Poveste de duminica

Cine mai are chef de povesti in plin secol 21? Dar asta nu e o poveste oarecare, ci una adevarata. Iar naratorul sau este o ea.  Nu vroia o iubire banala, ci una totala, neconventionala, devastatoare, unica, incomoda, surprizatoare, absurda. O iubire care s-o conduca prin lumi ascunse, pe taramuri nestiute, printre vise si stele, ceruri cotropite de furtuni si tainice genuni.  S-a nascut in timp, in urma unor interminabile discutii condimentate cu rasete, certuri stupide, glume si sperante.

A realizat curand ca nu poate trai fara el.

Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita. Lumea se prabusea in jurul ei cand se certau sau atunci cand el se supara pe ea.

Constientiza ca era un risc imens  sa-l iubeasca, ca cel mai probabil va pierde totul si va iesi cu inima sfaramata din acest joc, dar daca exista o sansa pentru dragostea lor, nu ar fi regretat  mai apoi ca nu a luptat pentru ea?

Iar pentru el era doar un joc. Cand dragut si fermecator, cand ursuz si distant. Cand o chema, cand o alunga, cand un aprig vulcan in flacari, cand un iceberg plutitor pe marile indiferentei.

De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei? Cu el era ca si cum ai pasi  pe nisipuri miscatoare, in fiecare zi se afunda tot mai mult in capcana dragostei si nu era nimeni  in jur ca s-o salveze din bratele ei din ce in ce mai viguroase.

Chiar si o simpla neintelegere poate distruge totul. Lucrurile simple, marunte, chiar conteaza!

Ajunse si in momentul in care realiza ca  era mai dureros sa plece decat sa ramana. De ce?  Pentru ca nu poti trai fara farama de fericire pe care o poti simti la un moment dat alaturi de cel pe care-l iubesti…

De ce lumea este in haos? Pentru ca omenii sunt fapturi menite sa fie iubite, iar lucrurile sunt create pentru a fi folosite, doar  ca acum e putin invers, oamenii sunt folositi, iar lucrurile(partea materiala) adorate.

Nu-l ura pe el, ci detesta faptele lui. Ar fi vrut sa fie din nou doar o fetita, pentru ca juliturile la genunchi se vindeca mai repede decat o inima franta.

Concluzii:

Lumea crede ca dragostea raneste, dar nu este adevarat. Singuratatea doare.  Respingerea. Umilinta, dispretul si  nepasarea.  Invidia si  gelozia. Pierderea cuiva drag. Acestia sunt dusmanii nostri reali, iar oamenii confunda respectivele  sentimente cu dragostea cand, de fapt, ea este singura din lume care reuseste sa inchida ranile sufletului si ne face sa ne simtim din nou minunat.

Sfarsit:

Fata a inchis pentru totdeauna acel capitol din viata ei. A mers mai departe fara sa se  mai uite niciodata inapoi. A gasit un baiat pe care-l iubeste la fel de mult, dar care o face fericita si are un mesaj pentru cel pe care l-a adorat in trecut: ai grija de sufletul tau, incearca sa fii fericit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2UkO9viUEdc&feature=related]

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

91 de comentarii la “Poveste de duminica”

    1. Da, este o poveste universal valabila. Este o poveste construita pe marginea unor cugetari, in niciun caz nu se poate spune ca este inspirata din viata femeilor proaste si false, asa cum insinueaza Pato… :) Poate doar a celor foarte indragostite…

  1. Interesanta poveste dar nu-mi place tipul fetei eu caut o tipa cu caracter, despteapta… nu sa se gudure pe langa mine ca un catel si mai ales sa joace teatru “Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita.” mie mi se pare falsitate adica daca ea nu simtea, zambea incontinuare pentru starea lui de spirit? Mi se pare o prostie.
    Plus ca e posibil sa isi faca probleme cu mana ei, daca ea nu observa niste lucruri la el e fix problema ei ce face, porma pledeaza in sexul slab( nu mai e sexul frumos) si se da lovita(Mereu ea este victima?). Mesajul niciodata nu e ala decat daca se incheie relatia”- stii hai sa luam o pauza dar ramanem prieteni, ok?”

    1. Aha, deci daca tu esti trist, ai o problema, ti se pare firesc ca iubita ta sa topaie de fericire in jurul tau, sa te ignore complet? Sa nu-i pese catusi de putin ca tu suferi? De ce sariti toti cu acelasi discurs despre femei, ca sunt false, prefacute? De unde atatea prejudecati? Si inchei sirul de intrebari pentru tine pentru ca nu sunt sigura ca ai inteles povestea…

        1. Pai iti dau un exemplu concret, caci se pare ca nu prea intelegi altfel, sa zicem ca iubitul meu are o problema de sanatate, mi-o comunica, eu ce fac, rad ca proasta? Nu este normal sa fiu ingrijorata, preocupata? Sa-i ofer alinare, suport? Sau asta tot falsitate se numeste? Daca imi pasa de el inseamna ca sunt falsa? Sau alt exemplu, si-a pierdut jobul, eu ce fac? Sar in sus de bucurie? 8O Sunt situatii cand omul e indispus, nu are chef de nimic, il simt, ma comport in consecinta, nu intrec masura. Ai auzit de empatie?

  2. Eu sunt de acord cu concluzia. Dragostea nu doare, suferinta apare din alte cauza, cum ar fi neglijenta si nepasarea din partea partenerului. Dar daca se intimpla asa, atunci inseamna ca intr-adevar, trebuie sa ne miscam inainte, trebuie sa-l gasim pe acel care sa ne pretuiasca.

      1. Cum pot sa sa fiu fericita cand celuilalt ii plage sufletul? Cum pot eu sa rad cand el e trist? Cat de nesimtita sa fiu sa nu-mi pese deloc de el? Normal ca dispozitia lui o influenteaza pe a mea daca-l iubesc. Si daca sunt langa el, firesc, daca sunt la 2000 de km distanta si nu stiu ce-i cu el probabil ca nu. Dar si atunci simti uneori…

        1. Ma indoiesc ca mai este vorba de iubire daca nu-ti pasa de cel de langa tine. Si eu sunt la fel ca si tine Nice ma doare sufletul si incerc sa-i ridic moralul atunci cand sufera sau are o problema si sunt fericita atunci cand este el fericit. Eu consider ca fericirea adevarata o simti cand cel de langa tine este multumit, linistit, implinit si fericit.

      2. Nu stiu cum percepi tu o relatie normala, din moment ce spui asa. Daca sotul meu (viitorul) este suparat dintr-o cauza oarecare, eu de asemenea ma simt trista, si incerc sa-l ajut cumva daca imi sta in puteri. Si el face la fel, daca mie imi este rau. Este normal sa incerci sa-ti intelegi jumatatea, sa comunici cu ea si sa-i fii alaturi (la bine si la rau).

  3. Finalul e unul fericit, de aceea e doar o poveste si nimic mai mult (sau ma rog, un scenariu prost de film), pentru ca degeaba iubesti in ziua de azi, cu cat iubesti mai tare cu atat esti mai nefericit iar persoana pe care o iubesti nu te va aprecia niciodata, ba dimpotriva, te va vedea ca pe un/o obsedat(a) …Nu merita sa iti pierzi vremea pt nimeni decat pentru propria persoana.

    1. Off, iar esti trist si dezamagit? :( E ca in poveste, suferi doar atunci cand te indragostesti de persoana nepotrivita. Da, atunci se intmpla exact cum ai descris tu in comment, cu cat o iubesti mai mult, cu atat ea(persoana nepotrivita) tinde sa te respinga, sa te judece, sa te ignore. In momentul cand dai de cineva care-ti impartaseste sentimentele, dragostea capata sens, incepi s-o privesti ca pe o prietena, ca pe singura sursa de fericire, nu ca pe un dusman ca pana atunci. Te rog citeste cu atentie concluzia.

      1. Am citit cu atentie tot, am intels ce ai vrut sa spui, numai ca eu spun ca nu cred in concluzia respectiva, nu cred ca va exista vreodata cineva pentru mine, nu mai cred.

    2. “cu cat iubesti mai tare cu atat esti mai nefericit iar persoana pe care o iubesti nu te va aprecia niciodata, ba dimpotriva, te va vedea ca pe un/o obsedat(a)”

      Agree cu el :mrgreen:

    1. Hopa, iata cine s-a intors prin blogosfera! Poetul nostru drag, Black Angel. :) :) Dar pe unde te purtara pasii amice? Ti-ai abandonat de tot blogul, nicio productie noua, niciun semn de viata, nimic! Nu am inteles, cui ii dai dreptate, mie, lui Pato sau lui Modern Talking? 8O

  4. Nice, nu inteleg de ce barbatilor le este greu sa inteleaga ca de fapt aproape toate femeile sunt asa cum le descrii tu in articol :)

    Este un musical cantat pe broadway si inspirat din Don Quijote…a fost jucat si in Romania cu Tudor Gheaorghe in rolul principal.La sfarsitul piesei mai mult de 3/4 dintre cei in sala, eram acolo, si erau peste 1000 plangeau de emotie :d
    Ei, in acest musical, don Quijote vede pe Dulcineea lui, o tarfa care lucra la un han, ca pe cea mai pura si cea mai minunata femeie din lume. O femeie care merita iubita, adorata, divinizata si ajutata sa isi schimbe viata. Desi rade de el la inceput, Dulcineea se decide sa isi schimbe viata si reuseste. Peste ani auzind ca donQuijote este pe moarte, vine sa il vada si sa ii spuna ca el nu a fost un nebun si ca toate lucrurile spuse de el i-au schimbat viata.

    Femeile uneori sunt vulgare si nesimtite, dar noi barbatii suntem vinovati pt asta :)

    1. Pentru ca vad doar ce le convine sa vada. ;) Este foarte usor sa etichetezi o fata care divinezeaza un barbat drept o proasta si o falsa si pe una care pune piciorul in prag, care face doar ce vrea ea, il insala, il foloseste, drept desteapta si de caracter. :)
      Da, probabil ca in lumea barbatilor, o femeie ca sa se descurce, trebuie sa fie vulgara si nesimtita. :)

        1. Exact cum a facut Pato cu fata din articol. ;) Nu, oamenii nu mai au rabadare sa inteleaga, sa se puna in situatia altor oameni, nu mai exista minima toleranta, se grabesc sa acuze, sa critice, sa eticheteze, sa judece si sa condamne.

          1. La aia am raspuns. sunt la moderare.

            Exact impotriva acestor obiceiuri a luptat don Quijote. A vazut dincolo de aparente. A vazut sufletul si visurile. A redat speranta si curajul de a lupta. A redat lumii o fiinta ratacita.

            De asta don Quijote este un simbol al omenirii. Si alaturi de el Aliosha Karamazov :)

  5. @vacitim: de ce iti asumi vina fara sa fi facut nimic? vedeti mie asta nu-mi place!
    te rog sa argumentezi:”Femeile uneori sunt vulgare si nesimtite, dar noi barbatii suntem vinovati pt asta” , sau am sa cred ca ai spus doar ca sa se simta fetele bine, cea ce denota falsitate!

    1. Nu ai de unde sa stii ce am facut si ce nu am facut eu. Iar uneori a nu face ceva atunci cand poti te face la fel de vinovat. Prin urmare, imi asum aceasta vina!

      Apoi, am sa precizez ceva: daca nu vreau sa argumentez, e decizia mea. Daca tu crezi ca eu scriu ca sa se simta fetele bine sau/si ca eu sunt fals, nu ma intereseaza. Asa cum nu ma intereseaza in general ceea ce cred oamenii despre mine.

      Eu divinizez femeia si in evolutia societatii, modul in care femeile au ajuns sa se comporte a fost si este decisiv influentat de barbati :d.

      Daca vrei mai multe detalii poti citi ce mi-a raspuns Nice :). Respecta si zambeste cald unei femei pe care o consideri de cea mai joase speta si ai sa fii surprins de ce se gasesti in spatele mastii corporale din lumea asta :)

  6. “Cine mai are chef de povesti in plin secol 21”?
    Ai muncit mult, Nice, pentru acest articol si sunt o persoana care apreciaza mult efortul, chiar mai mult decat rezultatele, de multe ori…povestea ta este frumoasa si cred ca suferinta (actuala sau anterioara momentului scrierii) ne face mai creativi decat starea de beatitudine…

    Dar dragostea, aceasta naturala dintre barbat si femeie, este motorul vietii noastre si cred ca din momentul in care capatam constiinta de sine, alergam dupa sufletul pereche, pentru ca asa ne-a lasat Dumnezeu:
    “De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.” (Genesa 2:24).

    Laic, dragostea este subiectul minunat al literaturii care ne-a luminat adolescenta: Marin Preda, cu a lui “daca dragoste nu e, nimic nu e”, Remarque ne-a facut sa-l iubim pentru dragostea lui trista, Hemingway care a iubit pana in ziua in care si-a pus pusca de vanatoare in gura, Tudor Arghezi, care in “Cimitirul Buna Vestire”, atat de actual, alege dragostea curata in locul favorurilor materiale ale vietii…
    Stiai ca este o regula nescrisa de a nu candida la presedintia Statelor Unite daca nu esti casatorit (a)?

    Intr-o istorioara despre cum a scris Marin Preda “Delirul”, un roman istoric extraordinar, fratele autorului, un om simplu, sfatuitorul de taina, i-a spus ca fara o poveste de dragoste nu va fi un succes…si a aparut si frumoasa poveste…

    Este emotionant mesajul final al…ei… de recunostinta pentru ce a insemnat in viata ei respectiva persoana si angajamentul de a merge mai departe alaturi de cel pe care il iubeste acum…

    Cred ca resursele de a iubi sunt regenerabile, in cazul acestui gen de dragoste, asa ca iti doresc sa iubesti si sa fii iubita “ca si cand, doar dragostea voastra ar fi pe pamant”:)

    1. Asa am sa fac, caci pentru mine dragostea reprezinta totul in viata, pentru ca in lipsa ei, am mai scris aici pe blog, sunt ca si moarta. Visez la ea, traiesc petru ea, imi dau viata pentru ea. Si nu sunt patetica, ci doar sincera. Si eu cred ca cele mai frumoase opere izvorasc din suferinta, oricum ma simt mai inspirata atunci cand sunt trista si in pana totala de idei cand sunt fericita(ca acum de exemplu :P ).
      Acest material s-a vrut a fi altceva, nu am mai incercat pana acum integrarea unor imagini cu diverse cugetari si brodarea unei povesti (adevarate) pe marginea lor, imi era putin teama de reactia cititorilor, poate putin speriati de avalansa de poze. :)) De aceea trebuie citit ca un tot unitar, pentru ca exista posibilitatea sa nu se inteleaga perfect ideea de baza. Ma bucur mult ca ti-a placut finalul, chiar si eu sunt incantata de el. :) :) Interesant modul tau de a insera citate in comment, ai un stil original si captivant de a-ti expune parerile, si tu muncesti mult. ;)

      1. Iti multumesc mult pentru aprecieri si ma bucur pentru sufletul tau viu :)

        … noi suntem la capitolul “citit povesti pentru cea mai tanara, dar cea mai pretioasa comoara din viata mea” si inchei cu o remarca din Peter Pan “De cate ori un copil spune , undeva o mica zana moare”…acest lucru il cred eu despre povestea dragostei, povestea oamenilor mari, in secolul al XXI-lea…

        Iar, ca sa cobor in realitatea cotidiana, legat de pasiunea cea mai des intalnita la cei 500 milioane de locuitori ai “social media” (ar fi a 3-a tara ca marime in lume!), filmul, daca te uiti atent la cele mai de succes productii din toate timpurile, “Avatar” si “Titanic” au drept ax fundamental tot dragostea :)

        …si daca ai vazut “Wall Street-money never sleeps”, tot cu dragoste se hranesc si rechinii :)

        Bafta multa, o seara minunata!

        1. in “Titanic” poverstea de dragoste este mult trasa de par.. Hai sa fim seriosi! Nu poti iubi pe cineva pe care il/o cunosti de 2 zile, iubirea se naste in timp, cand ajungi sa descoperi pe cineva cu adevarat, cel mult poate fi atractie fizica (sexuala) si nimic mai mult. Povestea de dragoste e facuta asa, ca sa ia ochii publicului. Nu spun ca nu ar fi un film foarte bune, este si unul dintre preferatele mele, pentru faptul ca a fost foarte bine documentat, regizat si realizat si pentru incarcatura emotionala si importanta istorica a acelui eveniment recreat in film; Si sa nu uit de efectele speciale, foarte bine realizate, din punctul meu de vedere.

        2. Asadar ai o fetita, sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea. :) Ce indeletniciri placute ai…
          Sa nu uitam de titul blogului pe care ne aflam, Wish of Love. :P O seara minunata alturi de cei dragi! :)

          1. Multumesc din suflet!

            He is a boy, Mathew (this is Greek variant of the name), meaning “Gift of God”.
            S-a strecurat o omisiune din citat: De cate ori un copil spune “Nu cred in zane” , undeva o mica zana moare…

            Ca sa completez urarile de bine, iti doresc sa traiesti intr-o zi astfel de momente cu Tinker Bell si viitoarea (ele) minuni din viata ta, in lumea oamenilor mici, cum spune fiul meu :)

            1. Sa-ti traiasca baietelul, iarta-ma te rog pentru gafa, sunt o experta la capitolul asta. :)) M-a indus in eroare urmatoarea caracterizare “cea mai tanara si cea mai pretioasa comoara”. :P
              Ai dreptate, trebuie sa credem in visurile noastre, trebuie sa speram ca vom intalni intr-o buna zi dragostea adevarata. Pentru ca doar cei consecventi si indrazneti sunt rasplatiti in viata. :) Multumesc, imi doresc din tot sufletul sa am parte de asemenea minuni. :)

  7. felicitari! mi-a placut enorm de mult povestea (m-am emotionat citind), finalul e super iar tu minunata
    cineva mi-a spus odata “timpul nu vindeca ranile sufletului ci o noua iubire inlocuieste iubirea veche”
    ma bucur ca ai ajuns in punctul in care te poti desprinde de trecut si viitorul iti e cel mai bun prieten
    si da………singuratatea doare! iar dragostea, iubirea sunt cele mai frumoase sentimente care le putem trai pe pamant.

    1. >:D< Multumesc mult, cuvintele tale inseamna enorm pentru mine. Am nevoie si de astfel de pareri, imi faceam probleme dupa interventia in forta marca pato. :)) Acesta era raspunsul meu la articolul tau "Love Hurts", ti-am promis ca va veni atunci cand ma voi simti in stare sa scriu despre dragoste… Speram sa obtin o asemenea reactie, pentru ca este o poveste trista, adevarata, dar cu final fericit. Pentru ca este povestea mea de viata, povestea mea de dragoste. :)

      1. am scris ceea ce am simtit, a fost raspunsul la postarea ta, la mesajul tau
        dragostea doare dar cu toate acestea e cea mai frumoasa, si e bine sa vedem partea plina a paharului
        …si criticile ajuta :)

  8. Mai Nice, tu astazi ai citit in sufletul meu?
    Trec printr-o astfel de perioada si stiu cat de greu este sa te ridici si sa mergi mai departe, nimic nu se compara cu ceea ce simt acum, dar nimic din ceea ce am trait pana acum nu se compara cu aceasta iubire. Chiar daca rana din suflet este adanca si ma recunosc in fiecare cuvant pe care la-i scris tu mai sus sunt mandra ca am avut ocazia sa cunosc un astfel de om si sunt mandra pt tot ceea ce am invatat de la el si pt tot ceea ce a reusit sa simt alaturi de el.

    1. Multumesc mult, draga Maria! >:D< Nici nu stiu daca trebuie sa ma bucur ca mai sunt si alte femei care se identifica cu anumite trairi, sentimente si ganduri experimentate in povestea de mai sus, merita sa subiniez ca nu as fi scris niciodata daca finalul nu ar fi fost unul fericit, optimist, daca as fi ramas ancorata in trecut, incremenita in proiect. Este meritul meu ca am avut puterea de a merge mai departe, de a face orice pentru a lasa in urma un trecut coplesitor, o iubire infinita, imposibila, devoratoare. Iti doresc din suflet sa fii fericita, meriti sa ai parte de o iubire frumoasa, impartasita. :)

      1. Pt mine a fost ultima oara cand am mai incercat sa iubesc, consider ca daca Dumnezeu iti inchide de mai multe ori usa in fata este bine sa nu mai inecrci sa bati la ea.
        Ma bucur insa ca am avut sansa sa cunosc un om minunat pe care l-am simtit sufletul meu pereche, cineva spunea ca o iubire adevarata ai sansa sa o intalnesti odata in viata si ca trebuie sa te bucuri ca s-a inatmplat nu ca s-a terminat. Regret ca s-a terminat, insa ma bucur ca am avut curajul si posibilitatea sa iubesc un astfel de om. :)

        1. Da, esti o norocoasa ca ai intalnit un astfel de om, ca ai trait o astfel de iubire frumosa, dar nu pot sa fiu de acord cu ideea expusa la inceputul comentariului. Nu trebuie sa-ti pierzi niciodata speranta…

          1. Mi-as dori ca in viata ta sa nu cunosti nimic din ceea ce m-a facut sa scriu fraza de inceput.
            De felul meu sunt o luptatoare, de fiecare data, cand viata m-a doborat, am avut puterea sa ma ridic si sa merg mai departe, chiar daca am facut-o mai greu sau mai usor, insa uneori trebuie sa avem curajul sa ne recunoastem si invinsi.

    1. Este clar ca esti foarte suparat, mi-e si frica sa intreb ce te-a adus in starea asta, nimic din ce ti-as putea spune eu nu te-ar consola in astfel de momente. Stiu cum e, suferinta din dragoste este cea mai groaznica.

  9. Asta este cam vesnica poveste a fetelor in general…insa finalul se schimba…unele raman cu acel baiat iar el se schimba devine mai bun, intelegator, iubitor, se despart si isi vad de drum (ca sfarsitul povestioarei), iar altele mult prea dramatice nu pot sa treaca mai departe si intr-a intr-o stare de maxima deprimare, se izoleaza sau mai rau recurg la gesturi tragice…
    Sper sa nu ma incadrez in niciuna din cele de mai sus…deocamdata nu, insa cine stie ce imi v-a rezerva viitorul.

    1. Da, sunt si fete norocoase, care gasesc din prima sufletul pereche. :) Dar sunt si celelalte care trebuie s-o ia mereu de la capat. Parintii mei traiesc si azi o frumoasa poveste de dragoste, eu am langa mine exemplul viu ca se poate, de aceea nu mi-am pierdut niciodata speranta. Dar asta nu inseamna ca prima reactie dupa o asemenea ruptura nu e aceea de a uita de tot, de a te izola si a nu mai dori sa stii vreodata de barbati. De aceea consider ca am fost si eu oarecum norocosa ca cineva mi-a intins relativ repede o mana de ajutor. Iar recunostinta este poate mai mare decat dragostea imensa pe care i-o port, nu ar fi fost deloc placut ca acum sa ma zbat printre lacrimi si suferinta extrema.

      1. O ce dragut, felicitari parintilor tai si la cati mai multi ani de iubire !
        E normal ca aceea sa fie prima reactie, sa fim dezamagite si asa mai departe, dar e important sa trecem peste si sa ne continuam viata (in caz ca…). Iar tu ai fost o norocoasa ca ai intalnit o asa persoana. :D

  10. O poveste cu adevarat foarte interesanta.

    “De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei?” . Exact domnule. N-am inteles niciodata de ce femeile au convingerea ca barbatii sunt obiectle lor personale (nu ma refer la cuplurile casatorite, evident). Uffff…când vor intelege femeile ca si noi avem suflet, ca nu suntem doar simple papusi de cârpa? Când vor inceta sa se mai joace cu sensibilitatea noastra? Inimi de piatra ce sunt ele…

    1. :))) Halal sensibilitate… :P :D Nu zic, sunt si din acestia, chiar aici pe blog sunt multe exemple, cu o exceptie cam toti sunt barbati minunati, dar fata din poveste nu l-a considerat niciodata pe baiat ca pe un obiect. Nici pe departe, vina ei a fost ca l-a iubit prea mult, dar e bine de stiut ca nu i-a cerut niciodata nimic, nu a avut niciodata nicio pretentie.
      Stiu ca glumeai… dar am tinut sa fac aceste precizari pentru cei care nu-ti cunosc ironia fina si umorul. :P :mrgreen:

  11. @ Maria, si ce decizie ai luat? Te calugaresti? :-)
    Oricum, felicitari ca ai curaj sa recunosti ca relatia a avut si o parte buna. Nu multa lume realizeaza treaba asta, in general se vorbeste despre ‘porcul ala profitor si betiv’ sau asa ceva….

    1. Dragos, vreau sa cred ca nu am trait degeaba pana la anii mei si m-a dus mintea sa invat ceva din tot ceea ce mi s-a intamplat pana acum ca sa nu gasesc vina acolo unde nu exista. Am trecut printr-o casnicie si nu am dat vina la final pe nimeni, de ce as face-o acum dupa ce am trait cea mai frumoasa poveste de dragoste a vietii mele?

  12. Chiar mi-a plăcut mult povestea. De fapt, mi-a plăcut cel mai mult tonul optimist de la sfârşit şi ai atâta dreptate. Iubirea nu răneşte, iubirea nu doare, iubirea este Dumnezeu şi Dumnezeu nu face rău… Mă bucur mult pentru tine, draga mea!!!

    1. Si eu ma bucur pentru cautarile tale incununate de succes. :) Arati foarte bine, ai o voce minunata, scrii divin, ce mai, esti un artist adevarat. :) Meriti sa fii iubit si fericit. Big hug.

      1. Vreau sa spun ca nu am nimic cu femeile, ba chiar le iubesc dar eram obosit si nu mai judecam drept, poate si fiindca eram nitel ranit din cauza uneia( cred ca e ceva natural ca cineva ranit sa se apere prin atac, bine nu si firesc fiindca sunt o persoana cerebrala numai ca mi-a scapat)
        Imi cer scuze daca am jignit pe cineva, fiindca recunosc ca am gresit!

  13. Ma feresc de dragoste datorita consecintelor ei, dar constientizez ca ea, in sine, aduce voie buna, fericire, bucurie, seninatate. Poate ca trebuie sa ne avantam si mai apoi sa privim totul condescendent. Mai apoi, dupa ce trece suferinta. Pentru ca in timp ce traim la maxim frustrarea de a fi parasite sau de a ne fi inselate asteptarile nu gandim decat ca acest sentiment, nobil pana la urma, trebuie sa dispara de pe fata pamantului, ca nu aduce decat tristete si amaraciune. Surprinzator ca pana la urma trebuie sa intelegem ca iubirea este doar o tranzitie. Daca am constientiza nu ne-am avanta si n-am simti ca traim. Pana la urma e mai bine sa te arunci inainte si ce-o fi o fi. Sufletul nu pleaca de acolo. Ramane mut si nepasator. Mintea, cred ca este cea care dicteaza marile suferinte.
    Bine punctat, Nice. Superb, chiar.

    1. Cu o oarecare surpridere constat ca avem o maniera asemanatoare de a privi iubirea si consecintele ei, de a actiona in aceasta privinta. Probabil ca ne dorim atat de mult sa avem parte de ea, sa ne insotesca mereu pasii, dar in acelasi timp ne e atat de teama de suferinta. Ma repet, uneori comentariile tale sunt mai frumoase si mai valoroase decat articolele noastre. Merci pentru acesta postare superba. :)

  14. Si eu iti multumesc pentru aprecieri, Nice, dar niciodata nu pot sa ma documentez asa cum o faci tu. Sunt prea lenesa si nu am o minte meticuloasa si predispusa catre cautare continua… De-aia m-am plafonat. Insa subiectele pe care le propui ma intereseaza, imi incita neuronii lenesi si-i pune la treaba. Deci totul ti se datoreaza, draga mea. :) >:D<

    1. Sincera sa fiu, eu ma straduiesc sa va pun mereu in incurcatura, dar nu prea imi iese schema. :P Voi insa va descurcati mai mult decat onorabil, iar eu sunt surprinsa placut de originalitatea , inspiratia si imaginatia de care dati dovada de fiecare data. :) :)

Dă-i un răspuns lui Roxana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *