Pretul succesului

Totul are un pret in viata. Depinde de tine daca esti dispus sa-l platesti. Uneori, acesta e atat de mare, incat satisfactia obtinuta in urma indeplinirii visului e insesizabila.

Banuiesc ca ne dorim cu totii un job bun si stabil, care sa ne asigure un nivel de trai decent. Uneori, ajungem sa primim unul atat de solicitant (atat fizic, cat si psihic) care ne ingroapa efectiv in munca si nu ne ofere nici macar o clipa de relaxare.

Inainte de 2009 aveam suficienti bani pentru calatorii in strainatate si pentru a-mi achizitiona lunar macar o pereche de pantofi, o geanta si cateva articole de imbracaminte. Cu alte cuvinte, imi satisfaceam orice moft. Si aveam si timp pentru toate: pentru a iesi des la plimbare, la shopping, pentru a ma dedica pasiunilor mele, pentru relaxare in general ( si aici includ si comentatul pe blog, pe atunci nu-l aveam pe al meu propriu). Apoi a venit criza si totul s-a schimbat. Acum, daca vreau bani mai multi, trebuie sa muncesc mai mult. Si ocazia s-a ivit la inceputul lui 2012. E adevarat, lucrez aproape dublu, castig mai multi bani, dar nu mai am timp de loc. Vin epuizata de la serviciu, pana si conceperea un articol mai elaborat pentru blog mi se pare o corvoada, asa ca renunt imediat la idee. Zilele mele sunt gri, terne, lipsite de culoare, am devenit un robotel care merge zilnic la serviciu, iar seara se intoarce acasa si adoarme stors de energie. Am incetat sa mai visez, mi-e imposibil sa mai savurez micile placeri ale vietii, sa mai gust din tentatii si din cupa plina cu nectar a libertatii. Totul se rezuma la serviciu, la munca, la griji si probleme.

Intre un job mai putin solicitant, dar relativ prost remunerat si unul epuizant, care te tine legat toata ziua de el astfel incat sa nu-ti mai ramana timp pentru nimic cand ajungi acasa, dar bine platit, ce alegeti? Ce conteaza mai mult pentru voi, banii sau timpul liber?

Din lista de mai sus (din poza) voi de ce aveti cel mai mult nevoie?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

95 de comentarii la “Pretul succesului”

  1. Neata! E adevarat ce spui, e un cerc vicios si cred ca macar pana la un punct fericirea este absenta dorintelor. Suntem ciudat creati: cu cat avem mai mult, cu cat vrem si mai mult. Apreciem ce am avut cand nu il mai avem si in loc sa ne bucuram pentru ce ne ofera prezentul, ne intristam pentru ca nu ne ofera mai mult…

    Nu as putea spune ca as avea nevoie de ceva neaparat, incerc pe cat posibil sa ma bucur de ceea ce am fara sa cad in tentatia dorintelor de a obtine anumite lucruri. Nu ma bucur momentan de un job care sa imi acapareze tot timpul si ca sa fiu sincer nu cred ca mi-l doresc. Fac mai multe lucruri in fiecare zi si multe fara a obtine remuneratia. Dar satisfactia e mare si asta ma bucura.

    1. Buna, Marin. :cheerful:
      Asta cred ca e firea omului, mereu nemultumit de ceva, de cineva, de el insusi. Mereu isi doreste mai mult de la el sau de la altii. Nu stiu daca ne-ar ajuta la ceva plafonarea, multumirea cu putinul. Sa-ti dau un ex., cum ar fi sa castig 500 de lei pe luna si sa nu-mi propun niciodata mai mult? Sa-mi spun, ah, bine ca-i am si pe astia. Asa si? Ce poti face cu ei? Nici macar painea si laptele zilnic nu ti-l asigura, daramite un stil de viata decent… Ma rog, a fost un exemplu. Eu nu cred ca ne ajuta comparatia cu cei mai napastuiti… De ce nu ne-am compara cu cei care au reusit in viata, cu cei care au mai mult ca noi?
      Nu-ti doresti nimic? Nici macar mai multe intalniri? Ziceai ceva de o rusoiaca focoasa pe celalalt articol. :devil: :tongue: :silly: Nu-ti doresti nici macar iarna…inapoi? :lol:

      1. Neata!

        Asa o fi firea omului, dar cred ca putem sa o schimbam. Da, ai ceva dreptate; sigur ca trebuie eviatata plafonarea si daca traim in societate, avem dreptul sa ne bucuram macar de un confort social minim. Problema este ca din cauza ca acest lucru nu se intampla, multi oameni cad in depresii, ajung la solutii extreme si lanefericire continua…

        Pai, pe rusoaica o vreau cand ajung in Siberia :P

            1. Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine, am inteles ca Lacul Baikal e o zona de vis…nu cred ca ai regreta o excursie pana acolo. :biggrin: :ermm: Un paradox interesant: lacul este vizitat de numerosi turisti din lumea intreaga, desi nu există practic niciun fel de infrastructura turistica în regiune. :ninja: :lol:

  2. la noi , in studentie, e un cerc vicios. de fapt, e ca un triunghi , iar la cele 3 varfuri ale lui ai : note bune viata sociala si somn. din astea poti sa alegi doar 2 si asta s-a dovedit a fi chiar pe bune, deci…alegeri,alegeri si iar alegeri.

    cam asa imi inchipui ca e si-n viata de adult, cu salar, cu job cu alea alea. stiu ca pe toti ne atrage mirajul banilor, dar trebuie sa stam sa cantarim bine pentru ceea ce sunte dispusi sa oferim pentru ei caci, din pacate, noi ne vindem si , de cele mai multe ori, ne vindem foarte ieftin.

    bineinteles ca sunt multi factori externi care ne influenteaza, iar cel mai important mie personal mi se pare faptul de a avea sau nu o familie pentru ca atunci cand o ai… ei bine, lucrurile se schimba nitel pentru ca nu mai poti fi la fel de independent si de rebel atunci cand stii ca de salariul tau depind alte cateva guri de hranit ce te asteapta acasa.

    1. Ai mare dreptate, Alexandra, ne vindem ieftin, acceptam orice slujba prost platita pentru ca ne imaginam ca alta mai buna nu ne ofera nimeni. E extrem de dificil sa-ti gasesc un job in ziua de azi, daramite un job bine platit. Mai ales daca nu esti as in calculatoare… :ermm: :dizzy:
      Si e asta o solutie in viziunea ta, sa-ti lasi copii acasa singuri cat e ziua de lunga, nesupravegheati, iar tu sa fii la job sa muncesti ca sa-i poti creste? Cand mai ai timp pentru educatie? Sau copii se educa singuri? :dizzy: Pe internet de preferat. :biggrin:

  3. Locul de munca imi ocupa cam 11 ore pe zi. Plec de acasa la 8 si ajung cel devreme la 19 (uneori si mai tarziu daca se intampla sa nu apuc sa rezolv tot ce mi-am propus). Imi place ce fac, ma simt bine aici, colegii sunt foarte ok si atmosfera in general de lucru e placuta. Recunosc faptul ca simt ca nu mai apuc sa fac mare lucru in afara orelor de program, ajung foarte obosita (atmosfera e placuta dar este un job solicitant) si incep sa cred ca e ceva in neregula cu mine daca n-am chef ca atunci cand plec de la serviciu sa ma duc la o sala de sport, la un spectacol sau in alta parte. Seara simt nevoia sa stau cat mai mult de vorba cu sotul meu si sa ma trantesc in pat sa ma uit la seriale sau sa citesc o cartea usoara.

    Ca sa raspund punctual la intrebare: conteaza SI timpul liber insa nu sunt asa multe lucruri de facut in timpul liber daca nu ai si bani. Timpul liber nu plateste facturi, nu cumpara vacante, nu satisface pofte culinare. Stiu ca sunt si bucurii si placeri care nu se cumpara cu bani si le apreciez si ma bucur de ele in fiecare zi insa singuranta pe care ti-o da stabilitatea financiara contribuie mult la linistea de zi cu zi (mai ales ca atunci cand eram mica parintii mei isi permiteau foarte rar sa imi cumpere haine noi, dulciuri iar de carti ce sa mai spun, erau ultimele pe lista, motiv pentru care acum ma bucur foarte tare ca nu trebuie sa ma uit mereu pe eticheta unui produs si apoi sa vad daca-mi place) chiar daca acest lucru inseamna ca trebuie sa imi petrec majoritatea timpului la serviciu. Timpul care ramane liber, este foarte pretuit si apreciat :).

    Din lista de mai sus as alege: energie, timp, curaj, bani.

    1. Da, Mihaela, de aceea ziceam ca e foarte greu de ales, pentru ca timpul liber nu plateste facturile si nici nu-ti permite sa calatoresti sau sa-ti achizitionezi o haina sau un parfum de calitate ori de cate ori doresti. Dar situatia ta este una speciala, ai si un job care-ti place, unde te duci cu mare drag si un sot iubitor, deci ai cam tot din tot… Ma rog, intotdeauna e loc de mai bine si de mai mult. :biggrin: :lol:

      1. Da, da, tot timpul e loc de mai mult. N-ar strica mai multi bani (as gasi imediat ce sa fac cu ei) insa momentan n-as plecat de la jobul asta pentru un salariu mai mare (pentru ca pun mare pret pe respectul, conditiile/beneficiile si atmosfera de aici si sunt convinsa ca sunt rare sansele ca asta pe care o am eu). Ce zic eu ca-mi lipseste in momentul de fata este ca niste oameni foarte dragi din viata mea sa fie si ei fericiti. Iar daca cei dragi mie nu sunt fericiti (dintr-un motiv sau altul) ma bucur cam timid asa de fericirea mea. Acum ca recitesc parca suna cam egoist asa: sa imi doresc ca altii sa fie fericiti tot pentru ca eu sa ma bucur linistita de fericirea mea. In fine, nu stiu cum a iesit insa ideea e ca pun mare pret si pe bucuria celor dragi.

        1. Sa-ti doresti binele si fericirea celor din jur, sa te simti trista si neimplinita (cumva) cand ceilalti traiesc in lipsuri, mi se pare cea mai mare dovada de altruism si generozitate. Mi se pare o dovada de noblete sufleteasca. In fapt ceea ce spui tu e destul de logic, cum sa fii cu adevarat fericit cand cei dragi tie sufera?

  4. NU pot face o alegere, pentru ca ai nevoie de bani ca sa traiesti. De multe ori am muncit mult pe bani putini doar pentru a avea sansa sa ajung mai sus pe bani multi… Din pacate trebuie sa ai bani ca sa poti trai decent sau macar sa poti sa-ti faci un moft. Acum sincera sa fiu m-am intrebat de multe ori cum ar fi sa pleci si sa vizitezi lumea doar cu un rucsac in spate si sa traiesti doar pe bani castigati din munca zilnica in locul pe unde esti .. Pare de film..dar sunt destui care fac asta..Din pacate viata nu e asa cum ne-o dorim uneori si avem parte si de reversul medaliei .. :sad: :pouty: ufff

    1. Ca sa faci asta, sa pleci in lumea larga si sa n-ai siguranta unui loc de munca stabil si a unui acoperit deasupra capului, iti trebuie mult curaj si o oarecare doza de…nebunie.
      Eu nu sunt genul asta de persoana, n-as face niciodata asa ceva.
      Da, viata nu e asa cum ne-o dorim, pentru asta e nevoie si de putin noroc, care sa ne insoteasca pasii zi de zi…

    1. Tury, tu deja esti curajos si rabdator, energie ai cat pentru 10 persoane, cu timpul nu stiu cum stai, iar cu soarele prin Cluj nici atat. Aici la noi eu unul rau, cu dinti. Rau in sensul de inselator. :tongue: Ah, si ce nevoie mai ai tu de intalniri romantice? :lol: :ninja: :unsure: :devil:

  5. E foarte rau cand nu ai timp sa faci ce ti-ai propus si sa te relaxezi iar fiecare zi e la fel, la fel de obositoare. Cred ca din lista de mai sus mi-as dori mai mult timp. Ok, desi sunt eu mai mica, am zile in care fac foarte multe lucruri pentru scoala, si mai am si pregatire…pff..

    1. Exact, Laura, si voua scoala va mananca cea mai mare parte a timpului. Mai ales daca esti constiicios si-ti faci teme, referate, inveti, te pregatesti suplimentar. Nu e usoara deloc viata de elev/student. :ermm: :dizzy:

  6. Pot spune că eu am job-ul perfect :D. Când am de lucru, lucrez de dimineața de la 8 până seara la 12 și câștig foarte bine, cât să mă întrețin cu banii ăia o perioadă bună de timp. Partea proastă în domeniul meu este că nu am tot timpul de lucru, astfel că dacă lucrez 5 zile, cu banii ăia trăiesc cam o lună. La mine alternează zilele în care muncesc ( dar nu se poate spune că e chiar muncă, pentru că o fac de plăcere) și zile libere în care dorm până la 12 și fac ce vreau eu :). Mi-aș dori să am mai mult de lucru ( adică să am tot timpul).

    1. Am si eu un var arhitect si mereu imi spune ca exact asa e si in cazul lui, cand are proiecte si castiga mult, cand nu are nicio comanda si sta pe bara. Dar pentru acele proiecte e remunerat generos, duce un stil de viata mai mult decat decent…isi permite orice moft. In plus, toata ziua e pe drumurile…Europei.
      Glappy, jobul asta nu-ti da senzatia de nesiguranta? Nu simti nevoia de mai multa stabilitate? Cu toate ca nu te-as vedea la un job de 8 ore intr-un birou si sefu’ dandu-ti ordine si fiind non stop cu ochii pe tine.
      Pai cum sa-ti doresti sa ai tot timpul de lucru? Ai fi in stare sa muncesti zilnic de la 8 dimineata pana la 12 noaptea? Dupa doua saptamani in stilul asta nu esti epuizat? Nu ai nevoie de un oarecare repaus? :ermm: :dizzy:

      1. Vara trecută am lucrat timp de 3 luni în 3 locuri diferite. Mergeam de la 8 până la 4 la un job, de la 4 până la 11 la alt job și erau zile în care de la ora 8 până la 14 eram la primul job, de la 14 la 18 la alt job iar de la 18 la 23:30 la alt job. Tare bine mă simțeam. Eram obișnuit cu ritmul, plus ca eram bine motivat, câștigând în 3 locuri. nesigur nu pot să spun că mă simt, pentru că pe unde am lucrat, am încercat să las o impresie bună, știi cum se spune, fiecare lucrare îți aduce altă lucrare. De 4 ani nu am luat pauză mai mare de 2 luni din lucru. Mereu s-a ivit câte ceva. Acum am de pictat un tablou, iar în viitorul apropiat am fost anunțat că va fi ceva de lucru :). Urăsc programul, urăsc monotonia. În domeniul ăsta îmi place că schimbi tot timpul locul de muncă. Nu stai niciodată mai mult de 2 luni la o lucrare :)

        1. Glappy, desigur, pentru voi, artistii, monotonia e cel mai mare dusman. Voi aveti nevoie de schimbare ca de aer. Voi va iubiti atat de mult munca incat va dedicati complet ei, dar mi-e greu sa cred ca acel ritm infernal de lucru prezentat de tine mai sus, cu 3 joburi pe zi, nu te epuiza. Ca doar nu esti facut din piatra. :lol: :biggrin: Ma rog, stiu ca esti tanar, ca ai putere de munca, dar totusi… Nu stiu ce sa zic, eu am un job si ala simt ca e prea mult. :silly: :cwy: :biggrin: :alien:

          1. Eu priveam job-urile ca ceva distractiv. Acolo mă întâlneam cu prietenii :). La primul job, dădeam din pensulă ;)), pictam, la al 2-lea pictam și făceam mozaic, iar la al 3-lea mozaic dar bisericesc. Simțeam oboseala, dar în același timp eram satisfăcut, simțeam că nu pierd vremea, că am un rost în viață. Nu puteam să refuz pe nimeni, să le spun că nu mă pot duce pentru că pierdeam legătura pentru următoarele lucrări, iar eu încerc să mulțumesc pe toată lumea. Au fost și perioade în care mergeam la 11 la job iar la 12 plecam. Terminam ce aveam programat și plecam, iar plata era ca pentru o zi întreagă. Bineînțeles că era foarte bine așa că aveam mai mult timp pentru a face alte lucruri, dar există perioade și perioade și nu pot da cu piciorul :)

            1. despre asta e vorba în articolul tău, despre prețul succesului. Aș face orice, aș munci oricât pentru a lăsa ceva în urmă, pentru că prin asta vom trăi după ce murim.

            2. Aha, acum am inteles, practic tu simteai mai multa satisfactie decat oboseala. Super job, asa da! :biggrin: :cool:
              Sunt curioasa, la ceea ce faci tu, pictura sau mozaic, ce fel de oboseala resimti cand o resimti(evident), psihica sau fizica?
              Pai voi presupun ca aveti deadline-uri, tu cum preferi, sa tragi tare si sa termini mai repede(pentru ca mai apoi sa incepi un alt proiect) sau sa muncesti intr-un ritm normal?

              1. Nu-mi place să trag de timp. Sunt plătit pe zi, dar niciodată nu m-am gândit să trag de timp pentru a dura mai mult lucrarea. Mereu am mers pe principiul că termin aici și merg la altă lucrare. Lucrez cu ritmul meu (destul de rapid), de multe ori trag de mine pentru a termina mai repede o lucrare, dar în același timp vreau și calitate. Mă oboseau mai mult drumurile dintr-o parte în alta. Trebuia să merg de la Caru cu Bere undeva în spate la Unirea, iar de acolo la foișor și mergeam pe jos. De la foișor la Unirii veneam cu RATB-ul pentru a prinde ultimul metrou până la Lujerului unde stăteam atunci. oboseala era și fizică, dar mai mult psihică pentru că simțeam că nu mai pot face față. trăgeau toți de mine. dar am reușit să o scot la capăt până la urmă :)

                1. Da, Bucurestiu e imens si drumurile de la job si acasa si inapoi sunt poate cele mai obositoare. Eu schimb pana la serviciu trei mijloacede transport, aglomeratia e naucitoare pe acel tronson, numai asta de epuizeaza psihic… Plus galagia(a se citi manelele) din masina sau tramvai… Uneori, cand ajung acasa nici televizorul nu mai am chef sa-l aud, tot ce-mi doresc e multa liniste. :biggrin:
                  Bine, in cazul tau esti tanar si puternic, ambitios si perseverent. Important e faptul ca tu pui calitatea pe primul loc si tii intotdeauna sa nu-ti dezamagesti clientul. Adica nu faci lucrurile de mantuiala. :wink:

  7. Mi se pare trista varianta cu banii fara timp liber :( Dar probabil as alege solutia de compromis pana ce m-as “pune pe picioare”
    Ar fi minunat daca ti-ar place mult jobul pe care il faci, astfel poate ca n-ai simti atat de acut lipsa timpului liber. Cine stie,poate vei reusi sa le impaci pe amandoua la un moment dat
    Nice, nu te transforma in robotel :(

    1. Varianta de compromis e cea cu bani multi si fara timp liber? :lol: :biggrin: Imi place jobul, e ok uneori, dar de impacat nu prea am cum.
      Eh, incerc, bine ca vin weekendurile si avem timp sa respiram. :cheerful:

  8. Buna!

    E greu de ales: probabil ca acum as alege banii in detrimentul a orice, dar probabil ca daca ma vei mai intreba peste cativa ani, probabil ca raspunsul meu nu va fi la fel. Avem nevoie de bani si de timp liber in proportii diferite de-alungul timpului.

    1. Buna, MT, pai eu zic ca daca acum cand suntem tineri(ma rog, ma refer mai mult la tine) nu ne distram, atunci cand? La pensie cand abia mai mergem si ne dor toate oasele? :ermm:
      By the way, cand e meciul cu Uruguay-ul? :biggrin:

      1. Pai distractia costa si ea (bani).

        Meciul cu Uruguay e meine seara la 20:30. Nu ma duc, e frig, e doar un meci amical, am fost si am inghetat pe stadion la Steaua-Twente degeaba. Mi-a ajuns. La nationala ma mai duc la meciul cu Ungaria, cu siguranta. In rest, cand va mai juca Steaua in cupele europene.

        1. Costa, costa. :cwy: Ce mai e gratis in ziua de azi? :ermm:
          Ah, merci, nu stiu de ce aveam impresia ca e azi. Mi-e dor de un meci al nationalei…
          Cand e meciul cu Ungaria? Si de ce cu siguranta? E meci capital sau ce? :devil: :dizzy:

          1. Cu Ungaria o sa fie in 2013. Nu e capital (sau poate fi atunci in economia grupei, cine stie?). Am un prieten caruia ii place Ungaria, e fan Honved Budapesta si Gyor (handbal)…Voi merge cu el la meci sa ii fac in ciuda, sa ii injur pe unguri 90 de minute. :devil: :lol:

            1. Prietenul tau e ungur? Abia in 2013…pana atunci vine sfarsitul lumii. :biggrin: :lol: :alien: Daca nu cumva a venit deja iar noi traim intr-un univers paralel. :lol: :ninja: :silly: Oricum, tot mai multe voci afirma ca viata e in fapt o iluzie.

  9. Pingback: polimedia.us/fain
  10. Nu e bine nici sa ai un job prost platit nici unul epuizant, dar daca doar dintre acestea doua putem alege, atunci cred ca trebuie sa chibzuim bine ce avem de facut. Daca vrea mai mult timp liber il vom avea, dar dupa un timp vom dori bani asa ca vom schimba, si tot asa: e si asta o varianta.
    Eu am nevoie in momentul acesta de un concediu de un an de zile, si asta platit. Dar nu se poate, asa ca plec de la actualul job stresant la un altul si mai stresant, din nevoie de bani, desigur, caci mi-a ajuns cutitul la os.

    1. De ce ai nevoie de un concediu? Asa rau se resimte oboseala si la tine? :cwy: :dizzy: :ermm:
      Pai eu zic ca ai procedat corect, daca ai lasat un job stresant prost platit pentru unul la fel de stresant dar bine platit. Acum intrebarea e, ce job nestresant exista pe lumea asta? Poate cel al lui Glappy, in rest…
      Iti doresc mult succes la noul loc de munca, Petre, dar de unde stii ca e mai stresant decat fostul, ai schimbat practic domeniul?

      1. Este mai stresant pentru ca aici va fi totul nou pentru mine, este vorba de vanzari, contracte si mentinerea contactului cu clientii. Si este ceva nou pentru mine, mult de munca si multa bataie de cap.

