Antitalent


Citesc lectia, apoi o spun pe dinafara. Si in gand si cu voce tare. Pentru orice eventualitate o mai citesc o data pentru a fixa mai bine cunostintele. Lucrurile par clare… Azi am iar examen si trebuie sa fiu bine pregatita. Nu sper la nota maxima, dar macar de un 7 sa fac. Si un mic progres daca as inregistra fata de data trecuta si tot ar fi ceva. Ar fi un pas inainte, ar conta enorm pentru moralul meu.

Pornesc increzatoare la drum. Totul decurge conform planului, se intrevad conditii excelente pentru un succes fulminant.

Incepe examenul. Privesc uluita subiectul. Se asterne in fata ochilor mei simplu, grandios, desavarsit, asteptand sa fie tratat cu maxima seriozitate. Emotiile ma coplesesc, mi se taie picioarele, mainile imi transpira abundent, respir din ce in ce ma greu. Ma uit neputincioasa in jur si realizez ca am uitat complet lectia. Vid, blank, gol. Daca ma intrebi, nici cum ma cheama nu stiu sa-ti spun. Oh, si cat de clare pareau acasa regulile alea, si cat de usor de aplicat… Insa, asa cum se intampla mereu in viata, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Pentru a reusi iti trebuie ochi, mana, pricepere. Ai nevoie de putin talent si multa practica.

Improvizez. Regulile sunt menite sa fie incalcate, nu? Fie ce-o fi, vom vedea mai incolo ce a iesit. Ajung acasa, si nerabdatoare imi vizualizez rezultatele. Dezastru! Dezamagirea e uriasa, toate fotografiile au iesit ba strambe, ba prost incadrate. Oare e cazul sa-mi accept limitele si, eventual, sa ma las de meserie? :ninja:

Voi la ce sunteti antitalent? Exista un domeniu pe care v-ati fi dorit sa-l stapaniti, dar in timp v-ati dat seama ca pur si simplu nu sunteti facuti pentru respectiva activitate? 

Va plac examenele? Aveti sau nu emotii?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

107 comentarii la “Antitalent”

  1. La cântat sunt antitalent. :)) Și la altele, dar pe ăsta chiar îl regret, că întotdeauna mi-am imaginat ce frumos e să fii în fața unei audiențe numeroase și să îi ”încânți”. Asta e, poate în altă viață.

    Și da, la examene am niște emoții uriașe … eu pot să dau un examen fără să știu că e examen, e mai ușor așa:))

    1. Misce, cand ai mai mari emotii la examen, cand esti super bine pregatita sau cand esti mai putin spre deloc? :biggrin: :dizzy:
      Oare emotiile la examen provin dintr-o teama uriasa de esec? Cu cat e teama mai mare cu atat emotiile sunt mai intense? Sau exista alta explicatie? :unsure:
      Cum stai la capitolul fotografie? Esti multumita de rezultatele “muncii” tale? Esti critica cu ele? :biggrin: :unsure:

      1. Când sunt bine pregătită. Când nu știu nimic, sunt foarte relaxată :)))))))
        Nu știu ce explicație au, dar le urăsc, urăsc să mi se golească creierul așa, brusc. Și asta nu mi se întâmplă doar la examen.
        La capitolul fotografie … știu că nu sunt un geniu, deci mă mulțumesc cu ce am. Eu fac poze strict pentru amintiri, și dacă eu consider că fotografia respectivă surprinde exact ce am vrut, nu îmi trebuie mai mult, că nu fac poze pt public.

        1. Exact asa patesc si eu, tocmai de asta am si intrebat, cand nu stiu nimic(desi rar se intampla asta) nu am deloc emotii. Probabil ca functioneaza acea zicala: ce-am avut si ce-am pierdut. Cand inveti si nu faci(sau nu reusesti sa obtii nota visata…atunci, da, ai multe de pierdut). :ermm:

  2. La ce sunt antitalent? La orice nu sunt talentat. La ce sunt talentat? La nimic.

    Da, mecanica cuantica.

    Nu. Uneori, depinde.

    1. Cum Dragos nu esti talentat la nimic? Dar scrisul? :cool: Ah, si ar mai fi ceva. Esti foarte talentat la ironizarea semenilor. :lol: Atat de talentat incat iti iese atat de bine incat unii chiar se supara pe tine. Nu stiu acum daca tu chiar asta urmaresti… :devil: :biggrin: :ermm:
      Mecanica cuantica? :shocked: Ce e aia? :lol: :wassat:
      Mergeai cu placere la examene sau le detestai? :dizzy:

      1. Ei, scrisul…de când cu blogurile, s-a umplut lumea de scriitori si fotografi. Toata lumea scrie si face poze. Iar aici e ca la fotbal, din punctul meu de vedere, fiecare citeste ce ii place, asa-zisa valoare e tare aproximativa.

        :-)) Da, la ironii sunt destul de bun, pacat ca nu pot sa fac bani din asa ceva :-)
        Mecanica cuantica este un fel de alba-neagra cu particule subatomice: asta are asta n-are, acum o vezi acum n-o mai vezi.

        Depinde. In general le detestam, dar am avut cel putin doua examene la care am mers cu placere: unul la chimie fizica, unde profesorul imi spusese din timp ca-mi da 10 datorita activitatii mele de la seminarii si laborator (si asa a fost, când m-am dus cu biletelul si cu raspunsurile m-a ascultat doar vreo 10 secunde), si unul la CFSS, cu Ecaterina Andronescu. Stapâneam materia foarte bine, avusesem o activitate importanta la seminarii si laborator, iar cu doamna profesoara si cu asistentii ei aveam o relatie excelenta. Chiar inainte de examen i-am spus doamnei profesoare ca o sa iau 10 si ea a zis: asta ramâne de vazut. Mi-a picat un subiect foarte usor si, când m-am dus sa sustin examenul, profesoara a inceput sa râda si mi-a dat alt subiect, ceva mai complicat.

        In rest nu prea mi-au placut examenele.

        1. Dragos asa am patit eu in anul I la cultura si civilizatie in Dacia Romana. Aveam examen oral cu Petculescu care venea la Pitesti de la Muzeul National de istorie. Si trag subiectul si era unul despre podul de la Drobeta. Dupa care urmeaza 5 minute in care profesorul se roaga de mine sa trag alt subiect pt ca ala era prea usor. Mi-a promis ca nu imi scade deloc din nota. Am refuzat :devil: si m-a tinut mai mult de jumatate de ora si m-a pus sa ii spun fiecare bucatica din pod cum a fost construita :biggrin: Mi-a dat 10, nu a avut ce sa imi faca :tongue:

          1. Wou, ce amintire super. :w00t: Mie la facultatate nu vroiau sa-mi dea nota maxima. Mereu luam 9. Doar la info am obtinut 10 pentru ca mi-a facut chiar profu subiectele. :lol: :ninja: :tongue: :silly:

        2. Si pana la urma ti-a dat 10? :ermm: :biggrin:
          Pai se pot scoate bani, daca nu te-ai angajat si tu la o revista de gen, eu ce sa-ti fac. Cred ca ti-ai gresit cariera. :unsure: :wassat: :w00t:

  3. Sincer sunt un anti talent la multe, dar din fericire nu m-a interesat niciodata sa am mai mult talent, oricum in toate cu munca poti ajunge departe! Cu pozele e de lucru! dar iti spun sincer ca nu cred ca e vorba de talent, e doar munca, tehnica, exercitiu :) Emotii la examene nu prea! doar daca trebuie sa vorbesc, gen sa imi prezint licenta sau un proiect atunci mi se pune un nod in gat si imi transpira palmele si numar in gand secundele ca sa se termine chinul o data! Dar la examen scris nu tin minte sa fi avut emotii mari vreodata, nici macar la examenele importante! e drept ca nu am excelat niciodata la scoala si notele nu erau printre interesele mele! aveam grija sa ma situez pe la mijloc in clasa, si in rest imi vedeam de ale mele!

    1. Alicee, sa fim seriosi, tocmai am vazut niste poze absolut superbe pe blogul tau, asa cum eu nu voi fi in stare sa fac nici in 20 de ani de acum incolo. :cwy: :angry: Iti trebuie si imaginatie, si creativitate, si mana, si ochi. Eu nu am nimic din toate astea. Si un aparat bun, evident. Un DSLR de preferat. :ninja: :whistle: :wassat: :whistle:
      Pe tine nu te interesau notele la scoala? :wassat: :biggrin: Ce bine! :lol:
      Mie imi transpira mainile pe aparatul foto. :devil: :w00t: :pouty: Asa-s de mari emotiile. :biggrin: :silly:

      1. Ochii imaginatia si creativitatea le ei vanzand mii de fotografii si furand idei :)) apoi in timp vezi si singura unchiurile bune! dar la inceput asa faceam si eu! chiar si acum cand calatoresc ma uit la poze din locatia in care ma duc sa vad idei de uncghiuri, poze, ideea e sa ai memorie si sa nu uiti la fata locului :)! oricum si improvizatia de moment e buna, fantastica chiar! :)

        1. Off, Alicee, tu imi dai sfaturi bune, doar ca eu sunt incapabila sa le pun in practica. :cwy: :wassat: :dizzy: Am incercat si faza asta cu memorarea, dar cum spuneam si in articol, la fata locului uit totul, e un vid imens in mintea mea. :)) Ma consolez cu ideea ca sunt inca la inceput. Nu stiu ce va fi, dar pana plec in Croatia vrea sa vad ceva imbunatatiri. Asa nu se mai poate. :silly:

  4. Morning! :biggrin:
    mmm… exista lucruri la care sunt un maaare antitalent… hartiile de exemplu… hartii la modul general – acte, copii, dosare, aranjare. Ieri imi venea sa turbez pentru ca Xerox-ul (e chiar Xerox) imi luase aiurea foile pe la jumatatea chestiei pe care o faceam :angry: . Si dupa aia… ia la mana si cauta ce a iesit si ce nu…
    Iti poti da seama…
    Iar domeniul in care mi-ar placea sa fac ceva si n-as putea sa fac bine – e aviatia… si probabil daca as reusi sa fac ceva bine cu un avion… ar fi o treaba kamikaze :lol: . Are cineva vreun portavion de scufundat? :lol:
    Cat despre examene… neah… nu prea…
    Imi plac doar atunci cand am cunostintele necesare pentru un examen si subiectele imi plac cat de cat.

    1. Mornin’, Sky. Pai asta cu actele, treburile de secretariat in general sunt responsabilitatea femeilor, e oarecum normal sa nu iti placa domeniul. :biggrin: :cheerful: Noi suntem mai tipicare, mai rabdatoare, mai indemantice. Bine, nu toate. :ninja: :cwy: :alien:
      Kamikaze? La fix ti s-ar potrivi! :biggrin: :devil: :w00t:

      1. Pai… meticulos sunt, rabdare am… dar cand e vorba de hartoage… o iau rara cu nervii :lol:
        Au!… pai atunci sa fac rost de-un avion de lupta vechi de vreo 60 de ani, asa… :lol:
        Stii gluma aia cu pilotii?
        “Have you found a place to crash?”

  5. Neata! Eu nu am niciun talent care sa se incadreze profilului si ccategoriilor de talente. Cel putin, nu unul artisitic. Nu stiu/pot canta, nici dansa, nici picta. Nu am facut vreo scoala profesionala in urma careia sa invat vreo meserie practica in care sa excelez. Fac mai multe, dar nu sunt bun la niciuna. Nu cred ca sunt nici bun organizator, intrucat cel mai bine lucrez singur. Da-mi ceva de facut, spune-mi ce vrei exact si pana cand si iti rezolv. Dar singur :))) Imi place uneori sa cercetez, sa scriu dar nu intra la talente.

    Nu am avut probleme sa uit lectia vreodata, eventual anumite date de prin ea. Am dat multe examene, niciodata nu mi-a fost frica de ele. Am avut si emotii, acum nu mai am. Decat foarte, foarte putine si atunci inainte sa inceapa cu 1-2 minute. Fie ca vorbesc in public, la televizor, ca bat la oameni la usa, ca dau un exament, ca ma urc la inaltime (desi am rau de inaltime, oarecum), nu am emotii. Le-am vindecat pe toate :))

    1. Marin, am gasit ce ti se potriveste tie. Cercetarea! Cred ca ai telent de inventator. Ia vezi poate revolutionezi omenirea cu vreo noua descoperire.
      Pe undeva e normal sa fii asa, doar esti capricorn. Noi suntem capre negre solitare in varf de stanca. Nimeni nu ne poate determina sa coboram de acolo. :lol:
      Ti-ar fi placut sa fi fost talentat la muzica sau pictura? La desen mi-ar fi placut mie, acum as fi fost o celebra arhitecta cu mii de proiecte pe masa si premii pe perete. :biggrin:

      1. Nu cred sa am eu o minte atat de ascutita sa fiu inventator…ce naiba sa inventezi cu istoria? Poate eu voi invita minciuna ca toti in lumea asta cica spun doar adevarul =)))))))

        Asa este, cu greu pot fi determinat sa cobor de acolo, doar o persoana a reusit pana acum sa ma imblanzeasca si sa ajunga mai aproape de sufletul meu de capra neagra, cum ziceai tu :D
        Ar fi fost frumos, nu sa fiu pictor si cantaret neaparat,dar macar sa am un minim de talent la desen si muzica. Vocea mi-este de groaza iar pensula o tin ca pe ciocan :))

        Donsoara arhitect, sa avem pardon :P

        1. Spun toti adevarul si eu sunt cosmonaut. :biggrin: :devil: Mai degraba avem nevoie de a reinventa…adevarul. Sau un motiv pentru a-l spune. Pentru ca acum tocmai asta ne lipseste! :tongue: :dizzy: :ermm: :pouty:
          Mi-e si frica sa intreb cine. :biggrin: :ninja: :lol: Marin, daca stau bine si ma gandesc…pe mine nu a reusit nimeni sa ma coboare de pe stanca. Cred ca ai 1-0. :lol: :w00t:
          :)) Haha, esti funny, sunt convinsa ca esti prea exigent cu tine insuti, asa cum ii sta in fire unui capricorn veritabil. Si modest pe deasupra. :silly:
          Corect! :cheerful:

          1. Evident ca avem nevoie sa ni se reaminteasca pentru ce e bine sa spui adevarul, am cam uitat asta. Ai dreptate.
            De ce sa iti fie frica? Este o persoana care imi este foarte, foarte draga. Si pe directia asta, cred ca eu am 1-0 ;).

            Nu, cand e vorba de desen si muzica nu sunt nici miodest, nici exigent. doar antitalent :))

            1. Ah, acum cred ca stiu la cine te referi. :biggrin: :wink: :dizzy: :whistle:
              Pai asta am spus si eu, ca momentan tu ai 1-0, sa vedem cand voi putea(daca voi putea) echilibra scorul. :ermm: :unsure: :silly:
              Eu as da orice sa nu mai fiu antitalent in domeniul IT. :angry: :alien:

  6. Eu emotii am avut mereu, insa, din fericire, dotat cu un spirit al improvizatiei verbale ad-hoc, am reusit sa le maschez si chiar sa le convertesc intr-o senzatie de siguranta de sine, in ochii examinatorilor. Imi amintesc ca putine erau examenele orale, de unde nu ieseam zambind cu gura pana la urechi :)

    1. Asta da talent care te ajuta in viata, Teo. E foarte importanta spontaneitatea. Eu de obicei ma blochez. :biggrin: :blush: :sad:

  7. Nu stiu ce sa zic, eu cred ca daca intr-adevar te straduiesti poti fi bun la orice. Dupa cum vezi, privesc cu mult optimism acest subiect. :) La examene de obicei ma descurc. Sunt mai buna la cele scrise decat la cele orale, unde exista riscul sa ma pierd.

    1. Mihaela, pana si la fotbal ai nevoie de ceva talent. Sunt domenii unde doar cu munca si ambitia nu ai cum sa reusesti. Uite, de exemplu pictura, sculptura sau muzica. Cum sa devin eu un bun arhitect daca nu am pic de talent la desen? Dar si fotografia poate fi inclusa pe lista. Si daca mergem mai departe…nu orice blogger poate deveni scriitor. Desigur, pentru a reusi, telentul trebuie dublat de multa munca.

      1. Eu cred ca da, pentru excelenta ai nevoie si de un gram de talent. Dar poti fi bun la ceva si fara sa ai talent, doar prin foarte multa munca. Asa am reusit eu sa am rezultate cat de cat notabile la matematica. Nu eram foarte buna, dar am muncit foarte, foarte mult, si in afara de faptul ca ma mentineam printre primii din clasa, am reusit sa iau premii si la olimpiadele judetene. Nu eram de faza nationala, acolo se duceau anumiti colegi de-ai mei care chiar erau inzestrati cu talent aici, dar am reusit si eu sa fac cate ceva.

  8. Ar fi mai simplu de întocmit o lista cu… La ce am talent… Ar fi mult mai scurta…
    Nu îmi fac probleme cu domeniile unde nu am talent… Nu mă deranjează asta prea mult… Si ce dacă nu sunt talentat la dans.???
    De obicei reușesc sa mă bucur din plin, in domeniile unde știu cd am de făcut… Sunt confortabil… Si mi se pare OK așa… Pentru ca nu vad omul sa fie destinat pentru a fi bun in orice domeniu…
    Clar… Nu îmi plac examenele… Deși… Zilnic viața mă pune fata in fata cu alegeri pe care le pot numi examene … Si unele sunt dificile mai ceva decât bacalaureatul …

    1. Da, Ovi, ai sesizat cu foarte bine, viata este un sir nesfarsit de examene. Mult mai dificile decat bacul… Bine, in ultimii ani bacul a devenit sperietoarea tuturor tinerilor, se pare ca a crescut gradul de dificultate. :ermm: :dizzy:
      Pai normal, tie iti este usor sa spui, faci niste poze superbe, laudate si admirate de toata blogosfera. :biggrin: :w00t:
      Eu cred ca fiecare dintre noi suntem inzestrati cu un anumit talent, ramane doar sa-l descoperim si sa profitam de el.

  9. Si lista mea cu talente e foarte scurta,mi/ar fi rusine sa defilez cu ea :) Categoric am emotii la examene. Dar nu pot sa spun ca ma depasesc, inca nu mi s-a intamplat
    La bac nu mi-a fost foarte frica, stiam ca de trecut trec dar ma interesau foarte mult si notele. Apoi, in facultate, colegii se faceau buni de nimic in sesiune, eu invatam rapid in ultimele 2 saptamani, aveam multa practica ,lucram deja in domeniu si nu mi-a fost foarte greu
    Am mai dat examene- ultimul a fost in domeniul transporturilor. Nici acolo nu m-am agitat foarte mult. Am zis ca daca il iau e ok, daca nu, asta e, nu pica cerul pe mine

    Sunt antitalent la cantat si la desen.

    1. Hehe, si eu am tinut mortis sa iau note cat mai mari la bac. Asa pentru orgoliul personal, mai ales ca toti se laudau cu fiecare nota de 10 obtinuta.
      Invatai rapid in ultimele doua saptamani? Asta da talent de invidiat. :biggrin: Sau capacitate de memorare. :tongue:
      Nu m-a deranjat niciodata ca nu am voce, nu am visat sa devin solista, cantareata…dar de desenat mi-ar fi placut. Vorba lui Lilly, nici o capra nu pot face. :silly:

  10. Heh, cred ca la desen sau la noile tehnologii, nu stiu ce sa zic, cred ca mai sunt si alte domenii, incerc sa recuperez pe cat posibil, pentru ca am mereu impresia ca ar fi ceilalti mai talentati decat mine la multe capitole. Mai bine ii las pe cunoscuti sa-mi apreieze aptitudinile.
    Examene? Incerc sa ma pregatesc cat de bine pot, dar emotiile, cred eu, sunt inerente. Nu sunt, totusi, genul care se pierde asa usor.

    1. E bine ca reusesti sa-ti pastrezi calmul si stapanirea de sine, Danny, eu uneori ma mai pierd, recunosc. :blush:
      Ahm da, sunt antitalent la noua tehnologie, la calculatoare, tot de tine de IT. :sick:

  11. eu nu sunt facut pentru examene! mie imi place stilul de la scoala cand se tinea cont si de activitate… eu sunt omul care sa aiba realizari pe termen mediu si lung, si realizarile nu sa fie puse in evidenta in urma unor examene deosebit de importante gen Capacitate,BAC, chiar si tezele… si acum la facultate examenele. :cwy: Adica nu stiu daca vreo data voi putea da randament maxim in astfel de situatii, eu ma descurc in felul meu.

    1. Pai cum Pato, tocmai tu care ne anuntai pe blog ca esti integralist spui asta? :ermm: :dizzy: Eu eram sigura ca tu adori examenele… :biggrin: :tongue: :silly: Spre deosebire de tine, eu nu am suportat stilul din scoala si liceu, mi-au placut mai mult examenele din facultate, dar nu prea le luam eu pe toate. Mai ramaneau pentru vara… :blush: :angel: :devil: :ninja: Oricum, notele mari se luau in a doua sesiune, in prima doar 5 si 6. Si alea cu chiu cu vai. :sick: :angry:
      Si ma rog frumos de ce nu dai randament? Ai emotii mari sau ti se pare prea multa materie de invatat?
      Tu la ce esti talentat si la ce esti antitalent? :biggrin:

      1. Pai sunt omul care imi ating obiectivele realizabile…adica daca imi impun sau mi se impun niste targeturi eu sunt omul care chiar daca nu exceleaza depaseste obiectivele!
        Ideea e ca imi doresc sa iau si note mari, fiindca imi doresc bursa neaparat imi doresc sa imi usurez situatia dupa terminarea facultatii.

        Examenele hmmm nu le vad ca pe niste obiective foarte importante adica in viata nu o sa-ti impuna niciodata cineva sa dai examen, adica sa hotarasti totul in 1-2 ore de care sa depinda multe… ideea e ca in viata e ca la scoala conteaza mai mult cum esti de obicei si sa te descurci in momentele cheie, eu zic ca ma descurc dar nu inseamna ca si excelez gen sa iau 10 cu felicitari. Acum depinde daca imi place domeniul, activitate, materia acum depinde cat de general vorbim.
        Emotii nu prea am la examene. Am dat la viata mea foarte multe am participat din clasa 4 la concursuri si olimpiade la multe discipline…
        Randament normal dau ca imi iau examenele, sper sa le iau si in continuare poate cu note mai mari! Dar nu imi depasesc limitele si asta nu pot sa spun ca ma multumeste. Da este intradevar si multa materie . Antitalent sunt la cantat… deci orice numai aici nu ma bag.
        Nu stiu la ce sunt talentat, poate imi spuneti voi! :ermm:

        1. Pai si actualmente ai reusit sa iei bursa? :ermm:
          Ba da, eu tocmai de asemenea examene, in care in 2-3 ore ti se decidea viitorul am avut parte.
          Bine, acum nu cred ca emotiile tin de frecventa examenelor date, ci de firea ta, de cum esti tu inside. Unii mai nepasatori, altii dimpotriva…
          Hehe, vad ca nu prea avem cantareti in blogosfera. Multi afoni pe aici. Eu insa pot spune ca am ureche muzicala. Cu vocea stau mai prost. :biggrin: :unsure:
          Cu la ce esti talentat, la nave! :cheerful: :w00t:

  12. examenele nu-mi plac ca am emotii, bine ca am scapat de ele ca multe am mai dat :))))
    antitalent?la tot ce inseamna arta si la multe alte chestii, mi-ar placea sa fiu mai talentata dar…..tb sa ma multumesc cu ce am.mi-ar placea sa stiu sa gatesc, sa fiu profesionista la gatit, dar nu-s pt ca sunt mult prea multe ingrediente care nu-mi plac si asta ma impiedica :D

    1. Pai asa-i cand faci mai multe facultati. :biggrin: :tongue:
      Stai asa ca nu am inteles, care este motivul pentru care iti doresti sa fii profesionista la gatit, iti place sa mananci diversificat si sofisticat sau pentru ca asa ai fi apreciata de viitorul sot? :dizzy: :ermm:

  13. Pentru a stapani ceva trebuie saptamani, luni, de practica. Eu consider ca se poate invata orice si se poate stapani orice meserie, insa trebuie rabdare si perseverenta. Sa nu te dezamagesti dupa prima greseala, nici dupa a doua, nici dupa a treia…. Tot ce conteaza este sa iti placa acea disciplina (meserie), caci daca nu iti place, la ce bun?
    Eu personal sunt antitalent la multe. Din pacate lucrurile la care sunt eu talentat nu prea se platesc bine (imaginatia). :shocked:

    1. Petre, mie imi place sa fotografiez, dar realizez pe zi ce trece ca imi lipsesc multe pentru a surprinde niste imagini decente.
      Pai daca nu te-ai orientat si tu spre o cariera in domeniu? Scriitor de pilda, acolo se cauta aptitudinile tale. Te apuci de scris sf-uri. Sau regizor de filme. Iata alta idee. :tongue: :cheerful: :biggrin: Ce zici, nu te tenteaza? :unsure: :ermm:

        1. Țin să te contrazic, sau vreau să cred că se poate și fără pile și știu cazuri concrete de artiști care nu au dat niciodată șpagă sau nu au apelat la relații pentru a lua o lucrare și au un CV destul de bogat în restaurări de monumente. Fi bun și vei fi apreciat, nu de marea masă a populației, dar cineva te va vedea ( eu la concluzia asta am ajuns) :)

          1. Dar nu de marea masa a populatiei…pentru asta cred ca e nevoie de mai mult. Poate de talent urias, de geniu(si pe astia i-au apreciat oamenii doar dupa moarte) sau de ceva sustinere… Si stii la ce fel de sustinere ma refer. :ermm:

            1. Am rămas plăcut surprins să văd oameni ce se opreau să se uite ce fac și să îmi spună cuvinte de laudă, ceea ce înseamnă că încă mai există speranță. Astăzi au trecut sute de oameni pe lângă Casa de cultură și toți au rămas plăcut impresionați de ce au văzut :), iar asta nu poate să fie decât un lucru bun. Pentru mine aceste reacții de bucurie înseamnă mai mult decât banii. Aceste reacții te fac să mergi mai departe și să lucrezi cu plăcere.

              1. Da, pentru tine asta e cea mai frumoasa recompensa. Adevarul e ca si mie mi-a placut ce am vazut in clipulet. Sunt tare curioasa cum vor evolua lucrurile de aceea astept cu nerabdare continuarea materialului. :cool: :cheerful:

        2. Am reusit eu fara pile sa ma angajez, prin forte proprii…dar nu am ajuns prea departe. Decat in pragul somajului.
          In schimb, ieri am fost anuntata de o cunostinta ca mi-ar putea oferi un job. Bun, stabil, bine remunerat. Cum comentezi? :biggrin: :dizzy:

  14. În liceu și școala generală eram mai emotiv, aveam emoții la orice examen sau lucrare de control, însă de când am ajuns la facultate ceva s-a schimbat. Nu am avut nici o emoție la nici un examen, indiferent dacă știam sau nu. La specialitate nici nu se pune problema, ador examenele, ador competiția, îmi place să ies învingător :P. Antitalent sunt la multe lucruri, iar dacă ar fi să excelez într-un domeniu acela ar fi arta :).

    1. Si cum iti explici Glappy aceasta transformare? Pentru ca ai prins curaj in fortele proprii, te-ai maturizat? Sau pentru ca ai pasit intr-un domeniu pe care-l stapaneai si care te fascina?
      Si de obicei iesi invingator? Care e procentul?
      Pai arta e vasta, complexa. La ce ai putea fi antitalent? La calculatoare? La tehnica?

      1. De cum am pășit în București am simțit această transformare.Cred că puțin din toate au dus la schimbarea mea. De obicei ies învingător, tocmai de-aia îmi plac examenele :P. Da, arta e vastă, dar eu mă refeream strict la arta plastică, pentru că la muzică sau teatru sau altă ramură a artei sunt cam paralel :D. Da, sunt antitalent cam la orice nu are legătură cu arta plastică. Eu asta știu să fac, cu asta mă ocup ;)).

        1. Glappy, eu mereu am fost de parere ca e mai bine sa faci un lucru bine decat 10 prost. E ideal(cel putin din punctul meu de vedere) sa-ti gasesti un domeniu unde excelezi si sa te concentrezi pe el. Unii nu-l gasesc nici pe acela…

          1. Adevărat, pe același principiu merg și eu. Faci un lucru bun, dar nu-i nimeni mai bun ca tine :P. Îmi spunea cineva odată că nu toată lumea este născut pentru a fi un lider, unii sunt mulțumiți cu statutul de „sclav” ( a se înțelege, a munci pentru alții). Nu pot decât să-i dau dreptate.

              1. Da, este mult mai comod. Mie îmi place să fiu propriul meu șef :D. Îmi place să lucrez fără a stea cineva în spatele meu să mă grăbească sau să-mi spună ce și cum să fac. Cu lucrarea asta, am văzut și eu ce înseamnă să ai responsabilități. Pentru a lua lucrarea am fost zi de zi timp de 2 săptămâni la primărie cu proiecte sau devize de lucru. Mi s-a dat încredere, iar eu nu trebuie să dezamăgesc. :)

        1. Iulia, matematica a fost cosmarul copilariei si adolescentei mele. Ziua cand am terminat liceul a fost cea mai fericita din viata mea. :biggrin: :tongue: :silly:

          1. norocul meu c-am făcut liceu cu profil de științe sociale… dar și-acolo exista un M2 din cauza căruia am rămas pe vară într-a unșpea :D

            1. Teribil! :cwy: Eu am facut umanul, dar ce crezi ca am scapat de mate? Nici vorba, aveam doua ore/saptamana. Imens, doua ore care durau cat o eternitate. :lol: :ninja: :silly:

  15. Nu sunt un mare fan al examenelor insa, de regula, nu prea am emotii. Chiar si atunci cand subiectele sunt complet straine, caut sa improvizez sa ma calmez gandindu-ma la solutii pentru a repara rezultatul dezastruos..
    Antitalent?? Muzica, clar! Sa nu ma auda nimeni cantand! :ninja:

    1. Mda, cred ca si eu procedez la fel, uneori sunt alteori nu. :happy: :biggrin: :dizzy: If you know what I mean. :ninja: :lol:
      Dar la desen ai? :ermm: :unsure:

  16. Ma regasesc 100% in acest fragment scris de tine, Nice. Parca citesc o parte din viata mea la scoala in timpul unui test la geometrie, si chiar daca am invatat acasa, cand ajung in fata testului ma blochez, uit tot.
    Examenele/testele/tezele, nu imi plac, am emotii pe care nu le pot controla, imi fac rau gandindu-ma ca nu am sa stiu nimic si ma panichez.

    1. Pai daca e vorba de geometrie te inteleg perfect. :cwy: :ninja: :alien: Da, sunt niste mecanisme destul de compexe care functioneaza in astfel de momente. Poate ar trebui sa luam niste pastile pentru emotii care sa ne linisteasca complet. Sau poate nu, pentru ca fac mai mult rau decat bine(iti pierzi din emotii, dar risti sa fii foarte relaxata, somnolenta, sa nu iti amintesti lucruri importante si sa ai reactii intarziate in gandire si actiune). :face:

          1. Ubuntu nu e pentru heckeri,doar ca iti trebuie putin timp de acomodare cu noutatile.
            Stiu ca nu e locul potrivit,dar vreau sa te intreb daca participi la campania mea. Poti sa imi trimiti un mail sau sa lasi un comentariu la articolul despre campanie.
            Multumesc.

            1. Da, am vazut ca ai lasat o campanie, din pacate nu pot participa deoarece eu de obicei nu-mi actualizez browserele. Tocmai ca ma simt mai bine cu vechile versiuni, eu nu sunt adrepta schimbarilor si noutatilor.

                1. Iti multumesc mult, Iulian, dar nu e cazul sa insisti. Eu sunt paralela cu tehnologia, in fapt o detest. Putem discuta despre alte subiecte aici sau la tine pe blog. Sper ca m-am facut bine inteleasa, nu particip in general la campanii. Pe blog scriu doar articole inspirate din experientele mele de viata.

  17. Oh..nu.. nu am putut niciodata sa invat “pe de rost” nimic. Ba ai mei cand eram mica si ma mai ascultau din an in Paste la lectii ziceau ca-s batuta in cap ca nu retin 3 pagini de comentarii literare.
    Si apoi se mirau cum de vin cu 10 in teza cand eu nu eram in stare sa redau 3 randuri corect.
    Mi-a placut mereu sa ma joc cu cuvintele, cu frazele, sa creez si nu sa reproduc. Atat cat am putut si cum am putut.

    1. Ana, imagineaza-ti ca era un fel de a spune. Nu am invatat regulile fotografiatului pe de rost, le-am citit, dar am fost incapabila sa le aplic. Ma rog, se dorea un articol nostim…nu stiu daca cineva l-a perceput asa. :dizzy: :ermm:

  18. nu cred ca sunt oameni antitalent la ceva care le place foarte tare dar la inceput nu sprea se pricep asa bine.Si poti fi antitalent daca te apuci de ceva care nu-ti face placere si o faci fortat de locul de munca sau alte imprejurari.

    1. Interesanta ideea ta Bucur, dar poate sa iti placa la nebunie muzica, daca nu ai voce si ureche muzicala, tot nu poti deveni cantaret. Poate unul de duzina, dar unul de renume mondial, ma indoiesc…

  19. Nu as zice ca sunt chiar antitalent (daca ma stradui si repet mult, ceva iese), dar muzica e un domeniu pe care mi-as fi dorit sa il stapanesc. Am renuntat in timp, caci fara talentul acela nativ, doar munca si exercitiul nu iti ofera prea multa satisfactie.
    Probabil ca sunt antitalent si in alte domenii, dar acesta e unul pe care il regret — restul nu sunt prea relevante, ma axez pe lucrurile la care ma pricep :smile:

    Si da, emotiile sunt o problema destul de severa in cazul meu. Imi dau multe batai de cap. La examenele scrise am emotii inainte de a primi subiectele, cu vreo jumatate de ora. Apoi, imi trec. In rest, tot ce tine de evaluare ,,directa”, examene orale, vorbit in public imi creeaza stari puternice de disconfort , reactii fiziologice care ma agita (imi ies chiar pete rosii pe piept/gat, pe langa ritm cardiac accelerat, tremur al mainilor, senzatia ca nu pot respira etc). Anxietate.
    Cu toate astea, performantele imi sunt ok, bune si foarte bune (acum ma refer la examene, prezentari la facultate sau evenimente artistic-culturale in cadrul carora mai eram pe scena). Nu imi pot explica cum reusesc, caci ma simt teribil in momentele alea.. :sad:
    Si apoi mi-e si ciuda cand ma gandesc ca daca nu as avea atatea emotii, as putea face si mai bine…

    Cat despre fotografiile tale, mie imi plac :smile: Da, ok, nu sunt ale unui fotograf profesionist (nici nu ai aparat pentru asa ceva), insa sunt mai reusite decat ale multor altor persoane pe care le cunosc. Cred ca cel mai important este sa iti faca placere activitatea in sine, poate nu ai un mega-talent de fotograf, insa ai un simt estetic pe care te poti baza, cred eu, iar in timp iti vei da seama cum poti sa il rasfrangi asupra realitatii inconjuratoare si sa surprinzi acele elemente care te intereseaza. Eu cred ca esti pe drumul cel bun, Nice :smile:

    1. Pai iti doreai sa devii cantareata sau era vorba doar de muzica instrumentala?
      Iulia, cum explicam aceste emotii puternici care apar, paradoxal, atunci cand stim mai bine lectia, cand suntem mai bine pregatiti? Nu ar trebui sa mergem relaxati in acest caz la examen?
      Ma rog, la mine nu e chiar asa, eu stiu de ce am emotii, se intampla sa nu am timp pentru a acumula chiar tot volumul de informatie si sper sa-mi pice ce stiu. :blush: Dar in cazul tau, care sa fie cauza?
      Merci mult pentru incurajari, nu ma simt deloc inspirata si creativa cand fac poze. Tocmai mi-a criticat cineva o fotografie pe facebook astfel:”cred ca un pic mai din spate si o diafragma mai mica ar fi condus la o poza mai buna dupa gustul meu.” Ce inseamna o diafragma mai mica? :ermm: :dizzy:

      1. Nu imi doream sa devin cantareata intr-un sens profesional, viata de vedeta nu mi-ar prinde bine :lol: Ci pur si simplu sa pot canta, pentru prieteni, familie, cercuri restranse oricum. Atat voce, cat si instrumental :smile:
        Cred ca e vorba de efortul pe care il investim. Chiar recent citisem despre o teorie a efortului, ma rog, in alt context, al disonantei cognitive, dar cu cat efortul pe care il depunem e mai mare, cu atat rezultatul final ,,devine” mai dezirabil, mai important. Cred ca se aplica si aici, caci o pregatire mai buna presupune o oarecare doza de efort, e dorinta noastra ca munca sa nu fi fost in zadar. De aici si emotiile, deoarece conteaza pentru noi. Atunci cand efortul a fost minim, spre zero, nu prea conteaza. Plus ca stii cum e… pe masura ce afli si cunosti mai multe, iti dai seama ca defapt nu stii mai nimic :lol:
        Se aplica si la mine ce spuneai tu, pentru examene nu reusesc niciodata sa citesc tot, mereu imi ramane vreun articol necitit, vreun capitol pe care l-am citit in graba si simt ca nu stapanesc bine informatia. In ceea ce priveste vorbitul in public/pe scena e o forma de anxietate sociala, si la baza ei cred ca stau o serie de ganduri (involuntare, inconstiente) prin care eu fac din momentul ala unul important (chiar daca rational imi dau seama ca nu prea conteaza).

        Nu prea inteleg la ce se refera cand spune ,,diafragma mica”… Adica cifra de pe obiectiv in sine sa fie mai mica, sau deschiderea diafragmei? Oricum, se refera la luminozitate, deci fie i-ar fi convenit mai multa lumina, fie mai putina. Diafragma controleaza cantitatea de lumina care intra. Daca e mai inchisa, lumina e mai putina, daca e mai deschisa lumina e mai multa. Si e gradata cu o serie de cifre – o valoare mica presupune o deschidere a diafragmei mai mare, e invers (de-asta nu mi-e clar ce vrea sa spuna prin ,,diafragma mica”, daca se refera la cifra sau la deschidere).
        In fine, eu zic ca indirect ti-a facut un compliment :silly: A presupus ca tu stii lucrurile astea si, mai mult, ca atunci cand faci poze setezi manual diafragma :biggrin: :smile: Oricum, a mentionat ca asa ar fi dupa gustul sau, nu e neaparat valabil pentru toata lumea :tongue:

        1. Multumesc pentru lamuriri, Iulia, voce mi-ar fi placut si mie sa am(ceva mai buna decat cea din dotare), dar cantareata sub nicio forma. :face:
          Probabil ca ai si tu simtul ridicolului(al penibilului) foarte dezvoltat(asta cu referire la vorbitul in public).
          Nu stiu sa setez manual diafragma, nu stiu ce e aia, si nici nu am vazut cifrele de pe obiectiv. Care obiectiv? :ninja: :wassat: :dizzy: :ermm: Ce am observat eu in acel grup(dependet de fotografie se numeste) este fapul ca numai pozele mele primesc observatii/ critici. Sau ma rog, cei ma multi se trezesc sa comenteze pe pozele mele. Nu inteleg insa motivul, unii fac observatii puerile, iar altii extrem de profesioniste. Uneori am explicat ca pozele erau facute cu telefonul mobil cu camera de 1,3 MP si ei vorbeau in continuare de saturatie sau diafragma. :)) La o biserica nu se vedea bine turla si au aparut unii sa imi faca observatie cum ca trebuia sa ma dau un pas mai in spate. Doar ca fotografia ii apartinea mamei…si lucrul acela era evident, nu mai trebuia sa spuna el asta. Probabil ca unii isi imagineaza ca daca postezi acolo ai obligatoriu DSLR si este fotograf profesionist, ca asta faci toata ziua. :ermm: Foarte ciudati oamenii. :)) Sau poate ciudata sunt eu. :biggrin:

  20. Eu unu nu am nici un talent:( inca il caut:) dar daca m-as axa doar pe un anumit domeniu si as exersa zilnic as deveni mai talentat eu zic ca talent ii 1% munca 99%.
    In privinta examenelor nu pot sa zic ca am emotii tin minte ca la examenul auto am stat 5 minute in sala:),la olimpiada la istorie clasa a9a din 3 ore care le aveam la dispozitie una am stat sim-am relaxat poate daca nu ma relaxam obtineam si eu un loc mai bun nu chiar 7.
    Cred ca talentul meu ii capacitatea de a retine si de a invata repede si logic(cel putin la scoala functioneaza citesc o lectie de 2-3 ori si pot sa iti fac un rezumat destul de amplu)

    1. Daniel, nu stiu cat se verifica zicala cu 1% talent la muzica si desen. Degeaba esti tu ambitios si faci zilnic vocalize daca esti afon. :biggrin:
      5 minute in sala la examenul auto? Asa usoare sunt intrebarile? :biggrin:
      Inveti repede si logic la toate materiile sau doar la cele care te pasioneaza?

  21. Eu unu ma gandeam la fotbal cand ziceam de talent si munca depusa dar in privinta artelor iti dau dreptate.
    Recunosc am avut un pic de noroc la chestionar o fost unul mai usor dar am si invatat 5 minute la sala 30 de min la oras :|.
    Doar la materiile umane atata timp cat nu am de lucrat cu cifrele ii chiar ok(datele si restu le retin cu calculele ii mai greu).

  22. La bucătărie :whistle: Am încercat să croşetez dar am stricat de prea multe ori andrelele :silly:
    Am o grămadă de emoţii. Nici nu vreau să mă gândesc la vară :wassat:

    1. Hai mai, ca la bucatarie nu esti antitalent, cu putin execitiu poti deveni chiar priceputa. Ma rog, nu e chiar ca in domeniul artelor… Cu toate ca unii m-ar putea contrazice, spunand ca si gatitul este o arta. :biggrin:
      Mda, te asteapta o lunga vara fierbinte. Cel putin la prorpiu. :cool: :cheerful: :ermm:

  23. Mult timp am crezut(din snobism) ca practic in orice donmniu ori o ai in sange ori nu o ai si munca e pentru cei mai putin inzestrati.
    M-am inselat.

  24. Ba sunt :tongue: Îs afonă dar să fiu sinceră pentru mine gătitui o corvoadă :blush: Deocamdată am noroc cu maicămea :wub: că-i o dulceaţa şi nu mă sâcâie la cap să învăţ să fac mâncare spre deosebire de bunicămea care prima dată mă-ntreabă daca-am învăţat să fac mâncare :silly:

  25. Mereu am suferit ca nu sunt talentata la ceva. Sunt un om normal si mediocru fara vreun talent iesit din comun. Nu stiu daca asa m-am nascut sau n-am avut prea multe posibilitati in copilarie sa-mi descopar vreo chemare :) Tind sa cred mai degraba ca asa m-am nascut. Asa ca ma multumesc sa admir si sa ma bucur de oamenii care au niste talente deosebite (cantatul ma impresioneaza pe mine cel mai tare).

  26. La biochimie… singura materie care a reusit sa ma doboare, sa imi sfarame nervii, sa ma intristeze, sa ma gandesc ca mi-ar fi mai bine fara studii mediciniste, sa imi petrec zile si zile si zile incercand sa retin tot sirul de reactii al ciclului Krebs, care desi orice ar spune diversi si diverse NU este nici pe aproape in sera “logicului”.
    Da, biochimia.

  27. Pingback: Apel | deiuma.com

Comentariile sunt închise.