Later edit: în stânga sus am inițiat un nou poll. Vă invit la vot!
Mă urc în microbuzul de Auchan, îmi sună telefonul și răspund. Mama, de la țara, îmi dă câteva indicații administrative. În jur, alături de mine în mașină, alte două-trei persoane. La un moment dat, un domn vizibil enervat de faptul că putea auzi tot ce discut eu la telefon, începe să vocifereze nervos că pe el nu-l interesează problemele mele gospodărești. Se uită mânios spre mine, iritat că nu este lăsat să se bucure în liniște de călătorie. Eu încep să vorbesc în șoaptă, mama nu mai aude nimic, iar la stația următoare urcă un puhoi de lume, dintre care o doamnă cu mobilul la ureche se așează exact lângă distinsul călător.
Câtă intoleranță, m-am gândit atunci, intrigată de reacția bărbatului. Când ai asemenea derapaje, când ești deranjat de orice zgomot din jurul tău, e clar că ai o problemă. Sau mai multe. Printre altele, e un indiciu că ești stresat rău.
Iar românii au toate motivele din lume să fie supărați, triști, demoralizați, iritați. E foarte greu să rămâi bun și blând, să-ți păstrezi calmul, buna dispoziția și chiar omenia când nu ai cu ce să-ți plătești facturile, când nici bani de-o pâine nu găsești în buzunare.
De pildă eu, dimineața devreme, sunt un car de nervi dacă se întâmplă ca în vagonul metroului în care mă aflu, să mă trezesc lângă mine cu cineva care ascultă muzică la căști. Dar nu oricum, ci la maxim, astfel încât să se audă în tot trenul. Cum nu prea am ce face, încerc fără succes să ignor zgomotul infernal.
Ieri eram în sediul unei bănci, chiar la ghișeu, făcând niște plăți. Dintr-o data, liniștea mormântala este străpunsă brutal de plânsul unui copilaș ce urla din tot rărunchii în brațele ocrotitoare ale mamei, care nici nu s-a sinchisit să-l potolească. Țipetele au continuat, vacarmul era deja instalat, iar eu nu-mi doream decât să scap cât mai repede de acolo.
Recunosc, mă deranjează multe lucruri în jurul meu. De pildă, cea mai mare intoleranță se manifestă în fața nedreptății de orice fel, indiferent de cel care o comite. În astfel de situații, de cele mai multe ori, chiar iau atitudine. Dar să fac observație oamenilor că ascultă muzică sau că vorbesc prea tare, niciodată!
De asemenea, am căpătat o intoleranță de toată frumusețea la caniculă. Astfel că, la intorcerea acasă, după o plimbare mai lungă sau mai scurtă prin soare, mă pricopsesc cu o durere cruntă de cap. E clar, vara nu-mi mai priește ca altădată.
Ar mai fi și altele, de mai mici sau mai mari intensități: intoleranță la violentă, răutăți gratuite, bârfe, aroganță, teribilism. Ah, și să nu uit, la manipulările de toată jena practicate de mass-media.
Voi la ce sunteți intoleranți?
La aglomeratie. La nesimtire crasa. La minciuna sfruntata. Eu inteleg ca fiecare din noi minte, la un moment dat, dar atunci când se depaseste cu mult masura, devin brusc intolerant si, chiar daca nu reusesc sa omor o gaina sau un iepuras, cred ca n-as avea nicio retinere, daca as putea, sa le tai capul cu satârul.
:biggrin:
Ce plastic te exprimi, Dragos. :silly: Adevarul e ca nici eu nu pot tolera minciuna sfruntata. Eu nu stiu cum pot minti unii oameni, cu zambetul pe buze, fara remuscari. Ori nu am scrupule, ori sunt bolnavi. :dizzy: :ermm:
E foarte dificil sa traiesti in minciuna si compromisuri toata viata daca esti un om al adevarului si al corectitudinii. Pana la urma rabufnesti.
Cat despre aglomeratie, tu acum cred ca ai rezolvat problema. Am ramas eu sa ma lupt cu cele 2(?) milioane de locuitori ai orasului in care traiesc.
Nesimtirea merge mana in mana cu minciuna uneori. :dizzy:
He he he…..sa crezi tu ca in Bucuresti sunt doar doua milioane de locuitori….poate doua milioane de tigani….
Da, ca tot sunt ei acum la moda. :ermm: Acum si mereu. Sa nu-mi spui ca in Tauti nu sunt. :dizzy: :ermm:
Mai, in Tauti sunt, dar putini si cu relativ bun-simt. “Relativ” in sensul ca ii poti pune la punct imediat, nu ca in Bucuresti, unde trebuie sa-i ameninti vârtos ca sa scapi de ei, desi nu e niciodata sigur. Practic, nu exista. Sunt cam doua – trei familii, maxim 30 de persoane. Fata de restul de 600….Mai periculosi sunt tiganii din alte sate, care vin ”in expeditie” in Tauti. P-astia nu e suficient sa-i ameninti, trebuie sa organizezi o adevarata vânatoare impotriva lor….
:biggrin: Dragos, pe cand un nou articol despre viata ta idilica din Tauti? :happy: :dizzy: :ermm: :unsure:
Cred ca la aglomeratie. Dar ma mai enervez si cand aud galagie…dar de obicei tin pentru mine. Nu e vina nimanui ca un bebelus plange, de exemplu. Ca ne enerveaza pe noi…asta e.
Batranul ala din autobuz clar avea ceva…era stresat, nervos…ca nu se face asa. Nu faceai nimic rau, vorbeai la telefon. Nu tipai prin autobuz.
Mihaela, tu ai rezolvat problema, din cate stiu mergi cu masina personala prin oras. Dar si asa poate te deranjeaza aglomeratia din trafic sau mitocania unor soferi sau trecatori…
E greu, si inca tu locuiesti intr-un oras civilizat, mai putin populat decat Bucurestiul. :wink:
Era surescitat la maxim, eu nu l-am bagat in seama, m-am facut ca nu-l vad si pana al urma s-a potolit cand s-a asezat langa el alta doamna care vorbea la telefon. Am impresia ca unii batrani isi imagineaza ca mijloacele de transport in comun sunt exclusiv proprietatea lor, doar ei au dreptul sa calatoreasca cu ele. Eventual singuri. :angry:
Sunt intoleranta la nedreptati. La caldura prea mare. La umiditate. La oamenii aroganti, plini de ei. La unele fete ce se vor a fi manechin, la manele si lista continua
Aoleo, da, am uitat manelele. :sick: Eu am sperat mereu sa se plictiseasca oamenii de ele, sa iasa din trend, sa nu mai fie la moda. Dar se pare ca am sperat in van.
Ce te deranjeaza la fetele care se vor manechine? :ermm: :unsure: Eu nu intru in contact cu astfel de specimene, dar trebuie sa recunosc ca e plina blogosfera de oameni aroganti. :angry:
OK, am inteles cu restul, dar cu manechinele ce ai? Nu cumva simt aici o unda de ….rautate? :-)
Dragos, Alice a si specificat, fetele ce se vor a fi manechin. Probabil aspira la acest statut, dar inca nu sunt acolo…si au un anumit comportament. :ermm: De asta am si intrebat-o, ce anume o deranjeaza la ele. :dizzy:
Pe mine ma deranjeaza foarte tare lipsa de maniere a oamenilor pe strada, in mijloace de transport in comun sau in supermarketuri, in general in locuri publice. Bine, si eu ma cam abtin de la a atrage atentia, dar asta nu inseamna ca nu ma deranjeaza oamenii care pur si simplu nu se gandesc ca ar deranja pe altii. Mi se pare de bun simt sa te uiti in jurul tau si sa te mai intrebi din cand in cand daca nu incomodezi pe cineva.
Exact, unii isi imagineaza ca traiesc in jungla sau ca sunt singuri pe planeta. Chiar mai devreme am mers in autobuz cu o tipa care asculta muzica la casti. La maxim. Pai fata draga, de ce mai tii castile alea? Care e rolul lor? Nu cumva sa auzi doar tu? Sau vrei sa ne arati noua, tuturor, ca tu ai casti? Sau poate vrei sa ne arati ca ai mobil? :angry: Cu greu m-am stapanit sa nu-i spun vreo doua. Numai de muzica ei nu aveam chef. :angel:
Eu am învățat să fac haz de necaz. :) Pe domnul respectiv l-aș fi invitat politicos să-și mute urechile în altă parte, sau l-aș fi ignorat. Am făcut 2 ani naveta cu personalul și când era zi de salariu era un chin să mergi cu trenul ăla. Toți muncitorii erau beți, veseli, cu chef de cântat, cu peturile de bere după ei… la început îmi venea să-i arunc pe geam, unul câte unul :) dar m-am obișnuit până la urmă să râd de cât de proști pot fi unii oameni.
Legat de caniculă, și eu o suport cu greu, iar durerile de cap le-am “rezolvat” cu o șapcă. Când e soare, nu mai ies din casă fără ea :)
L-am ignorat si eu, m-am facut ca nu-l aud, si cand si-a dat seama si mai rau s-a ofticat.
:ninja: :silly: Turba de furie. :sick: 
Oricum e prima data cand mi se intampla asa ceva, sunt ceva de speriat unii pensionari. Sa stea acasa daca nu le convine nimic.
Aoleo, nu puteai sa iei si tu un microbuz sa eviti personalul ala? Eu una chiar nu as fi suportat atmosfera vesela, bahica din tren. :biggrin:
Intoleranta maxima in astfel de situatii. 
:ninja:
La voi, la barbati, merge cu sapca. Eu ar trebui sa port mereu palarie si eu detest palariile. In plus, mi se pare ca arat ridicola cu palaria pe strada. Nu vad pe nimeni astfel echipat.
:ninja:
Da, e si asta o metoda…felicitari ca iti reuseste! :biggrin:
Nici eu n-am suportat-o, dar pe vremea aia nu erau microbuze pe ruta aia… n-am avut de ales. Dar cred că mi-a prins bine, chiar dacă erau insuportabili uneori :)
Vad, te-a imunizat!
Nedreptatea, nesimtirea, oamenii care doar pretind, aia care se cred buricul pamantului, cei care le stiu pe toate si ii critica pe toti…si lista e lunga.
Si tare ma tem ca problemele de zi cu zi, stresul…toate astea ne fac mai intoleranti cu fiecare zi ce trece. Ma uit la mine, cand toate merg ok, e foarte greu sa ma enervez, pur si simplu nu imi pasa, intorc spatele si plec, daca nu imi convine ceva. Sau doar zambesc, spre disperarea celui care vrea sa imi strice ziua. In schimb, daca am o mie de belele pe cap, devin irascibila si ma enerveaza orice…
Da, bine punctat, ella, si astia sunt enervanti si nu-i pot tolera o secunda, carcotasii de serviciu. Adica, cu alte cuvinte, ei sunt destepti iar restul prosti. :angry: Pe ei nu se vad? Ei sunt impecabili? :biggrin: :wink: :unsure: Nu prea cred… Sa se uite in oglinda si vor fi uimiti ce vor descoperi.
Exact, problemele cotidiene ne fac din ce in ce mai intoleranti. Cam asta am vrut sa subliniez cu acest articol.
Inca o data ma minunez de cat de bine ne asemanam. Noi doua chiar trebuie sa ne vedem. :biggrin:
Uhh, nu spun că-s multe deși le tlerez, fiin din fire mai vesel și… tolerant dar repet, le am în agenda neagră. :biggrin:
:devil: Hai mai Tury, toata lumea a dat un exemplu, spune-ne si tu macar un lucru la care esti intolerant.
Sau o situatie/comportament uman. :biggrin:
În primul rând aglomerația, apoi canicula
:happy: Ca mine de altfel. Ai vazut ca n-a durut?
:tongue:
Tury, ce canicula ca la voi e mult mai racoare ca la noi. Cate zile cu temperaturi de peste 35 ati avut la Cluj anul asta? Mai mult de 3 nu cred sa fi fost. :cheerful: :dizzy: :ermm:
Iar aglomeratie e la noi, nu la voi. :ninja: Deci iar avantaj tu. :tongue:
Au fost câteva zile bune chiar și de 37
Da, pe ele le inclusesem in cele peste 35. Dar voi sunteti intr-o zona deluroasa, ceva mai racoroasa. E o placere vara la voi. Imi spuneam mereu Lilly ca ea nu moare de cald…ca mine. :biggrin:
:tongue:
Nu suport zgomotele foarte puternice gen alea de picamer, dar si mai grave sunt cele silentioase la care este posibil sa si reactionez. Cel mai iritant sunet pentru mine este plescaitul pe care cu greu ma chinui sa-l ignor si sa nu atrag atentia. In rest pot sa ma abtin, nu comentez pentru ca nici eu nu sunt cel mai mare sfant :silly: . Sunt intolerant la foarte multe lucruri, dar nu prea arat asta. Imi place sa fiu zen :angel: . Mai sunt si mici exceptii cand sunt scos cu adevarat din minti si… :face:
Eu nu as fi inceput sa vorbesc in soapta. Il ignoram si continuam discutia. Daca avea nevoie de liniste putea sa-si gaseasca orice alt loc inafara de un transport public sau ma rog, un loc public.
:biggrin: Plestaitul? Da, este iritant, dar trebuie spus ca mi s-a parut haios ca l-ai pomenit. Si eu ma uit urat la cineva care practica manacul in felul asta in fata mea. Sau ii atrag atentia. Bine ca nu prea se intampla. :biggrin:
E bine ca reusesti sa raman zen, Alex. Asta ar trebui sa facem cu totii in fata problemelor si supararilor. Dar oare cati dintre noi putem?
Da, corect, insa stii tu foarte bine cum sunt pensionarii in mijloacele de transport ca au impresia ca totul li se cuvine, ca numai ei au dreptul sa calatoreasca, restul sa mearga pe jos. :biggrin:
Nu aveam chef sa-i mai aud urletele, mai ales ca intreba mama speriata cine striga, ce se petrece acolo. Am preferat sa las de la mine…dar nu mereu o fac.
:devil:
“Plestait”????? Ce e aia ”plestait”?
Am scris eu gresit, e plescait, ce ochi de vultur ai.
:ninja:
Am alergie la oamenii care uită de unde au plecat, care îți vorbesc de sus chiar dacă nu îți sunt superiori cu nimic.
Urăsc răspunsurile date ”ca să fie”, afacerile în care nu se vede pic de pasiune, în care totul e făcut pentru profit.
Cam atât.
Iulian, este lumea plina de aroganti, de infatuati care se cred superiori. Un om inteligent ramane intotdeauna un om modest.
Afaceri exclusiv pentru profit? Cred ca sunt foarte multe… :ermm:
Nici nu știi câte, cel puțin în domeniul în care vreau eu să lucrez (televiziune, de preferat post muzical). Grafică dezamăgitoare, playlist limitat în care-și fac loc toate vechiturile și putrezesc acolo indiferent dacă-s bune sau nu…. Totul e acolo, ca să fie, din păcate.
Iulian, eu iti doresc sa ajungi sa lucrezi in domeniul dorit si sa poti schimba ceva. :cheerful:
Mulțumesc, dar e foarte greu. Chiar dacă sunt dispus să muncesc în timpul liber (și teoretic pot să fac asta) ce televiziune îi deschide ușa unui puști de 15 ani?
Acum nu, dar dupa terminarea facultatii(sau chiar in timpul ei) ai sanse. :happy:
Poate că așa e, dar după ce termini facultatea ce faci? Mai stai 2 ani ca să înveți să lucrezi, să te obișnuiești cu condițiile? Abia după ce ai făcut ceva ”practică” poți spune că ești gata de lucru…
Pai tu ai vrea sa te angajezi acum, la 15 ani? :ermm:
N-aș zice chiar angajat, dar mi-ar plăcea să fac practică câteva ore în unele weekend-uri unde să am toată aparatura și softul necesar. Dacă vreau să am așa ceva acasă mă costă cam 10.000 de lei… :w00t:
Vreau să fiu deja pregătit cu câteva proiecte la activ când mă voi angaja. :wink:
Da, ar fi ideal… :biggrin:
Aglomeraţia pe căldura asta e insuportabilă. Să se lipească de tine braţe jilave, haide ude de transpiraţie, să auzi muzica descreiarată a unui dobitoc june şi nespălat, să simţi duhoarea care te împresoară de nu mai ai scăpare în metrou, să auzi o tută răcnind la telefon o reţetă de slăbit, să văd la televizor mai apoi nu ştiu ce maimuţoi de politician umanizat fiindcă, vezi bine, face baie de mulţime; e şi el un biet omuleţ cu griji şi necazuri, ca noi toţi… S-o creadă mutu’! Să mănânci o bucăţică de pâine acră de atâta căldură, să faci un duş cu apa abia picurând, să te culci, în fine, sperând să scapi de toate, dar exact atunci vecinul de deasupra ta să-şi testeze motorul de barcă sau fie-său să înceapă să tropăie, deşi e 1 noaptea, să te zvârcoleşti de căldură toată noaptea cu ferestrele larg deschise, să te trezeşti după o jumătate de oră de somn de zgomotul produs de portiera unei maşini care damarează, să încerci să nu bagi de seamă, dar deja tramvaiele au început să meargă, să te dai jos din pat şi s-o iei de la capăt… Numai astea mă deranjează.
:biggrin: Pai pe tine te deranjeaza societatea romaneasca in ansamblu. Pe timp de vara, desigur. Haios.
Nu cred ca manifesti prea multa intoleranta. Te simt blanda si intelegatoare
Eu sunt intolerantă la minciună, aroganță, nesimtire și prostie crasă. Mai sunt intoleranta la ceea ce inseamna prostire. Ma zburlesc rau cand constat ca cineva incearca sa ma prosteasca.
In rest…incerc sa ignor.
Corect, la asta reactionez si eu urat de tot, nu-mi place sa fiu luata de fraiera. Si am tot avut atfel de ocazii de-a lungul timpului. Imi ies serios din fire, cu greu ma pot calma.
Blanda, da, pana la un punct. :angel:
Ai vazut ca azi exact despre asta am si scris. :tongue:
Daca mai pot incerca sa înțeleg necesitatea unei minciuni, daca pot tolera o nesimtire, o prosteala pe față chiar n-o pot ierta.
Ti-am spus care este acul potrivit pentru cojocul lor. :biggrin: :wink: :angry:
N-aş spune chiar intolerant (oricum n-aş îndrepta situaţia), totuşi toleranţa mea tinde spre zero (ce-o fi atunci când ajunge pe minus :unsure: mă întreb :whistle: ), în faţa tarelor societăţii, lichelismului politic, ipocriziei, manipulărilor din “audio-vizual” şi gata mă opresc aici, fiindcă risc să-mi contrazic afirmaţia de la începutul comentariului. :shocked:
Iar ai schimbat titlul? :w00t: Merge, deşi prefer expresso :biggrin: :tongue: Da’ fiindcă tot ai întrebat, parcă aş prefera Nice’s blog :wub: sau de ce nu, Summer Day, caz în care ar trebui să-l schimbi funcţie de anotimp… Winter Day, Spring Day, Autumn (Fall) Day :silly: :alien: :cheerful:
Seară faină, Nice
Da, societatea romaneasca dupa revolutie e departe de a fi perfecta. Nu am stiut sa gestionam deloc situatia, ne-a luat pe nepregatite democratia. Pe undeva e firesc tot ce se intampla acum.
Expresso e prea tare, am ales cappuccino pentru a induce ideea unui atmosfere relaxate, varatece. Expresso(pe care il beau si eu dimineata) sugereaza mai degraba seriozitate maxima si risc sa-i sperii si pe putinii comentatori ramasi pe blog. :biggrin: :ermm:
Seara buna, Centurion, eu ma refeream la Steaua, nu la racoare. :biggrin: Mi-a pierdut speranta in ceea ce priveste scaderea temperaturii chiar si cu cateva grade. Ce sa zic, pe 26 si pe 27 se anunta iar canicula(35 de grade). :ninja: :angry: :tongue:
Eu sunt destul de toleranta cu cei din jur… Putine lucruri reusesc sa ma scoata din minti, sa ma faca sa nu ma mai controlez… Nu suport ca familiei mele sau prietenilor mei sa li se faca vreo nedreptate sau sa fie barfiti. Reactionez urat!
Nu suport autobuzele aglomerate si in general locurile publice in care fiecare face ce vrea, de parca ar fi in propria sufragerie. Oamenii uita ca unele lucruri nu se fac in public, ca trebuie sa aiba respect fata de cei din jur.
Ma bucur ca ai schimbat tema aia… :) Sa stii ca am votat pentru Nice,s blog. Habar nu am unde este virgulita corecta pe tastatura laptopului. :)))))
Felicitari, asa sunt si eu, toate ca toate, pana la familia mea, de ea nimeni nu are voie sa se ia. :biggrin: :happy: Acum nu stiu daca mereu a fost valabila si reciproca, dar nu conteaza, de parintii mei nu are voie sa zica nimeni nimic rau. :angry: Si nici de prieteni, evident. :happy:
:angry:
Da, pai unii isi imagineaza ca sunt singuri in Univers. :alien: Se numeste nesimtire, pe romaneste.
La mine apostroful este chiar langa tasta enter.
I-am raspuns ca mie nu-mi plac cele moderne ca sunt de moda veche. Parca ar fi fost de pe timpul lui Pazvante… In fine, sunt unii care nici nu intra pe blog, dar au pretentii si isi exprima opinia in legatura cu ce se intampla aici. Asta e culmea obrazniciei. :biggrin:
Ma bucur mult ca iti place tema, Vienela :happy: , chiar ieri imi reprosa cineva pe fb ca e urata si veche si ca de ce nu-mi cumpar una moderna de 20 de euro.
Merci mult de vot.
Adica eu trebuie sa imi schimb mobila din casa doar pentru ca unui musafir i se pare demodata? Ete, na!
Da, ceva de genu. Aceste pretentii ma scot din minti.
:angry: :silly: :blush: :angel:
Eu zic ca nu sunt intoleranta, ba chiar sunt foarte calma si cu multa rabdare. Dar acum nu stiu daca si ceilalti au aceeasi parere despre mine. Bine, acum depinde si despre ce este vorba, depinde de situatie. Cand se intampla vreo nedreptate, nu sunt chiar indiferenta ci incerc sa iau atitudine, dar incerc s-o fac intr-un mod civilizat, fara sa ma cert. Dar ezit sa ma enervez din orice. N-are rost.
Insa fiecare are felul lui de a fi. Incerc sa ii accept asa cum sunt.
PS: eu o sa votez pentru Nice’s blog.
Cum zicea si Alex mai sus, incerci sa-ti mentii zenul. :biggrin: Banuiesc ca si viata din Franta e una linistita, idilica, prospera. :happy:
Merci mult pentru vot, Larisa. :happy:
Am observat ca oamenii de aici sunt foarte calmi, n-au nici o treaba, parca nu-i deranjeaza nimic. Cand vii dintr-un loc ca Romania tre’ sa te inarmezi cu multa rabdare, altfel explodezi cred :)). Sunt convinsa ca si nivelul de trai ii face mai rabdatori si mai putin stresati.
:w00t: In Franta e raiul pe pamant. La propriu si la figurat. :biggrin:
:cheerful:
Nimeni n-a băgat de seamă eforturile tale diacritice. :ninja: Sînt dezamăgit, oamenii sînt din ce în ce mai superficiali atunci cînd nu e vorba de ceva important pentru ei. Însă eu îţi mulţumesc, sînt convins că nu ţi-a fost uşor; aşa e întotdeauna la început, dar în scurt timp devine o obişnuinţă şi ai să le foloseşti fluent şi în comentarii, unde deja sînt cîţiva adepţi ai corectitudinii.
Despre intoleranţă nu ştiu ce să zic. Uneori mă mai scap în impulsuri, însă de cele mai multe ori mă gîndesc dacă eu sînt la fel de “perfect” precum pretind de la semenii mei şi dacă eul meu dă mustrător din deget a ‘nu’, atunci las de la mine, acord circumstanţe atenuante, cel puţin pînă mă informez corect asupra situaţiei. Fiindcă aparenţele de multe ori înşeală şi urăsc sentimentul de jenă, de ruşine, atunci cînd mi se arată că am tras concluzii eronate şi m-am făcut de rîsu’ satului (sau al mijlocului de transport în comun, dacă vrei – deşi personal nu folosesc aşa ceva). :blush:
Cred că de multe ori izbucnim fiindcă am devenit atît de izolaţi – chiar trăind în sînul unei familii – încît nu mai sîntem capabili să comunicăm unul cu altul, să ne descărcăm de micile sau marile probleme de zi cu zi şi atunci cînd se depăşeşte presiunea maximă admisă, supapa de siguranţă sare cît colo şi aburii fierbinţi pîrjolesc totul în cale, fără să ţină cont de nimic.
Iartă-mă dacă nu mă avînt la vot, însă la fel ca şi cu maimuţoii politicii româneşti de un sfert de secol încoace, nu am cu ce vota. :blush: :angel: Personal mi s-ar părea mult mai potrivit ‘A Nice place’ (aşa, cu N capital). Se îmbină destul de bine cu adresa summerday, e în topul numelor începînd cu prima literă a alfabetului dar mai presus de toate – cel puţin din punctul meu de vedere – e sentimentul pe care-l am cînd vin aici: că mă aflu într-un loc drăguţ, plăcut. :wub:
Well, that’s my two (euro)cents on the issue. :wink:
Dragos, abia mi-am setat tastatura pe lb romana. Diacriticele le-am pus cu ajutorul unui site. O sa vad cum si cat de greu imi va fi… Nu stiu daca o sa folosesc diacriticele si in comentarii pe bloguri. Eu pun pret pe alte lucruri, nu sunt asa riguroasa… Iar gramatica nu a fost materia mea preferata in scoala. Sincer, cand intru pe alte bloguri, ultimul lucru la care ma uit este gramatica. Am incetat demult sa vanez greselile altora. Iti repet, conteaza alte lucruri pentru mine. Nu suntem toti la fel si asta trebuie sa se inteleaga. Eu am un blog mai lejer, poate ca sunt ceva mai superficiala. Am alte lucruri care ma preocupa, diacriticele ocupa ultimul loc in viata mea.
Ca tot vorbeam de corectitudine, vad ca folosesti sint in loc de sunt(nu am diacriticele pe laptop instalate si acum scriu de la el). Vad ca folosesti citiva in loc de cativa. E corect?
Ma bucur ca gasesti summerday un loc dragut. :happy:
Pana la urma o sa aleg ce vreau eu, ca intotdeauna. Poate e o greseala ca va tot intreb, ca vad ca sunt unii destul de nemultumiti ba de una ba de alta. Eu niciodata nu am indraznit sa merg pe alt blog si sa imi dau cu parerea, sa critic sa spun ca mie nu imi convine tema, titlul, logo-ul. Niciodata nu intru in casa omului si incep sa spun ca aici trebuia sa faca asa, ca mie mi se pare ca dincolo trebuia invers.
Nu inteleg de ce oamenii simt ca trebuie sa-mi critice mie blogul. De ce au impresia ca ideile lor despre cum ar trebui sa arate blogul meu sunt cele mai bune. Culmea neobrazarii, un individ care nici nu-mi frecventeaza blogul mi-a spus ieri ca am o tema urata si invechita si ca trebuie sa-mi cumpar una moderna de 20 de euro.
Crede-ma, nici acum nu-mi revin. Nu imi plac deloc impunerile. Evident ca nici mie nu-mi place tema blogului lui, dar macar am bunul simt sa tac daca nu prea ii trec pragul si nu ma afecteaza cu nimic.
Cînd am zis că-s dezamăgit, mă refeream la ceilalţi vizitatori care nu au scos un cuvînt vizavi de nou-apărutele diacritice care îmbunătăţesc fluenţa lecturii. Atîta tot. De vînat greşeli nu vînez, pur şi simplu îmi sar în ochi şi mă muşcă de nas, dar am învăţat să trăiesc sîngerînd.
Cît despre felul cum scriu, ţi-aş da un link (şi cred că l-am mai pus o dată pe aici şi prin alte locuri), însă ar fi o lectură mult prea lungă şi greoaie. Pe scurt: scriu aşa cum am învăţat de la doamna învăţătoare şi din abecedarul anilor ’70. Şi fac economie la spaţiu (cibernetic sau tipografic). Dar alta e să scrii ‘fata’ şi să laşi cititorul să ghicească din context (care poate fi ambiguu) dacă ai vrut să spui
– fata
– fată
– faţă
– fâţă
– făta
– fătă
În fine, nu insist. Cît despre titlu/motto (c-aşa ştiu eu că e cu doi T, ca să nu se confunde cu auto/moto/velo) sau temă, mi se pare normal ca atunci cînd ai nedumeriri sau ceri ajutor, să ţi se ofere opinii, care evident pot fi subiective sau obiective. E mai bine să ai de unde alege decît să stai cu ochii pe pereţi în lipsă de inspiraţie. Iar ce vei alege, da, e prerogativa ta.
Însă atîta vreme cît vrei ca oamenii să vină aici cît mai des şi să se simtă confortabil ca să poată discuta în voie – că doar zici că-i blog de discuţii, nu? – atunci trebuie să le creezi şi cadrul propice, zic eu. Acolo, pentru acel minut, două sau cinci în care citeşte articolul, poate şi comentariile precedente şi mai şi compune propriul comentariu, omul ar trebui să se simtă cît mai bine posibil, zic eu după umila mea părere. Altfel, fiecare ar sta la el acasă, acolo unde şi-a aranjat mobila aşa cum îi place lui, aşteptînd ca celălalt să-i vină în vizită, fiindcă acolo la el parcă ceva nu-i în regulă.
