“Secretariat” sau ‘Dii calutule dii’!

Walt Disney Pictures, 2010

Regizor: Randall Wallace

Existe filme deosebite, cu actori remarcabili, cu intrigi incântatoare, care, din nu stiu exact ce fel de motive, nu ajung pâna la urechile publicului asa-zis larg. Pare ca sunt facute pentru a fi urmarite de anumiti spectatori alesi special, care afla pe cai quasi-oculte ca ‘uite domnule, a mai iesit un film bun’. Nu li se face cine stie ce publicitate, au denumiri care nu spun prea multe, afise cuminti (in caz ca exista).

Ei bine, “Secretariat” e un astfel de film. Cine si-ar fi inchipuit (in afara unui cerc restrâns de persoane interesate de cursele de cai si care au o solida cultura in domeniu) ca sub acest titlu sta bine ascunsa povestea celui mai glorios cal de curse din istorie si ca aceasta (povestea adica) se impleteste fericit cu lupta stapânei sale  pentru a avea câstig de cauza intr-o lume a barbatilor? Ajutata indeaproape de fosta secretara a tatalui ei (care a ‘botezat’ in acest fel viitorul campion), de un antrenor  de cai vesnic invins (Lucien Laurin, interpretat magistral – cum altfel? – de John Malkovich) si de un jocheu credincios, Penny Chenery (Diane Lane) va reusi sa administreze ferma  lasata cam in devalmasie de tatal ei si se va lansa fara prea multe fasoane si intr-un mod cam ilogic intr-o industrie de care habar n-avea, destinata exclusiv masculilor alfa: cea a curselor de cai.

Nu stii niciodata de ce e in stare un om. O schimbare subtil-radicala de mediu si, in loc de blânda si ascultatoarea gospodina dintr-un orasel linistit, te trezesti pe cap cu o luptatoare orgolioasa, un fel de cow-girl, pentru care nu e suficient ca te invinge, dar mai vrea sa si joace sârba pe ce a mai ramas din tine dupa sfârsitul luptei.

Desi timid la inceput, dar antrenat cum se cuvine de francezul fitos Laurien, in ciuda tuturor pronosticurilor (nu-l avantajau prea tare genele, domnule!), ‘Secretariat’ se apuca muncitoreste sa câstige competitie dupa competitie. Va câstiga oare si cursa finala? Probabil ca o parte din ego-ul absolut al  stapânei se transfera in mod misterios catre calut, care nu numai ca va câstiga cursa, dar o va face intr-un mod nimicitor.

E povestea adevarata a câstigatorului Triplei Coroane din 1973, considerata cea mai buna cursa de cai a tuturor timpurilor.

Merita!

Ati calarit vreodata? Daca nu, n-ar fi rau s-o faceti….

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

93 de comentarii la ““Secretariat” sau ‘Dii calutule dii’!”

  1. Da, eu am calarit, dar evenimentul se pierde undeva in negura timpului, cred ca eram prin scoala generala. A fost placut, m-am simtit in siguranta si as repeta experienta daca mi s-ar ivi ocazia. Poate chiar pe malul marii sau pe un camp pentru a accentua sentimentul de libertate… :w00t: :cool: :cheerful: Ador caii albi, imi par cei mai puri, mai eleganti si mai frumosi. :smile:
    http://www.youtube.com/watch?v=kvZgqIUsrtU

      1. De mai multe ori? Ia te uita…ce baiat norocos! :devil: :cheerful: :cool: :silly:
        Julein, am intrat pe mail si nu am gasit articolul promis… :ermm: :sad: :pouty:

  2. nu am vazut filmul… dar… nu e timpul trecut…
    consider ca, fie barbat sau femeie… sansele sunt aceleasi in fata vietii… desi… sunt si altfeld e conceptii… stiu…
    cand eram copil… cred ca nici la scoala nu mergeam… un vecin m-a urcat pe cal… mi se parea ca sunt atat de sus.. si imi era o teama grozava… ca am fost asa de fericit cand am simtit pamantul sub talpi…

    1. Pai da, Ovi, ai mare dreptate, tu esti o exceptie, conceptiile sunt altele, am trait si provabil vom trai intr-o lume a barbatilor si asta o simtim pe propria piele in fiecare zi. Recunosc ca si eu am fost crescuta intr-o familie in care mi s-a inoculat de mica ideea ca barbatul este seful, stapanul absolut, iar femeile trebuie sa ii faca pe plac, sa i se supuna. Iar mitul potrivit caruia barbatii sunt cei care fac si desfac este inca actual, din perspectiva lor. Atotputernicia masculina isi spune cuvantul in multe domenii, pentru ca se pare ca ei ocupa majoritatea functiilor importante intr-o institutie, indiferent de natura ei. In schimb, daca o femeie ajunge in varful unei ierarhii, atunci apar fel de fel de speculatii privind eventualele compromisuri pe care aceasta le-a facut cu ea insasi pentru a placea unui barbat bine pozitionat care ar fi putut sa o ajute sa ajunga asa de sus… :ermm:

      1. cred ca am mai zis undeva… dar… povestesc iarasi…
        mai demult… am asistat la o conferinta, tinuta de un vestit medic nutritionist… care a mentionat un fapt… si anume… persoanele cu viata cea mai lunga, traiesc pe o insula ( nu i-am reinut numele) si… ce este specific in locul acela este, matriarhatul… deci.. femeile decid…
        in ce ma priveste… consider ca egalitatea intre sexe, este cea mai potrivita… chiar si din perspectiva creatiuni, relatata in biblie… se zice ca… eva a fost facuta din coasta lui adam… deci nici din ceva de la cap… sa fie deasupra… nici de la calcai… sa fie supusa… ci de la misloc… ca sa fie egala… evident…elgalitatea are niste particularitati… in sensul, de ex. ca, barbatul nu va naste niciodata in mod normal… precum si faptul ca femeia este mai sensibial, pe cand barbatul mai puternic… acestea sunt aspecte ce tin de evidentele fizice… dar altfel… intelecutual… social… promovez si sutin egalitatea…

    1. Neata, Lilly. :smile: Eh, nu e inca timpul pierdut, se vor ivi ocazii, viata ne implineste pe rand toate dorintele…mai mari sau mai mici. :dizzy: :unsure: :cool: :happy:

  3. Neata, tuturor!

    Multam pentru recomandare, Dragos! :d Nu am auzit de film, normal,daca nu e cu Anjelina Joli :P O sa vad filmul, cat de curand!

    Da, imi plac caii iar filmul de care mi-a adus aminte articolul tau este Hidalgo cu Viggo Mortensen. L-am vazut de 7-8 ori deja :D

    1. Buna seara, Marin. :smile: Dimineata era cand ma expuneam eu la soare pentru a face insolatie. :pinch: :wassat: :sick:
      Nu am auzit de film, normal,daca nu e cu Anjelina Joli :P :lol: :lol: :lol: Trist dar adevarat.
      Marin, tu ai avut ocazia sa calaresti pana acum? :ermm:

      1. Na seara :) Eu m-am expus la soare cu cortul pe care l-am folosit azi in fata primariei Pitesti ca sa facem reclama pentru LDIR. Cel putin asa credeau colegele mele. Numai ca atunci cand am ajuns eu, a inceput sa bata vantul :P :)))

        Nu, sa calaresc cu adevarat nu. M-am distrat putin de tot cand eram mic, dar imi doresc sa fac asta, si eu si cativa prieteni. Doar ca inca nu am ajuns chiar sa facem asta. Speram sa reusim, avem si unde, dar nu am gasit imboldul necesar :(

  4. apropo de echitatie de marea britanie, am vazut in dimineata asta o stire cum sau batut niste oameni din aia alesi( siri sau mai stiu eu ce ranguri aveau, pe un hipodrom ) la o cursa de calarie(celebrarea a 150 de ani de la nu stiu ce) si au inceput sia sa-si dea in cap cu sticle de sampanie de peste 250 de lire. De fata era si Regina Marii Britanii a Huliganilor!

          1. :biggrin: :lol: :ninja: :cheerful: Ah, Pato, in legatura cu comportamentul cailor nu pot sa spun nimic, subiectul ma depaseste, cel mai bine ne lamureste Iulia, ca ea a luat lectii de echitatie… :ermm: :cool: :tongue:

            1. Hihi, nu as putea sa generalizez, dat fiind faptul ca eu am intrat in contact cu… da :lol: maxim sase cai. Insa, barbosul care se ocupa de ei si care ne invata pe noi, spunea ca fiecare cal are personalitatea lui. Mai mult decat sexul, ca e iapa sau armasar, conteaza calul, ca individ.
              Insa, generalizarea asta ar fi… ca iepele sunt mai blande si mai docile. La fel de adevarat este insa, ca pot deveni si foarte dificile (mai dificile decat armasarii), in anumite momente…

              1. “generalizarea asta ar fi… ca iepele sunt mai blande si mai docile. La fel de adevarat este insa, ca pot deveni si foarte dificile (mai dificile decat armasarii), in anumite momente…”
                Iulia, se pare ca e la fel ca in viata…cai seamana foarte mult cu oamenii! :biggrin: :unsure: :dizzy: :cheerful:
                Stie Pato ce stie… :devil: :biggrin:

              2. hihihi doar cand trec prin perioada aia a lunii hahaha nu Nice? :blush:
                dar in mare aveam dreptate!
                nu-ti place sa-mi dai dreptate niciodata! Ce imi plac femeile sunt mereu puse pe contradictii… zici ca suntem sarea si piperul! eu voi fi piperul alb in acest caz:D

                1. Se pricepe Pato, nu gluma, e expert in materie de… psihologie feminina. :dizzy: :silly: :tongue: :unsure: Iti dau, cand aduci argumente solide si de necontestat, iti dau, de ce nu?
                  Daca tu esti piperul alb mie nu-mi ramane sa fiu decat sarea roz de Himalaya. Stii ce se spune de ea, nu?

  5. Prima mea experienta cu calul n-a fost prea grozava..

    M-am urcat pe un cal alb mare si masiv.. si dupa vreo 2,3 minute dragul de el a decis sa faca o faza a la Zorro gen sa se stea doar pe 2 picioare.. de era sa cad jos si faceam cunostinta cu picioarele lui “foarte firave” :biggrin:

          1. Pai nu se plange, cred ca mai degraba se lauda, mai rar asa performanta. :biggrin: :cheerful: :cool: :silly: :tongue:
            Oricum, are ce povesti si ce-si aminti, cu mine calutul a fost tare bland, nu a incercat nimic iesit din comun. Doar m-a plimbat. :angel:

            1. Ma plang prin faptul ca pot fi………dangerous :ninja: :biggrin:

              Dar asa e, poate dorea sa ma faca vedeta :lol: Daca era si un fotograf prin preajma era MARE lucru :happy:

              1. Oricum, n-am cazut din cauza ca momentul Zorro :cool:

                http://www.nt2099.com/J-ENT/DVD/zorros1-b.jpg

                N-a tinut prea mult, caci l-a tras bunicu de hamul ala si pana la urma s-a potolit “martoaga” :lol: dar ceva spaima tot a ramas, ca de era un ponei, mai ziceam, dar calul ala nu era ponei :cwy:

                Dar oricum, a fost interesant sa stiu cum se mai simte Zorro :happy: era chiar………inaltator :lol: pacat ca n-am avut si-o palarie, sa salut ‘satenii’ :lol:

              2. Da, e adevarat, Iulia a aflat pe propria piele cat de periculosi pot fi…
                Intre timp ai devenit vedeta…si fara ajutorul unui fotograf. :biggrin: :wink: :happy:

                1. Mmm de mine e vorba aici ? :ermm: :whistle: Hihi, eu am cazut bine de tot. Dar nu se mi se pare ca ei ar fi ,,periculosi”, ci ignoranta noastra in ceea ce ii priveste ii poate face asa. In cazul meu, eu nu am stiut cum sa reactionez cand el a luat-o la trap, si apoi la galop. Era prima mea experienta de acest gen. Si daca stiam mai multe, imi dadeam seama, in primul rand, ca il jena saua – un aspect foarte important, foarte foarte important. Iar apoi in momentul in care eu m-am panicat, crispat si incordat, el s-a agitat si mai tare. Deci, nu stiu… calul e periculos sau reactiile noastre fiziologice-emotionale ? :tongue: La o adica, el nu ne obliga sa stam in preajma lui.. sau pe el :lol:

                2. Normal ca de tine, Iulia, cine a povestit recent pe blog o astfel de intamplare care ne-a tinut cu sufletul la gura prin dramatismul sau? :ermm: :biggrin: :wassat:

                3. Bai, la cai mai inteles calaritul cat de cat..

                  Dar la ponei privesc cam stramb caci se tot practica:”Vai, ce ‘calut’ dragut!……. HAIDA PE EL SA-L COCOSIM” :lol:

                  E greu sa fii calut.. toata lumea cauta sa te calareasca :lol:

                4. Nu stiu cat de greu e, uite de ex. baietii de pe blogul asta( Pato, Julien) prefera iepele, nu calutii… :biggrin: :lol: :devil: :silly:

    1. Hm, unde se intampla asta? Ai nimerit un cal naravas… :dizzy: :ermm: :ninja:
      Si a doua? :biggrin: Ai avut mai mult noroc? Sau prima a fost si ultima?

      1. Am nimerit un cal puternic, ce parea bland, dar nu si cu mine, cred ca ma mirosise ca urcam prima data pe unul :happy:

        A 2-a a fost mai cu noroc..

        Dar mie-mi place si alt fel de…..”calarit” :lol:

            1. Doar pare, am ales-o special pentru tine :wink: :biggrin: :happy: , cred ca e undeva pe coasta pacifica…dar poate ma insel, trebuie sa investigam.

                1. Nu prea-mi place..

                  Si nici fan Mercedes nu’s.. Au doar cateva modele ce-mi plac in mod deosebit dar in rest, vant.

                  Prefer Audi sau BMW (desi o parte din romani, strica destul de mult imaginea BMW-ului intarcandu-l cu manele si prosti inside)

                  Dar aici vorbeam mai mult de aspect pana la urma..

  6. Cred ca in seara asta voi si viziona filmul… :happy:
    Probabil ca o parte din ego-ul absolut al stapânei se transfera in mod misterios catre calut… Of, cu siguranta ca se transfera. E unul dintre lucrurile intr-adevar misterioase in ceea ce priveste caii… Ei comunica afectiv.

    Da, daaa, am calarit :wub: Momentan ma intristez la gandul ca mai pot merge o singura data la caluti… E gata cursul meu de echitatie. Am invatat multe acolo, dincolo de calarie, am invatat despre mine. Calul te invata sa iti depasesti unele handicapuri emotionale, inveti de la el si inveti de nevoie. Daca vrei sa ii fii stapan, trebuie sa iti fii tu tie stapan, in primul rand.
    Se vorbeste mereu de cursuri de leadership, ei bine, cred ca o astfel de experienta te invata practic ceea ce nu poti invata la acele cursuri…

    1. Vorbim de lup si…Iulia pe blog. :biggrin: :lol: Vezi ca ultimul meu comment face referire la tine…poate ne dezlegi misterul lui Pato! :biggrin: :w00t: :tongue: :silly:

      1. Asa este Pato, dar mai stiu inca un lucru, si anume cazaturile de pe un cal sunt unele dintre cele mai periculoase cazaturi (ex. cazul actorului care l-a interpretat pe Superman). Stiu ca este un caz izolat, si ai dreptate…..poate intr-o zi o sa calaresc si eu :)

        1. Da, sunt periculoase, dar si accidentele de masina sunt… :silly: Plus ca, din cate am auzit, printre calareti, cazaturile sunt ceva normal, un eveniment care tot se intampla la un moment dat. Probabil e important sa stii cum sa cazi.

  7. Mersi de recomandare, chiar ma voi uita la film.

    Am calarit o singura data, prin adolescenta. Dar nu a fost o experienta extrem de placuta. in primul rand, tipa care tinea calul si avea grija sa fie totul ok, m-a tot innebunit pe parcursul orei cu motive pentru care n-ar trebui sa fac echitatie. Ca poti sa cazi, sa paralizezi, ca daca ai probleme cu rinichii, nu, etc, etc. Apoi, cand am terminat ora, aproape ca nu-mi mai simteam picioarele, erau amortite, de-abia mergeam. :)) Asta a fost partea funny. :)

  8. Trebuie sa fie un film bun, voi recomandati pelicule de calitate pe blog, din cate tin eu minte. Cat despre calarit, n-am facut-o niciodata, nici n-am vazut ocazia dar nici nu mi-am dorit s-o caut, admir cabalinele de la distanta, daca e cazul.

  9. Trebuie sa il recomand si eu, filmul :happy: Tocmai l-am vizionat si mi s-a transmis atitudinea de invingator. Iar invingator inseamna, mai mult decat a castiga, sa nu renunti! In mod normal, as fi zis ,,nota 10 pentru poveste”, dar povestea e una reala. Nota 10 pentru toti acei oameni care au crezut in calut!! :wub:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *