Cine era Arabela?

Later Edit: Asa cum a ghicit Dragos la ora 9:42 AM, Arabela nu era altceva decat porecla pe care T.(tipul de care ma indragostisem) i-o daduse prietenului sau cel mai bun. Acesta avea, cum a precizat Marin in jur de ora 10, cioc, iar tenul sau era ceva mai inchis. Era o porecla data la misto, evident! Deci, Arabela era un barbat! :lol:

Oare cati dintre copiii si adolescentii care au urmarit serialul cehoslovac de televiziune, Arabela, nu au visat la inelul cu puteri magice, care putea indeplini orice dorinta prin simpla sa invartire sau la pelerina neagra care pusa pe umeri te facea invizibil si te transporta cu succes, instant, in locul unde trebuia sa ajungi? Cati dintre noi nu am fost fascinati de printesa Arabela si ne-am dorit-o departe de maleficul vrajitor Rumburak? Nu mai tin minte exact varsta la care am vizionat acest film, dar stiu ca eram topita dupa intrigile si aventurile personajelor sale. Cu certitudine pot afirma ca Arabela mi-a marcat copilaria, ajungand chiar obsedata de povestea ei.

La mult timp de la difuzarea serialului, cand deja eram o tanara studenta de 19 ani, am mers in excursie la Busteni cu o colega de facultate si prietenii acesteia. Inca din gara, am remarcat pe peron un tip din grup, un brunet fermecator, cu par carliontat, subtirel, tras prin inel. A fost dragoste la prima vedere, cred, impresionata in mod deosebit de rucsacul lui modern, galben cu portocaliu, purtat ostentativ pe umar. Ce mult imi doream si eu unul la fel! Sau de aerul de Don Juan, de atitudinea nepasatoare si surasul seducator? In tren, dupa ce ne-am ocupat locurile, au urmat cateva schimburi timide de replici. Bun, introducerea fusese facuta, primele semnale erau incurajatoare. Realizasem ca imi doresc o idila cu acest baiat si ca nimic nu ma va opri din indeplinirea planurilor mele.

Am ajuns si la Busteni, ne-am cazat si am plecat direct la bar. Sa ne cunoastem mai bine. Aici am aflat, incredibila coincidenta, ca urmasem amandoi acelasi liceu. Am ras, am discutat, am povestit, tanarul nu parea deloc imun farmecelor mele, iar asta imi dadea sperante, atractia dintre noi crestea pe masura ce trecea timpul si realizam ca ne simtim tot mai bine in compania celuilalt. Pana cand el si-a adus aminte de…Arabela. Din acel moment nu a fost chip sa-l linistesc, toate gandurile sale aveau o singura tinta: Arabela. “Dar ce o face Arabela, dar unde e Arabela, dar de ce nu a ajuns inca Arabela? Daca s-a intamplat ceva pe drum cu Arabela?”

Era clar! Trebuia sa soseasca si Arabela. Dar cine era aceasta misterioasa Arabela? Si de ce imi repeta obsesiv numele ei, prea parea preocupat de soarta acesteia, lucru ce imi dadea de banuit. Oare ce era intre el si Arabela? Incepusem sa ma ingrijorez si sa fac tot felul de scenarii, poate Arabela era chiar iubita lui? Fiorii geloziei imi inflorisera in suflet, iar chinul se adancea de fiecare data cand el pronunta cuvantul Arabela. “Imi doresc foarte mult sa vina Arabela, sunt nerabdator, puse el sare pe rana. “Dar daca a facut accident pe drum”, gandi el cu voce tare, iar eu, exasperata si intrigata de comportamentul lui, suparata pe lipsa lui de tact, incepusem sa ma resemnez. Sau sa-mi doresc ca Arabela sa nu mai ajunga niciodata in Busteni.

Dintr-o data, usa barului se deschide brusc si isi face aparitia chiar Arabela. In acel moment am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant. Am rasuflat usurata, chipul mi s-a luminat si un suras mi-a incoltit in coltul gurii. “Bine ai venit, Arabela”, am rostit vesela.

