Parfumul amintirilor

Visuri, intamplari, oameni si locuri. Toate apartin trecutului si au un parfum inefabil pe care l-am pus bine la pastrat intr-o sticluta magica si i-am lipit o eticheta pe care am scris cu litere de aur: copilarie.

Cuvintele au o forta de evocare infailibila a celor mai pretioase amintiri. Cu ajutorul lor rememoram cele mai dragi momente bine ascunse in negura timpului. Si tot ele ne faciliteaza relatarea pe blog a unor povesti de viata. Uneori, cuvintele au puteri tamaduitoare, asa cum nici 1000 de fotografii nu vor avea vreodata.

Paul mi-a cerut cinci cuvinte ce desemneaza lucruri cu mare valoare sentimentala pentru mine. Lucruri care au insemnat enorm candva, de care ma leaga amintiri deosebite si care si azi imi stranesc emotii intense.

Hartile

In clasa a VI-a, cand am inceput sa studiem pentru prima data la scoala continentul european, m-am indragostit de tot de inseamna geografie, de tari si orase mai ales, dar si de relief, clima, vegetatie sau soluri. Jocul cu harta ma fascina, atunci am constientizat ca fara ea era imposibil sa inveti si sa intelegi aceasta stiinta. Mai apoi am descoperit insulele exotice si am inceput sa visez la calatorii prin lumea larga. Dar nu pe harta, ci in realitate.

Cartile, in special cele de povesti. Nu ma mai saturam sa citesc, iar povestile cu printese, zane si Feti-Frumosi erau preferatele mele. Nu degeaba, in liceu, literatura a devenit materia mea favorita.

Si o intamplare ciudata, inexplicabila de la bac: din clasa a X-a pana intr-a XII am repetat aproape zilnic doua subiecte: o poezie a lui Goga si o povestire a lui Ion Creaga. Le facusem niste comentarii grozave pe care si noaptea in vis eram in stare sa le spun pe dinafara. Stupoare, la examenul oral tocmai cele doua mi-au picat! Va imaginati impactul, nu-mi venea sa cred ca asa ceva este posibil, am izbucnit in lacrimi (de fericire), iar comisia a interpretat reactia mea in mod eronat…

Apa

Asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu explicat in cuvinte. Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al vitalitatii si invierii. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile, fie ca e un lac de safir sau rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Inca de mica am vrut sa stiu sa inot. Desi parintii m-au trimis la cursurile organizate la cel mai mare bazin din oras, pana la urma am invatat la strand de una singura.

Fragii

Ei bine, aceste delicioase fructe rosii, fragutele mici si parfumate, mi-au colorat mie vacantele la tara. Ascunse sub frunze verzi, in tufisuri la marginea padurii, constituiau cea mai pretioasa comoara a sufletului meu insetat de arome dulci si proaspete. Cautatul fragilor pe dealurile din jurul satului a fost activitatea mea favorita in copilarie. Curios lucru, doar pe ele le acceptam dintre fructele de padure. Niciodata n-am fost fan zmeura, mure sau coacaze.

Ultimul cuvant desemneaza bautura copilariei mele. Din motive lesne de inteles nu am sa-i dezvalui numele. Va pot spune doar ca nu a fost nici ceaiul, nici laptele si nici cacaoa cu lapte. Nici macar fresh-ul de portocale. Va dau cateva ponturi: e neagra, acidulata si dulce:

 Ce arome v-au insotit voua copilaria? Va regasiti in vreunul din cele cinci cuvinte de mai sus? Aveti un cuvant care atunci cand il pronuntati va trimite instant inapoi in copilarie?

sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

84 de comentarii la “Parfumul amintirilor”

  1. Buna seara, draga Nice!

    Hmm…ma regasesc in oarecum toate. Desigur, nu la fel ca tine. Pe mine si acum ma fascineaza hartile, mi-ar place sa ma plimb pe mari ca un pirat. Dar pe mine hartile m-au apropiat de istorie. Am vrut sa cunosc istoria tarile care compun anumita harti de-a lungul timpului. Chiar aveam un proiect in facultate cu un profesor sa facem o serie de harti ale lumii antice in fucntie de cum au evoluat popoarele.

    Am un cult pentru carti, sunt totul pentru mine. imi place sa citesc si sa si scriu in acelasi timp, ma implic in lumea din carte si traiesc cu personajele :D

    Nu am avut pana acum ocazia sa invat sa inot, dar poate ca o voi face. Cert e ca nu imi e frica de apa, ba chiar imi place :)

    Cat despre fragil, cred ca inima si visurile copilarie imi vin in minte cel mai repede :)

    1. Buna, Marin. :cheerful: Exact, hartile nu sunt doar de geografie ci si de istorie. Iar eu am adorat istoria in scoala! :wub: Ca acum am uitat foarte multe lucruri…e partea a doua. :cwy:
      Ca un pirat? Ia te uita ce coincidenta, si mie imi placeau aventurile piratilor, intotdeauna am fost fascinata de ele. Dar, in viziunea ta, piratii sunt personaje pozitive sau negative? :lol: :ninja: :unsure:
      Normal ca traiesti alaturi de personajele din carti, normal ca te implici sufleteste, ca te bucuri si suferi odata cu ele, asta e si farmecul lor, nu?
      Daca iti place apa, problema e ca si rezolvata. Iti mai trebuie doar un bazin. :biggrin:
      Fragi sau fragil? :biggrin: :unsure:

      1. Neata!

        Scuze, am sarit eu peste o etapa. Cand ma uit la fragi, ma gandesc la fragil nu doar pentru ca sunt asemanatoare cuvintele ci si pentru ca sunt fructe fragile din toate punctele de vedere. Si de la fragil la inima. Am minte complicata :P

        Hmm…piratii au avut de multe ori o conotatie negativa pentru ca se opunea legii, dar au aparut ca urmare a coruptiei societatii si a lipsei sanselor de a trai normal. Cam ca haiducii… Pana la urma sunt undeva la jumatate, intre pozitiv si negativ in functie de oameni.

        Da, asta e farmecul lecturii, sa traiesti aventura din carte.
        Ei, eu am fost la olimpiada oraseneasca la geografie in cls. a8a dar pt ca se copia cu acceptul profesorilor, m-am enervat, am scris eseul la liniuta si am iesit din sala:)) Si eu am uitat acum cat de cat geografia, dar doar pe aia de detalii speciale.

        1. Neata, Marin, asa e, fragii sunt fructe delicate, poate de asta m-au atras pe mine atat de mult. Bine, au si un gust si un parfum inegalabil. :wub:
          Interesanta asocierea ta cu inima. Abia acum am inteles pe deplin ce mi-ai scris.
          Exact piratii lor sunt echivalentul haiducilor nostri. Mai mult sau mai putin. :lol: :ninja: Ei aveau mari si oceane, noi aveam paduri… :devil:
          S-a copiat la olimpiada? Sa stii ca am fost si eu la viata mea la concursuri de genu’, mai ales la romana, dar niciodata nu s-a pus problema astfel. Era stictete maxima, o adevarata politie faceau cu noi. Nu intamplator te-ai enervat tu. :pouty:

          1. Nice, in Bucuresti e altceva, alte cerinte, e totusi alt nivel. Intr-un amarat de orasel de provincie cand profesorii voiau sa mearga neaparat elevii lor, se fac si astfel de lucruri. Nu spun ca eram eu cel care trebuia sa mearga mai departe, dar macar sa fie un examen corect. De atunci, nu am mai fost la nicio olimpiada.

            Eu nu prea am mancat fragii, sunt mai de la tara: am ramas la zarzare si prune :))
            Da, un fel de haiduci si talhari ai apelor.

  2. Vai, mie geografia nu mi-a placut deloc. :) Am fost cu istoria. Si pentru ca dadeam la capacitate la istorie si apoi eram si prima din clasa la obiect, ma mai scuteau la geografie, ca sa ma pot pregati mai bine la istorie.
    Si mie mi-au placut foarte mult cartile de povesti, eram innebunita dupa ele; eram deja maricica de acum, prin clasa a V-a, si eu tot carti de povesti citeam. :)

    Cred ca acel cuvant care ma duce la copilarie este Andreea, numele verisoarei mele si cea mai buna prietena pe atunci. Ce nazbatii mai faceam, cat mai radeam impreuna. Au fost momente tare frumoase.

    1. Pai si eu am fost cu istoria. :silly: Adica si cu una si cu alta, in generala cu geografia, in liceu cu istoria. :biggrin: Aha, acum fac eu legatura, asa se explica pasiunea ta pentru romane istorice… :cheerful: :biggrin:
      Normal ca le citeam si cand am mai crescut putin, pai daca erau frumoase. In plus poate eram si noi putin mai visatoare si mai idealiste ceva. Si vezi, pana la urma tu ti-a gasit rapid Printul. :biggrin: :w00t: :tongue:
      :shocked: Cu ultima parte a commentului ai reusit sa ma bulversezi total. :alien: Si acum sunt in stare de soc. :lol: Si cred ca iti imaginezi de ce. Ei bine da, si pe verisoara mea tot Andreea o cheama, si eu tot cu ea mi-am petrecut vacantele in copilarie. :happy: Evident ca faceam numai nazbatii. :silly: :devil: Ca sa vezi cum se tin coincidentele scai de noi. :lol: :wassat:
      Care a fost, Mihaela bautura copilariei tale. Stai asa, pot sa ghicesc?! Ceaiul! :lol: :biggrin:

      1. Da, cred ca asa se explica pasiunea pentru romane istorice. :) Mereu mi s-a parut usor acest obiect, cand invatam pentru el nu trebuia decat sa citesc o data si gata. Mi se parea ca o poveste. :P

        Da, mi-am gasit Printul, dar vezi tu, viata nu e ca in povesti. Nu stii sigur ca Printul va fi bun cu tine toata viata. :)

        Wow, chiar ca ce coincidenta. :) Verisoara ta ce face acum? A mea e plecata de ani buni in Grecia si am cam pierdut legatura…

        Bautura copilariei mele? Nu stiu daca sa zic ceaiul…da, imi facea bunicul pe la 3,4 ani un ceai de tei minunat – de atunci il iubeam. Sucuri nu prea aveam in perioada aia, Coca Cola se servea doar la Craciun, nu ca acum, si nu eram chiar innebunita dupa ea. Deci pe atunci beam apa, sifon si…da, ceai. :) Deci raspuns final: ceai.

        1. Si eu am pierdut legatura cu verisoara mea, ultima data ne-am vazut acum multi ani la nunta ei. Viata ne-a despartit, fiecare a mers pe drumul sau… Am inteles ca are un job bun care ii permite sa calatoreasca des prin Europa… Mda, nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste. :cwy:
          Mie mi-a placut Pepsi, iar parintii nu mi-au interzis niciodata sa-l beau zilnic. :dizzy: Nu stiu cat de sanatos era obiceiul asta al meu… :ermm:
          Mihaela, iti doresc o viata ca de poveste alaturi de Printul tau. :smile:

          1. Multumesc. :)
            E pacat ca viata ne duce departe de cei mai buni prieteni. Am patit-o de nenumarate ori. Prietenii din copilarie, de la scoala generala, liceu, facultate…acum lumea pleaca prin strainatate sau in alte orase, pentru mai multe oportunitati.

            1. Da, Mihaela, si eu am patit la fel, toate prietenele mele din copilarie, adolescenta si tinerete au plecat in strainatate. Dar stii ce e bine? Pleaca unii, vin altii… :dizzy: :ermm:

              1. Eh, da, vin altii…dar nu stiu, prietenia acum nu mai e ca prietenia atunci. La varsta asta lumea e mai interesata, are mai putina incredere. Si parca prieteniile acum nu mai sunt la fel de puternice, la fel de sincere…Eu una nu-mi permit sa fiu cu adevarat eu decat cu cea mai buna prietena, pe care o cunosc de mai bine de 10 ani. Cu restul simt ca nu-mi permit asta.

                1. Asa e, Mihaela, nici eu nu mai simt prieteniile legate azi ca odionioara. Doar ca atunci eram eu prea naiva si credeam ca tot ce zboara se mananca. Prieteniile dintre fete rar sunt trainice. E vorba de perceptie, oamenii sunt aceiasi.

  3. fragi…. n-am mai mancat de ani de zile :sad: , nu-mi mai permit sa ma duc primavara la tara… in timpul asta invat. Defapt de cand am inceput scoala am pierdut gustul fragilor!

    14 ani :(::::::::::::::::::::(((:(:(:(:((::(:( Odios! sunt suparat pe :sad: :face: sistemul de invatamant pentru asta :face:

    1. Da, Pato, am observat ca inveti. :biggrin: Da’ serios, nu asa. :ermm: Atat de pasionat esti incat ne impartasesti si noua din cunostintele tale. In cateva luni devin experta in nave. :w00t: :devil: :tongue: Explici frumos tu asa, dar e al naibii de greu. Mai ales pentru noi astia care suntem paraleli cu matematica si fizica. :face: :blush:
      Pai fragii sunt fructele copilariei, in plus, le gasesti si prin congelatoarele din hipermarket(cu putin noroc).
      Tie ce ti-a placut mai mult, istoria sau geografia? :dizzy:
      Care a fost bautura copilariei tale? :unsure:

        1. Aha, deci conteaza mai mult profesorul decat materia pe care o preda. Un profesor te poate determina sa urasti un obiect. Asa e! :wink: Eu nu am avut profi simpatici nici la geogra si nici la istorie. Dar pe mine ma indrageau ca eram buna la materia lor. :tongue: :cool:
          Cum apa? Tu nu obisnuiai sa bei sucuri, siropuri, ceai, lapte, citronada, pepsi, cola? :lol:

                1. Ah, da, stai ca acum mi-am adus aminte de marea ta pasiune, apa de izvor. Ai scris de ea de multe ori la tine pe blog. Mna, asta inseamna viata la tara. Sanatate curata. :w00t:

  4. Fragii si murele au fost dulcele copilariei mele! Si eu mergeam pe dealuri sa strang fragi cu veciunul meu, la fel si dupa mure. Meream cu parintii la strans de ciuperci si in drum spre casa culegeam viorele si le puneam intr-o vaza tip farfurie in apa, asa incat imi faceam in camera covorul meu cu viorele.

    Alte cuvinte ar fi coarda, elastic, jocurile copilariei mele. M-am jucat foarte mult cat am fost copil.

    Papusa Barbie, ce sa zic, ma jucam si la 15 ani. Dupa nici 6 ani am facut un copil, stiu, dar eu si acum sunt foarte creativa si imi place sa ma joc. Poate de aici pasiunea pt fotografie, asta e joaca mea actuala, permisa adultilor :)) Totusi o mai dau in mintea copiilor cand ma joc cu Kari.

    Mi-a placut si mie geografia si tin minte un proiect foarte elaborat ce l-am facut pe echipe (primul meu poriect pe echipe) in care toti ne-am implicat 100%. Aveam de facut harta lumii pe un carton imens cred un A0, sa scriem tarile, capitalele, sa coloram in functie de clima sa lipim lateral toate steagurile, si sub sa scriem 2 caracteristici importante despre fiecare tara. Sunt profund recunoascatoare acestui proiect, actunci intr-o saptamana am acumulat foarte multe cunostinte ce au ramas in mintea mea pe viata.

    Spumele de fructe, prajitura cu strugurasi, saniusul, bicileta, sunt alte cuvinte cu ecou din copilaria mea. Am avut o copilarie frumoasa, stiu :)

    1. Daa, pai erau asa multe ca abia acum imi dau seama cate am omis sa trec. Bine, aveam voie doar 5, si oricum articolul a iesit prea lung. :ermm: Dar elasticul l-am jucat si eu, si imi placea la nebunie, de asemenea si coarda. :biggrin: Papusi Barbie nu am avut, doar din cele rusesti. Chiar i-am facut poze papusii mele favorite si in final am uitat sa scriu despre asta in articol. :))
      Bine zis, fotografiatul poate fi joaca adultilor, dar dupa cate am citit despre el lately imi suna mai degraba ca o arta in toata puterea cuvantului. Am descoperit ca are multe in comun cu geometria si fizica, domenii interzise mie. :lol: :alien: Oricum despre asta voi scrie un articol destul de curand…ca de obicei eu am multe planuri, multe idei, dar de pus in practica e mai greu. :devil: :silly:
      Normal ca-ti place geografia din moment ce esti super pasionata de calatorii. Altfel nici nu se poate. :biggrin:
      Da, da, saniusul, ce fain era pe derdelus… :cool: Si mie imi placea sa merg cu bicicleta, cu rotilele si patinele. :biggrin: Prajitura cu strugurasi? Cum vine asta? :dizzy:

  5. Ah eu am trait la tara pana la aproape 8 anisori :lol: . Intr-un sat pe malul unui rau la poalele padurii. Asa ca am avut lnga mine si o lunca intinsa si dealuri impadurite, numai bune de strabatut cand se coceau fagii si murele. Nu stiu daca e un miros anume care-mi aminteste de copilarie dar stiu sigur ca ma trimit foarte repede cu gandul la ea felinarele sculptate in dovleci, culesul viei si porumbul fiert :lol: . Si cate nopti cu cer instelat si cate seri in jurul focului spunand povesti, apoi jocurile copilariei… am avut o perioada frumoasa.

  6. Eu am avut o copilarie petrecuta in cea mai mare parte a timpului la oras si dintre propunerile tale, aleg cartile, in primul rand (citeam mai mult pe atunci decat o fac atunci) dar si hartile, imi place sa citesc despre destinatii dintre cele mai diverse de pe lumea asta, desi in scoala am fost mai degraba atras de istorie, la care am sustinut si examene.
    Imi pare bine ca ai rememorat cu noi aceste lucruri.

    1. Si eu am sustinut examene la istorie, Danny. Dar si la geografie… :cwy: :ermm:
      Vad ca au invadat istoricii summerday-ul. :biggrin:
      Ma bucur ca ti-au placut amintirile mele. :cheerful:

  7. Frumoase amintirile, si toate cu un aer proaspat de vara :happy:
    Pff… mare noroc la bac :w00t: Eu unul, nu prea suport geografia, si asta cred ca din pricina proferilor de care ma tot lovesc, insa calatoriile da :whistle:
    Aromele copilariei? Cred ca cea mai puternica e gustul libertatii, perioada cand zilele erau doar a tale si fiecare zi era o noua aventura :happy:

    1. Da, nasol cu profii astia nesuferiti, te inteleg perfect, te pot face sa detesti o anumita materie. Mai ales daca te simti nedreptatit… Cu toate astea, imi aduc aminte ca am avut o prafa de engleza in clasa a 10 care m-a scos odata la tabla si dupa ce am facut bine exercitiul mi-a dat nota 7. Am plans, am fost suparata o perioada, dar am iubit in continuare materia… Profesorii vin si pleaca…
      Calatoriile sunt super, mai ales cele in orase medievale europene si in insule exotice. :lol: :silly:
      Hehe, buna ultima remarca, total de acord cu ea. Nu tu teme, nu tu serviciu, nu tu responsabilitati. Doar distractie si aventura. Corect. :biggrin:
      Care a fost Paul bautura copilariei tale? :ermm:

      1. Eu proferesorii nu ii caracterizez neaparat dupa notare, mai degraba dupa caracter si atitudinea fata de elevi.
        Bautura copilariei? hmm… greu de ales, cred ca totusi ar fi sucul natural de fructe, mai ales cel de struguri, facut in casa. Un pic acrisor si cat mai concentrat! :happy: Perfect pentru o zi de vara in care oboseam de la atatea… prostioare facute :biggrin:

        1. Pai da, asa ar putea spune si profesorii, conteaza atitudinea elevilor la ore. Daca copilul e adorabil, respectuos, cuminte si mai si stie cate ceva, cum sa nu-l iubesti?
          Daca e obraznic, galagios, indolent, capricios, crede ca i se cuvine totul, infatuat, cum sa-l indragesti? Ma rog, e mult de discutat si nu face obiectul articolului de azi. :tongue:
          Suc de struguri facut in casa? :lol: :ermm: Must sau vin! :devil:

  8. La scoala nu am invatat mai nimic, am avut o scoala de 2 lei. Tocmai de aceia ma voi chinui sa dau copii la privat.
    Abia in liceu am prins gustul invatatului, in special psihologie si istorie. Geografia nu a fost niciodata punctul meu forte, dar m-am lovit de foarte multe ori de ea, asa ca vrand – nevrand am invatat cate ceva. …. Cel mai bine am excelat la imaginatie, desi nu este o materie de scoala.
    Cuvinte ce ma trimit in copilarie? Razboi. Nu voi da amanunte, e ceva lasat in urma.

    1. Am observat ca ai o cultura generala solida…rasfoind celalalt site pe care il detii. Pai normal ca te-ai lovit de ea daca esti tot timpul pe drumuri. Iar geografia se invata cel mai bine pe teren. :biggrin: La locul faptei… :happy:
      Si ai reusit sa-ti transformi imaginatia in creativitate? :biggrin: :tongue:
      Care a fost Petre bautura copilariei tale?

  9. A fost Brifcor si CuiCola. Apoi la cativa dupa Revolutie a aparut Cola, Pepsi, Fanta, 7UP, etc…
    Acum am ajuns la concluzia ca APA este cea mai sanatoasa. Mai beau insa si ceai de macese sau lamaie, compot, apa minerala (hidrocarbogazoasa), si evident CAFEA.

    1. Pepsi era si inainte de revolutie, a inceput sa se fabrice in tara noastra din anul 1965. De Quick Cola parca imi aduc aminte, era un fel de surogat de pepsi, ma rog a trecut prea mult timp de atunci care sa-i stiu exact gustul, Brifcorul era bun, dar mie mi se face rau de la bauturile racoritoare carbogazoase cu aroma de fructe(portocale, lamaie).
      Normal ca apa de izvor e cea mai sanatoasa. :biggrin: Eu insa o prefer pe cea carbogazoasa cu un strop de lamaie(mai ales vara) si sa fie foarte rece. Stiu ca nu e bine, dar asa imi place. :wub:
      De cafea nu mai zic. E vitala. :cool:

  10. Buna!

    1) Hartile: o da! Si tot din clasa a VI-a si tot datorita “Geografiei Europei”;

    2) Cartile; da, din nou :biggrin: (literatura), incepand cu liceul (nu ma fascina asa de mult literatura cand eram mai mic);

    3) Mingea de fotbal: m-am rezumat mereu la “fotbalul din fata /spatele blocului si am fost mai mereu un anti-talent ca jucator. Imi doresc nespus sa fiu antrenor (aici sigur m-as pricepe) , dar nu am cum pentru ca nu am jucat la niciun club; sau macar scouter (dar in fotbalul romanesc pur si simplu “meseria’ asta e practic inexistenta)

    4) Clasicele bomboane crocante de ciocolata “Boni-Bom”. Imi aduc aminte de copilarie, mancam in fiecare zi. In Bucuresti nu am mai vazut pe nicaieri de ani de zile, am fost placut surprins sa le gasesc de cirand in orase mai mici de provincie precum Sinaia sau Pucioasa :biggrin:

    5) Monede si bancnote vechi romanesti si monede din strainatate. Am o mica colectie, m-au fascinat mereu, inca de mic.

    1. Neata, MT. :cool:
      Tu citeai povesti cand erai mic? Din alea cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene? :lol: In liceu la ce profil ai fost, la real sau la uman? :unsure:
      Hai mai, cum sa nu gasesti boni-bon in hipermarketuri la raionul de dulciuri? Sunt sigura ca au bombonele tale preferate. :biggrin: Tin minte ca mai erau si niste jeleuri cu arome de fructe, de culori diferite, ziceai ca sunt din cauciuc. :lol:
      Pai da, ca organizare si mentalitate fotbalul nostru e cu 100 de ani in urma celui olandez. Si apoi te mai miri ca ne-a batut Twente acasa. :ninja: :cwy: :angry:
      Da, da, bine zis, si pe mine ma fascineaza euroii. :w00t:

      1. Mai citeam, dar nu ma omoram asa de tare. In liceu am fost la profil uman-filologie.

        “boni-bon”. Asa e corect, am si uitat denimiorea exacta de cand nu am mai vazut pe nicaieri. Sunt bomboane asemanatoare peste tot, dar nu cele originale.

        Noi suntem in urma cu mai mult de 100 de ani din toate punctele de vedere, daca vine sfarsitul lumii anul asta, nu-i bai, se muta toata lumea la noi in Romania. :biggrin:

        Am si cativa euro in colectie, dar prefer mai degraba monedele “originale”.

        1. Stiu ca mi-ai spus la un moment dat, dar am uitat. Adica nu mai eram sigura. Apropos, cand termini masterul? Ce perspective ai de angajare? Pai da, suntem, partea proasta e ca nici nu ne indreptam in directia corecta.
          E firesc sa le preferi, altfel nu ar mai fi colectie. Ar fi…bogatie. :biggrin:

          1. Sunt abia la jumatea primului an, mai am unul dupa. Perspective de angajare: zero absolut. Nu stiu, sa vad, deocamdata ma rezum la a-l termina daca tot m-am apucat de el, lucru din ce in ce mai greu, pentru ca nu am nicio motivatie, stiind ca nu ma va ajuta cu nimic dupa aia.

  11. mi-ai facut pofta de fragi :((((
    cel mai mult mi-a placut in copilarie sa adun fragi, si acum imi place la fel de mult, si in fiecare an in luna iunie dau o raita in padure in cautarea lor :)

        1. De asta te-am intrebat, ca stiu ca tu ai astfel de preocupari. :biggrin: Eu nu am mancat niciodata de fragi, doar de capsuni si nu o suport. :alien: Eram curioasa daca cea de fragi e mai pe gustul meu… :ninja:

  12. Eu am avut o copilărie puțin altfel decât restul lumii, în sensul că nu am avut timp de joacă și făceam parte dintr-o familie săracă, mâncam o portocală doar cu ocazii speciale, cum ar fi Crăciunul. pot spune că toată copilăria mea, a avut legătură cu arta. După cum am spus de n ori, de la 6 ani fac pregătire, la 3 ani îmi făceam propriile cărți de colorat ;)). Cuvintele cheie care mi-au marcat copilăria ar fi arta, munca, visele.

    1. Stii cum imi suna mie asta, Glappy? O viata dedicata artei. E bine ca esti foarte tanar, ca ai tot timpul din lume sa-ti pui in practica visurile. Sa le vezi devenind realitate. :cool:

  13. Eu imi amintesc cu drag de zmeura si sucul de la dozator. O vioara mare si grea pentru dimensiunile mele de atunci imi aduce instant zambetul pe buze… si, sa nu uit, un nuc batran pe care il escaladam cat ai zice peste… :)
    Si uite cum parfumul amintirilor mi-a inseninat plictisitoarea zi de luni. :)

  14. Nici nu ma puteam astepta sa nu-ti placa hartile :) Puteam sa ghicesc asta numai din putinul pe care-l stiu despre tine. Unei persoane careia ii place sa sa cunoasca locuri si oameni, sa exploreze necunoscutul … pai cum sa nu-i placa hartile ? :) Lasa-ma sa ghicesc, asa ca iti plac si filmele clasice de pe MGM sau TCM ?

    1. Putinul pe care-l stii despre mine? :shocked: :ermm: Hai mai Szabi, pai si eu care credeam ca sunt o carte deschisa pentru cititorii mei. :lol: :biggrin: Ca pana acum ati aflat tot ce vroiati si mai ales ce nu vroiati despre mine. :silly:
      Filme clasice zici? Hm, in general ma uit rar la filme, dar imi plac cele bune. :biggrin:
      Care a fost Szabi bautura copilariei tale? :unsure: :tongue:

      1. Daca iti vine sa crezi sau nu bauturacopilariei mele a fost apa minerala. In acele timpuri parca si acea apa minerala avea alt gust, si sa fiu sincer imi placea foarte mult rivalul acelei bauturi racoritoare care-ti placea tie. Doar ca bautura asta nu prea se gasea pe atunci, sau cel putin asa-mi amintesc eu. Cat despre faptul cat de mult te cunosc, sau te cunoastem … atat cat ne lasi tu :) Complexitatea unui caracter se cunoaste intr-un interval lung de timp, nu ? Si poate ca asa e cel mai bine. Misterul fascineaza :)

        1. Si eu ador apa minerala carbogazoasa, Szabi. Si acum mai consum cu placere, in special pe cea la sticla(nu la pet). Hehe, erai fan Coca Cola? :biggrin: Eu am ales gustul Pepsiului pentru ca era ceva mai dulce…
          Si eu care credeam ca sunt un mister dezlegat pentru voi deja. :devil: :tongue: Dupa atatia ani si atatea articole… :silly: Dar tu ai dreptate, misterul atrage, captiveaza, ne face mereu sa revenim intr-un loc pentru a-l dezlega. :ninja:

  15. parintii meu au fost… si inca mai sunt… apicultori…
    nu pot uita… si nici nu vreau sa uit… mirosul fagurelui proaspat ins tup…
    trifoiul cosit proaspat… (desi niciodata nu am cosit… )

    nu pot uita… si nici nu vreau sa uit… lanul de grau aproape copt, laganandu-se in adiera vantului… avea un miros frumos… si dezvolta un fosnet ca o muzica… si nu stiu cum se facea… ca de fiecare data cand admiram asa ceva… se auzeau trilurile unei ciocarlii…

    padurea ravasita in timp de furtuna… avea un vuiet inspaimantator… era vremea cand…. mi-as fi dorit sa fiu, nu la prisaca… ci acasa… dar… dupa ce trecea.. amintirea pastra ceva magic… ceva care parca venea de la dumnezeu… ca sa asigure ocrotire…

    sunatul coarnelor de cerbi… care se jucau… impungandu-se…

    mirosul de izma… imense intinderi acoperite cu izma… care ofereau un parfum absolut minunat…

    bujorii… mereu m-au umit prin fragilitatea lor… si prin faptul ca… o data rupti…se treceau asa de rapid… la fel ca si macii… pe care ii prindeam codita de codita… si faceam salba din ei…

    uffffff.. iar am scris mult..
    sorry..
    si nici nu am ajuns la cele despre… caiete.. carti…

    1. Ce imagini superbe ai creat, Ovi, pentru o clipa am colindat prin peisajele zugravite atat de frumos si nostalgic de tine…pe campurile de maci rosii ca focul, prin gradinile cu bujori proaspeti, prin codrii legendari ai tarii. Ai niste amintiri foarte frumoase din copilarie tu…
      Cred ca-ti sunt foarte dragi… :smile: :cheerful:
      Care a fost bautura copilariei tale, Ovi? :cool:

  16. Nici un cuvant anume nu-mi starneste vreo amintire sentimentala puternica… Poate doar ‘casa’ si ‘masa’ atunci cand sunt departe de casa (si obosita!), si/sau mi-e foame :biggrin: :blush: Amintirile care-mi starnesc mie emotii intense sunt mai mult vizuale si auditive; Si nu cuvintele… As avea unul preferat daca tot e in tema, in discutie,: ADAGIO~ :wub:

    -“Aveti un cuvant care atunci cand il pronuntati va trimite instant inapoi in copilarie?”
    Am 2.
    gradinita
    si boni-bon

  17. bune sau rele?:)) (Glumesc ) amintirile din vremea copilariei sunt probabil cele mai dulci. :wub: Construiam castele din nisip. ieseau atat de frumoase!….nu tocmai inalte ..pentru ca era regiune deluroasa ;dar aveam drumul plin cu nisip, Acolo, in varful dealului (pe vremuri cred ca fusese un fost lac glaciar in regiune). Ne simteam ca niste buni constructori..de opere de arta… adevarati arhitecti! :lol: :lol: :biggrin:
    Primul meu caine. Il chema Mustata. Era mare si pletos, avea blana gri-cenusie, picioare ferme si era ….mustacios. Si afectuos. Ce l-am mai iubit!!,,,,
    Nu-mi amintesc altceva acum. Daca o sa-mi mai aduc aminte vreo ceva, o sa scriu.

  18. Sunt de acord cu tine in privinta cartilor si a bauturii copilariei ( pentru mine a fost si a adolescentei, si, aparent, si a inceperii maturitatii :lol: ). As adauga: marea ( dar nu apa in sine; marea e ceva mai mult in subconstientul meu de constanteanca ), leaganul din curte, papusa botezata Aurica de catre bunica mea, bulinele rosii agatate de perdeaua din sufragerie etc. :heart:

  19. Pe mine bomboanele cu mentă îmi vor aduce iremediabil aminte de bunicul meu şi implicit de copilărie. Şi mersul la prăşit cu bunica mea :smile:
    Din cele 5 cuvinte pe care le-ai ales mă regăsesc în apă. Nu ştiu dacă are legătură sau nu cu zodia dar pe mine apa/marea mă liniştesc întotdeauna.

Dă-i un răspuns lui Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *