Fiul Hamasului

Coltul cu recenzii

Motto: „O, profetule, lupta-te impotriva necredinciosilor si a fatarnicilor si fii crunt cu ei, caci locuinta lor e iadul si rau este drumul”


Sura Oprelistii, 66, 9. Coran.

Fiul Hamasului


Autor: Mossab Hassan Yousef impreuna cu Ron Brackin

Grupul Editorial Trei, 2010

Am vazut-o la ultima manifestare Bookfest. Desi organizatorii au incercat sa o promoveze cum s-au priceput mai bine, cu tot titlul ei agresiv si cu tot avertismentul „reality shock”…standul cu pricina nu prea atragea vizitatori. Avem teroristii nostri de zi cu zi, cui ii mai pasa de Orientul Mijlociu?

Din punctul meu de vedere, inainte de a fi o carte de aventuri, calatoria lui Mosab este una spirituala. Se aseamana cumva cu „Alchimistul” lui Coelho. Profit de momentul „off-topic” pe care mi l-am creat pentru a face o precizare care mi se pare necesara. Povestea lui Coelho este copiata dupa o poveste hasidica a rabinului Bunam din Pžysha, numita „Comoara”. Asa. Acum, ca m-am mai racorit, sa trecem mai departe.

Aceasta insa nu e o poveste inventata. Si nu este una furata. Este chiar viata lui Mosab.

S-a nascut in 1978, in Ramallah, iar tatal lui, seicul Hassan Yousef, a fost unul din intemeietorii temutei organizatii Hamas.

Timp de 10 ani, intre 1997 si 2007, Mosab a fost „Printul Verde”, spionul serviciului israelian de securitate interna  Shin Bet. Având in vedere ca era fiul unuia din cei mai importanti lideri palestinieni ai perioadei in care se intâmpla actiunea, Mosab a fost cea mai importanta sursa de spionaj pe care israelienii au avut-o infiltrata la vârful Hamas, a avut acces la intâlnirile organizatiei cu Yasser Arafat si a reusit sa afle informatii de prima mâna despre celulele teroriste care activau in interiorul organizatiei sau chiar in cercurile cele mai inalte ale puterii palestiniene. A salvat sute de vieti israeliene prin faptul ca, bazându-se pe informatiile lui, Shin Bet a reusit sa impiedice (de multe ori in ultimul moment) unele din atacurile sinucigase. Mai presus de toate, Mosab a dovedit o realitate pe care „capetele luminate” care ghideaza politica internationala au refuzat sa o observe cu o indârjire demna de o cauza mai buna: Arafat a ramas, pâna la sfârsitul vietii, un criminal odios si un imbogatit de razboi.

De ce este interesanta aceasta carte, in afara pasajelor demne de un film de spionaj de inalta clasa? Pentru ca Mosab, in urma experientelor prin care a trecut, s-a botezat si s-a convertit la crestinism. Cum de s-a intâmplat? Mi-a fost destul de greu sa inteleg. Dar, cu ajutorul lui Mosab….am facut un efort in plus.

Jihadul….sunt convins ca ati auzit acest cuvânt. Radacina triconsonatica „jhd”, din care s-a dezvoltat si substantivul cu pricina, inseamna, la obârsie, „a fi harnic”, „a face efort”. Iar „juhd”, un alt substantiv derivat din aceeasi radacina, inseamna „efortul pentru atingerea unui scop”. Din acest trunchi initial s-au ramificat noi intelesuri, printre care si „actiunea credinciosului (musulman) pentru a-si dovedi credinta”. Dupa care… totul a luat-o razna.

In Coran radacina „jhd” apare de 35 de ori, de 22 de ori la modul general, de 3 ori la modul spiritual si de 10 ori la modul razboinic.

Cam in acest mediu a fost crescut Mosab. A invatat sa urasca, i s-a tot repetat ca evreii sunt raul absolut, care le-au furat pamânturile. Evreii mereu inarmati, mereu mai curati, mai organizati si mai evoluati.

Din cauza unei prostii (a vrut sa procure in mod ilegal niste arme) Mosab a intrat la inchisoare si acolo l-a cunoscut pe viitorul lui contact din Shin Bet. Dar a mai cunoscut ceva: adevarata faţă a Hamas, pe care n-o stia.

Chiar daca initial Mosab a acceptat colaborarea cu gândul ferm de a se razbuna, intr-o buna zi, pe israelieni, intentiile lui se topesc atunci când incepe sa-si dea seama ca tot ce stia el despre evrei este eronat. Lumea lui interioara se clatina.

Cum evreii stiu de multa vreme un lucru, si anume ca nu se poate face treaba cu analfabetii, prima lor grija a fost ca Mosab sa-si termine studiile liceale si sa mearga la facultate (studiile fusesera intrerupte din cauza detentiei). Israelienii cunosteau araba (care e limba oficiala in Israel), cunosteau foarte multe despre cultura araba si se aratau prietenosi. N-au incercat sa-l dreseze sa infaptuiasca lucruri rele: i-au spus ca trebuie sa aibe o conduita ireprosabila, sa nu comita adulter (cel putin pe perioada colaborarii) si…sa se tina de carte. Asa ca, dupa absolvirea liceului, s-a inscris la Al-Quds Open University.

O intâmplare ciudata sadeste in el germenele care ulterior avea sa duca la convertire. Trecând pe lânga Poarta Damascului se intâlneste cu cineva care-l invita sa ia parte la un grup de studiu crestin. Si, cum invatase deja multe lucruri noi despre „necredinciosii” israelieni, se hotaraste sa-i cunoasca si pe crestini. Si asa descopera Predica de pe Munte. Apoi…”iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei care va blestema, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pentru cei care va insulta si va prigonesc” (Matei, 5:44). Era mesajul pe care Mosab il cautase toata viata. Incercase mereu sa-si caute „vrajmasii” in afara Islamului, in afara Palestinei, in afara Hamasului. Dar „vrajmasii”…nu pot fi definiti intotdeauna in termeni de religie, nationalitate sau culoare. „Vrajmasul” este lacomia, mândria, ticalosia care traieste in noi. O lectie pe care Mosab a inteles-o mai bine decât foarte multi dintre crestini.

Eu nu cred ca e nevoie sa te convertesti pentru a fi tolerant. Poti fi un om bun, intelegator, in orice religie. Exista musulmani care fac eforturi in aceasta directie. Din nefericire, glasul lor e acoperit de trupele de zgomote care propovaduiesc intoleranta, terorismul, fanatismul si „vor totul”. Ori asta nu se poate. Israelul si Palestina impart o suprafata de cam 20.000 kmp si nu exista alternativa. Vor trebui sa se inteleaga. In asta au si constat de fapt esecurile repetate, pentru ca au existat doar compromisuri cu parfum de santaj, niciodata intelegeri acceptate de ambele parti.

Evreii au inteles ca ceva nu e in regula si au indraznit chiar sa modifice textele sfinte, subliniind ca Legea Talionului e mai degraba aparenta decât efectiva  (Baba Kama, 83b-84a – Talmudul Babilonian). De asemenea, crestinii au inteles si ei (cam târziu, desi aici lucrurile ar fi trebuit sa fie mai simple, intrucât intregul mesaj al lui Isus este despre iubire) ca nu pot fi condamnati toti evreii pentru uciderea lui Isus, ci doar cei care au participat la desfasurarea evenimentelor de atunci (Documentul Nostra Aetate 4, adoptat la Conciliul Vatican 2 de catre papa Paul VI in data de 28.10.1965). Mai mult de atât nu se putea, e concesia maxima. Daca ar fi mers mai departe ar fi insemnat sa declare ca mincionoase Evangheliile oficiale. Evreii si crestinii au inteles ca nimic durabil nu se poate cladi pe ura. E cazul s-o priceapa si musulmanii, in special palestinienii.

Si nu numai ei. Ci toti cei care au impresia ca raul e doar in afara lor.

Aviz amatorilor!


[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GYw0TWlvECI]

Autor: Dragos

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

54 de comentarii la “Fiul Hamasului”

  1. Evreii si crestinii au inteles ca nimic durabil nu se poate cladi pe ura. E cazul s-o priceapa si musulmanii, in special palestinienii.

    Si nu numai ei. Ci toti cei care au impresia ca raul e doar in afara lor.
    _________________________________________________

    Cartea pare o adevarata lectie de viata.
    Iar mesajul final coincide cu parerea mea despre cei ce isi irosesc viata in ura si intocmirea planurilor de razbunare.
    Nimic nu se poate cladi pe ura!

  2. Interesanta recenzia :)

    “Poti fi un om bun, intelegator, in orice religie”. Cred ca fiecare religie incearca sa ne indemne sa fim buni. Cel mai probabil nu religia ne face mai buni, asta vine din interior. Indiferent daca un om este credincios sau nu, el face alegerile, care pot fi bune sau rele.

  3. @ Summer, pai este o adevarata lectie de viata. Dar câti crezi ca inteleg asta? Familia l-a renegat si in Palestina nu se poate intoarce.

    @ Alexandra, multumesc mult. Da, asa e, fiecare religie ne invata, la urma urmei, ca, daca vrem musai sa luptam cu cineva, aceia suntem noi insine. Problema este ca scrierile sfinte au fost mereu rastalmacite si interpretate “in functie de zilnic schimbate interese”. Dar in legatura cu alegerile “bune” si “rele”….cine poate sti ce e “bun” si ce e “rau”?

    1. Dragos, ai dreptate, cel care nu vrea sa se schimbe nu o va face niciodata, va continua sa creada ca el e cel mai bun si cel mai corect. Si va continua sa judece si sa-si faca “dreptate”. Nu-mi ramane decat sa ma resemnez.
      Cum poti sa porti pe umeri povara urii cuiva intreaga ta viata? Cand vor inceta persecutiile? Cand voi avea liniste? :( :(

  4. @ Alexandra, voila! :-)

    Adevarata e vorba aia, “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. “Problema” intervine in momentul in care incep sa-l conving pe altul ca doar ce calific eu drept “frumos” este de fapt frumos.

    1. @Dragos: :) Exact, asta trebuie sa evitam :) Fiecare percepe in felul sau. Frumosul meu poate fi uratul altuia. Uratul meu poate sa atraga pe cineva… intr-un mod ciudat. Pana la urma … nimic nu este incredibil de frumos sau de urat.

      1. Aceasta categorie estetica nu poate fi decat adevarata!
        Iertati-ma dar frumosul il poti recunoaste dupa indelungata experienta in domeniile specifice . Nu poti sa te apuci sa compui muzica fara o grea cultura in domeniu.
        Nu poti sa te apuci sa faci o opera de arta doar pentru ca ai citit cateva carti , ai vazut cateva filme si trei vernisaje de arta sau cateva happeninguri…
        Imi pare rau , in frumos exista exact acel ceva care lipseste marii majoritati . de aceea artistii sunt rari .
        Daca iti place un cantec , ala nu e necsarmente frumos !
        Frumosul nu depinde de placerea personala !
        A percepe intr-un fel un obiect nu-l face frumos .

    2. Dragos ,

      Nu stiu ce vrei sa faci ?

      Adevarata e vorba aia, “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” .(??)

      “Problema” intervine in momentul in care incep sa-l conving pe altul ca doar ce calific eu drept “frumos” este de fapt frumos.

      Pai bineinteles ca atunci cand esti destul de fraier sa nu recunosti frumosul si declari frumos ceea ce vrea mintea ta nastrusnica sa fie , cauti cu disperare sa convingi si pe ceilalti ca frumosul este cel pe care-l vezi tu .
      Chiar ne intoarcem iar si iar la ” nu te poti caca in gustul omului ” ???
      Ce prostie mai e si asta :“nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” ? ?
      Scuza-ma , dar asa face ignorantul fudul !

      Ui-te , Venus , o statuie frumoasa , iti place , draga ?
      Hahahahaha , nici n-are maini…!

  5. @ Summer;

    1. “Cum poti sa porti pe umeri povara urii cuiva intreaga ta viata?” Sunt umerii tai, tu decizi ce porti pe ei si ce nu.

    2. “Cand vor inceta persecutiile? Cand voi avea liniste?”. Mai are rost sa spun ca raspunsul este, daca tu asa vezi problema, ca “niciodata”???

    Indiferent ce gânduri sunt transmise catre tine, la destinatie ajungând niste copii. Pe care le poti baga la moderare. Daca vrei sau nu sa-ti activezi moderarea, asta e problema ta….

    1. Da, si pentru ca toti veni vorba de recenzii, cautand ceva pe internet am dat peste acesta carte:Bărbatul manipulator – Identificaţi-i comportamentul, contracaraţi abuzul, recâştigaţi controlul!

      ,,Femeile sunt fascinate de relaţiile interzise, de străinul misterios care emană pericol şi care totuşi pare vulnerabil şi rănit de viaţă. Vrem să-l strângem la piept şi să-i alinăm suferinţa. În acelaşi timp, dorim exaltarea şi fiorul pe care-l simţim în preajma pericolului. Fiecare dintre noi vrea să fie unica femeie care, în virtutea dragostei necondiţionate, îl va transforma în amantul perfect. Da, suntem convinse că vom reuşi acolo unde femeile inferioare nouă au dat greş.“

      Dorothy McCoy

      ,,Cunoaşterea înseamnă putere. Prin urmare, haideţi să învăţăm mai multe despre tulburările de personalitate şi despre trăsăturile necesare stabilirii unui astfel de diagnostic, despre ce îi motivează şi despre cum să recunoaştem comportamentul lor manipulator.“

      Dorothy McCoy
      _________________________________
      Cred ca asa ceva mi-ar prinde bine. :( Ar fi o idee s-o cumpar si sa-i fac recenzia pe blog.

      1. “Femeile sunt fascinate de relaţiile interzise, de străinul misterios care emană pericol şi care totuşi pare vulnerabil şi rănit de viaţă. Vrem să-l strângem la piept şi să-i alinăm suferinţa.”
        oare asa sa fie????
        si daca e asa… mie de ce nu mi se intampla??(referinta la ultima fraza :D )
        ….. incep sa imi pun multe intrebari…

      2. :))) Angel, nu are cum sa ti se intample, tu esti un barbat adevarat, corect, onest, sincer si foarte bun. Mai tii minte ce ti-am spus la prima noastra discutie? Sunt convinsa…sa stii ca imi mentin parerea. :) :P
        Intentiile tale sunt nobile, pure, nu cauti sa inseli femeile prin tertipuri specifice barbatului manipulator, sa le seduci pentru a le abandona mai apoi in cel mai umilitor mod cu putinta…

  6. Toleranta presupune infrangerea “vrajmasilor” din noi.
    Acest razboi este insa pentru multi mult mai greu de purtat.
    Foarte interesanta recenzie.
    Din cauza unei prostii…lumea lui interioara se clatina.
    “Din cauza” se converteste intr-un “datorita”,rezultat al sublimarii pana la disparitie a intolerantei.

  7. @ Summer, esti sigura ca Dorothy asta n-a scris cumva si un zodiac?

    @ Andreea, multumesc :-) . Si observatia ta e frumoasa, modul in care se converteste “din cauza” in “datorita”. Uite ca eu nu m-am gândit la jocul asta de cuvinte, dar aici revenim la discutia despre ce e “rau” si ce e “bine”. Fara indoiala ca e “rau” sa faci inchisoare (mai ales daca esti mai degraba nevinovat, ca in cazul lui), dar in felul asta i s-au deschis ochii. Si asta e “bine”.

    Pâna la urma, desi n-a omorât pe nimeni si a facut inchisoare ba nevinovat, ba ca acoperire pentru calitatea lui de spion, Mosab este un invingator pentru ca reusit sa aduca “binele” in locul lui de origine.

    1. A stiut,fara indoiala, sa foloseasca “rau” din viata sa pentru a gasi calea spre “bine”.Nu sunt putini cei pentru care “raul”devine calea sigura spre mai rau,nicidecum spre “bine”.Cu siguranta insa,discutia despre ce e “bine” sau “rau” nu poate fi decat fara sfarsit.

      1. Nuuuu… vroiam astfel sa trezesc, intr-un fel interesul, pentru o carte scrisa de John Farndon – “Bine ca esti tu destept!”

  8. @Summer, imi place ca esti receptiva, dar … din pacate sau din fericire blogul tau se numara printre putinele pe care le citesc si in care postez.

    1. Surprinzatoare dezvaluirea ta, iti multumesc si ma simt onorata. >:D<
      Alexandra(Wonderland) a scris astazi despre " Amintiri din Viitor". Ma rog, era o gluma…

  9. nu stiu daca e posibila o asemenea zi! Una in care musulmanii, crestinii, iudeii, si ma rog, toti ceilalti, vor invata ca viata nu poate fi cladita intre doua tunuri ….

  10. Diferentele culturale sunt cauza majoritatii conflictelor , iar aici religia-oricare ar fi ea – isi are rolul sau , din pacate nebenefic.
    Parerea mea…

    Orry
    tocmai asta e : pentru fiecare religie , celalalt este un necredincios , astfel de idei n-or sa uneasca pe nimeni.
    Eu nu militez aici pentru unirea tuturor religiilor , ci pentru abolirea lor .

    Si voi stiti in subconstientul vostru ca ceva e in neregula cu religiile , dar va e frica de dumnezeu s-o recunoasteti…
    Nu va mai temeti , si dumnezeu vrea sa cautati , sa va puneti intrebari..Iar dumnezeu chiar va cere sa gasiti raspunsul la intrebarea de ce se comit atate crime in numele lui .

  11. @ Andreea, corect! :-)

    @ Nora, multumesc si eu pentru laudele la adresa blogului :-) . “Bine ca esti tu destept”. Am retinut.

    Nu stiu daca se va putea opri urmatorul razboi. Probabil ca nu.

    @ Orry … se fac pasi in directia intelegerii. In mai toate cartile sfinte sunt cuprinse idei revansarde dar si idei pacifiste. In general tendinta actuala este sa pui accentul pe cele din urma (bineinteles ca intotdeauna se vor gasi anumite persoane care vor cu tot dinadinsul sa vâsleasca in alta directie, dar noi vorbim aici de tendinta generala). Si intre musulmani exista asemenea tendinte, chiar daca minoritare. Probabil ca gestul lui Mosab este suficient de puternic pentru a-i face pe musulmani sa-si puna intrebari serioase. Ar fi un nou inceput…

    @ crisuadi, “a-ti fi frica de Dumnezeu” e mai degraba bigotism decât credinta. Din punctul meu de vedere este o eroare sa unesti religiile, intrucât poti ajunge in acelasi punct pe diferite cai. Cât despre abolire….

    1. @Summer si Dragos, laudele sunt meritul vostru si a tuturor celor care posteaza pe acest blog iar … raspunsul la intrebarea “Poate istoria sa opreasca razboiul urmator?” se gaseste in cartea mentionata de mine …

      1. @ Nora, te rog frumos, nu ma mai face sa astept: se poate opri sau nu urmatorul razboi? E cam frustrant sa stii ca raspunsul se afla atât de aproape de tine si tu nu-l poti afla….

  12. @ crisuadi, pai de aici incep toate conflictele, de la impunerea propriului “bine” sau “frumos” asupra altora. Bineinteles ca vor exista tendinte generale catre “frumosul” si “binele” recunoscut ca atare de majoritate, dar asta nu inseamna ca trebuie impus cu forta fiecarui individ in parte. Fiecare isi poate alege valorile, singura lege de baza fiind ca nu trebuie sa deranjeze pe cel de lânga el. De exemplu, pentru mine era mult mai frumos Herastraul de acum 20 de ani, relativ salbatic si destul de gol (mai putin duminica, când se trezeau toti taranii sa-l umple). Altora, mult mai tineri, probabil ca le place Herastraul actual, cu sute de terase, pizzerii si cu parcari pâna la câtiva metri de lac. Macar acum 20 de ani puteai respira si te puteai plimba altfel decât in sir indian……..

  13. @Dragos,
    Istoria este povestea a ceea ce s-a intamplat in trecut. Dar … este oare posibil ca lectiile invatate din istorie sa reduca riscul de izbucnire a unui nou razboi? Logica ne-ar spune ca da. Dar oare este chiar adevarat ca “omul invata din propriile greseli”? Daca omenirea ar fi concluzionat ca razboiul este un “lucru rau” in mod cert frecventa si gravitatea conflagratiilor s-ar fi redus in decursul timpului.
    Prin definitie, razboiul ce va urma, este un razboi care va incepe la un moment dat si este greu de crezut ca lectiile desprinse din istorie vor putea opri o conflagratie odata declansata. Oricum … distrugerile din cele doua razboaie mondiale au determinat puterile sa gandeasca putin mai mult inainte de a reactiona la problemele ivite cu o declaratie de razboi si poate ca tot ele au fost cele care au pastrat conflictele la un nivel regional.
    Prin urmare … este imposibil sa spunem daca istoria ar putea opri un potential urmator razboi.

    “Ce se intampla cand scapi din mana o furnica?” – raspunsul tot in carte …;)

  14. @ Nora, pui intrebari cam incuietoare…

    In primul rând nu cred ca istoria este povestea a ceea ce s-a intâmplat in trecut. E o problema foarte spinoasa, pe care o voi dezbate extrem de superficial in urmatoarea recenzie, “subiectul” fiind cartea “Exista istorie adevarata?” a lui Neagu Djuvara.

    Apoi parerea mea personala e ca lectiile invatate din istorie nu pot reduce riscul de izbucnire al unui nou razboi decât in mod extrem de limitat. Intotdeauna va exista cineva pus pe gâlceava care va incerca sa arunce in aer lumea.

    Anumiti oameni invata din propriile greseli, da. Dar nu toti.

    Din punctul meu de vedere, razboiul nu poate fi categorisit neaparat ca un lucru “rau”. Pe lânga desfasurarea lui oribila, razboiul scoate in evidenta caractere si fapte care, pe timp de pace, nu ar fi reusit sa se faca remarcate. Bineinteles ca, in principu, este de dorit evitarea unei conflagratii.

    Ai dreptate. Majoritatea liderilor politici importanti sunt un fel de jucatori de sah. Chiar daca joaca in mod infect, exista un oarecare echilibru, stiu când sa ceara o remiza, un pat…. Problema este ca mereu intra in joc si un fan al poker-ului. De exemplu Iranul, care mâine-poimâine va avea capacitatea sa faca cel putin o bomba atomica. Crezi ca se poate negocia in mod elegant cu un asemenea jucator de poker?

    Sunt perfect de acord cu prima concluzie. la la doua concluzie (nespusa) imi permit insa o rectificare. Am vazut urmarile unei zbateri a aripilor unui fluture – si mi-e greu sa cred ca o furnica poate produce mai multe convulsii…

    1. @Dragos, furnicile sunt asa de mici si de usoare, incat caderea lor este este considerabil franata de rezistenta aerului. Viteza fiind suficient de mica le permite sa pluteasca lin in jos, asigurandu-le supravietuirea atat in timpul caderii cat si la impactul cu solul.

  15. Eu am comentat ce am vazut scris de tine – lucru care m-a intrigat , de-aia am si comentat – si nu am scos din context :

    Adevarata e vorba aia, “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”.

    Cum , in ce fel poate fi adevarata ? Pai tocmai de aici incolo incepem sa vorbim despre impunerea unui asa zis frumos de catre cei cu” idei ” estetice . Adica , bai , Ademesteanu , nu-i frumos sa zici tu ce e frumos , da ? Iti zic io , ba , ce ie frumos : ce-mi place mie la viata mea ! !Ca d-aia am damblale cu frumosu ! !

    Si , da , despre bigotism vorbeam . Cei care cred cu adevarat in ceva sunt mai discreti , mai rari , mai seriosi si prefera sa taca decat sa pomeneasca peste tot numele lui sau sa se laude pe orice blog ce bine pronunta ei numele lui dumnezeu . Multi mai cred ca subiectul este prea vast si prea greu sa-l expediezi in cateva fraze : gresit , subiectul se poate transa in cateva cuvinte . Vorbe in vant despre ceva ce se presupune ca exista si in numele caruia s-a facut mult rau ! Si , ai dreptate : fiecare sa se cenzureze cum vrea in numele unei stupide piosenii . Eu n-am chef !Iar cei care cred neconditionat ( caci , nu-i asa , despre asta e vorba – crezi sau nu crezi ) sunt adevarati ! Sa fie la ei ! Eu nu cred ca exista un alt dumnezeu decat subconstientul meu !
    I look forward your next post ! :-)

  16. @ crsiuadi, incep cu by the way-ul…am adormit in pauza. Am baut o bere facuta de mine, care are un accentuat efect somnifer, si eram si cam obosit pe deasupra, ca am fost chiar nevoit sa lucrez câteva ore la birou. So…am pierdut golul lui din ofsaid al lui David, dar spaniolii nu s-au prea stresat, intrucât stiau ca se vor califica :-) .

    A fost ofsaid, dar la limita. Greseala e omeneasca si nu am de gând sa critic greselile la limita, ci doar cele flagrante. De exemplu Anglia a avut un gol perfect valabil cu Germania (si foarte clar), care ar fi schimbat complet cursul jocului, Argentina a beneficiat de un gol dintr-un ofsaid oribil, iar Brazilia, rasfatata arbitrajelor la toate campionatele mondiale din 1982 incoace (adica cele pe care le-am urmarit mai atent), a beneficiat, in optimi, de un gol la o faza flagranta de fault in atac si de inca un gol de ofsaid la limita. P-asta din urma nu l-as fi mentionat, problema e ca toate fazele la limita se judeca in favoarea Braziliei si asta ma deranjeaza.

    In legatura cu “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” imi mentin opinia. Sintagma NU e adevarata pentru toata lumea, ci pentru acel “mie”. De exemplu, mie imi place reggae. Sunt convins ca tie nu….Care din noi ar putea sa spuna cu certitudine daca reggae e o muzica buna sau proasta? Eu zic ca e buna. Tu – ca e proasta. So what?

    In legatura cu bigotismul suntem pe aceeasi lungime de unda. Pâna la un anumit punct. Subconstientul e una – o suma de programe adaugate pas cu pas de-a lungul evolutiei -, divinitatea e alta. Dar n-am cum sa-ti demonstrez asta, e opinia mea. Daca tu vrei sa consideri ca subconstientul tau e divinitatea ta, eu nu am cum sa te opresc. Si, fie vorba intre noi, nici nu am de gând.

    1. Asa , da ! Asta mai zic si eu raspuns . Nici nu am ce sa comentez !

      La subiectul by the way sint de acord in totalitate ! Ca s-au calificat spaniolii , e bine , vedem si noi forbal de calitate in compania nemtilor :-)))

      Imi place reggae . Poftim de na-ti :

      [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=P5s9illHQlc&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x402061&color2=0x9461ca&border=1]
      Dar sa nu mai vorbim de jamaica , aia sunt cu pot , cu shit de-astea…!

      Ok , we keep in touch , by the way , mi-am schimbat , dupa modelul Narcisei , hainele jurnalului..:-)

    1. rabdare??? am si de vanzare!!
      nu-s negativist si nici trist sunt doar real !
      problema e cand sfaturile, lectiile de “psihologie” si alte stereotipuri… nu au nici un rezultat!
      in plus … viata e destul de scurta pentru esecuri!

      de multe ori se intampla ca la un moment dat .. ridici mainile la cer si zici:
      “doamne gata … ma las pagubas, ocupate tu de toate, fa bors cu mine…. ca eu nu mai stiu ce sa fac”
      cam la punctul asta am ajuns si eu

      E ca si cum incerci sa spargi cu capul, un perete de beton armat , doar pentru ca lumea iti zice ca daca vrei… poti!
      da, poti…. dar lumea se referea la capul tau, poti sa ti-l spargi ….daca vrei.=))
      si asta se intampla pt ca nu iti da prin cap ca …..cu o incarcatura de C4 darami zidul mult mai repede, si fara dureri de cap !

      prefer varianta cu doamne doamne!! sa se ocupe el de tot! pt ca el e de vina :))

  17. Ah , Dragos , daca-mi permiti si daca ma crezi , tot ce nu mi-a placut am ignorat , dar niciodata n-am spus ca e prost , ca nu e bun tot ce nu-mi place mie , nu !
    Sa luam un ex. clasic si recent : Nu prea mi-a placut Avatar , dar niciodata n-am putut spune ca este un film prost , nici nu este.., dar nu pot spune asta . M-a dezamagit mult ultimul Dream theater , dar , din nou nu pot spune despre album ca nu este bun…si nu din respect prostesc de fan.., la fel si Black Rain al lui Ozzy ( care e si tras slabut ) dar ma feresc sa etichetez , daca o fac totusi este atunci cand stiu ca am dreptate si aduc si argumente …
    Ok , enough !

  18. Nu stiu daca o sa’mi placa foarte mult, dar totusi sunt curioasa sa tin cartea in maini si s’o rasfoiesc un pic…s’ar putea sa am parte de surprize :D
    P.S: foarte bun articol, Dragos! Un book review in stilul tau! :) :*

  19. @ crisuadi, Avatar, pe lânga realizarea tehnica deosebita dar care pe mine nu m-a impresionat, are o idee geniala (si copiata): modul in care te conectezi la alta realitate. Dar…fiecare cu gusturile lui.

    @ Chocolate :-) iti multumesc mult, sunt onorat de aprecierea ta. E o carte foarte usor de citit (e scrisa pentru americani :-) ), dar sa stii ca nu prea gasesti in ea povesti de dragoste. In afara de faptul ca devor orice carte care are legatura cu problema Orientului Mijlociu, interesant si impresionant e ratiunea (sa-i zicem) pe care a urmat-o Mosab in legatura cu botezul. Eu am recomandat-o mai mult pentru modul asta ciudat de convertire.

  20. unirea religiilor este imposibila ! este o utopie !
    In afara de credinta crestina( si nu toate sectele ci doar ortodoxia ) nici o alta religie NU ESTE toleranta . Studiati invataturile de credinta ale religiilor lumii , vedeti cum s-au comportat de-a lungul timpului si apoi trageti o concluzie .

  21. @ crip 81, cred ca ai inteles eronat ideea, eu n-am zis niciodata ca religiile trebuie sa se uneasca, am zis doar ca trebuie sa se inteleaga credinciosii intre ei si sa nu se mai omoare un numele religiei. Fiecare e liber sa creada in ce vrea.

    Cât despre toleranta ortodoxiei, daca ma gândesc la modul ultra-eficient in care preotii ortodocsi au conlucrat cu comunismul si bratul ei inarmat, securitatea, atunci ai dreptate: sunt foarte toleranti!

  22. @crip 81: Hmmm … am citit undeva că și musulmanii în general sunt toleranții cu străinii și acceptă că au altă religie, deși, desigur, dacă te apuci să discuți în contradictoriu cu ei, nu ieși la capăt, ei nu conversează doar de dragul … conversației, pornesc direct de la premiza că ei dețin adevărul absolut. :D Totuși, nu sunt toți așa habotnici.

  23. @ miscellaneous11, pai ai citit bine. Musulmanii s-au radicalizat in ultima suta de ani si au fixul asta cu “afara de pe pamanturile noastre sfinte”. Exista totusi o problema, desi recunosc si tolereaza alte religii, in cazul in care nu esti musulman intr-o tara musulmana (si aici dau drept exemplu Siria, pentru ca asta e exemplul pe care-l cunosc, dar cred ca se intampla la fel si in alte tari musulmane), trebuie sa platesti un impozit suplimentar (5% in cazul Siriei) la veniturile pe care le ai. Daca-l platesti, n-are nimeni nimic cu tine.

Dă-i un răspuns lui ANDREEA CALIN Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *