Locuri de meditatie, lectura si visare

banca-in-parc

Aici, îndrăgostiții poposesc adesea pentru a-și fura săruturi pătimașe, pentru a-și declara iubirea sau, pur și simplu, pentru a petrece câteva ore agreabile într-un decor romantic, departe de tumultul orașului, grupurile de adolescenți se mai opresc în drumul spre casă de la școală, pentru a povesti vrute și nevrute, pentru a se simți bine și a glumi, filosofii găsesc cadrul ideal pentru meditație și visare, amatorii de lectură le folosesc pentru a citi o carte bună în sânul naturii, fotografii profesioniști le caută pe cele mai expresive, pentru a surprinde imagini bogate în semnificații, trecătorii grăbiți le ignoră pășind imuni la farmecul lor, dar cel mai mult le adoră bătrâneii, care le râvnesc pentru a se odihni în aer liber și a depana amintiri, a discuta despre vreme, despre cum li se descurcă odraslele ajunse oameni în toată firea de pe acum sau pentru a pune țara la cale.

Multă vreme am făcut parte din grupul trecătorilor cărora bancutele din parcuri, cele de pe alei ascunse de priviri indiscrete, încadrate de crengi groase și frunze de aur, nu le spuneau nimic, nu le transmiteau fiorul solitudinii sau al nemarginirii, nu le aprindeau imaginația, nu le trezeau dorința de a rămâne măcar o clipă în prejma lor. Însă, acum, în calitate de fotograf amator, am realizat că fiecare băncuță pe lângă care trec îmi spune câte o poveste, ascunde o taină adâncă pe care simt că trebuie s-o descopăr, mă ademenește să rămân și să ascult freamătul pădurii de argint, adierea vântului hoinar și dulcea legănare a undelor lacului de safir. Acum mă opresc și parcă timpul stă și el în loc, cu mine și pentru mine, mă relaxez pentru câteva minute și apoi îmi reiau plimbarea și activitatea preferata, parcă mai liniștită, mai senină.

În 2012 am avut ocazia să fotografiez multe băncuțe pitorești, care mi-au rămas și în suflet, nu doar pe retina. Iată un top al celor mai îndrăgite băncuțe întâlnite România, dar nu numai, în acest an:

Locul 10 este ocupat de o băncuță situată pe malul lacului, pe care obișnuiesc adesea să mă relaxez, atunci când trec prin parcul Al Ioan Cuza (fost IOR).

banca-pe-malul-lacului

 Pe locul 9 se situează o băncuță din Herăstrău, alături de care se află o statuie ce-i sporește farmecul.

banca-in-Herastrau

Pe locul 8 o băncuță dintr-un cadru desprins parcă din grădinile japoneze :

gradina-japoneza

Tot în Herăstrău, când toamna “dădea în pârg”, am găsit și băncuța de pe locul 7: 

poze-parc-toamna

 Lumea satului românesc e mai bine înțeleasă după câteva ore de liniște și meditație pe băncuța de pe locul 6: 

lumea-satului-romanesc

Pe băncile din fața catedralei Sf. Sava din Belgrad se adună o mulțime de tineri sârbi pentru a petrece o seară relaxanta. Aș fi rămas și eu alături de ei dacă nu mi-ar fi plecat autocarul spre hotelul unde urma să fiu cazată. Ele ocupă locul 5. 

biserica-sf-sava-belgrad

Pe locul 4 se află o mică băncuță din curtea unei biserici din Sibenik, Croația. 

sibenik-croatia

Locul 3 este ocupat de o băncuță albă situată pe faleza orașului Split. Aici aș fi putut să rămân și o veșnicie să privesc marea și vapoarele din port. 

faleza-split

Surprinsă într-un autentic decor autumnal, băncuța de pe locul 2 a devenit rapid preferata mea:

parcul-IOR

 Iar locul 1 este ocupat de o băncuță găsită într-un cadru de poveste, pe care nu mă mai săturăm să-l fotografiez:

bancuta-din-padure

 Care din bancutele din top vă place cel mai mult și ce activitate (relaxare, meditație, lectură, visare etc) va inspiră să realizați cadrul/decorul în care este ea amplasată?

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

105 comentarii la “Locuri de meditatie, lectura si visare”

    1. Interesant, suna bine de tot. Mi-ar placea si mie un astfel de loc in Bucuresti. Din pacate noi avem un afluent al Argesului, nu un fluviu prin oras. E si vreo bancuta pitoreasca pe acolo, de unde admiri tu Dunarea curgand involburat la vale? :biggrin: :dizzy:

            1. :))) Da, Pato, stiu ca tu esti baiat serios, dar oricum nu venea acasa ci pe faleza Dunarii. O zi e suficient ca sa inteleg despre ce e vorba, seara ma intorc in Bucuresti. :tongue:

                1. Poate ma nimeresc eu prin Braila/Galati cand vii tu in Bucuresti. :)) Ar fi culmea sincronizarii. :tongue: A, nu, nu vin cand esti in sesiune ca stiu ca esti foarte constiincios. Atunci te dedici in totalitate studiului, nici pe blog nu intri. :))

    1. Hm, din spate ai face-o tu? Acum ce sa zic, poate ai ochi de fotograf ceva mai iscusit ca mine. :ermm: :biggrin: Deci tu vii cu alta viziune la pozele mele. Very interesting. :tongue:

      1. Nu neaparat. A fost o gluma. Imi plac pozele tale… toate. Nu e prima data cand vad fotografii facute de tine. Oricum, locul 10 este locul perfect pentru mine si da, lui Paul chiar i-ar trebui un DSLR, ca asa m-as juca si eu cu el. :)

        1. Pai da, cum ziceam si la Paul, sunteti foarte amuzanti voi doi. Va completati reciproc. :biggrin:
          Bancuta care ocupa locul 10? Ce ma bucur! :cool:
          Tu nu ai DSLR? Asa mi s-a parut… :ermm:

  1. Locul 10 (desi toate sunt minunate). Ma impinge la visare, meditatie si o relaxare completa. As citi ore intregi acolo, cu castile in urechi, departe de lume. Sau as filozofa cu o persoana interesanta intr-o dupa-amiza.

          1. Da, mai ales cafeaua!:>
            Pai sa vii in vizita. Categoric ai ce fotografia… Chiar azi, am descoperit niste piesaje minunate… Pacar ca eram in masina si nu am apucat sa imortalizez ceva: copacii contopiti perfect cu zapada si dand nastere la un paradis complet alb si inghetat…

            1. A nins azi si la voi? Ca eu credeam ca e cod galben doar in sud-est (si sud). Iar tu esti undeva in nord-est din cate imi dau eu seama.
              Da, pare sa fie tare frumos pe acolo…un DSLR iti mai trebuie. :dizzy: :biggrin:

    1. Erau foarte multi pescarusi acolo, Alice. Si un loc de unde se puteau realiza fotografii minunate… Inspiratie si imaginatie sa ai. Si timp si aparat pe masura locatiei. :biggrin:

  2. Bună dimineața, dragă Nice!

    Eu aveam în obicei și încă mai am să ies puțin din oraș și să ascult apa Râului Doamnei cum curge :smile:
    Cât despre pozele de mai sus, pe o băncuță din Herăstru, asemănătoare parcă cu nr 2 din poza ta, am jucat 21 cu o tipa. Cand a devenit personal- la victorii, haine jos, am castigat detasat :biggrin: Știu că nu avea legătură cu meditația, dar e 5jumate dimineața și am mintea ușor amețită :cheerful:

    1. Neata, Marin, dar ce e cu tine atat de matinal? :biggrin: :dizzy: Ai petrecut intreaga noapte? :evil:
      Trebuie sa fie frumos pe cursul Raului Doamnei la plimbare, reculegere, meditatie si contemplare. :biggrin:
      :lol: Ai trisat? 21 pe dezbracate pe o banca din Herastrau? Chiar nu trecea nimeni prin zona sau era iarna si aveati 10 cojoace? :tongue:

      1. Bună, dragă Nice! Ieri a trebuit să merg cu mama la analize, de acolo matinalitatea mea deosebita :biggrin:
        Da, este frumos, adevărat :smile:
        Nu, eu nu trișez la cărți, mai ales pentru că niciodată nu țin neapărat să câștig. Acolo, însă aveam interes direct :biggrin: Nu erau așa mulți prin zonă, însă am schimbat locația când a devenit clar că urma să câștig într-o manieră categorică (singurele dăți în viață când la 21 am răspuns de vreo zece ori tot cu 21). Îmi era clar ce voiam și zeitățile erau cu mine :w00t:

  3. Doamne, ce poze!! Nice, m-ai suprins in cel mai placut mod cu imaginile, parca mi-au inveselit ca prin minune ziua! Multumesc!
    Cat despre preferatele mele…
    locul I- bancuta de pe locul 10
    locul II – bancuta de pe locul 8
    Ele sunt detasat preferatele mele si as citi cu drag acolo, m-as relaxa vorbind cu o prietena la telefon, butonad pur si simplu telefonul, facand poze si, de ce nu, fumand o tigara seara pe inserat.
    Oricum, de poveste toate pozele!

    1. Multumesc mult, Ana :cheerful: , ma bucur ca ti-au placut bancutele surprinse de mine de-a lungului anului 2012, adevarul e ca bancuta nr 8 este situata intr-un cadru tare frumos, ce m-as mai relaxa si eu acolo daca ar mai fi toamna…

  4. Buna! Imi place ideea cu bancile, e originala. Pozele sunt absolut superbe! Felicitari! Unele dintre banci chiar le stiu “personal” :) (cum ar fi unele din Herastrau, desi preferatele mele raman cele din Izvor si de pe Lacul Morii). Dintre toate pozele tale cel mai mult imi place aceea cu banca din Split, se simte din imagine atmosfera mediteraneeana.

    1. Buna, Vlad, ne cunoastem cumva? :dizzy: Daca nu, iti urez bun venit pe blog, ma bucur mult ca apreciezi atmosfera mediteraneana, foarte apropiata sufletului meu.
      Stiu pe cineva care se plimba des in zona Izvor, mi s-a parut familiar scrisul tau…
      Da, daca esti bucurestean, nu ai cum sa nu stii bancutele din imaginile de mai sus.

  5. Chiar sunt foarte frumoase!
    Mie imi plac bancile cu privire spre mare/ocean. Desi sunt o persoana destul de activa, nu-mi place sa stau mult intr-un loc atunci cand sunt afara, pe astfel de banci as sta fara vreun regret.

    1. Ma bucura alegerea ta, Mihaela, bancutele de pe faleza sunt absolut uluitoare. Mai ales daca faleza e atat de frumoasa si celebra precum cea din Split.
      Multumesc mult. :)

  6. Sunt superbe pozele!
    Preferata mea este tot bancuta de pe locul 1, in primul rand pentru locul unde se afla si apoi pentru peisajul fascinant de toamna. Mi-ar place sa petrec cateva ore acolo citind o carte…sau pur si simplu nefacand nimic, sa-mi las gandurile sa zboare….

  7. Salut Nice,

    Imi place foarte mult bancuta cu numarul 1 si cea cu numarul 8. De fiecare data asociez bancile cu carti si povestile spuse de ele. In urma cu ceva atimp obisnuiam sa ies vara in parc si sa citesc. De aici si povestile cu: “pe banca asta am inceput sa citesc …”. Pe mine cititul ma relaxeaza si imi asigura o stare de repaus.

  8. postarea asta are un aer melancolic :) din pacate agitatia lunii decembrie mi-a furat aceasta stare, sunt mult prea agitata si stressata ca sa ma vad odihnid pe o banca :)
    pozele sunt minunate, cel mai mult imi place locul 3 :)

    1. Asa e, Lilly, e prea multa agitatie in perioada asta, agitatie pe care o resimtim din plin. Eu nu agreez deloc aglomeratia si goana nebuna dupa cumparaturi din preajma sarbatorilor. Abia astept sa treaca…
      Inca un fan al falezei din Split. Oare al catelea? :lol:

        1. Da, Lilly, mai e asa putin din decembrie…apoi vine ianuarie cu ziua mea. :sad:
          Dar ce anume te-a obosit? Jobul? Cred si eu ca vrei vacanta, la mine deja a venit azi la 12. :biggrin: A fost cea mai frumoasa zi din an. :))

    1. Asa e, Tury, am prea multe poze personale si nu am ce face cu ele. Inventez postari. Ma bucur ca-ti plac pozele, dar sunt mai multe parculete acolo, la care te referi mai precis? :ermm:

  9. Excelente poze! N-aş putea să fac un clasament diferit de-al tău. Îmi plac toate, fiecare altfel. Am unele rezerve doar faţă de băncuţa de la nr. 8. Poza e originală (notă maximă la originalitate), dar nu ştiu dacă mi-ar plăcea să stau pe ea, fiindcă poza surprinde prea puţin din peisaj sau peisajul e prea difuz…

    Pe băncuţa din poza 1 aş sta doar cu prieteni buni, am povesti, am face glume de calitate şi am râde mult. Pe cea de la nr. 2, categoric nu m-aş aşeza, fiindcă pare mai mult o băncuţă la care să te uiţi; îmi place linia, în special cea a picioarelor, aşa că m-aş aşeza pe frunze vis-a-vis gură-cască.

    Pe cea de la nr. 3 parcă aş cunoaşte-o; acolo aş sta cu cineva drag şi am tăcea (mie îmi place să tac). Am lăsa doar marea să spună câte ceva. La nr. 4 aş sta doar cu mine (mă rog, şi cu cine o mai fi disponibil pe-acolo, că zona ar putea fi uşor bântuită… în fond, destul de romantic, şi am putea pune de-un Hamlet mai pe seară), la nr. 5 aş cânta în gura mare şi i-aş antrena şi pe-ăi din jur, la 6 aş sta cu un prieten bun pe care nu l-am mai văzut de multă vreme (poate am vorbi, poate am tăcea…). Pe băncuţa de la nr. 7 aş aştepta pe cineva ca să ne plimbăm prin parc şi până ar veni poate aş citi o revistă sau m-aş apuca să număr frunzele căzute. Pe băncuţa de la nr. 8 pentru mine deocamdată scrie „Capcană” sau „Proaspăt vopsit”. La nr. 9 aş sta să citesc, aş juca şah sau fotbal cu o castană sau poate aş ţine-o de vorbă pe tipa ciocolatie şi i-aş explica puţin pedant că am eu la Bruxelles o cunoştinţă exact de culoarea ei, doar că… e un elefant (de ciocolată) (şi acum stau şi mă gândesc dacă nr. 9, n-ar fi trebuit cumva să-l scriu cu majusculă, coincidenţa e cam mare). Pe una din băncuţele de la nr. 10 în sfârşit m-aş potoli şi aş sta să citesc o carte.

    1. Bine ai revenit, SinChronic! :cheerful: Acum incep sa regret ca nu ti-am facut o invitatie de a scrie acest articol. Cu siguranta ar fi iesit mai reusit ca al meu. :biggrin:
      In legatura cu decorul in care este amplasata bancuta de pe locul 8, nu trebuie decat sa-ti imaginezi o gradina japoneza si misterul de dezleaga, ceata se ridica. :lol: :ninja:
      Mi-au placut la nebunie toate activitatile descrise, presarate cu mult umor de calitate. Multumesc mult pentru commentul ce dovedeste o imaginatie bogata si creatoare. :wink:

      1. Eşti ca de obicei foarte Nice şi pui mult entuziasm în aprecieri, dar cred că te-am indus cumva în eroare… N-aş putea scrie mai bine, cel mult, diferit. “Reuşit” sau “nereuşit” depinde întotdeauna de cel care citeşte şi care de fapt vede una sau alta în cuvântul scris…
        “Invitaţia” ar fi fost ca mesajul din sticla aruncată în mare, fiindcă n-am mai trecut de ceva vreme pe-aici. Cât priveşte “glumele de calitate”, să ştii că m-am gândit la glumele prietenilor mei, nu la ale mele, când am pomenit de aşa ceva.

  10. Preferata mea e cea de pe locul 3.
    Sincera sa fiu, eu doar in vacante mai stau pe banci. Cand sunt intr-un oras strain, am umblat mult, vreau sa ma opresc putin sa ma uit pe o harta sau ceva, atunci stau jos. Acum, imi vine in minte bancutele din Lisabona :) Era in dungi albe si albastre, atat de dragute!
    Si bancile din pozele tale sunt frumoase, la cele din Bucuresti ma refer. Din pacate la noi nu prea mai sunt atractive.

    1. Mi-ar placea mult de tot sa fotografiez bancutele din Lisabona, am vazut niste imagini la tine si am realizat ca orasul portughez e absolut superb. Si mie imi place sa ma odihnesc in vacante pe bancute.
      Ma bucur ca ti-au placut bancutele mele, Anda. Cum sa nu fie atractive, am vazut eu la Tury niste poze cu bancutele din Cluj. Adorabile! :biggrin:

  11. Vai, ador Bucureștiul si bancutele lui…cred ca fiecare dintre noi are bancuta lui…sau de ce nu, bancutele…mi e dor de vremea frumoasa, sa poti sta din nou pe banca, sa visezi, sa admiri, sa meditezi…

  12. Nu cred ca le-as putea pune intr-un top. Sunt toate frumoase si locurile in care sunt plasate sunt si mai frumoase.
    Mie-mi plac bancile, asa, in general. Uite, cel mai mult ca design, imi plac bancile din parcurile din Bucuresti. Sunt foarte frumoase, cu acel “header” ca sa zic asa. Ma refer la decoratiile lor dar si la picioare… Mi se pare ce arata minunat.
    Imi plac bancile fiindca imi place sa stau pe banca. As sta pe o banca ore intregi fiindca imi place sa privesc oamenii si natura…si, desigur, sa ma si odihnesc :smile:

  13. Bancutele de pe ultimele locuri seamana prea bine intre ele. Cei care umplu parcurile cu decoruri nu au pic de imaginatie, nu reusesc sa diversifice putin… :((
    Mie imi place bancuta de pe locul 2 (ar merge sa spun si invers, locul 2 de pe bancuta :)) ), mai ales datorita peisajului. Acolo as sta sa citesc o carte, sa fiu singura cu gandurile mele.

    1. Nu, Vienela, nu e lipsa de imaginatie, bancutele sunt surprinse toate in acelasi parc. Intr-o zi am iesit in Herastrau si am facut peste 500 de poze tuturor bancutelor de acolo.
      Si mie imi place mult de tot peisajul din imaginea de pe locul 2. :wub:

  14. Salut,
    Tare mult imi place bancuta numarul 8 me like :D, eu cand am nevoie de relaxare daca ii vara ma iau si ma duc pe un deal din apropierea orasului si stau acolo linistit la umbra unui pom, acolo pot sa citesc in liniste. :)

    1. Da, Coasta Dalmata e unica in lume, minunata, de vis. Eu m-am indragostit de ea iremediabil, as mai merge acolo(sunt adepta vizitarii unui loc doar o data in viata). :biggrin:

  15. peisajul penultimei mi se pare abslout minunat…
    am si eu niste bancute… facute din bucatile mari, ale trunchiurilor de copaci ucisi… care mi se par remarcabile… si mereu imi amintesc de povestea pomului care se daruieste total, ca omului sa-i fie vesnic bine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *