Tocmai am terminat un proiect pentru serviciu. Il am de vreo doua saptamani. In timpul asta au tot existat presiuni externe, eu insa am sovait sa-l initiez. Deadline-ul era ziua de 10 decembrie. M-am apucat pe 11 decembrie, iar azi, pe 13, e gata.
Habar nu am de ce o fac. Dar se intampla tot mai des. Virusul amanarii pentru ultima clipa a tuturor sarcinilor incepe sa puna stapanire pe mine. De fapt, ma domina in totalitate. Pot insa lansa speculatii si identifica cauzele acestui tip de comportament. Probabil ca uneori imi lipseste motivatia (mai ales cand vine vorba de jobul meu cel super bine platit) sau pur si simplu sunt o fire slaba, nemultumita de viata si de realizarile mele. Alteori mai intervine si lenea si, iata cum ajung de fiecare data sa ingras porcul in ajun sau ma blindez cu speranta ca daca le las pentru maine, treburile se vor rezolva de la sine. Sau, si mai bine, vor disparea. Poate ca sunt o inadaptata si ma simt sufocata de ritmul mult prea trepidant al vremurilor actuale. De fapt sunt mult mai productiva pe ultima suta de metri. Poate pentru ca nu suport impunerile, conditionarile de niciun fel si imi place sa fac totul in ritmul meu. Atunci cand am eu chef. Eu nu fac nimic de mantuiala, rezultatul muncii mele nu este unul superficial, fac totul ca la carte, dar atunci cand am starea necesara pentru asa ceva. Si articolele de pe blog…da, da, cele care lipsesc, pentru ca se vede cu ochiul liber ca nu scriu zilnic, sunt “rodul” unor indispozitii de moment. Am mii de idei, dar abia le concretizez. Evident, ma mobilizez greu.
Unii spun ca ar fi vorba de un stil de viata. Activ vs pasiv. De alegeri, de personalitate, de imaginea noastra in exterior, dar si de increderea in sine. De toate astea la un loc.
Voi va mobilizati usor sau mai greu cand e vorba de diferite sarcini(in casa, la serviciu, la scoala)? Obisnuiti sa lasati totul pe ultima suta de metri sau rezolvati fiecare problema la timpul sau?
Mereu la scoala si facultate lasam invatatul pe ultima suta de metri. Pentru examene invatam cu maxim 2,3 zile inainte, daca ma apucam cu 4 zile inainte zau ca nu mergea. :) Nu aveam motivatie.
Cand e vorba de servici insa parca nu las totul chiar pe ultima suta de metri. In majoritatea cazurilor termin pana la data impusa. Imi programez in asa fel incat sa am timp. Mi-ar fi frica sa nu procedez asa sincer. :)
Ah, iar daca e vorba de treburi in casa, clar las pe ultima suta de metri, depasesc si deadline-ul cu mult. :))
:biggrin:
Me too, me too(cand vine vorba de treburi gospodaresti si administrative). :devil: Probabil ca daca as lucra la patron si eu as incerca sa fiu mai rapida, mai expeditiva si sa-mi indeplinesc indatoririle de serviciu cu mai multa constiinciozitate. :dizzy: :unsure: :tongue: Bine, nu-ti imagina ca proiectul asta trebuia predat unui client, nici vorba, ori ca-l terminam acum ori saptamana viitoare, tot aia era, ca nu ma tragea nimeni la raspundere. Nu se scufunda planeta. :biggrin: Nu sunt nici inconstienta. Dar nici nu muncesc pe branci ca n-am de ce. :angry: Cat despre facultate…si acolo lasam totul pentru ultima zi. Nu si cand aveam examen oral. Acolo invatam din timp ca nu aveam chef sa pic cu brio. Dar se mai intampla… 
Foarte frumoasa poza(si rochita) din gravatar.
Ah, am inteles. Pai atunci si eu sunt la fel, adica chiar si la work fac proiectele atunci cand trebuiesc facute, nu le fac din timp, chiar daca sunt anuntata cu zile inainte. Dar cand mi se impune o data limita si stiu ca daca nu termin, sefii o sa fie nemultumiti si data viitoare n-o sa-mi mai dea mie proiectul (deci bani in plus) atunci fac tot posibilul sa termin.
