Luna aceasta se implinesc 4 ani de cand am facut primi pasi timizi in blogosfera.

De fapt, totul  a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos razboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Nice nu a fost mereu o postatoare blanda, surazatoare, inteleapta sau impaciuitoare.  Dimpotriva, fotbalul scoate tot ce e mai rau din oameni si nici eu nu am fost crutata de efectele sale nocive, nu de putine ori am  comis erori si poate am jignit oameni nevinovati. Am fost nedreapta si m-am comportat ca un copil razgaiat. Se presupune ca am avut 3 ani la dispozitie pentru a-mi consuma intreaga doza de agresivitate, rautate sau orgoliu. Pentru a ajunge aici…

In afara de blogging, dupa cum deja ati aflat, sunt pasionata de calatorii in tari europene si orase medievale, de inot si shopping. :wub:

Care sunt hobby-urile voastre?

Autor: Claire Gillman

Editura Humanitas 2010

“Nu conteaza ce face, nu va reusi nimic oricum” (profesorul lui Albert Einstein catre tatal acestuia, 1895).

“E prea neindemânatic ca sa fie copil de mingi la un meci de Cupa Davis” (antrenorul lui Stan Smith, numarul unu mondial in 1972-1973)

“E fara speranta pentru compozitie” (profesorul de muzica al lui Ludwig van Beethoven)

Iata câteva exemple ale stilului in care anumite persoane (ce-i drept, geniale) au inteles sa se razbune pe profesorii lor, ocupati probabil peste masura cu activitatile auto-erotice ca sa priceapa pe cine evalueaza. Având succes.

M-am gândit mult pâna sa abordez un asemenea subiect pe blog. Nu de altceva, dar imi era teama sa nu dea cumva … idei. Pentru ca ‘cercetarile’ au demonstrat un lucru uimitor la prima vedere: femeile, sexul slab adica, actioneaza de multe ori cu o agresivitate devastatoare atunci când se simt inselate in plan sentimental, ceea ce mereu ii ia prin surprindere pe barbati. Barbatii nu au aceeasi energie din acest punct de vedere, fiind categoric depasiti. De ce? Pentru ca, in principiu, femeile se razbuna ‘letal’ numai când e vorba de sentimente, in mod focalizat, pe când pentru barbati paleta e mult mai larga. Avem la dispozitie sefi, alti soferi, alti microbisti, alti parteneri de pahar, alti concurenti la nurii femeii pe care ne-o dorim. Orgoliul nostru gaseste fara bariere cu cine sa intre in lupta (cu alti orgoliosi, desigur) si nu consideram niciodata o femeie ca fiind in stare sa se masoare cu noi. Si totusi… Femeia si-a petrecut ziua impachetându-si toate bunurile in cutii. A doua zi a chemat o firma de specialitate ca sa i le mute. Apoi a luat o ultima masa in casa pe care o impartise cu fostul sot. Creveti, caviar, o sticla de vin bun. Dupa ce a terminat, a indesat resturile de creveti inmuiate in caviar in barele de metal care sustineau perdelele si a facut curat in restul casei. Dupa care a plecat si l-a lasat pe fostul ei sot sa petreaca in fericire câteva zile cu noua aleasa… Ati auzit de Lorena Bobbit? Cazul a facut furori prin ’90. Satula de abuzurile la care era supusa, Lorena i-a taiat penisul sotului cu un cutit de bucatarie, in timp ce el dormea. Apoi s-a urcat in masina, a mers pe autostrada si a aruncat madularul pe geam. Ce chestie!, povestea s-a terminat cu bine inclusiv pentru barbat, intrucât politistii i-au recuperat jucaria in timp util si doctorii i-au pus-o la loc. Lorena a fost declarata nevinovata, iar sotul ei s-a apucat de filme porno, ca sa dovedeasca tuturor ca … poate. Iadul nu se compara cu furia unei femei, nu-i asa? Nu tot timpul razbunarea e neaparat distructiva si asta e motivul pentru care am inceput cu ceea ce mi s-a parut contructiv, ca asa e frumos. Dar nu intotdeauna efectele razbunarii sunt constructive pentru ca asta doreste subiectul. Uneori intâmplarea joaca un rol tare interesant. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, clientul unui restaurant s-a declarat nemultumit de cartofii din farfurie, prea moi si taiati prea gros. Bucatarul, ca sa se razbune, a luat cartofii, i-a taiat cât a putut de subtire, i-a prajit in ulei pâna s-au facut maro si a aruncat un pumn de sare peste ei. Apoi l-a servit pe client. Acesta a gustat…dupa care a dat din cap aprobator. Si asa s-au nascut chipsurile. In sfârsit…o sumedenie de situatii mai mult sau mai putin amuzante, dar in mod cert antrenante si…racoritoare, le puteti gasi in cartea scrisa cu relativ umor de Claire. Din ‘cercetari’ s-a constatat ca e bine sa vorbesti despre razbunare, caci in felul asta energia vindicativa scade si pericolul unei agresiuni  cu efecte grave este cumva indepartat. So…let’s talk about it. Personal, pe vremea când eram copil am visat in câteva rânduri diverse moduri in care sa ma razbun pe profesorii care, consideram eu, ma nedreptateau. Unul din visele preferate era ca le scot ochii cu un creion bont. Principala ‘eroina’ era profesoara de geografie, intrucât imi pocea numele cu buna stiinta si in teza nu ma scotea din 5, desi eram mereu convins ca merit mult mai mult. In fine, timpul a trecut, eu am crescut si am realizat ca asa ceva nu se face. Nici macar in vis. Un fel de ‘razbunare’, mai apropiata in timp, a fost pe o femeie care, nu stiu nici acum de ce, a considerat ca i-am gresit cu ceva in trafic. In timp ce se ratoia la mine la un semafor, a neglijat faptul ca masina ei e inca in miscare. Eu n-am facut decât sa ma uit fix la ea. Pâna când a busit autoturismul din fata ei. Intâmplarea  cred ca poate fi considerata ‘razbunare’, intrucât eu mi-am dat seama ce se petrece. Ea nu! Deci…probabil ca fiecare din noi a simtit la un moment dat nevoia sa se razbune. Ati avut vreodata si un fel de plan? L-ati pus in aplicare? Sa incheiem asa cum am inceput, intr-o nota optimista. Cei care ne eticheteaza gresesc, niciodata noi. Lasa ca le aratam noi lor cine are dreptate…. Mircea Florian. Podul de piatra. Speranta moare ultima! [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oY8ep_Pm8NE]   Asteptam cateva retete ale razbunarii de la: Ada, Alina, Andera Y, Andreea,  Black Angel, Carmen Negoita, Colorbliss, coolnews,  Cristian Dima, Daniel Urda, Delia, Diana, Diana Emma, drstoica, Gabriela Elena, Grapefruits, Julien Sorel, Klausen, Lilly, Lusio, Maria, Mathew,Miscellaneous11, Napocel, Nora, Omlette du Fromage, Ovi, Pato, Paul, QED, Roxana, Silvia, Space Dust, Strumful, Serginho, Teo Negura, Umograf, Vacitim, Vis, Zuzu

–

Cum sa ai intotdeauna dreptate (sau inutilitatea orgoliului intr-o disputa – nota mea)

Hannes Stein

Editura Nemira, 2009

Cine zicea ca nemtii n-au umor? Da, stiu ce vreti sa spuneti….ca Hannes nu e chiar neamt, el crescând in Salzburg, chiar daca s-a nascut in Munchen….Iar austriecii nu sunt nemti, asa cum bine mi-au dat de inteles niste prieteni nemti când a fost vorba de … austrieci. Oricum ar fi, Hannes da dovada nu numai de un umor irezistibil, ci si de o atitudine general impaciuitoare careia te predai neconditionat: gata cu certurile! De-acum incolo avem un ghid care ne invata cum sa avem intotdeauna dreptate, indiferent de care parte a baricadei ne situam, indiferent de domeniu (ma rog, aproape – are si cartea limitele ei).

Ca un mare fan al luptelor de guerilla gen  „a fost ofsaid clar!” / „nici urma de ofsaid”, pur si simplu am devorat aceasta lucrare.

E buna o dieta care sa inglobeze carnea? E perfecta! Dar, daca nu suntem de acord, intoarcem pagina si avem argumente imbatabile in favoarea unei diete vegetariene.

Totul se duce de râpa? Pe dracu’! Lucrurile stau din ce in ce mai bine!, ambele variante explicate foarte competent.

Ce e mai bun, vinul sau berea? Berea! Ba nu, vinul! (desi eu unul votez pentru palinca).

„Vive la France!” sau „A bas la France!”? (sincer sa fiu, mi s-au parut mai inteligente argumentele pentru a doua varianta).

Intr-o discutie atât de frumoasa, in care are dreptate oricine, nu se facea sa nu fie pomenit taman fotbalul. Ce sistem e mai bun, cu 4 fundasi sau cu 3 fundasi? Eu spun ca ala cu 4, sa vedem cine are tupeu sa ma contrazica…

Sa fim evazionisti onorabili sau fraieri platitori de taxe?

Sa preferam banii cash sau cardul?

Sa avem o locuinta proprietate personala sau mai bine sa stam in chirie?

Comunismul, ce idee nemaipomenita….hopaaa….haideti ca am descoperit ceva….alternativa lui Hannes la „comunismul, ce idee nemaipomenita” e „comunismul n-a fost chiar o idee nemaipomenita”. L-am prins, e socialist! J

O fi tortura o solutie? Da, daca citesti paginile 179-181. Nu, daca citesti paginile 182-184.

Exista Dumnezeu? Intre paginile 199-203 exista in mod cert. Dar intre 203-207 nu mai exista.

Si tot asa, si tot asa, si tot asa…

Omul are o propunere. Hai sa nu mai vorbim in contradictoriu. Daca se intrevede vreun conflict la orizont, ii spunem preopinentului numarul paginii care contine punctul nostru de vedere si sa binevoiasca sa citeasca singur.

O carte scrisa in stil umoristic uneori debordant, alteori fin, cu posibilitati de râs cu lacrimi pâna la moderat spre excesiv. Cu toate astea, argumentele tuturor teoriilor din carte sunt quasi-onorabile, ba chiar stiintifice, va asigur!

Bine bine, veti intreba, dar….daca nu vor mai fi dispute…cu ce ne vom ocupa timpul astfel câstigat? Pai vom lenevi. Cum vom lenevi in mod rafinat este insa subiectul unei alte carti, pe care o vom detalia intr-unul din articolele viitoare (ba s-ar putea sa fie chiar doua). Pentru ca acum e cam vacanta si e profund dezagreabil sa lenevesti atunci când n-ai nimic de facut, asta poate oricine! In vacanta e imperios necesar sa ai treaba, te balacesti, te urci pe munte, vizitezi muzee si ditamai orasele turistice, ma rog, fiecare cu portia favorita de chin care sa-l inalte in ochii interiori.

Dragos FR(ien)D

PS; De ce totusi acel motto? Pai…un motto tot trebuia sa pun. Si, dupa cum zice chiar bietul Hannes, care a invatat engleza, ba chiar si americana!, plus ivrit, idis, greaca veche (ce naiba o fi fost in capul lui???) sau latina, cea mai straina limba ii ramâne tot germana….Da, stiu…mi-ati zis voi ca e de fapt austriac!

UPDATE

Vad ca lumea e deja ingrijorata pentru sanatatea mea, don’t panic, trebuia sa scriu mai mult de 5 randuri la articolul asta, nu? Asa ca am cautat sa-l fac cat mai interesant, inedit pentru cititori, am evitat raspunsurile monosilabice sau cele in care imi laudam calmul proverbial. :)

Am gasit prin blogosfera o leapsa pe gustul meu. 8O :( Am vazut ca e scurta si m-am grabit s-o preiau de la cel care o oferea tuturor .

1. Cat de des te enervezi?

Tot timpul. Gasesc  urmatoarele situatii exasperante, de netolerat: cand imi sunt interpretate cuvintele, cand sunt luata de fraiera, cand sunt criticata si mai ales judecata de persoane care nu au tangenta cu mine, cand oameni care nu ma cunosc isi permit sa imi reproseze lucruri, cand se foloseste un ton ridicat, cand se tipa la mine, cand mi se imputa lucruri pe care nu le-am facut, cand mi se cere socoteala pentru faptele mele, ma deranjeaza  glumele proaste, nesarate, mistourile ieftine…ma rog, ma enervez din aproape orice. Si ripostez! :))) 

2. Cand te enervezi suni pe cineva sa te calmeze?

Nu, de ce sa-l incarc si pe altul cu energie negativa? Ma calmez greu, pentru ca sunt foarte orgolioasa. :))) Nu inteleg de ce lumea nu-si vede de treaba ei. 8O

3. Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Eeeeeee, nu ma prea calmez, uneori sunt in soc si nu mai am putere sa tip. Incerc sa ma controlez, mai ales in societate, imi este teribil de greu s-o fac atunci cand ma enerveaza cineva la job. Macar sunt sincera. :)))

4. Ca metoda de a scapa de nervi, bataia este o optiune?

Nu, nu este o optiune.

5. Din cauza nervilor ti s-a intamplat sa pierzi un prieten?

Da. Din cauza nervilor lor! :(

Leapsa merge mai departe la Dragos FRD, Crisuadi, Artificiality, Black Angel, Invatatorul, Un nou sens, Ovi, Vlad, Danny, Happygirls, Alexandra, Diana, ChocolatFollie, Madalina, Veverita, Cris-Mary, KirstDay, Orry.

In sentimentele ei domneste ordinea. Ele sunt pasionale, dar le lipseste curajul de a fi imorale. De aceea ele trebuiesc pur si simplu seduse. Sunt prea precaute, precautie pe care in cele din urma o extind asupra precautiei insasi. Sunt in general retrase, dar increderea in sine odata castigata isi vor schimba comportamentul. Le place sa fie iubite. Femeia capricorn pluteste cu capul in nori, dar este cu picioarele pe pamant. Nu poate fi impulsiva in problemele sexuale. Este pregatita pentru a se lasa admirata si adorata, dar nici un barbat nu o va putea stapani total. Ea stie ce is doreste un barbat, acesta insa nu va sti nicoadata ce gandeste ea. Altii gasesc distantarea ei ca pe ceva chinuitor, poate ca si faptul ca-si ascunde bine sentimentele ei extraordinare. Si cu toate acestea este femeia la care toti barbatii se intorc dupa ce le trece gustul dupa aventura. In realitate, comportamentul ei ascunde frica de iubire, pentru ca vrea sa fie sigura ca alesul ei este cel adevarat. Are nevoiede aparare si siguranta. Partenerul odata ales va simti intreaga ei dragoste. Este deosebit de credincioasa. Pe de alta parte, simte nevoia de a fi iubita si admirata. De aceea este la inceput atat de distanta si precauta; ea incearca sa evalueze posibilitatile si riscurile inainte de a se lasa sedusa. Daca face o greseala in alegerea partenerului sau, este de obicei o greseala mare. Va incerca insa sa scoata din aceasta ceva pozitiv, are rabdare si rezistenta. Sa ne ferim in a o rani caci nu uita si nu iarta. Razbunarea ei nu are limite. Ramane intotdeauna o singuratica independenta si va persista in a-si conduce singura viata. Intr-o casnicie va avea pretentia la o masina si la propriul cont bancar. Si totusi stie sa fie femeie si cunoaste valoarea frumusetii. Are instinct pentru curatenie, machiaj bine studiat si imbracaminte cu acesorii. Multe femei ii vor cere sfatul in acest domeniu. Este foarte calculata. Ea va incerca sa domine barbatul si sa-l domine si sa-l foloseasca in propriul sau interes. Barbatii slabi se simt atrasi puternic de femeia capricorn. In tinerete este de obicei retrasa, dar cu timpul devine tot mai sigura de sine. In general se casatoreste mai tarziu dupa ce a avut cateva aventuri fara sa devina obiectul sexual al barbatilor. Pasiunea ei este insa atat de profunda incat nu poate fara dragoste. Ramane insa credincioasa partenerului de viata. Isi doreste un barbat care sa-i satisfaca toate nevoile. Pentru a fi fericita trebuie sa fie ocupata tot timpul. De multe ori se va dedica operelor de binefacere. Ia viata foarte in serios si este convinsa ca are capacitatea de a atinge teluri foarte inalte.  Este foarte ambitioasa si niciodata multumita. Respecta oamenii de succes si primeste cu placere sfaturi de la ei. Ingamfarea ei se poate usor dezlega facandu-i complimente. De-abia atunci devine mai umana. Femeia capricorn, linistita, competenta, nu obtine intotdeauna ceea ce i se cuvine. Oameni mai putin talentati o vor depasi dar pentru un scurt timp, caci rabdarea ei iese victorioasa.

Pentru a fi egali cu femeile, pentru a nu se lasa mai prejos, barbatii s-au gandit sa inventeze o zi a lor. Nu sunt prea sigura cand au ales sa se sarbatoreasca distinsii domni, se vehiculeaza mai multe date: 9 martie, 14 martie sau 5 mai. Nici in acest caz, cum deja ne-au obisnuit, barbatii nu au reusit sa se puna de acord, sa se hotarasca. Sau poate au gandit in felul urmator, daca femeile au ziua lor, pe 8 martie, hai sa le aratam noi cine suntem si mai ales de ce suntem in stare, si sa ne fixm nu una, ci 3 zile ale noastre!   La multi ani! ;)