Am inteles atunci ca nimic nu este ceea ce pare si ar fi o mare greseala sa ma chinui si sa sufar pentru ceva ce inca nu s-a intamplat. Si ca uneori e bine sa astept deznodamantul, sa-mi domolesc imaginatia, sa incetez cu presupunerile si sa nu ma mai torturez inutil cu ganduri negative. 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

140 de comentarii la “Cine era Arabela?”

    1. Cat despre inelul magic care indeplineste orice dorinta, ar merge vreo zi-doua (sau macar pt trei dorinte), dupa aia ar deveni monoton si “mi s-ar lua de el” :lol: .

      1. MT, care ar fi prima dorinta pe care ti-ai pune-o daca ai avea un asemenea inel? Pai stai asa ca inelul asta era vanat de multa lume, in serial nu ramanea mai mult de o zi in posesia unei persoane. :biggrin: :wink:

  1. Hey :) Pe vremea aia nu aveam la ce să văd serialul așa că a mea copilărie nu cunoaște Arabele televizate :))))
    No, ce pot spune? Când mă gândesc la ce “printese” imi rapeau mintile la 19 ani, imi vine sa-mi dau palme :))))
    Deci, cine era Arabela? Sora, mama, mătușa, un cățeluș? :)))) Zâna Măseluță? Sau erau și pe atunci trenuri cu servire și acelui don juan fermecător îi era sete de atata privit la tine? :D :D :D

    1. :))))))))) Cica s-ar fi redifuzat de curand. Si oricum a avut o continuare prin 1992. Nu sunt sigura de aceste informatii insa. E un serial cehoslavac produs prin anii ’80 care a avut mare succes la publicul din Romania. Datorita acelui inel fermecat, cu puteri magice, care iti indeplinea pe loc orice dorinta. :biggrin: :happy: :devil: :alien:
      Asta vreau sa-mi ghiciti voi, cine credeti ca era Arabela. :cheerful: :unsure:
      Hehe, da, da, ma cam sorbea din priviri sa stii ca ai tu dreptate. :tongue: :silly: :blush:
      Marin, daca ai avea un inel fermecat, care ar fi prima dorinta pe care ai dori sa ti-o indeplineasca acel inel? :ermm: :dizzy:

      1. Da, așa o fi. Dar la vârsta asta nu cred că filmul ar mai putea avea aceeași influenta asupra mea. Din pacate :) Vedem filmele copilariei cu alti ochi acum. Păi, eu cu ghicitul, draga Nice? :)))) Fie, Arabela era o cățea :))))))
        Neahhh, nu mi-aș dori un asemenea inel. Ce să fac eu cu el? Asemenea puteri cer și vin la pachet si cu mari resposanbilitati. Nu sunt eu in masura sa le indeplinesc :)
        Clar ii era sete…de tine :D

        1. :)))))))))))))))) Cica era o catea, ce tare, la asta nu m-as fi gandit in veci. :lol: Aveti si voi barbatii o imaginatie… :lol:
          Asa e, Marin, eu l-am vazut de vreo doua ori, dar la varste mici, cand am incercat sa-l vad mai de curand, nu am mai reusit, m-a plictisit teribil. Nu mai imi placea, nu mai avea acelasi farmec ca in copilarie. E ca si cu cartile de povesti… :sad:
          Zici tu? Eu as cere o casa cu piscina si cu teren de tenis. Asa cum am visat intotdeauna. :biggrin: :happy: :whistle: :wub:
          Dar tu ai dreptate cu responsabilitatile, insa nu le avem oricum de la o anumita varsta? Chiar sa ne fie teama in asa hal de ele? :dizzy: :ermm:
          Daaaaaaaa, lui ii era tare sete, dar nu se multumea doar cu un pahar…if you know what I mean. :devil:

          1. Ei, ce să faci acum? Te mulțumești cu ce primești sau cu ce apuci :)))) Asta-i viața de bărbat :)))))
            Nu e vorba de teama, Nice, ci de a fi pregătit pentru a ti le asuma. Dacă nu ești pregatit pentru anumite responsabilitati, vei esua in viata. Si e pacat :)
            Suna bine, m-ai invita la niste partide de tenis :)))))
            Sa stii ca da, desi povestile eu inca le mai citesc :D La fel cum eu inca prefer gogosile simple, nu astea umplute cu toate chestiile :))))
            Draga Nice, daca vei dori vreodata un raspuns obisnuit la vreo intrebare pe care o ai tu, nu veni la mine :))) Eu sunt omul raspunsurilor neobisnuite.
            A doua incercare: Daca Arabela nu era o catea, atunci e musai sa fi fost chelnerita de la bar :D

            1. Pentru unele lucruri nu suntem niciodata pregatiti, Marin… Si totusi le facem, si, evident, esuam. Dar esecul face parte din viata, nu? Doar din greseli invatam, eu zic ca sunt utile. Invatam daca vrem, evident.
              Si eu care credeam ca te va entuziasma mai mult ideea unei piscine. :tongue: Dar cred ca esti satul de pe acum de inot… :biggrin: Mi-ar placea un teren de tenis cu zgura, n-am mai jucat din proterozoic. :ninja: :cwy: :silly:
              Vad ca vii cu niste raspunsuri tare bizare, dar amuzante foc. Nu era chelnarita de la bar ca Arabela venea din Bucuresti… :dizzy: :wassat:

              1. Și ce dacă venea din București? Voi la capitala n-aveti chelnerite? ;) :P Eu nu inot, Nice, si piscinele nu ma atrag absolut deloc :)
                E adevarat, esecul face parte din viata. Dar cu rabdare si cu ceva aplecare spre a intelege ce poti face si ce nu si cand sa iti domolesti dorintele si impulsurile, poti evita multe dintre esecurile pe care altfel nu le-ai putea evita.

                1. Filosof mai esti in seara asta, Marin draga. Ce ma fac eu cu tine? :biggrin: :dizzy: :tongue: Habar nu am, poate unii vor sa se dea in permanenta cu capul de pragul de sus. :lol: :ninja:
                  Cum nu inoti ca toata vara asta (si mai ales vara trecuta) ti-ai petrecut-o la piscina. Sau tu doar faceai plaja in timp ce fetele se balaceau? :ermm: :lol: :wassat:

                2. Ei, ei, eu mereu sunt filosof :))) Nu stiu, ce ai vrea sa faci cu mine? :))))) Foloseste inelul…cine stie? Poate ma obliga sa iti indeplinesc o dorinta :)))))
                  Vara asta am avut o singura intalnire la piscina si de intrat intru in ele atunci cand nu sunt prea adanci. Nu imi e frica de apa, ba chiar imi place sa stau cateva minutele sub apa tinandu-mi respiratia:) Dar nu am avut ocazia pana acum sa inot :) Da, intotdeauna fetele se balacesc mai mult. Eu sunt calm; doar la meciurile Stelei ma agit :)))

                3. Hai mai Marin, nici macar pelerina care te face invizibil si te teleporteaza in diferite locuri ale mapamondului nu te tenteaza? :happy: :unsure:
                  Nu imi mai aminti de Steaua…e o rana inca sangeranda. :biggrin: :lol: :cwy:

                4. Nu te mai agita Vacitim, nu prea are sens; anul asta, in cupele europene, Steaua merge pe 0-1 si de fiecare data e vorba de o greseala grava a lui Tatarusanu….

                5. Dragos, din pacate Steaua nu mai merge. Pana aici ne-am fost in cupele europene. :cwy: Ne concentram pe campionat. :lol: :biggrin:

                6. Știu, Dragos, ar fi trebuit să ma apuc de pariuri :))))
                  Nu mai ma agit ca pe vremuri, ultimii ani au fost ca la dezintozicare :)))) Dar mi-a mai ramas ceva in sange…e greu cu drogurile astea :))))

                7. Eh, stiu cum e….nici eu nu ma mai agit ca pe vremuri….de ani de zile suntem eliminati in tururile preliminare si terminam pe 5 sau 6…..anul asta ce a inceput inima din nou sa bata….daca Rapidului ma asteptam sa i-o tragem in finala Cupei, nu m-am asteptat totusi sa batem gruizdii, fie si la penalty-uri

                8. Dragos, pai normal ca nu te mai agiti cu fotbalul, iti canalizezi si consumi toata energia cu politica. :biggrin: :devil:

  2. Prima întrebare: în povestea de față chiar era Arabela, sau numele l-ai introdus tu pentru a face mai grea ghicitoarea. Să mor eu de nu-mi venea să dau cu fața-n monitor că așa suspans ai ridicat ca apoi să nu spui cine era… criminal!

    Și eu am avut gândul că era vorbe de un câine sau de un animal de companie pe care îl aștepta. Dar acum, la rece gândind.. Arabela era chitara lui?

    1. Bun venit pe blog, Radu, te asteptam de ceva timp de pe acum… :cheerful: :biggrin: :happy: Da, povestea e reala, nu e fictiune, totul s-a petrecut asa cum am relatat in articolul de mai sus. Nu am exagerat, nu am inflorit sau schimbat nimic din datele actiunii. Pana si idila noastra a avut loc si ne-am intors dupa o vreme in Busteni…
      Iar numele era chiar Arabela, astept din partea voastra sa-mi ghiciti cine era acea persoana de care imi tot vorbea baiatul si de soarta careia era atat de preocupat.
      :)) Nu, nu era un obiect ci o fiinta. Try again! :biggrin:
      Ma bucur ca ti-a placut, chiar asta era ideea, sa creez putin suspans. :devil:

      1. Serios? Așa de așteptat eram? Sunt aici de mult.. de când am avut discuția pe blogul lui Pato.. dar nu mi-a fost ”auzit glasul”

        Deci.. era o persoană… și doar la vederea ei (fără să știi alte detalii) te-ai liniștit. „în acel moment erai cea mai fericită de pe pământ”. O domnișoară de aceeași vârstă cu tine (cu voi) nu avea cum să-ti alunge dintr-o singură privire toate suspiciunile, așa că probabil era o copilă sau o bătrână. Deci sora lui sau bunica lui

        1. Pai stiu de promisiunea ta de atunci, am tinut minte ca o sa vii sa-mi monitorizezi greselile, dar cum nu ai zis nimic niciodata(si au fost destule) mi-am imaginat ca esti in pauza de blogging sau in vacanta. :biggrin: Ma bucur ca ti-ai luat inima-n dinti si ai prins…glas. :biggrin: :happy:
          Daca doresti, corectez eu acolo, doar sa-mi spui. :cheerful:
          Deocamdata vei ramane cu acest raspuns, nu-ti voi spune daca e corect, pentru ca astept si alte variante din partea celorlalti. La final o sa pun un LE la articol cu raspunsul adevarat. :cool:

          1. Păi nu am găsit decât o eroare mică de tastare în articolul trecut, dar nu era cazul să mă bag în seamă pentru atâta lucru.

            Dacă găsesc ceva peste care chiar nu pot trece cu vederea, nu scapi. De obicei nu pot avea pace și nu pot continua lectura dacă dau peste ceva major :D

            Aștept cu nerăbdare răspunsul… ai stabilit o dată, sau stăm așa pe jar până te decizi sau aduni destule păreri?

            1. :)))) Da, greseli din astea “minore” de tastare tot fac. Ma enerveaza la culme, cu greu le identific dupa mult timp…
              Cand se strang destule pareri sau cand ghiceste primul postator, atunci o sa pun si Later editul. Oricum maine sper sa se rezolve, ca nu e prea dificil…mna, zic si eu. :biggrin: :dizzy: :unsure: Stay tuned. :cheerful:

            1. Dar cum e posibil sa ramai fara net mai mult timp in ziua de azi? :wassat: Imi pare rau, bine ai revenit! Eu nu as rezista fara net mai mult de doua zile. Daca sunt acasa, evident. Daca sunt in vacanta intr-o tara straina, atunci stau bine mersi fara el. :tongue:

              1. Păi sunt student, la cămin am net… acasă nu… așa că, fiind vacanță… gata netul (norocul meu e că acum am rezolvat cumva… nu știu dacă e de durată, dar profit cât pot)

                1. Am inteles, orasul natal e Romanul, dar facultatea la care esti student e tot in Roman? :dizzy: :unsure: Ma bucur ca ai rezolvat cu netul, e foarte important si din cate imi dau eu seama si tu ai mare nevoie de el.

                2. Nice, Nice, Nice.. dacă aș fi student în orașul natal, aș mai sta la cămin? Pe lângă asta, Roman nu e centru universitar… a născut de curând niște filiale ale unor universități din Iași, dar nu se pun alea!

                  Sunt student la Galați.

                3. Pai m-a batut soarele in cap si am facut iar insolatie, nu prea gandesc logic la ora asta, ce sa fac? :lol: :blush: :silly: :wassat: Da, Galati, ca parca ai pomenit tu de el in articol. De acolo il cunosti pe Pato? Din Galati? Sau pur si simplu din blogosfera? :ermm:

                4. mai degrabă din blogosferă….. mai multe nu spun pentru că am un articol în drafts care începe exact cu treaba asta. Nu vreau să fiu spoiler

                5. păi ce, numa’ tu să ne ții așa în suspans? Oricum, eu vara asta am pus o regulă: maxim un articol pe zi, și am deja planificate până miercuri articole, deci va mai dura ceva timp…

                6. Imi place mult regula ta, Radu, eu nu prea agreez avalansa de articole pe blog in cadrul unei singure zile. Unu e suficient. Eu postez o data la 2 zile, cam asa. :dizzy: Uneori si zilnic, dar doar daca nu sunt epuizata dupa un articol. :sick:

                7. Nu-mi plac blogurile care au și 10 articole noi în decursul unei zile. N-am răbdare să trec prin ele așa că dau direct „mark as read” Doar dacă îmi sare în ochi vreun titlu….

                  Nici eu nu postam așa des în timpul anului, dar acum, fiind vacanță și fiindcă am de povestit un Blogroll Tour + niște articole pentru concurs am adunat material. Dar nu pot să pun articole similare unul după altul, așa că e nevoie de pauze în care să public altceva.. prin urmare am adunat câteva drafturi și m-am gândit să public doar unul pe zi. Astfel în fiecare dimineață cei abonați primesc un nou articol și e clar că nu va mai fi nimic până a doua zi dimineață

  3. Imi aduc si eu aminte de Arabela (serial) si cred ca ori actrita care a jucat in serial ori vre-o persoana publica sau sportiva, stiu eu, care o chema Arabela a intrat pe usa. :cwy: Nu îmi imaginez ca un animal de companie, asa cum cineva scrie mai sus, ti-ar fi produs atata neliniste in suflet, plus ca nu stie sa conduca masina…. :biggrin:

    1. :lol: Ehe, draga Minnie, mi-ar fi placut mie sa intre pe usa tocmai actrita din celebrul serial. Chiar am vazut ieri niste imagini pe net cu ea, se pare ca acum e o doamna blonda, foarte frumoasa, in jur de 50 de ani.
      Minnie, tu ce dorinta ti-ai pune daca ai avea inelul fermecat din poveste?

      1. Dar nici nu stii ca îl am!!! L-am primit acum 34 de ani de la sotul meu si nici-o data nu l-am dat jos! El :heart: îmi îndeplineste toate dorintele! Nu e fermecator? :blush:

            1. Desigur, in functie de raspunsurile celorlalti postatori voi face mai tarziu un Later Edit. Nu va las asa…
              Multumesc mult, Minnie, mi-l doresc, dar momentan nu sunt perspective. :biggrin: :lol: :dizzy: :cwy:

              1. M-am dus sa il caut pe Rumburak sa îmi spuna cine era Arabela din povestea ta dar a zis ca e prea batran :sad: si nu stie desi chiar asa batran nu e, e de-o seama cu fratele meu are 62 de ani, iar Arabela din serial e de-o seama cu mine, ea a împlinit deja 53 eu mai am pana îi împinesc ca sunt scorpion……… :biggrin:
                Asa ca trebuie sa mai astept pana te-oi îndura tu sa ne spui cine a intrat pe usa…. dar cred ca stiu, era sora lui si o prietena de a ta, dar tu nu stiai de fratele ei….. te-am dat gata cu comentariul asta… :shocked:

                1. Cum va mai plac voua misterele…de fapt, cum va place voua sa descifrati misterele… :biggrin: :happy: :cool:
                  O sa anunt la ora 20:00 PM. :smile:

  4. Eu n-am vazut serialul. Era duminica, prea de dimineata pentru mine, iar in perioada aia nu se dadeau reluari. Dar am avut o colega de an, la liceu, careia colegii ei ii spuneau Arabela uneori, si alteori, la misto, Barbarela. Era chiar frumusica si in plus puteai discuta cu ea pe o gramada de subiecte. Din nefericire, era iremediabil indragostita de un idiot de coleg de-al meu de clasa, care purta izemene inclusiv vara. Incet-incet, toate discutiile noastre au inceput sa curga doar in sensul in care ea imi povestea cât de nefericita e ca ala n-o iubeste. Si eu turbam, ca ma consideram mai bun ca el pe aproape toate planurile (mai putin la engleza, pe care o vorbea perfect, si la chestiile legate de muzica – el era la curent mereu cu toate noutatile, ceea ce, pe vremea aia, fara internet si fara prea multe informatii din afara, era chiar o performanta). Apoi….am terminat liceul…colegul meu a dat examen la ASE si a picat….cred ca si acum da in continuare examen la ASE si pica….iar de Arabela nu mai stiu nimic de la terminarea liceului incoace.

    Dar n-am inteles cine e Arabela din povestirea ta….

    1. Asa, dar tu i-ai marturisit fetei ca o placi, i-ai dat de inteles ca esti interesat de ea vreodata? :dizzy: :ermm:
      Hai mai Dragos, cum ai putut s-o ratezi pe Arabela? :lol: De serial zic. :biggrin:

      1. Ei bine….nu i-am spus in mod clar ‘te iubesc’, dar i-am dat suficiente semne pe care le putea intelege chiar si o tipa extrem de poeta…

        Cred ca am prins totusi un episod….mi s-a parut mai prost ca “Veronica”, asa ca nu m-am mai sinchisit.

  5. Sora, un raspuns absolut banal. Pe de alta parte, daca era sora-sa, n-ai fi avut cum sa stii din prima, iar tu ai zis ca ti s-a luat o piatra de pe inima cand ai vazut-o.. Bunica, o matusa batrana?

      1. @ Vacitim, si asta pentru ca suntem cei mai amuzanti :-)

        @ Nice, ce e aia “LE”? Vine cumva de la …’lesbi’? Intreb si io….

        1. Dragos, suntem :D :D suntem :D
          Eu m-am gandit de ieri pana acum la LE si cred ca vine de la LATER EDIT, dar nu stiu de ce atatea denumiri din astea de trebuie sa le caut noima mai rau ca formele de conjugare ale verbelor noastre :)))
          Daca nu e later edit, imi dau demisia. Nu stiu din ce, dar gasesc eu :)))

  6. nu stiu serialul…cel putin nu-mi amintesc.
    Nu stiu daca m-as folosi de magie si alte trucuri pentru a-mi trage foloase…nu cred in asa ceva probabil nici nu l-as lua.

    N-am idee, pana nu mi se intampla.

    Arabela era o verisoara?

    1. Nu ai cum sa-l stii, Pato, nu erai nascut pe vremea aia. :lol: :silly: Nu era vorba de magie, ci de indeplinirea oricarei dorinte. Eu, daca aveam acum un inel de genu’, cred ca-l invarteam pentru a obtine o casuta cu piscina si teren de tenis(si sala de fitness). Si o sauna. :wub: Adica ceea ce visez eu dintotdeauna sa am.
      Merci pentru participare, stay tuned pentru a afla daca ai ghicit. :happy: :tongue: :cool:
      Cand revii acasa din concediu? :happy:

      1. sambata viitoare o sa fiu acasa, hmm nu eram nascut? pai cand ai vazut tu filmul pe timpul lui nea ceasca cand nu televiza astfel de prostii la tv…
        auzi tu nu erai nascut pe vremea aia :)) :sleeping:

        1. Da, cred ca l-am vazut pe vremea lui ceasca. :lol: Nu mai tin minte exact anul difuzarii. Dar nu a fost o prostie, ci un serial foarte bun, pana si pe imdb e notat cu o nota mare. Genul fantasy…
          Abia sambata viitoare te intorci? O luna stai in Grecia? :dizzy: :wassat: Asa vacanta mai zic si eu! :cheerful: :cool:

          1. era prostie in ghilimele… pe vremea comunistilor nu am impresia ca dadea asa ceva… adica chiar nu stiu dar ma gandeam ca nu dadeau chestii straine ci doar productii romanesti daca tot era limitata emisia :D

            1. Era un serial cehoslovac, nu american. Da, mai scapau si productii straine, Pato. Sincer, a trecut asa mult timp de atunci ca nu prea imi aduc aminte bine. Doar de Arabela nu voi uita niciodata…

    1. Esti pe aproape, Mihaela. Nu foarte aproape dar e ceva corect (aproximativ) in raspunsul tau. :cool: Diseara sau maine urmeaza marea dezvaluire. :biggrin: :happy: Mai tinem putin suspasul. :devil:

      1. Tu faci anume ca să ne amețești? Câine s-a zis și nu era.. mama sau sora s-a mai zis dar nu ai reacționat.. deci era o amică/prietenă? Dar dacă era o amică, de ce la vederea ei te-ai relaxat? Adică nu ai de unde să știi că e doar o amică prin simpla vedere a unei persoane.

        Așadar nu e vorba de o amică deci rămâne tot o rudă, dar s-a mai spus și ai zis că nu….

          1. am, am… dar când spui cuiva „ești pe aproape„ dar nu a spus nimic din ce nu se spusese deja… nu pot să nu reacționez… (fără supărare, da? :smile: )

            e faină așteptare…. da și tu ne fierbi în răspunsuri

  7. Fiica nu. Eventual iubita? Nu cred. Poate era o prietena, o amica pe care o poreclea Arabella pentru ca semana cu eroina sau avea o personalitate asemanatoare cu cea a eroinei, ca un fel de alint. Sa fie..prietena ta?! :))

    1. E ceva ce ai ghicit, Myriam. Da, e ceva acolo corect in commentul tau…o sa vezi curand ce. Nu avea copii, era tinerel, cu doi ani mai mare ca mine(21de ani).

  8. Am vazut si eu serialul si sigur ca mi-a placut. Singurele personaje care nu-mi placeau erau tocmai Arabela si Petr. Erau nesarati si ma plictiseau. Lucru pe care cred ca si realizatorii serialului il observasera. Ma scuteau de prezenta lor, uneori episoade intregi :))
    In rest serialul a avut o magie reala, pe care n-am mai regasit-o in vreun serial pentru tineret.
    Arabela “ta” era probabil vreo amica, nu iubita. Astept sa ne spui ;)

    1. :))))))))))))) Nu stiu ce sa zic, eu am adorat de fiecare data persoanjele pozitive…si principale. Arabela si Petr erau preferatii mei, il detestam pe Rumburak. :lol: :biggrin:
      Dar nu pot contesta ca ai si tu dreptatea ta…
      O sa anunt cat de curand, Elly. :angel:

  9. Dacă nu-i era rudă (adică bunică sau soră – am zis mai sus de ce am ales aceste două variante) și reacția ta la vederea ei a fost de relaxare, atunci probabil că era o prietenă comună, sau cineva pe care tu deja o cunoșteai, deci știai că nu e iubita lui. Asta presupunând că era o fată, fiindcă mi se pare absurd ca Arabella să fie un băiat …

        1. Nu mergeam Pato cu rudele in excursii. Acolo mergeam pentru distractie…if you know what I mean.
          Habar nu am ce mai face acum Arabela si nici nu ma mai intereseaza. :face:

  10. Whahahahhha………si uite cat am asudat eu aici, storcandu-mi creierii……… Nu sunt buna de detectiv!!
    Iar pentru tine un 10 cu felicitari, ai stiut sa tii “suspansul” duminica asta :kissing:

    1. Nice, cam dezamăgitor final… noi concepusem tot felul de grade de rudenie cu implicații gen sora prietenului verișoarei tale care prin coincidență era prietena ta cea mai bună dar nu v-ați văzut de câțiva ani fiindcă se măritase în Elveția

      1. Pai da, ca voi va asteptati sa fie femeie. :tongue: Dar pentru mine a fost o mare si placuta surprinza cand am descoperit cine era de fapt celebra Arabela. :lol:

  11. @ Radu, gata, fără demisii :D :D
    @ Nice, mă iubești….și acum spui? :D :D După atâta timp….. :)))
    Dragos, ne-am completat reciproc.
    Concluzia: fiti nebuni ca noi ca uneori iese :)))))))

    1. Pai da, mai bine mai tarziu decat niciodata. :biggrin: :lol: :silly: :tongue:
      Da, v-a iesit, sa lesin cand am citit comentariile voastre oarecum sincronizate. :silly:

      1. No, trebuie să tin minte asta…e prima declaratie pe care o primesc :))))) Merita sarbatorita :D
        Daaaa, acum imi dau seama si eu ce amuzata trebuie sa fi fost :)))))

  12. și ce tocmai am realizat… tu mai mult ne-ai încurcat … știi cum e aia cu foc și apă? Când noi prindeam firul strigai apă iar când eram pe lângă urlai foc… U :devil:

  13. :biggrin: A fost una dintre acele situatii in care viata pur si simplu te surprinde complet si iti spune ” Pariu ca nu te asteptai la asta” :silly:
    Amuzanta tare intamplarea, dar ce s-a intamplat cu acel domn T? :whistle:

  14. Nice! te bat! iar m-ai facut sa citesc si postul si toate comentariile sa aflu cine era Arabela :))
    frumos scris, ce sa zic, n-are rost sa-mi mai dau cu parerea dar zic si eu ca la finalul postului credeam ca e vreo ruda de sex feminin a carliontatului :P

    1. Am pus un LE, Iulian. Nu avea sora si nici animal de companie. Si ocicum nu mergi cu rudele in excursii studentesti la Busteni, excursii special pentru distractie:fete, bautura, dans, baruri you know…

  15. Nu am auzit niciodata de serialul asta. Poate eram prea mica atunci cand il difuzau la tv, nu stiu.
    Interesanta intamplare. Daca era una mai impulsiva:d, pleca inainte sa afle cine e Arabela si il lasa acolo cu tot cu Arabela lui:)) evident, consecintele dupa.

  16. Iar am ratat distractia, venind la spartul targului. :((
    Nu m-am uitat prea mult la Arabella, desi toate prietenele mele erau mai mult decat incantate de serial. Pe mine nu m-a atras in mod deosebit.

  17. arabela… este persoana care te-a facut sa intelegi ca… este o mare gresela sa suferi, pentru ceva ce nu s-a petrecut inca… ai inteles prin ea… ca este bine sa sa nu te stresezi cu presupusurii… sa nu ai de-a face cu ganduri negative…
    mi se pare foarte onorabil… ce ai invata de la Arabela…
    si totusi… neantmaplarile care-s dorite prea mult si ele tot intarzie… dor… si dor chiar foarte mult… asta este adevarul oricine ar fi Arabela…
    aaaaa da.. cine este Arabela??? este fata care aduce intelegere… fara sa prejudicieze in vre-un fel, sentimentele… si asta… reuseste doar o mica vrajitoare…
    in fond… orice fata este o mica vrajitoare… nu???

    1. Off, nu, Ovi, Arabela era porecla unui barbat, Arabela era chiar prietenul cel mai bun al tipului de care ma indragostisem pe peron. Eh, acel final e creat asa, ca trebuia sa fie si un final moralizator, mai mult de ochii lumii. :tongue:
      Am pus sus un Later Edit, inainte de fotografie…sa citesti acolo. Deci, Arabela era un barbat, am povestit o intamplare din viata mea si am creat putin suspans. :happy:

  18. cel mai comic ar fi fost dupa ce ne-ai spus cine era arabela, sa ne spui ca t. tipul de care te indragostisei, avea orientari mai ciudate :biggrin:
    asa este, e bine sa reusesti sa nu anticipezi momentul insa uneori, cand cei de fata te “ajuta” atat de mult, e cam greu sa te stapanesti. nu ne-ai spus, pana la urma ti-au iesit pasientele cu baiatul frumos?

  19. :))) ce inseamna sa citesti articolele cu intarziere! Pierzi dreptul de a ghici!
    Dar despre Arabela sa stii ca imi amintesc si eu cu mare drag, l-am vazut tot in vremea epocii de aur si eram fascinata. De pelerina nu imi mai amintesc, dar de inel daaa si mai ales imi amintesc cat de mult mi-am dorit un astfel de inel. Nu stiu ce as fi facut cu el, dar important era sa-l am. :))

Dă-i un răspuns lui Radu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *