Pornesc increzatoare la drum. Totul decurge conform planului, se intrevad conditii excelente pentru un succes fulminant.

Incepe examenul. Privesc uluita subiectul. Se asterne in fata ochilor mei simplu, grandios, desavarsit, asteptand sa fie tratat cu maxima seriozitate. Emotiile ma coplesesc, mi se taie picioarele, mainile imi transpira abundent, respir din ce in ce ma greu. Ma uit neputincioasa in jur si realizez ca am uitat complet lectia. Vid, blank, gol. Daca ma intrebi, nici cum ma cheama nu stiu sa-ti spun. Oh, si cat de clare pareau acasa regulile alea, si cat de usor de aplicat… Insa, asa cum se intampla mereu in viata, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Pentru a reusi iti trebuie ochi, mana, pricepere. Ai nevoie de putin talent si multa practica.

Improvizez. Regulile sunt menite sa fie incalcate, nu? Fie ce-o fi, vom vedea mai incolo ce a iesit. Ajung acasa, si nerabdatoare imi vizualizez rezultatele. Dezastru! Dezamagirea e uriasa, toate fotografiile au iesit ba strambe, ba prost incadrate. Oare e cazul sa-mi accept limitele si, eventual, sa ma las de meserie? :ninja:

Voi la ce sunteti antitalent? Exista un domeniu pe care v-ati fi dorit sa-l stapaniti, dar in timp v-ati dat seama ca pur si simplu nu sunteti facuti pentru respectiva activitate? 

Va plac examenele? Aveti sau nu emotii?