Si la facturi sunt la fel, chiar daca am bani, tot pe ultima suta de metri le platesc.:) Ceea ce nu prea e bine. :P
Multumesc! :)
:)) Si eu las facturile pe ultima zi. Mereu zic, las ca platesc maine. Si tot asa pana la data scadentei. Dar conteaza ca le platim, ca nu ramanem restantieri sau ceva de genul. :biggrin: :ermm:
:w00t: :tongue:
Daca erau si la noi proiectele platite, cred ca le terminam prima!
Da, e un proiect in afara serviciului…e platit separat. :)
Si da, conteaza ca le platim. Oricum daca nu le platim, ni se taie serviciile, nu le pasa lor asa mult de plata sau neplata noastra. Tot noi suferim. :)
Proiecte in afara serviciului platite separat? Suna bine, uite asa ceva mi-ar trebui si mie. :ermm:
Pai ti-am zis ca nu m-as descurca doar cu salariul. Fac mai multe. Intr-o perioada faceam si traduceri, tehnoredactam…asa imi petreceam dupa-amiezile. Acum am mai refuzat traducerile (mi-era sila de ele, erau traduceri de documente tehnice, treburi cu tractoare & stuff, si-ti dai seama cat de usor/captivant era pentru mine :)) ).
Pare destul de plictisitor…dar daca esti bine platita probabil ca se merita. :dizzy:
Se merita in final. Asa imi permit si eu sa-mi mai fac cate un moft din cand in cand. :)
Da, nimic extravagant, o masina noua, o camera foto…un moft.
:tongue: :biggrin:
cred ca e o caracteristica a oamenilor sa lase totul pe ultima suta de metri, sub presiune si stress reusesti sa obtii rezultate foarte bune, eu la concluzia asta am ajuns
in facultate invatam cel mai mult in ultimele 3 zile inainte de examen si a iesit bine mereu :) sau chiar noaptea dinainte de examen
la job e diferit, unele chestii le aman pana am chef de ele dar cand sunt situatii de facut si transmis intr-un anumit timp ma mobilizez pt ca altfel dau cu subsemnatul si chiar nu-mi place sa-mi explic decizile luate prost :D
am zile cand nu am chef sa fac nimic acasa la job dar tot fac ce e strict necesar dar in rest nu, ma mobilizez foarte repede :) nu termini de zis si deja-i facut :)
Off, ce bine ma simt cand aflu ca nu sunt singura care mai degraba tergiverseaza lucrurile decat se ocupa instant de ele, si care se mobilizeaza mai greu. Problema e ca uneori suntem suprasolicitati, asteptarile din parte sefilor sunt foarte mari, iar noi suntem in definitiv niste simpli oameni, nu niste roboti. La mine la serviciu se trezesc ca ne anunta azi ca vor anumite proiecte pentru…ieri. Pai ce facem aici? Ne batem joc? In acest caz…alegem sa nu mai facem nimic. Da, eu las totul balta cand simt ca am prea multe pe cap.
Bine, in cazul tau zilele fara chef sunt mai rare, la mine astea predomina.
sa stii ca si la noi problemele si situatiile tb facute ieri de cele mai multe ori, din pacate asta-i jobul, dc nu ma adaptez se adapteaza altii si in vremurile astea nu-mi permit chiar asa
e mult stress si multa bataie de cap dar eu sper sa se rezolve toate si in ianuarie sa revin la un ritm mai normal ca ma cam lasa puterile :)
noroc ca mai sunt si momente frumoase, ai vazut ce cadouri frumoase mi-a adus Mosul si astfel toate trec mai usor
o sa fie bine! :)
Da, mi-am dat seama ca munciti mult si ca trebuie sa respectati reguli dure si stricte cand mi-ai spus ca nu aveti voie sa stati pe net la serviciu. Pe de alta parte…e bine ca aveti de lucru. :wink:
Mosu…mai generos ca niciodata anul asta. :w00t: Sa speram. :dizzy: :ermm:
Ce spun ‘unii’ e corect.
Si ce spui tu e probabil corect: ai randament mai mare pe ultima suta de metri.
Eu ma mobilizez greu. Iata un alt motiv pentru care m-am mutat: sunt delasator. Insa intr-un loc in care confortul tau depinde direct proportional cu efortul pe care-l faci pentru a-l obtine….ei bine, nu prea mai poti fi delasator, decât daca doresti sa ajungi om al cavernelor.
Dragos, tu stii foarte bine ca eu inainte nu prea intelegeam decizia ta, acum am ajuns chiar sa te invidiez. :wink: Ti-ai indeplinit marele tau vis, si e primul Craciun in noua casa. :biggrin:
S-a intamplat sa nu termini vreodata o sarcina la timp pe cand erai la serviciu?
In general faceam pe dracul in 4 si terminam. Daca nu, incercam sa amân sau sa cer indicatii peste indicatii pâna când lumea se plictisea si ma lasa in pace. Acum depinde….adevaratele probleme, fara de care treaba nu putea continua, le rezolvam ca n-aveam incotro. Dar alea care nu aveau un deadline clar, sau nu erau chiar vitale, le lasam pentru … mai incolo.
Pana la urma conteza ca ducem sarcina la bun sfarsit. :biggrin: Vezi Dragos, acum ai scapat de deadline-uri, de indicatii si stres. Ai viata pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna.
:-) Inca nu chiar. Astept (si nu doar stept, ci incerc sa si rezolv chestiunea) sa am si apa….
Cum adica? Nu aveti apa? :ermm: :dizzy: :unsure:
Da. Nu.
OMG, dar asta e un cosmar! Si cum procedati? :ermm: :cwy: :shocked:
Buna! Ma regasesc 100% in ceea ce ai scris :) Absolut!
Ia te uita cine a revenit! Buna, MT.Chiar ma gandeam la tine unde ai disparut ca nici pe mess nu te-am mai vazut de luni intregi. Si tu esti fan amanari? :)) Si tu inveti pentru examene pe ultima suta de metri? Chiar nu pot sa cred asta. :dizzy:
Pe messenger am stat pe invisible (din obisnuinta). Partea cu invatatul pentru exemene (eu i-as pune mai degraba recapitualare, pentru ca m-am dus mereu la ore si am incercat sa inteleg cat se poate din momentul predarii, ca sa imi fie mai usor inainte de examen), cat despre proiecte le detest din “abisul inimii” mele, sunt total inutile, iti iau o gramada de timp si nu exista echitate in eveluarea lor. Pentru saptmana cealalta am deja doua proiecte dar nu am niciun chef si sigur nu ma apuc mai devreme de joi, pentru ca maine voi fi la Peluza Sud (cel mai probabil alaturi de ultrasi :)) ).
examene*
spune*
mai*
E clar ca n-am mai scris pe bloguri de ceva timp :))
Sau “globuri” cum ar spune Jiji. :))
Eh, las’ ca le mai corectez eu. :biggrin:
Ce proiecte faci acum? Esti la master? Ce specializare ai ales?
Ar fi buna o victorie, partea mai rea e ca nu depindem doar de noi…ci si de nemti. Un prono? :dizzy:
Dap, la master. “Managementul resurselor si activitatiilor turistice”. Stiu, suna pompos, in realitate e aceeasi frecare de menta ca la licenta, nimic util, dar daca m-am apucat de frecat, o sa o frec pana la capat. :)
Cat despre meci, sper sa nufie o noua dezamagire “marca inregistrat Steaua”, sper intr-un 2-0 la noi si un 1-1 in Israel cu gol marcat de Marica (dar sigur sunt mult prea optimist).
Hehe, presimt eu ca tu vrei sa-ti gasesti un job in turism. :biggrin: :w00t:
Daca se mobilizeaza nemtii…ca sa fim ontopic. :tongue: :biggrin: Ca ei fiind deja calificati… :ninja:
“Nu se scufunda planeta.”. Copos te-ar contrazice la faza asta! :))
:biggrin: Daa, pai el a lasat-o in fotbal primu, nu mai tin minte cu ce ocazie. Parca cu Taher, atunci? :ermm:
Nu atunci, mai tarziu, cand a lovit criza financiara prima data, cred ca in 2008.
A, da, exact, mi-am amintit. Ce se mai lauda ca vinde clubul…
Nu imi semeni… eu daca imi iau un angajament. Il respect, adica si eu am obiceiul sa las in ultima suta de metri dar asta nu inseamna ca depasesc termenele.
Eu nu intarzii nici la intalniri :ermm:
Pai stai asa, Pato, ca eu nu mi-am luat niciun angajament in fata nimanui. :biggrin:
:ninja: Daca mi-as lua, cu siguranta l-as respecta. Te mai indoiesti? :cheerful: :tongue: :unsure: Aha, deci si tu mai amani lucrurile? Te-ai pregatit pentru sesiune? Ai inceput sa inveti deja? :biggrin: :ermm:
am proiecte… intai de predat apoi vad ce si cum cu sesiunea! :blush:
Multa bafta in sesiune si spor la intocmit proiecte atunci! :cheerful:
Ăsta este primul lucru pe care l-am învățat în facultate, să nu lași pentru sesiune totul. Când trebuie să fac un proiect sau o lucrare pentru cineva, dacă nu o termin la timp s-ar putea să pierd lucrarea sau să mi se scadă din bani, pe lângă asta mă pun într-o ipostază proastă, făcându-l pe beneficiar să își piardă încrederea în mine. Cel mai bun lucru este să faci totul la timpul lor.
Da, eu nu neg ca asta e cel mai bun lucru, intrebarea mea este, tu reusesti sa faci totul la timp? Si nu ma refer neaparat la proiecte ce trebuie predate unui eventual client sau sef. Reusesti sa te mobilizezi chiar si cand nu ai chef de nimic?
eu nu prea fac nimic din ceea ce nu-mi place, iar ce îmi place fac la timp ;)). Mi se întâmplă să nu am chef de nimic, dar totuși încep să fac câte ceva, iar cheful vine lucrând.
Esti un om norocos daca faci doar ce-ti place. :cheerful: Viata mai inseamna insa si treburi casnice(gatit, curatenie, spalat rufe), cumparaturi, platit facturi…si pe astea le faci cu drag si din timp? :dizzy:
Stau la cămin, deci cade partea cu plătitul facturilor, însă regia de cămin o plătesc mereu înainte de termen. De gătit nu am unde, deși nu mi-ar displăcea, curat și spălat rufe trebuie de nevoie, deci n-am de ales, trebuie să le fac la timp ;)).
Esti incredibil, felicitari! :w00t:
Uff, ce greu ma mobilizez in ultima vreme… ca o mobila grea sunt, aproape imposibil de urnit, dar cand o iau la vale, ma pravalesc ceva incredibil, nimic nu-mi sta in cale, ca-i fac praf si pulbere, asa micuta cum sunt (dar apriga rau :biggrin: !!! si cu copil de 2 ani, care ma tine treaza noptile :cwy:)
Pai da, e mult pana ne urnim, ca dupa nu ne mai opreste nimeni. :)) Au multa energie micutii, sa-ti traiasca copilasul, ce e, baietel sau fetita?
Eu sunt o persoana foarte calculata, ordonata si perfectionista deci la mine totul inseamna bun, rapid si la timp. Cand am ceva de facut fac atunci cand e de facut pentru a scapa de un stres pe cap, nu imi place sa ma simt presata de vreo chestie pe care trebuie sa o fac. :happy:
Sa stii ca simt si eu presiunea de care vorbesti. Constant. Dar asta nu ma impiedica sa tot aman treburile.
:pouty:
Se vede ca esti o persoana activa, harnica, cu initiativa. Nu-ti place sa pierzi timpul.
… dupa toane :tongue: … toata treaba e dupa toane…
Uneori fac lucrurile la timp…alteori in ultimul moment. Ca si tine, imi place sa am propriul ritm
Da, eram sigura ca ne asemanam aici. :cheerful:
depinde mult de activitatea pe care trebuie sa o fac… daca imi place… o fac cu mult inainte de termen… daca nu imi place… o las pe ultimul moment… asta… in general vorbind…
pentru ca… sunt activitati care nu imi plac absolut deloc… si ca sa scap de ele… atunci le tratez cu prioritate… si altele pe care le indragesc foarte mult, trag de ele ca sa ma bucure mai mult timp…
fac si lucruri ai de mantuiala… de ex… scriu cu erori… am un talnet deosebit in a inversa lietre in cuvant… in a omite litere sau a pune in plus… stiu asta… si cu toate ca stiu… niciodata nu verific ce scriu… sa-mi fie rusinica…
oare… cate greseli or fi in ce am scris??? nu… nu le caut… nu le numar… ci.. apas pe submit…
Ovi, n-ai facut nicio greseala, textul tau e impecabil. :biggrin:
:tongue: :silly:
Din ce povestesti tu aici, in cazul tau e exact invers. Ai reusit sa ma bagi in ceata, nu ma asteptam la asemenea raspuns. :biggrin:
ah… in sfarsit am gresit si eu… scriind corect…
mare minune…
aaaaa
m-ai pacalit…
am verificat textul… si am greseli…
talnet = talent
lietre = litere
asta am avzut eu… dar or mai fi si altele…
oricum… mercic dulcic, pentru indulgenta si incurajare…
Nici nu le-am observat…ca dovada ca iti faci probleme degeaba. Oamenii se uita dupa mesaj, nu dupa greseli de tastare. :ninja: :cheerful:
ce bine ma simt…
mercic…
mi-ai facut ziua frumoasa
Ovi…ce putin iti trebuie tie pentru a avea o zi frumoasa… :biggrin: :cheerful:
asa sunt eu… nepretentios… ca… daca as fi pretentios… asa vea tot zile negre… deci… mai bine ma multumesc mereu cu putin… si tocmai de aia… uneori primesc da de pe rascoale… (asta e o expresie din copilarie… care arata abundenta… belsugul… )
weeknd minunat iti doresc…
Multumesc la fel, Ovi. :cheerful:
Ovi, eu uneori in descopar greselile din articole dupa luni de zile de la publicare(cand le mai iau la rasfoit). Greseli evidente…dar pe care, pe loc, pur si simplu nu le vad. Nu pot sa-mi explic ce se intampla. :dizzy: :ermm: :unsure:
hm, cam asa fac si eu … cu diferenta ca mereu (indiferent daca-mi place sau nu activitatea) incerc sa-mi fac timp liber pe care sa-l pot folosi cum mi se nazare. in plus, uneori, la cele care nu-mi plac incerca sa gasesc ceva “la schimb” … adica mi se intampla sa “cheltui” 2 ore cu ceva ce-mi place dar nu-i task-ul meu, in timp ce altcineva rezolva task-ul meu intr-o ora (adica exact cat mi-ar fi luat si mie sa fac acel task asignat mie).
INTJ, cred ca avem cu totii nevoie de acel timp de respiro de care vorbesti tu, un timp doar pentru noi in care sa facem ce ni se nazare. Eu am nevoie de el ca de aer.
:cheerful:
Ehe, esti norocos daca gasesti asemenea persoane dispuse la un schimb reciproc avantajos. :biggrin:
Eu ma mobilizez extrem de greu. Cred ca sunt cel mai bun la ingrasatul porcului inainte de Craciun si culmea, de cele mai multe ori am rezultate. Ar trebui sa schimb asta. Unele lucruri trebuie facute la timp.
Da, macar pentru linistea noastra sufleteasca…
Eee, aici m-ai nimerit, si eu sunt omul sprintului de final, dar la ala… nu ma bate nimeni :D
Daca organizam un astfel de concurs pe blog, vor fi destui concurenti la linia de start.
Inainte lasam totul pe ultima clipa. Apoi mi-am dat seama ca lucrurile nu ies tocmai ok. Acum planific ce am de facut in fiecare zi. Si le fac atunci cand trebuie ca sa nu raman in urma prea mult. Desigur ca am si momente cand nu am chef sa fac tot ce trebuie facut…dar zilele astea nu mai sunt atat de dese ca inainte.
Da, riscam sa se acumuleze prea multe si in ultima clipa sa nu stim de ce sa ne apucam mai intai si mai repede. Esti de admirat ca ai reusit sa te schimbi din acest punct de vedere.
Multumesc. Am fost nevoita sa o fac.
Da, probabil de cand a aparut Eva in viata ta.
Da, asa e… :)
Eu ma motivez usor, si fac totul cat mai devreme. Imi place sa fiu cu un pas inaintea celorlalti (ca la tenis :) ) Bineinteles, ca am si eu momente, cand abia pot sa fac ceva.
Asta deja e un stil de viata. Probabil ca l-ai deprins din sport.
Iar acele momente apar atunci cand esti obosit sau bolnav. :ermm:
la capitolul mobilizare sufar si eu,ceva pentru,vreo solutie ceva :))
Bucur, in articolul asta abia am identificat cauzele…solutii inca mai cautam, dar e tare greu, aproape imposibil. :dizzy: :ermm:
Carevasazica, motto-ul tau in viata este “Ai putintica rabdare”! Hehehe :biggrin: :heart: :wub:
Buna, Julien, credeam ca ne-ai uitat, ce mai faci? :cheerful:
:dizzy: Long time, no see. :cwy: M-ai prins! Cam asa ceva. Al tau care e? 
:ermm: :dizzy:
Nu fac prea bine, sper ca voi fi mai bine in anul ce urmeaza, deh. Mottoul meu……… “sa fie bine, ca sa nu fie rau”! :w00t: Habar n-am, nici nu m-am gandit la asta, eu ti-am transmis tie mesajul pentru ca se leaga de artiicolul asta! Ia zi, ce planuri ai de Revelion, pe unde te destrabalezi? :devil: :biggrin: :tongue:
Julien, imi pare tare rau…de asta nu ai mai aparut tu pe blog.
Parca aceeasi dorinta o aveai si in 2010. Ma rog, spre sfarsitul anului. Wou, ne cunoastem deja de doi ani… 
:cheerful:
Deocamdata nu am planuri de Revelion, undeva in Bucuresti, tu? :dizzy: :ermm:
Tot in Bucuresti, m-a invitat o fosta colega de facultate la ea acasa! :devil: :biggrin: :wub: Da, eu mereu imi doresc sa fie mai bine, sunt un original! :tongue:
Imi pare bine ca ne cunoastem de doi ani, sper sa pastram legatura cat mai mult! :heart:
Si eu sper asta, Julien.
:cheerful:
In cea mai mare parte cred ca amanarile se datoreaza comoditatii -si spun asta avandu-ma pe mine ca subiect in observatie- ceea ce in timp duce la scaderea vointei, reducandu-ne astfel sansele de succes in viata. Si eu aman… mai ales atunci cand este vorba de sarcini care nu imi plac. Inca lucrez la partea asta. :dizzy:
Comoditatea…ce elegant ai numit-o tu. :biggrin: :tongue: Problema apare, cred, atunci cand avem mai multe sarcini neplacute decat placute de executat pe parcursul unei zile. :dizzy:
Ups… nu pot să-ți răspund. Sunt zile în care fac totul imediat, orice sarcină, chiar dacă are deadline-ul peste vreo lună. Alteori, ultimele două zile sunt pentru a mă plânge că n-am timp, inspirație și chef… Depinde de… sarcină, depinde de cine și cum mi-o dă, cât de importantă e pentru celălalt (și dacă acel cineva e important pentru mine). Când vine vorba de învățat la latină pentru teză, da, ultima seară :face:
Pupici de inspirație! Vine vacanța :happy:
Eu cred ca uneori pur si simplu cedam, sunt prea multe de facut si simtim ca suntem coplesiti. Atunci alegem sa nu mai facem nimic. :face:
Pupici back. :cheerful: :kissing: Daa, sa vina odata ca ne-am saturat de atata munca. :biggrin: :devil: :cwy: Abia astept. :w00t:
Eu mereu incerc sa finalizez la inceput ca sa elimin stresul. Plus ca daca imi ramane timp sigur imi mai vin idei si pot reface sau corecta ca sa fie cat mai bun. Eu mereu tind spre perfectiune si poate din cauza asta nu imi place sa las pe ultima suta de metri pentru ca ma framant daca imi aduc aminte ceva ce era mai bine sa trec in proiect. Acum cand e vorba de casa e diferita treaba pentru ca aici chiar daca gresesc ceva pot recorecta linistit. Doara la casa mea eu sunt sefu. La servici e putin mai diferit.
Bun venit pe blog, Dli. :cheerful: Da, pare logic ce spui tu, nu doar ca faci totul din timp, dar mai si corectezi pe parcurs…asta da mostra de perfectionism. :biggrin:
Of, depinde de sarcina si toane. La proiecte, si eu am tendinta sa las totul pe ultima suta de metri, insa nu depasesc termenul limita niciodata (se pare ca am invatat sa aproximez timpul necesar pentru diverse proiecte). Poate pentru ca lucrez mai bine sub presiune – dar mi se pare si asta un fel de minciunica, un fel de auto-mangaiere pe crestet si ingaduinta
Anul acesta m-am pus pe citit si deci, invatat, din timp. Am incercat sa tin pasul cu ceea ce se preda la cursuri – adica sa citesc din bibliografie saptamanal s.a. Nu mi-a reusit in totalitate, dar e o imbunatatire majora comparativ cu anul trecut
Stiu ca mi-am redus astfel din stresul alocat sesiunii 
Personal, ma raportez la tendinta asta de amanare ca la un dusman :ninja: Ma mobilizez greu, adica… mereu mi-e greu sa incep ceva. Odata lucrul inceput insa, nu il mai las din mana pana nu iese asa cum vreau, adica bine :silly: Si cand imi dau seama ca mi-a luat mai mult sa aman decat activitatea propriu-zisa, ma ia groaza :silly: Sper sa ma vindec de tendinta asta, nu imi prieste :tongue:
Iulia, eu cred ca tu ai invatat ceva din experienta primului an… In plus, in domeniul tau, sincer, nu prea e de ingrasat porcul in ajun. :biggrin: :unsure: :ermm: :dizzy:
Da, da, am invatat si am pus in practica
Si mi se pare mai frumos asa, chiar pot savura ce citesc, fara sa imi sufle in ceafa examenul de maine, sau de poimaine. E ok asa 
Si da, Nice, foarte buna observatia ta, in domeniul asta chiar nu e loc de ingrasat porcul in ajun. Adica, se poate, ce sa zic. Dar ar fi trist sa inveti psihologia asa cum invatai ceva lectie, in liceu, la orele de t.i.c, de ex.
Anul trecut am fost foarte frustrata ca nu am reusit sa citesc tot – si cand zic ,,tot” ma refer doar la bibliografia obligatorie… cand ma gandesc cum imi trage cu ochiul si cea optionala… :ermm: :happy:
Se vede ca esti foarte pasionata de ceea ce studiezi si ca iti place sa stii cat mai multe…
In general reusesc sa mi organizez prioritatile, poate m-a ajutat mult si scoala sportiva, acolo a trebuit sa invat din mers chestiile astea.
Ma asteptam sa debordeze de bucurie pe aici, Nice,Lusio, in locul vostru as fi nebuna de fericire. Felicitari stelistilor si bravo ex-polistilor mei dragi.
Noi suntem mai rezervati..
Nu ne laudam ca Dragos din orice
Steaua e foarte obisnuita cu cupele europene, primaverile etc 
:biggrin:
Multumim pt felicitari :happy:
Diana, multumim, suntem destul de incantati de calificare. :cheerful:
Trebuie amintita si contributia lui Marica… :happy:
Ceea ce imi place fac din timp (pana si cu luni inainte, cum sunt facutul itinerariilor pentru calatorii, proiectele la care ma pricepam in facultate, etccc) iar cele ce nu imi plac le fac in ultimele ore (dar niciodata dupa termen). Deci depinde. :)))
Mi se pare foarte firesc sa fie asa. :biggrin:
:cheerful:
Ca-n armată e mobilzarea în stil cazon! Facem de toate cu zâmbetul pe fațadă că e mai ușor așa!
De obicei la timpul lor le rezolv
Felicitari, Napocel, esti un adevarat exemplu pentru cei mai multi dintre noi. Se pare ca a fost buna si armata aia la ceva.
:ninja: :angry:
Da, choar săștii că armata e bună și armată să fie aia în tătă legea cuvântului.
Cred ca esti printre singurii pe care-i aud afirmand asta. :silly:
Apăi amu băieții îs cum spunea o colegă de-a mea, am râs de m-am prăpădit, ei bine, colega spunea că băieții din ziua de azi, fără armată sunt ca mâțele. Hahahaha. A mai spus că-s mai feminini, parfumați ca niște cocote cu geluri prin păr și pășesc ca mâțele pe marginea gardului ! :silly: Deci nu io am spus-o, să nu-mi sară pe aici băieții-n cap.
Hehe, are ceva dreptate. In plus a aparut o specie noua:metrosexualii.
Obişnuiam să le las pe toate pentru ultima sută de metri. Acum prefer să fiu genul “yes man”, bineînţeles cu anumite limite.
Si eu am obiceiul de a lasa pe ultima suta de metri, dar parca ma descurc mai bine sub presiune. :P Si ma enerveaza la culme obiceiul asta prost, pentru ca e o doza dubla de stres de care m-as lipsi bucuroasa daca m-as mobiliza din timp!