Evenimentele din decembrie ‘89 m-au surprins departe de lumea dezlănţuită, într-un sătuc din Mehedinţi, unde învăţam să vorbesc şi să fac năzbâtii. Îi mulţumesc bunicii din partea tatălui pentru primul aspect, pentru cel de-al doilea mă felicit, căci am fost autodidact!

Au trecut anii şi a venit şi năpasta! Am fost, din nou, evacuat din universul cu care abia mă obişnuisem şi readus în tumultosul oraş, acum capitalist, liber şi democrat (?) Îmi amintesc bine prima zi de şcoală, de puştiul blond şi stingher, care păşea timid printre străini. Îmi amintesc chipul blând al învăţătoarei, abecedarul albastru şi cartonat şi floarea, da, floarea proaspăt culeasă pe care, din păcate, aveam să o pierd. Am înţeles târziu că ea reprezenta un simbol şi că, o dată cu pierderea ei, mi-am pierdut şi inocenta de copil.

Puştiul a crescut, a urmat un liceu, a absolvit o facultate, a cunoscut fiorii dragostei şi acum îşi plimbă încet degetele pe taste căutând, printre lacrimi, cuvinte. Sunt lacrimi amare şi dulci, fericite şi triste, optimiste şi pesimiste. În minte îmi răsună cântecul de leagăn şi mă îmbie să urc în tren. Închid ochii şi accept, întrebându-mă: quo vadis?

Povestea  a inceput aici. A continuat aici, iar aici a atins punctul culminant.

Draga prieten, iti doresc o viata  luminoasa precum zambetul tau, frumoasa  precum sufletul tau, minunata ca tine. Sa fii sanatos, fericit si iubit, iar versurile  sa-ti fie intotdeauna pline de  speranta, dragoste si gingasie. Sa ramai mereu vesel, bun si optimist si sa imparti si cu ceilalti din preaplinul sufletesc.

LA MULTI ANI!!!

O scurta caracterizare a barbatului capricorn(preferatul meu din tot zodiacul):

Bãrbatul Capricorn este în general avantajat de un fizic aspectuos care atrage partenerele. Profund atasat de viatã pe care o priveste cu foarte mult pragmatism. Este genul de om care tace si face, la el dragostea nemanifestându-se prin cuvinte ci prin fapte, demonstrând cã este un om plin de afectiune si generozitate. La prima vedere poate fi considerat o persoanã nesociabilã, dar compenseazã lipsa de amabilitate în relatiile cu ceilalti prin hotãrârea cu care îsi duce planurile de înfãptuire. Este introvertit, emotiv în fond, si nu permite nimãnui sã afle ce se aflã dincolo de aparentele de om posac si plicticos. Foarte rezistent la eforturi sustinute, stie cum s-si foloseascã energia pentru cã în final sã obtinã victoria de care toti cei din jur se îndoiau. Siguranta sa aproape sfidãtoare pe care o afiseazã în fata femeilor este doar masca care trebuie sã ascundã vulnerabilitatea de care dã dovadã atunci când s-a îndrãgostit de cineva. Nu este persoana care sã aprecieze efuziunile sentimentale, pãrând din acest punct de vedere foarte rece. Îsi doreste, cu toate cã se manifestã tipic ca misogin, sã întâlneascã o femeie care sã-l înteleagã si care mai ales sã nu se foloseascã de el, pentru cã atunci va deveni cel mai înversunat dusman al ei. Preferã sã se lase cucerit decât sã facã el primul pas iar în cazul lui femeia idealã trebuie sã fie sincerã, linistitã care sã-i lase deplina libertate de miscare, neîncercând sã-si impunã propria vointã. Ar fi bine pentru el dacã si-ar gãsi o partenerã din acelasi semn pentru cã ar avea sansa ca în felul acesta sã formeze o uniune foarte solidã, durabilã, ambii având în comun dorinta de libertate personalã, dar si linistea, pacea interioarã si nevoia de singurãtate pentru a putea medita. Ca o concluzie, bãrbatul Capricorn este adeseori închis în el însusi, intolerant si refuzã sã comunice cu cei din jur, preferând sã se refugieze într-o lume irealã, pe care si-a construit-o singur. În ceea ce priveste relatiile cu copiii sãi va face tot ce îi stã în putintã pentru ca acestora sã nu lipseascã nimic, implicându-se în mod efectiv la educatia.

sursa:

www.dsclex.ro

Mi-am permis anul acesta sa-mi fac un cadou ceva mai deosebit: un domeniu. L-am comandat marti, iar pe 12, de ziua mea, a fost activat. Banuiam ce ma asteapta, dar nu credeam sa fie chiar atat de greu, imposibil pe alocuri. Si pe cat de rabdatoare sunt  cu oamenii (mai ales cu cei dragi), pe atat de tare ma impacientez, ma panichez si disper cand constat ca nu obtin ceea ce-mi doresc, ca nu reusesc sa rezolv un lucru extrem de simplu. Cand imi imaginez ca sunt doar la un pas de a atinge un vis, dar in fapt o vesnicie ne desparte. Cand planurile-mi sunt date peste cap, cand ma lovesc de incompetenta, indiferenta sau chiar rea vointa.

Si ca sa dezleg misterul, mi-am petrecut ziua de nastere  transferand continutul vechiului blog pe actualul site. Nici mai mult nici mai putin de 12 ore a durat operatiunea.  Emotiile specifice unui astfel de eveniment au fost rapid inlocuite  cu deznadejdea, supararea si chiar disperarea  provenite din neputinta si nestiinta. Abia dupa  ce am dat click de peste 1 milion de ori pe butonul preluare, dupa ce am asteptat se sa trimita cate un articol(din cele peste 250) la 30 de minute, am putut rasufla usurata, transferul se concretizase, dar eu simtisem mai pregnant ca niciodata trecerea timpului,   imbatranisem  cu  inca un an, la propriu si la figurat, pentru ca noul domeniu imi scosese (deja) peri albi!

Mai in gluma mai in serios, Diana ma intreba azi intr-un comment  de ce nu mai apar articole noi pe summerday.ro. Am sa va explic tuturor motivul: nu am timp nici sa respir… d-apai inspiratie pentru a scrie ceva.

In primul rand ca vreo 2-3 ore pe zi vorbesc la telefon cu cei de la blogway si le mai trimit si cateva mail-uri (bonus) la care, evident, nu primesc raspuns. Daca-mi citesc blogul, am incurcat-o. De fapt poate asa se mai rezolva din solicitari… Alte 3-4 ore din zi le petrec cautand o tema draguta si care sa multumeasca pe cat mai multi vizitatori. Fara succes. Alina mi-a recomandat un site cu niste teme fantastice, respinse insa cu brutalitate de incapatanatul blogway. Care de altfel nu accepta mai nimic, nici plugin de editare a comentariilor, nici de afisare a ultimului articol, nici macar pe cel pentru emoticoane de mess. Asadar vesti proaste, ne descurcam cu ce avem voie sa punem pe site, adica mai nimic. Nici macar gravatare nu am pe blog, nici clasicul emailsubscription, iar mai nou toate comentariile se duc in spam. Mai e nevoie sa precizez  ca am stat o zi intreaga la telefon sa mi se explice cum trebuie activate stastisticile pe blog?  In astfel de conditii, cand visul de a avea un blog cat mai reusit, dichsit si ultradotat e pe cale de a se destrama, cum sa mai ai chef de scris articole? De unde inspiratie, de unde energie, de unde dorinta?

Grea e viata de proprietar de domeniu.  :silly:

Care sunt sentimentele ce va anima pe parcursul  zilei voastre  de nastere? Bucurie, veselie, optimism  sau dimpotriva, tristete, pesimism,  melancolie?

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port pulover de lana, bocanci, geaca, caciula,  desi sunt extrem de friguroasa.

2. L-am pierdut si mi-e greu sa redescopar spiritul sarbatorilor de iarna.

Sarbatorile de iarna si-au pierdut farmecul de altadata. Petrecerile cu prietenii sunt lipsite de emotii veritabile , goana dupa cadouri si algomeratia acestei perioade e aproape stresanta si obositoare,  multa forfota pentru nimic. Nu mai simt nici mirosul de brad sau de portocale, nu mai ascult nici povesti la gura sobei. Toate apartin copilariei care e pierduta undeva in negura timpului Macinati de nesiguranta, saracie, griji si nevoi am intrat intr-o rutina a sfarsitului de an, iar  daca exista pe undeva o senzatie de placere, cu siguranta a disparut bucuria deplina simtita odinioara. Traditiile si obiceiurile sunt curpinse parca de o perdea de ceata care odata cu trecerea timpului devine tot mai deasa.

3. Sunt dependenta de vreme insorita, caldura, vara

Lipsa soarelui de pe cer timp de 3 luni imi provoaca angoase, anxietati si o tristete greu de suportat. Devin brusc meditativa, lucida, pesimista. Am nevoie de caldura soarelui pentru a simti ca traiesc cu adevarat.

4. Nu suport mocirla care se formeaza imediat dupa topirea zapezii.

Nu-mi mai place zapada. Erau vremuri cand o adoram, dar acum nu mai e un motiv de bucurie, ci de ingrijorare. E feerica in imagini, la munte, pe net, in povestile copilariei, dar nu si cand locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul.

Peisajul se schimba peste noapte, din alb in nuante de gri, cenusiu si chiar  maro. Aici, frumusetea iernii nu e decat o iluzie,  printre betoane, bulevarde aglomerate si trafic infernal, entuziasmul iti  trece rapid cand vezi ca  strazile sunt pline de balti si mormane de zapada , iar picioarele te  dor  de la inotatul  prin nameti. Iar daca ai nefericita inspiratie sa porti cizme cu toc sau din piele intoarsa risti sa ajungi acasa cu ele pline de apa, inghetat bocna si epuizat.

5.Trecerea ireversibila a timpului, in fiecare iarna imbatranesc cu un an.

M-am nascut iarna, in curand va fi ziua mea. Acesta este principalul motiv pentru care imi doresc…o vara eterna.

Va place iarna? De ce?