  11. crezi ca la noi e altfel?
    job casa, job casa, abia in weekend mai reusesc sa fac ceva
    am scris si eu mai demult un art legat de asta, din pacate nu prea poti alege, mergi unde poti, nu-i simplu sa-ti gasesti un job bun.peste tot e munca multa si bani putini,din pacate
    dar ce sa facem?
    faceam o glumita nu demult la job si ziceam ca asa-i cand te mariti cu jobul :))) multe ore, multi nervi, epuizare psihica, fizica
    oricum as muri sa stau acasa asa ca sufar :)))

    1. Lilly, eu abia acum ma lovesc de problema asta, pana mai ieri eram bine mersi, cu timp berechet la dispozitie, veneam acasa de la job si imi vedeam de treburile mele: iesiri, relaxare, blog… Acum doar in weekend imi mai permit asta. Da, da, bine zis, epuizate fizica si psihica, uite cineva care ma intelege perfect. :biggrin: :dizzy: :cwy:
      Eu am stat un an acasa si n-am murit, dimpotriva, am fost cel mai frumos an din viata mea. :)) No job no stress. :silly:

  12. timpul liber conteaza enorm pentru mine drept dovada ca mi-am ales o specializare care nu ma tine prea mult in spital.pe de alta parte daca nu ai bani degeaba ai timp liber pentru ca tot ce iti ramane e sa stai acasa sa te uiti la televizor in timpul liber

    1. Da, Mihai, ai dreptate, ne invartim intr-un cerc vicios… :ermm: :dizzy: Normal ca ne dorim si timp liber si bani, daca nu le avem acum cand sunt tineri si cu pofta de viata atunci cand? La pensie?

    1. Pato, iti trebuie un job banos sa-ti intretii familia aia mare pe care ti-o doresti. :tongue: :biggrin:
      Eu imi doresc succes…in viata. Cu alte cuvinte, pe toate planurile. :biggrin:

  13. Da… E un cerc vicios. S-ar putea iesi din el optand pentru o activitate care sa iti aduca satisfactie (sa fie mai degraba o pasiune, decat un simplu job) sau sa il faci tu sa fie mai interesant, sa nu fie un timp mort, sa faci lucruri pentru tine in acel timp petrecut la job, chiar daca acestea ar fi doar in plan mental.

    …iti spun sincer ca ma sperie gandul ca viata mea s-ar rezuma doar la un job. As muri psihic. Sper ca in anii ce vin sa imi gasesc ceva aproape de inclinatiile si pasiunile mele. Momentan nu imi permit sa sper la asta, dar nu disper :whistle: :tongue:

    De pe lista… energie :sad:

    1. Iulia, eu delimitez foarte strict timpul petrecut la job de timpul liber. Uite, sa zicem ca as fi ghid turistic si m-as plimba toata ziua…tot ca pe un job l-as percepe…
      De ce nu-ti permiti sa speri, ce inclinatii ai?
      Tot mai multi oameni se plang de lipsa de energie,sa fie doar iarna de vina? :ermm: :dizzy: :cwy: Sau suntem noi suprasolicitati? De noi insine, de job, de facultate, de responsabilitati, de societate…

  14. Sincer as sta la o firma unde castig bine daca as fi constransa de circumstante. Familia mea s-ar baza pe mine, daca cineva din familie D-ne fereste ar fi bolnav, daca fara acei bani ne-am descurca foarte rau.
    Altfel doar pt a face bani mai multi si a avea un plus de confort in casa (ca in altceva nu as mai avea timp de investit) sincer nu. Prefer sa petrec timp pretios cu familia, sa calatoresc, sa ma imbogatesc prin alte lucruri, nu prin bani. Banii sunt doar un mijloc de a ajunge la fericire pt mine. Nu un scop. Scopul meu nu e de a face averi sau a umple saltele cu bacnote. Vreau sa ma odihnesc, sa fiu fericita, libera ….
    Jobul obositor si stresant iti afecteaza viata ta si a celor din jur … mai ales daca ai un copil, eu prefer sa petrec timpul cu el. Anii trec, viata trece nu merita sa devii un robotel. Pe cand vei avea bani si timp nu vei mai avea sanatate si putere ca sa te tina sa faci tot ce visai pe vremea cand erai tanar ….

    Din lista ta aleg energia! Mi-ar placea sa am multtaaa energie si sa o folosesc cu cap :)

    1. Ce mult imi place cum gandesti, cum pui problema, Alicee.
      Uite, atat tu cat si Iulia, doua fete atat de tinere va doriti mai multa energie. Aveam eu o vorba, generatia noastra s-a nascut obosita… Alta explicatie nu am… :dizzy: :unsure:

  15. hmmm…
    le-as alege pe amandoua… si timp liber… si bani multi… pai nu e bine asa???
    mda… stiu… uneori nu se poate…
    dar stii??? caut servici… pana cand gasesc ceva care sa imi ofere un confort… financiar… social…
    acum… lucrez… niciodata… mai mult de 40 de ore pe saptamana, la servici…
    cand am chef.. mai ma ocup si de altele…
    oricum… am un tabiet de… citit dimineata in timp ce servesc micul dejun… iar seara… rasfoitul presei… si a blogurilor… exceptie cand mai trebuie sa merg pe la dentist sau prin alte locuri…
    vorbind despre spervici… strict servici… orice companie traditionala are la baza sistemul piramidal… adica… sus este seful mare… care face cei mai multi bani… apoi director adjunct… meneger general… dupa care manageri de sectie… sefi de echipa… muncitori… cam asa arata o organigrama… si se stie… cine este sus… face bani mai multi decat cei de jos… si cei de sus… nu vor invata pe cei de jos decat ce trebuie sa stie… ca nu cumva… cei de jos… stiind mai multe, sa fie promovati si cel de sus, care i-a invatat, sa isi piarda locul…
    hmm… si biserica este formata pe acelasi principiu… si statul… si tot…
    exista insa si sistemul de munca… multinivel… unde principiul de baza este altul… (poate il voi descrie cadnva… dar acumd eja ma scris f mult)
    in romania… acest sisteme ste asociat cu piramida si excrocheria… si asta… in mod foarte eronat… (aaaaaa… evident… poate fi o excrocherie, care se numeste impropriu sisem multinivel… dar… asta este o alta poveste)
    ma gandeam ca… ar trebui sa analizezi si acest sistem de activitate…. si iti zic un domeniu bun pentru romania… oriflame… merita incercat… ce zici??? gresesc???
    succes in alegerile pe care le faci…

    1. Ovi, nu stiu ce sa zic, eu am incercat cu Avon acum cativa ani si am esuat lamentabil. Pur si simplu nu aveam cliente… Bineinteles, eram reprezentant si aveam si job, mergeam la serviciun cu catalogul de produse si nu comanda nimeni nimic… :dizzy: :ermm:
      Merci mult, asemenea.

      1. lumea de astazi, ii crediteaza lui Edison, descoperirea becului electric…
        se spune ca, inventatorul a facut in jur de 1600 de incercari, pana a gasit filamentul cel mai potrivit…
        cineva chiar a incercat sa-l tachineze… spunad ca, a avut o 1600 de esecuri inainte sa descopere becul… el a replicat insa… ca, pentru a descoperi becul, au fost necesari 1600 de pasi, pe care el a avut intelepciunea sa ii faca…
        nu te descuraja daca nu a mers cu Avon.. incearca altceva…
        perseverenta este cheia succesului… cand este indreptata in directia buna…
        cerceteaza mai intai companiile… piata… lumea care te inconjoara… si apoi alege ce consideri ca este cel mai potrivit…
        fii convinsa ca, sistemul lucreaza… asta conteaza… apoi… la ce este aplicat sistemul… ramane discutabil…
        asa vad eu problema…
        sa-ti ure succes??

  16. Nice, eu cred ca le putem avea amandoua: si bani suficienti si relaxare. Totul sta in a gasi un loc de munca care sa-ti placa, daca iti place sa faci ceva, activitatea respectiva nu mai e obositoare. Dar sa gasesti un astfel de serviciu, mai greu… Cred ca totusi inclin spre timp liber, adica spre relaxare, avem nevoie mare de ea, ca daca muncim si suntem mereu extenuati si nu mai avem timp de nimic, e in zadar :getlost: …
    Din acea lista cred ca am nevoie cel mai mult de energie, sunt destul de obosit de la scoala dar cred ca vremea mohorata de afara imi fura o parte mai mare de energie…

    1. Paul, activitatea in sine ma termina psihic, drumul ma termina fizic, petrec mai mult timp la job ca de obicei, iar cel mai groaznic e ca ma trezesc foarte de dimineata (in jur de ora 5-5:30) si dorm foarte putin…
      Serviciul e serviciu, oricat ti-ar placea de mult, e stresant. Ai multe sarcini, multe responsabilitati. Ai sefi, ai colegi, ai subalterni, exista relatii de munca…toate astea te obosesc inevitabil. Nu e totul lapte si miere cu ar crede cineva din exterior…
      Nici nu stiu sa existe un job relaxant. Poate unul in care sa stai 8 ore singur in birou si sa nu vorbesti cu nimeni, sa-ti faci treburile in liniste…si sa fi super profesionist sa nu aiba nimeni ce-ti reprosa niciodata. Dar si acolo e de munca.
      Deja a 4-a persoana care are nevoie de energie. E clar, iarna e de vina. :biggrin: :lol: :cwy:

      1. Clar ca iarna e de vina… Si se pare ca inca nu cedeaza, azi a nins toata ziua :cwy:
        Sper ca de maine totusi sa fie mai bine. Asa e, cam orice job are stresul lui, dar trebuie sa-l gasim pe cel care ne streseaza mai putin.
        Pff… la 5?? :w00t: oh… acum te inteleg, urasc sa ma trezesc devreme :getlost:

        1. Da, Paul si la noi a nins si a fost foarte frig. Dar stii ce, si anul trecut pe vremea asta era la fel…tot iarna in toata regula.
          Pai da, de asta sunt eu asa obosita, ca dorm foarte putin, ma trezesc extrem de devreme si muncesc foarte mult. :cwy: :ninja: Ma bucur ca ma intelegi. :cheerful: :tongue: :silly:

            1. Pai unde vezi tu ca am timp de blog, uite, nici azi nu am reusit sa postez nimic nou, cu toate ca aveam destule idei de articole. :cwy: Da, blogul il trec la relaxare, dar mi-e mai usor sa comentez decat sa scriu articole… :ermm: :biggrin: :dizzy:

  17. Sincer, eu as alege job-ul epuizant, dar unde sunt platita bine. Am trait si eu vreun an, doi, aproape la limita (tot imediat dupa criza) si nu mi-a placut. Eram stresata, toata ziua faceam calcule dupa calcule, degeaba aveam timp liber ca n-aveam bani sa ies nicaieri. Ce restaurant, filme…nici bani de haine noi nu aveam. Tin minte ca vreun an, doi, nu mi-am cumparat absolut nimic pentru mine. Banii trebuiau pastrati pentru mancare + facturi. Apoi am inceput sa mai fac si alte lucruri, gen traduceri, tehnoredactare, ptr mai multi bani, si chiar daca e obositor, e mult mai bine. Bine, am zile cand lucrez de dimineata pana seara tarziu, dar am si zile destul de libere.

    1. Cam asa traiesc eu de cand a venit criza asta uracioasa, la limita…nu am reusit sa-mi mai cumpar nimic pentru mine.
      E bine ca ti-ai gasit ceva suplimentar care-ti si place si iti rotunjeste bugetul. Iar daca mai ai si timp liber…e perfect! :cool: :cheerful:

  18. Eu n-am ce cauta aici, dar te inteleg. Nu stiu ce m-as face intr-o asa situatie, cred ca as opta pt timp liber. Sicer trebuie sa-l scoti din piatra seaca, altfel vorba ta, nu esti decat un robotel…

      1. Ahh nu stiu, e adevarat ca banii conteaza foarte mult dar stand atata vreme fara o ocupatie anume, cred ca am invatat sa pretuiesc altfel timpul liber. Numai cand ma gandesc c-as fi inchisa intre spatiile birou-acasa, ma apuca o usoara stare de disconfort :lol: . E bine sa fie cu masura ca timpul trece si nu vrei ca singurele amintiri sa se lege de privitul prin fereastra camerei de la lucru :tongue: .
        Ne descurcam noi cumva.

  19. Hmmm,schimbari de tema de cand n-am mai trecut pe-aici (din lipsa de timp).Welcome to Australia :smile: .
    Imi imaginez ca este greu sa muncesti atat. Legat de strainatate,iti plac melodiile straine (excluzand engleza)?.Mie imi plac cele grecesti.

    1. Hola, Iulian, ti-am simtit lipsa, chiar ma intrebam pe unde esti. :ermm: :dizzy: Sa inteleg ca iti place noua tema de…vara? :biggrin:
      Sunt ok si cele grecesti, dar mie imi plac mult si cele spaniole. :wub:

  20. Cred că alegerea se face în funcţie de perioadă şi necesitate. Uneori ai nevoie de mai mulţi bani, alteori de mai mult timp.

    Personal, acum prefer munca obositoare, simt cumva că merit mai mult somnul seara dacă am fost mai productiv.

    E un fel de toană acum :biggrin:

  21. Cat despre prima intrebare… nu gasesc rost unui job in care tragi sa faci bani de dimineata pana seara. Daca imi distrug sanatatea si viata muncind ca un rob… n-am rezolvat nimic. Am mai mult… si nu ma pot bucura de acel “mai mult”. Corect?

  22. N-am avut niciodată un job. Pot spune că încă n-am dat realmente piept cu viaţa şi încerc să profit cât pot. Însă fără a fi ipocrită îţi pot spune că l-aş alege pe ăla cu renumeraţia mai mare.
    În mod sigur timpul liber e mult mai preţios decât banii dar să fim serioşi fără un ban în portofel nu prea ai cum să te bucuri de el, asta dacă vrei vacanţe, ieşiri din ţară şi altceva. Că dacă vrei pur şi simplu să stai acasă, sau să ieşi în parc cu cineva nu-ţi trebuie bani.
    Îmi trebuie nişte dates funny că n-am ieşit cu un băiat de vre-un an :biggrin:

Dă-i un răspuns lui Modern Talking Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *