Sa ma explic. Fiecare cuvânt are o origine. Desi nu sunt de specialitate, am fost mereu fascinat atunci când am aflat de unde provine un cuvânt si modul in care a capatat el sens intr-o anumita limba (cu precadere in limba româna, se intelege). Bineinteles ca si „a explica” are o origine. Care e aceasta? Conform DEX, „explicatie” vine din frantuzescul „explication” sau latinul „explicatio”. Big deal! Sa mergem insa mai departe. „Explicatie” deriva din latinescul „plicare”, care inseamna „a strânge, a indoi”, particula „ex” desemnând, se intelege, operatiunea inversa, iar de aici drumul pâna la sensul din ziua de azi e evident. Dar acest „plicare” a mai dat un cuvânt in limba româna, „a pleca”, având dublu inteles, „a pleca grumazul”, si „a se urni dintr-un loc”.
Ei bine…abia aici apare partea interesanta! Pentru ca „plicare” n-a facut pui doar in limba româna, ci si in spaniola, unde il descoperim pe „llegar”, care inseamna „a sosi”.
Cum de e posibil ca dintr-o radacina comuna sa se dezvolte doua cuvinte cu inteles total diferit in doua limbi inrudite? Iata … explicatia pe care am gasit-o in „Exista istorie adevarata?” a lui Neagu Djuvara si despre care am mai vorbit.
In limbile neolatine multi termeni latinesti au patruns prin intermediul comandamentelor militare. Armata romana ajungea in Spania pe cale maritima. Dar in Dacia ajungea pe cale terestra. Astfel, in cazul unui drum spre Spania, ordinul „plicare!” era dat pentru strângerea velelor de pe corabie, deci semn de sosire in port. Acelasi ordin, „plicare!”, era dat pentru strângerea corturilor si reprezenta, in consecinta, un semn de plecare.
Voi cunoasteti un cuvânt cu o istorie interesanta?
Atunci când vorbim ar trebui s-o facem cu grija. Cuvintele sunt magice si cine stie ce vârcolac trezim daca le suparam printr-o utilizare gresita…
Words don’t come easy. They should not…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nNGWH-bAEuM]
Niciodata nu mi-am gasit cuvintele potrivite in preajma barbatului de care eram indragostita. Ori faceam gafe monumentale, ori spuneam niste prostii de ce crucea bietul om. :)) Da, melodia mi se potriveste, words don’t come easy to me… Iar melodii nu stiu sa compun. Din pacate nu prea am metode la indemana pentru a-l cuceri pe un EL. :( :P
Din ce film sunt imaginile ca as dori sa-l vad, tipul mi se pare fascinant, privirea lui e irezistibila…spune cat 1000 de cuvinte la un loc.
Pe de alta parte , exista o melodie care afirma exact contrariul:
http://www.youtube.com/watch?v=w_Rut4qm33g&feature=related
In ziua de azi cuvintele, oricat de sincere sunt, nu mai fac nici doua parale chioare, mai ales cand vine vorba de dragoste…Traim intr-o societate in care toata lumea vorbeste si promite marea cu sarea dar nimeni nu face nimic. Oamenii s-au saturat de vorbe, vor fapte…In dragoste, pana la urma faptele conteaza cel mai mult…Am ajuns la concluzia asta dupa cativa ani de….”vorbe”.
Inseamna ca preferi varianta asta:
http://www.youtube.com/watch?v=2Uo3KB0xLeg&feature=related
Si eu trec printr-o perioada in care am impresia ca nu-mi gasesc usor cuvintele. Mai mult, doar cele mai simple imi stau la indemana. De multe ori spun: “fapte, nu cuvinte”. Cu toate acestea ma fascineaza cuvintele si modul in care ne putem juca cu ele.
“Atunci când vorbim ar trebui s-o facem cu grija.” Frumos spus, doar ca acest lucru mi se pare de multe ori dificil. E ca si cand uneori cuvintele sa incapataneaza sa fie impulsive sau sa lasa o nota de mister. Cred ca daca nu le folosim foarte clar si lasam loc de multe interpretari, trezim varcolacul fascinat de supozitii si scenarii, care in final va alege varianta convenabila lui.
Cuvintele au putere . Daca stii cum sa le folosesti . Poti crea sau distruge prin ele . Poti starni forte nebanuite cu cuvintele potrivite .
P.S.: Nu mai am cuvinte
Cuvintele sunt legatura noastra cu viata, daca ele nu ar fi noi nu am putea avea o viata in sensul deplin. Dar si ele sunt interpretabile, in acelas context putem distinge cel putin 2 interpretari si da ai dreptate trebuie sa avem grija cum le folosim, sunt o arma prea puternica ca sa nu le dam importanta.
Cuvintele pe care le rostim ne reprezinta si, chiar daca mai au si alte intelesuri, mereu vom lua sensul care ne convine. Cat despre un cuvant care sa fie cat de cat asemanator cu acest caz expus de tine, nu imi vine niciunul in minte si as trisa daca as cauta pe net sau in carti. Insa imi place povestioara cu “plicare”. Cuvintele cred ca au magia creata in jurul interlocutorului. Privindu-le depersonalizate…, sunt simple cuvinte si niciodata nu gandim mai departe de ceea ce ele reprezinta. Doar suntem in secolul vitezei. :)
Dragos, imaginile sunt din filmul ce are la baza cartea mea preferata.
http://www.youtube.com/watch?v=ARWfCBr0ZDM
Imi place ca ai decis sa ne surprinzi in continuare cu intelesurile cuvintelor, cine stie cand ne pot fi de ajutor toate acestea…:D
cuvinte..
cum zice Nice le gasesc greu, adica nu cand am nevoie, ci dupa :))) mai bine fara.
Dupa le gasesc si eu. :( :( Dar ce folos…
sunt multe cuvinte in liba romana provenite din alte limbi(latina,germana),slava.de ex:ulei, provenit din slava veche “olei”, împrumutată prin intermediul germanei din latinescul “oleum”
sau bere, din germană “bier”, cel mai probabil de origine latină, de la “bibere” şi deci provenind din aceeaşi rădăcină ca şi “a bea”
sunt doar cateva exemple ce mi-au ramas in minte de la ora de lb latina:D
@ Nice, reactia ta initiala eu cred ca e normala. Si eu ma fastaceam atunci cand eram in prezenta persoanei iubite. Paream cel mai cretin dintre pamanteni. Multumesc pentru Boyzone.
Ma bucur ca ai gasit pana la urma secventa care te interesa. “Mandrie si prejudecata”? Suna cam clasic…e cumva un roman sovietic? :-) Sau ala o fi “Razboi si pace”??
@ Modern Talking, esti cam pesimist. Sunt vorbe si … vorbe. Unele sunt goale, altele incarcate de intelesuri. Mai departe ar fi treaba ta sa le discerni…
@ Alexandra, multumesc :-) . E o problema de emisie si receptie. Semnalul emis poate fi foarte clar si, teoretic, indubitabil, dar receptia ar putea fi personalizata. In fond, nu asta e jocul? Nu pentru asta am fost inzestrati cu limbaj articulat? Ca sa emitem semnale clare pe care ceilalti sa le interpreteze cum vor? Si invers?
@ Ana, multumesc :-) . “Cuvintele au putere daca stii cum sa le folosesti”. Foarte corect. Foarte, foarte corect.
@ QED, ” mereu vom lua sensul care ne convine”. Pai e logic, nu? :-) . Si…nu e vorba de trisare. Traim in epoca internetului, de ce sa nu ne folosim de puterile lui? La urma urmei nu e vorba de niciun examen de capacitate…Noi aici nu ne duelam… incercam sa fim amici si sa invatam unii de la altii.
Sunt onorat ca ti-a placut povestioara. Pacat ca nu e a mea… :-) . Eu doar am redat-o.
@ ZuZu, multumesc :-) . You will never know :-) . Sa inteleg ca ti-a trecut supararea pe mine….
@ Black Angel, that’s the same old story….
Dar ce ai impotriva clasicului? De cand esti tu un impatimit al modernului…in literatura. Jane Austen. Tie iti pare nume rusesc?
@ Nice, n-am nimic impotriva clasicului in literatura. De ce as avea ceva impotriva clasicului? Ce, sunt nebun?
Jane Austin nu mi se pare nume rusesc. De ce ar trebui sa mi se para? E rusesc? :-)
Nu, este englezesc. Nu stiu ce anume te-a dus pe tine cu gandul la literatura sovietica,te-a impresionat in copilarie Crima si Pedeapsa?
@ Nice, am citit “Crima si pedeapsa” pentru ca am vrut, nu pentru ca romanul respectiv mi-ar fi fost impus. Si chiar mi s-a parut un roman foarte bun. Da, m-a impresionat. Nu am nicio problema in a recunoaste ce ma impresioneaza si ce nu.
N-am gasit inca un argument valabil pentru a citi Jane Austen. Dar sunt rabdator.
Dragos, exista cineva care a citit cartea si nu a fost impresionat de ea? Ma indoiesc.
Eu m-am regasit destul de mult in personalitatea eroinei din Pride and Prejudice. Incearca si tu, cine stie, poate identifici ceva asemanari intre tine si Mr Darcy. :)))
@Dragos FRD. Da mi-a trecut, pe cat de repede ma supar cu atat mai repede imi trece ( inca sunt si voi fi copil), mai ales daca primesc o explicatie plauzibila :))
La inceput exista gandul. Apoi incepe exprimarea acelui gand prin vorbire, sau cu alte cuvinte gandirea este intim legata de vorbire.
Si cum gandul creeaza si gandul distruge trebuie sa fim atenti caci un cuvant spus la intamplare nu mai poate fi retras.
Cu siguranta nu-ti este strain faptul ca puterea gandurilor ne controleaza viata, ne modeleaza caracterul si ne structureaza destinul, de aceea vin cu o intrebare: stii ce carti sunt nocive pentru tine?
De obicei imi arunc ochii cam peste tot unde sunt randuri scrise . Azi dimineata am citit niste “vorbe de duh” care mi-au adus aminte de postul asta . Redau mai jos doua dintre ele :
“O scrisoare distruge totul . Un cuvant reconstruieste totul.” – Montherlant
“Sagetile strabat corpul , cuvintele rele – sufletul.” – Gracian
Ar trebui sa avem mai multa grija la ce rostim . Sufletul doare mai tare decat orice durere fizica . Si in final o melodie cu si despre cuvinte : http://www.youtube.com/watch?v=kjRo_CHSdt0 .
Da, uite sa stii ca mi-am amintit de un cuvant a carei origine mi s-a parut chiar interesanta :-? citisem despre el in “Psihologia minciunii”, dar numele autorului imi scapa.
Este vorba despre cuvantul ” diavol/diabolic”; mai ales pe cel din urma, multi il folosesc in contextul in care se gandesc la o rautate extrema. Dar nu e chiar asa…La originea lui “diabolic”, sta cuvantul grecesc “diabalein”, care inseamna “a se opune”. In cazul acesta, Satan se opune lui Dumnezeu, este adversarul Sau. :) . Acum as putea sa pornesc o intreaga dezbatere filosofica despre asta, dar ma abtin. Imi pun doar intrebarea: de ce in general orice inseamna “adversar” trebuie sa fie rau…? :)
@ ZuZu, ma bucur ca ti-a trecut :-)
@ Nice, Mr. Darcy. Am retinut.
@ Nora, excelenta demonstratie. Personal, consider ca sunt nocive cartile care impun concluzii fara dubii, care emana convingeri si care nu lasa loc de discutii si semne de intrebare pentru viitor. Iar din punct de vedere al calitatii, totul e interpretabil. Am citit carti samizdat care mi s-au parut bune si am citit carti laudate in fel si chip care mi s-au parut groaznic de proaste.
@ Ana, foarte bune vorbe de duh…..Multumesc pentru Tracy!
@ Chocolate, ups! esti foarte aproape de a deschide cutia Pandorei :-) . Ai facut o remarca geniala. “Problema” cu pricina porneste, din câte stiu eu, de la niste preoti persani. Ei au inventat Diavolul asa cum il cunoastem noi azi. A fost adoptat de evrei ca semn al pretuirii lor fata de cultura persana, iar de aici a fost “livrat” crestinilor. Si uite asa avem “dreapta credinta” si toti ceilalti gresesc…