMEILE – sunt al doilea mare mister al omenirii :ninja:

”Femeile trebuie să fie foarte atente să descopere ceea ce doresc cu adevarat. Pentru că aproape intotdeauna se insală. Cand dobandesc ce-au crezut ca vor constata ca au parte de fructele Marii Moarte.” D. H. Lawrence

SEX VS. DRAGOSTE – Dragoste, clar. :heart:

DETALIILE – in timp ce femeile se pierd in detalii, barbatii vad esentialul. :pinch:

ISTORIA – este versiunea evenimentelor trecute asupra carora oamenii s-au pus de acord.  Istoria reprezinta ceea ce suntem si motivul pentru care suntem asa. :getlost:

TENTATIA – singura cale de a te elibera de ea este sa-i cedezi. :blush:

GRESESC – mereu,  si astept sa fiu iertata :silly:

DUREREA – se poate calma cu un nevralmed. :sick:

SUFERINTA – din dragoste trece cu timpul. Nimic nu se pierde, totul se transforma. :devil:

SINGURATATEA – Exista multa suferinta in lume – fizica, materiala, mentala . Suferinta unora poate fi rezultatul lacomiei altora . Suferinta materiala si cea fizica este cea cauzata de foamete, lipsa unei locuinte sau cea provocata de tot felul de boli. Cea mai mare suferinta a omului este cauzata de singuratate, de lipsa iubirii .

CE CONTEAZA – totul si nimic. :happy:

VIATA – oricat ar fi de grea, trebuie traita cu zambetul pe buze pana la capat.

EU– te ador. TU? :angel:

Leapsa merge mai departe la: Ada Pavel, Altcersenin, Alina, Andria, Andreea Calin, Chocolate Follie, Colorbliss, Coolnews, Creve, Dragos FRD Gabriela Elena, Klausen, Julien Sorel, Lilly, Lusio, Mihaela, Mathew,miscellaneous11,Modern Talking, Nora,  ovi, Pato, Roxana, Silvia, Strumful, Vis, Vacitim, Zuzu si Alice.

Daca femeia reprezinta al doilea mare mister al omenirii, care este primul in opinia voastra?

Nascuta fiind duminica, aceasta mi-a devenit in timp ziua preferata din saptamana. Probabil ca cei care nu sunt tocmai fericiti la serviciu, asa ca mine, asteapta venirea weekend-ului exact cum asteptau pe vremuri bunicii nostri venirea americanilor. :biggrin: Stiu, veti spune ca mai e si sambata, dar pentru mine  aceasta are conotatii mai degraba administrativo-gospodaresti, pentru ca in familia mea s-a impamantenit obiceiul curateniei si al mersului la cumparaturi tocmai sambata. Deci, tot stres, multa munca si oboseala. In schimb, duminica nu-mi ramane mai nimic de facut, poate doar sa ma pregatesc pentru ziua de luni. Sufleteste, evident, pentru ca nu-i asa, ce  poate fi mai nesuferit pe lumea asta decat ziua de luni la job?  Dar asta e deja o alta poveste. Studiind eu desfasurarea ostilitatilor in blogosfera la sfarsit de saptamana, am realizat ca lumea prefera sa-si ia o pauza binemeritata de blog si sa  se dedice activitatilor din offline. Si asa a incoltit o curiozitate fireasca: oare ce fac bloggerii duminica, cum isi petrec ziua?

Pentru mine duminica inseama relaxare totala. Este o zi in care  ma detasez de absolut toti factorii stresori, stau departe de lumea dezlantuita si incerc sa ma odihnesc cat pot de mult si sa-mi incarc bateriile pentru o noua saptamana de munca. Duminica am timp sa dorm mai mult dimineata, sa admir gingasia florilor de pe pervaz, sa las razele de soare sa-mi alinte chipul sau, dupa caz,  sa ascult cum glasul stropilor de ploaie rasuna sacadat pe streasina,  imi permit sa ma rasfat cu un mic dejun copios sau cu un pranz delicios, sa ascult la infinit melodiile preferate, sa-mi imaginez ca timpul s-a oprit in loc si sa ma bucur de nemurire. Duminica imi las cel mai bun prieten sa ma rasfete cu savoarea si aroma sa unica si tot acum ii adaug un strop de lapte pentru a-i potenta gustul sublim.  Daca fericirea vine din interior, atunci cu siguranta duminica sunt fericita.

Ce presupune pentru voi o duminica perfecta? Care sunt activitatile preferate in acesta ultima zi a saptamanii?

O leapsa primita cu ceva timp in urma de la Mihaela si Alina imi da posibilitatea sa clarific unele aspecte legate de activitatea mea in online:

1. Cand ai inceput sa scrii online?

In aprilie 2007, peste o luna voi implini  4 ani in blogosfera. Am inceput pe blogurile gsp-ului si prosport-ului, iar pe 4 septembrie 2009 am decis sa-mi deschid propriul blog. O vreme, pana prin martie 2010, nu am avut blogroll, abordam doar subiecte geografice, apoi am decis ca e timpul sa diversific tematica si sa imi creez o retea de prieteni. Din 12 ianuarie 2011 m-am mutat aici,  pe propriul domeniu.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Existenta feedback-ului.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

In conditiile in care nu critic, nu judec, nu dau sfaturi, nu ma cred detinatoarea adevarului absolut, nu-mi prezint pe blog convingerile politice,  ma indoiesc ca cineva ar avea ce sa-mi reproseze. Nu au fost comentarii negative, eventual rautati gratuite, nemultumiri, dar irelevante prin numarul extrem de mic. Insa trebuie stiut ca nu accept jigniri pe blog, nici la adresa mea si nici la adresa postatorilor. E libertate pe blog, insa in limitele decentei si bunului simt.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Ideea initiala? Pai au fost mai multe. In 2007 am intentionat sa fiu un fel de avocat neplatit pentru echipa de fotbal preferata, Steaua Bucuresti, in stare sa  lupt pana-n panzele albe pentru o cauza nobila, aceea de a o  apara de atacurile miselesti lansate de suporterii echipelor rivale. In septembrie 2009 aveam mult timp liber si vroiam sa scap de plictiseala, asa ca am inventat un blog propriu, iar in 2011 am hotarat sa dau un aspect profesionist, serios, activitatii mele preferate prin cumpararea unui domeniu. Desi mi-am pierdut tot traficul si multi prieteni, desi intampin zilnic nenumarate probleme, nu regret pasul facut.

5. Ce fel de linkuri tii in blogroll?

In blogroll sunt prietenii mei. Eu nu recomand nimic nimanui. Vreau cu ocazia asta sa lamuresc urmatorul aspect: sunt o persoana usor introvertita, totusi sociabila, care insa are nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru a se acomoda cu cineva. Pentru ca eu sa stabilesc o oarecare comunicare cu o persoana trebuie sa se creeze o legatura sufleteasca intre noi, trebuie sa ne descoperim unele interese si pasiuni comune, eventual o viziune asemanatoare asupra vietii. Si cum sa se creeze aceasta legatura daca nu prin discutii pe blogul amandurora? Eu nu pot comenta pe orice blog, o fac doar daca simt ceva pentru autorul articolelor, daca imi place persoana cat de cat.  De aceea sunt bloguri pe care intru zilnic si las si comentarii si sunt si bloguri pe care intru si las comentarii doar cand  imi place teribil articolul. Mare parte a acestora  sunt oameni care, din ratiuni doar de ei stiute, m-au trecut din proprie intiativa in blogroll-ul lor si au mai venit si sa comenteze aici. Cum as putea sa nu le raspund cu aceeasi moneda, mai ales, ca au fost timpuri(o scurta perioada, e adevarat) cand si eu am facut acelasi lucru? Am citit articole scrise de bloggeri enervati de faptul ca se practica schimbul de comentarii sau ca unii lasa postari scurte, impersonale. Vreau sa le raspund pe aceasta cale: nu e niciun schimb, e doar o forma de a-ti saluta un vechi prieten din blogosfera pe care intamplator il ai si in blogroll. Pe cine sa comentez? Un strain despre care nu stiu nimic si al carui articol nu-mi transmite nimic? Da, uneori las sub forma de comment doua randuri ce par impersonale, dar nu mereu e din cauza ca  nu am timp, chef sau inspiratie, ci pentru ca aceea este singura reactie starnita de articolul respectiv, e imposibil sa te regasesti in tot ce se publica pe un blog, unele teme chiar nu-ti suscita interesul atat de mult. Trebuie sa recunosc ca exista si un blog pe care-l citesc constant, de foarte mult timp, pe care il comentez frecvent, desi proprietara nu-mi trece pragul atat de des si nici nu ma are in blogroll. Insa ma regasesc prea mult in textele ei, chiar m-a socat la inceput acest lucru si am ramas o cititoare/postatoare fidela.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Blogul meu nu m-a schimbat in niciun fel, blogul altuia insa… Uneori insa blogging-ul poate constitui o forma de terapie pentru un suflet chinuit si framantat. Nu de putine ori am fost ascultata si incurajata de prieteni extraordinari care si-au rapit din timpul liber pentru a ma consola pe mine. Tin sa le multumesc pe acesta cale lui Vacitim, Lusio, Adei Pavel, miscelaneouss11 si, evident, confidentului meu dintotdeauna, Dragos FRD.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

In primul rand am asteptari de la mine, apoi de la altii. Realizez ca summerday nu va fi niciodata un blog mare sau unul  important. Ce pretentii sa am cu  150 de vizitatori unici pe zi si cu  10-15 comentatori maxim pe zi? Si situatia se mentine de o perioada, ma multumesc cu ce am realizat pana acum, mi-e teama ca ar putea fi mai rau. Multe bloguri parasite, multi bloggeri disparuti fara urma… Sa concluzionez, imi doresc macar o constanta, daca o evolutie e aparent imposibila.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Am cei mai draguti, calzi si intelegatori postatori.  :wub: Si asta este evident, cred,  pentru orice vizitator.  Desigur, resimt enorm plecarea unora dintre ei,  ma doare ca nici macar nu mai trec pe aici din cand in cand prieteni care altadata scriau zilnic. Mi-e dor de Andreea Calin,  Nora, Diana, Maria, Mathew, Vis, nu stiu ce s-a intamplat, de cand ne-am mutat aici parca ceva nu le-a mai placut, refuz sa cred ca summerday este de vina.

Cum v-a schimbat pe voi blogul si bloggingul? Ce asteptari aveti de la propriul blog(si, eventual,  de la summerday)? Sunteti puternic atasati de el sau ati putea oricand renunta la activitatea in online?

Am avut ocazia sa cunosc barbati spectaculosi, adevarati zei olimpieni, barbati ce ma hipnotizau cu privirea lor, a caror piele catifelata as fi mangaiat-o  la infinit, fara sa ma satur vreodata, ale caror buze senzuale ma imbiau sa le sarut cu pasiune, cu nesat, cu o dorinta fara limite. Voi alcatui asadar un mic top, cu cele mai sexy parti ale corpului uman in viziunea mea:

La masculin:

Locul 5: Pielea fina, catifelata, neaparat intr-o nuanta maslinie. Albul este (non)culoarea mea preferata, dar nu si cand e vorba de tenul unui barbat.

Locul 4: Ochii. Ar trebui sa fie arma secreta a fiecarui barbat, ce ar putea seduce mai rapid o  femeie decat  o privire adanca precum  un ocean sau enigmatica precum cea mai bine pastrata taina? Personal sunt innebunita dupa ochii negri a caror privire incendiaza, mistuie si fascineaza. Imi plac barbatii care mentin contactul vizual, care-mi  transmit un singur mesaj: ca sunt cea mai frumoasa si mai dorita femeie din Univers.

Locul 3: Bratele.  Femeiele  iubesc sentimentul de siguranta, si la fel ca ele, as da orice sa ma simt protejata de  niste  brate puternice, frumos sculptate, nu foarte mari si voluminoase, nu excesiv lucrate la sala, musculoase, dar nici scheletice, fusiforme. Ale lui Yoann sunt perfecte:

Locul 2. Carei femei nu-i place sa sarute? Cred, totusi, ca cel mai mult ne place sa fim sarutate. Asadar, primul lucru care-mi atrage atentia la un barbat il constituie buzele. Uneori, simt un impuls launtric, de nastavilit, de a le saruta si atunci stiu ca acel tip este pe gustul meu. E primul semn ca as putea fi cu el.

Locul 1. Cele mai sexy lucruri la un barbat sunt inteligenta si simtul umorului.

La feminin:

Desi unii barbati ar putea considera cea mai sexy parte a corpului unei femei posteriorul, iar altii ar vota pentru  coapse,  sani sau chiar degetele de la picioare, topul meu cred ca indica cel mai bine cum stau lucrurile in realitate.

Locul 5: Parul. O tunsoare si o culoare potrivita pot face minuni cu aspectul unei femei, il pot schimba radical, astfel incat dintr-o fiinta banala, stearsa s-o transforme intr-o faptura superba, plina de farmec, irezistibila.  Iat-o pe cea  mai sexy in viziunea mea:

Locul 4: Corpul. Ce poate fi mai sexy decat un trup suplu de femeie?

Locul 3: Buzele.

Locul 2: Ochii.

Locul 1: “Confidence is the sexiest thing a woman can have. It’s much sexier than any body part”

Indiferent de domeniu, la baza marilor succese inregistrate de noi se afla increderea de sine. Nu trebuie confundata cu tupeul, cu infatuarea sau cu acea credinta ridicola ca ni se cuvine totul,  este vorba de acea “putere” care vine din constientizarea tuturor comorilor care exista in noi, din iubirea de sine si respectul fata de noi insine.

In ultimul timp, de cand ne-am mutat pe propriul domeniu, au aparut tot felul de nedumeriri, nemultumiri, confuzii. Acest blog este unul atipic, iar oamenii, se pare, intampina unele dificultati in citirea lui.

Sper din toata inima ca dupa lecturarea atenta a acestui text, va veti descurca mai usor si veti intelege mai bine unele aspecte.

1. Pentru a identifica autorul articolului va rog sa va uitati la sfarsitul acestuia, la “Category”. Daca este trecut nick-ul Dragos FRD, inseamna ca articolul ii apartine lui Dragos, daca apare nick-ul Julien Sorel, atunci autorul este Lucian. Daca nu apare niciun nick, ci doar numele categoriei (de exemplu: “de suflet”, “citate celebre”, “orase celebre”, “destinatii de vis”  etc) inseamna ca autorul articolului este administratorul acestui blog, userul Nice.

2. De administrarea acestui blog se ocupa o singura persoana. De aceea, sus, dupa titlul articolului, va aparea ziua, data in care aceasta a fost publicat si un nick, mereu acelasi: Nice. Tema aleasa nu va schimba acest lucru.

3. Nu exista rea vointa, ci doar nestiinta sau neputinta. Unii au cerut emoticoane de mess. Am instalat plugin-ul respectiv, insa emoticoanele nu apar sub fereastra unde se comenteaza decat sub forma de semne. Ele vor aparea in commentul vostru daca le inserati voi, fie cu un click din lista, fie tastandu-le efectiv cu propria mana. Am luat legatura cu cei de la host, dar nici pana acum nu am primit un raspuns. Se pare ca nici ei nu se pricep… Tema aleasa nu va schima forma sau numarul emoticoanelor. In caz ca nu voi gasi intelegere la host pentru acest plugin, voi aduce inapoi emoticoanele vechi.

4. Mi-au fost cerute si alte plugin-uri, cum ar fi edit comment, unul esential in opinia mea pentru buna desfasurare a activitatii pe blog. Cei de la blogway mi-au promis ca vor crea in viitor unul valabil pentru toate temele. Viitor poate insemna sase luni, un an sau doi. In prezent, exista unul care trebuie inserat de mine, pentru fiecare tema in parte, doar ca nu functioneaza.

5. Tot ce tine de calculator ma depaseste, este un domeniu abstract pe care nu-l pot intelege. Daca nu gasiti pe acest blog lucrurile dorite, nu inseamna ca eu nu vreau sa vi le pun la dispozitie, ci ca nu ma pricep. Stiu ca unora li se par lucruri simple, de bun simt, insa mie mi se par teribil de complicate, nu-mi plac si nici nu le inteleg. Partea proasta este ca nici cei de la departamentul tehnic al hostului  nu ma ajuta…uneori am impresia ca se pricep chiar mai putin decat mine. Stiu, pare absurd, dar ce altceva sa cred cand mi se raspunde cu “lasati-ne sa investigam problema” si apoi se fac ca ploua?

6. Sunt o persoana schimbatoare, vesnic in cautare de mai bun, mai frumos, mai potrivit. Probabil ca ati observat ca imi place sa schimb tema blogului destul de des pentru ca ma plictisesc extrem de repede, am simtul estetic destul de dezvoltat, dar, se pare, gusturile mele difera de cele ale majoritatii. Una este sa intreb eu cum vi se pare tema, iar voi sa raspundeti sincer, si alta este sa ma trezesc cu tot felul de reclamatii in privinta ei, a scrisului, a emoticoanelor etc. Daca eu las o tema pentru mai mult de o zi,  inseamna ca o consider foarte frumoasa si foarte potrivita pentru blog. Inseamna ca o ador. Niciodata nu voi lasa o tema cu scrisul mic, ilizibil,  in culori stridente, obositoare. Asta nu inseamna ca nu caut teme originale, deosebite, vii, care sa transmita ceva. Nu sunt nici pe departe o fana a temelor monotone, standard, albe, gen wordpress gratuit. M-am mutat pe domeniu tocmai pentru a avea un blog diferit, daca vroiam tema alba ramaneam pe wordpress.

Va multumesc pentru intelegere si va stau la dispozitie pentru alte nelamuriri.

Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.

Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an,  cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau  sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare?

Am nevoie de ea mai mult decat am nevoie de soare, de apa, de odihna, de libertate. Nimic nu poate umple golul din sufletul meu, nimic nu alunga tristetea infinita cand sunt singura, doar eu si  sunetul sinistru al lacrimilor amare,  scurse fara graba pe  obrazul de clestar, o papusa de portelan, rece, fara sentimente, fara rost.

“Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”

Viata in lipsa ei e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona.  E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.

Toate fatetele fericirii reflecta stralucirea dragostei.

Reusiti sa va bucurati de viata in absenta dragostei? Cum? Exista vreun substitut pentru aceasta?

Ce este “normalitatea”? Ce înseamnă “a fi normal”? Auzim zilnic formulări precum “Este normal”; “Nu este normal”; “Nu mi se pare normal”, etc. Cine stabileşte ce este “normal” şi care sunt criteriile care definesc această “normalitate”? Desigur, o primă analiză ne-ar direcţiona atenţia către societatea din care facem parte. România este o ţară preponderent creştin – ortodoxă şi europeană; astfel, împărtăşim valorile creştine şi europene, ne raportăm la ceea ce reprezintă acestea. Sunt convins că pot fi identificate diferenţe de interpretare a normalităţii şi în interiorul civilizaţiei europene; de pildă, regulile britanice de circulaţie rutieră nu se regăsesc şi pe continent.

În opinia mea, clivajele majore apar la nivelul marilor civilizaţii. De pildă, civilizaţia musulmană. După cum ştiţi, femeia musulmană este discriminată în mod flagrant, având un statut inferior bărbatului.. De asemenea, în lumea musulmană, poligamia este permisă; pentru un bărbat, numărul de soţii este un indicator al poziţiei sociale, cu cât are mai multe consoarte, cu atât este mai bine văzut în societate. Occidentalilor nu li se pare normală această stare de fapt, pe când musulmanilor, da.

Civilizaţia africană, complexă, enigmatică şi fascinantă, propune alte ipostaze ale normalităţii. Canibalismul continuă să fie, chiar şi în prezent, o practică des întâlnită în interiorul unor triburi izolate de pe continentul negru. Vracii, şamanii şi bătrânii satului sunt respectaţi şi temuţi mai mult decât medicii sau poliţiştii. Din nou, ne confruntăm cu situaţii care, pentru omul alb, sunt de neconceput.

Sunt foarte multe astfel de exemple, nu intenţionez să realizez un demers analitic exaustiv asupra diferenţelor de percepţie dintre popoare. Mi-a spus cineva că normalitatea este relativă. Subscriu şi mă întreb dacă, nu cumva, normalitatea constituie, încă, o barieră în calea apropierii accentuate între popoare, civilizaţii, culturi. Omenirea se mândreşte cu progresul; toate domeniile au fost marcate de inovaţii care, acum câteva zeci de ani, erau de neînchipuit. Avem sateliţi pe orbită, dar nu reuşim – sau nu dorim – să limităm paupertatea şi să eradicăm virusuri precum Ebola sau HIV.

Normalitatea ne indică apartenenţa la un anumit set de valori, proprii unei naţiuni, unei civilizaţii. Cu toate acestea, rămâne o întrebare dificilă, ce facem atunci când ceea ce noi considerăm normal contravine percepţiei altora? Cum procedăm? Când trebuie să dăm dovadă de empatie, de flexibilitate, şi când trebuie să tragem linie, să spunem STOP şi să nu acceptăm ceea ce alţii invocă “în numele tradiţiei, a ceea ce pentru noi este normal”?

Ce este normal, ce este anormal? Avem dreptul, este corect să caracterizăm indivizi sau civilizaţii în funcţie de ceea ce apreciem noi ca fiind normal?

sursa poza: aici

Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez…  Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea?  Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt?  Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba benefica. A, si nu este un el, ci o ea. Aveti povestea ei aici.
Pot spune ca avem o relatie perfecta, imi ofera tot ce-mi doresc: energie, o senzatie de confort fizic si psihic, vitalitate, pofta de viata, imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica. Desi imi place sa dorm mult dimineata, deseori ma ridic mai devreme din pat tocmai pentru ca stiu ca miliardele de ganduri negre ce nu-mi dau pace, pot fi alungate doar de ea, inlocuindu-le cu unele ceva mai optimiste. Ea, cafeaua…

Initial imi placea sa beau lapte cu cafea. Adica o tona de lapte si un strop de cafea. Tin minte ca in vara lui 2005, in Grecia fiind, ma ingrozea si plictisea teribil ritualul prietenei cu care imparteam camera, care nu pleca dimineata la plaja fara sa-si bea cafeaua. Pur si simplu nu o intelegeam… Dupa vreo 2 ani de la acel moment, prin 2007 cred, am luat si eu primul contact cu cea care urma sa devina…my best friend. Cu alte cuvinte, cu drogul. Specialistii spun ca orice drog se caracterizeaza prin trei elemente: toleranta, dependenta fizica si dependenta psihica. Toleranta se exprima printr-o pierdere treptata a sensibilitatii fata de drog, motiv pentru care organismul cere cresterea dozei. In cazul cafelei acest lucru nu se întampla, fiecare ceasca de cafea e stimulenta si suficienta. In schimb, exista o relativa dependenta fizica; sistarea brusca a cafelei se poate insoti de dureri de cap, senzatia de ameteala si de somnolenta (in medie la un individ din doi). Dar acest sindrom dureaza putin. Iar în ceea ce priveste dependenta psihica (de tipul a fi în stare de orice pentru a procura drogul), aceasta nu exista.
Despre cafea se mai spun înca o multime de lucruri care sunt, din perspectiva cunostintelor actuale de specialitate adevarate sau false. De exemplu:
– are efect diuretic (adevarat)
– provoaca stare de voma (fals)
– dilata bronhiile (adevarat)
– e vasodilatator (fals, cel putin la nivelul creierului si al rinichilor)
– are efect de slabire (fals)
– contine vitamine (adevarat, de exemplu, o ceasca de cafea acopera 20% din nevoile zilnice de vitamina PP).

Intre timp, preferintele mele s-au schimbat radical. De la cafeaua light, cea cu o tona de lapte si doua lingurite de zahar, am ajuns azi la a “degusta” exclusiv cafea simpla, black. Si musai Jacobs.  Exclusiv cat sunt acasa, caci atunci cand sunt in oras sau in concediu, optiunile mele se indreapta spre:

1. Moccacino – actuala mea pasiune

2. Cafea in 4 culori

3. Cafea in 3 culori

4. Cappuccino

5. Expresso

6. Ice Coffee

7. Irish Coffee

8. Liqueur Coffee

9. Bahamas Cafe

…precum si alte sortimente ca:

Concluzie:

Cine ma binedispune in momentele de deprimare si tristete maxima ? Cine nu ma dezamageste niciodata? Cine nu ma acuza si nu ma judeca? Cine imi citeste gandurile si le pastreaza numai pentru ea? Cine ma inconjoara cu aroma si caldura ei dimineata de dimineata?

…my best friend, of course.