Cam de asta îşi dau oamenii cu părerea pe aici (sau pe aiurea). Şi poate unii chiar vor să ajute, mai mult sau mai puţin dezinteresat, chiar dacă nu-i priveşte direct şi personal. Evident, tu faci cum vrei, at the end of the day. Iar vizitele vor fi în consecinţă.
Dragos, dar fiecare vrea altceva! Tu nu vezi? Cum sa-i multumesc pe toti? E imposibil. Nu mai bine fac ce cred eu de cuviinta? Doar doua persoane au vrut diacritice pe acest blog. Pe restul nici nu i-a preocupat acest aspect…
Eu asta realizez, ca oamenii vin si pleaca, eu incerc sa le satisfac doleantele si apoi tot singura pe blog ma trezesc. Tu crezi ca e cineva etern pe summerday in afara de mine? Eu ce sa fac acum, sa stau dupa pretentiile fiecaruia? Eu vad ca sunt si alte bloguri foart comentate, dar nimeni nu are tupeu sa-i zica nimic proprietarului!
Si mie imi sar in ochi greselile si nu sangerez deloc.
Doar le observ si atat.
Si eu stiam de motto, dar Antonela mi-a atras atentia ca din 1980 se scrie moto.
Eu merg pe atatea bloguri sa comentez. Fac asta de cca 3 ani. Niciodata nu am stat sa ma uit si sa judec tema, titlul sau mai stiu eu ce. Am compus linistita comentariul, l-am postat si am plecat pentru ca sa revin si alta data. Ce e pe blogul meu sa nu-ti convina? Ce are? E ceva indecent? E ceva vulgar?
În unele locuri se mai comentează şi la comandă. Aşa că n-aş lua ca exemplu, ca şablon de conduită, anumite asemenea locuri.
În alte locuri, cerberul stă de veghe şi nimeni n-are voie să iasă din cuvîntul stăpînului; “nu-ţi convine – tai-o de aici”! Totul e cu moderare, comentariile “nedorite” alunecă rapid în coşul de gunoi şi everything’s peachy, văzut din exterior. Cu oarecare uimire constat că sînt destui masochişti care se înghesuie să fie “sclavi”. Whatever…
Faptul că dovedeşti deschidere în încercarea de a-i mulţumi pe majoritatea dacă nu pe toţi, e cu două tăişuri şi ştiu asta de la programarea open-source, unde fiecare vine cu idei şi cu propria versiune şi se mai nasc discuţii şi disensiuni. Dar pînă la urmă, după o analiză detaliată, se ajunge la un compromis care să satisfacă o parte importantă a grupului. E şi ăsta un subiect de discuţie, nu?
Despre eternitate, nu stă în puterea noastră s-o supunem, dar dacă cineva va mai reveni după prima vizită într-un loc care nu-i e pe plac, asta-i greu de spus. E greu de spus chiar şi pentru cei fideli, care la modul politically correct vor susţine sus şi tare că nu-i deranjează, dar în particular sau în subconştient devin din ce în ce mai dezamăgiţi şi se retrag. E mai diplomat să spui “nu mai am timp lately” decît “nu mai intru la tine, că-mi arde ochii tema aia şi-mi distrage atenţia nu-ştiu-ce din partea… oarecare” Ăştia-s oamenii: nu suportă să fie minţiţi, dar ei înşişi mint cu neruşinare sub acoperirea tactului, a diplomaţiei sau a mai-ştiu-eu-cărui motiv. Se pare că intoleranţa asta merge într-un singur sens, precum curentul prin diodă…
Eu unul, m-ai întrebat – ţi-am spus. Cel puţin la prima temă, aia bleu, am spus exact ce-am simţit, fără ocolişuri, că doar ai cerut părerea. Apoi abia am apucat să prind cîte un colţ, c-am avut banda limitată şi se încărca greu, mai ales că mai aveam şi altceva de făcut în acelaşi timp, aşa că n-am mai avut ocazia să comentez şi pe alte teme sau titluri sau motto-uri (Da, ştiu că Antonela te-a atenţionat – ai uitat că citesc tot? De fapt, era pentru ea ghiontul, dar să nu-i spui).
Problema – în cazul meu – nu e de decenţă/vulgaritate, că nu-s crescut nici la mănăstire nici în america la puritani aşa că nu m-ar putea deranja limbajul popular dacă ar exista aici, ci doar ambianţa cromatică. Sînt mult mai sensibil la culori şi îmbinarea lor decît la cea a literelor. Pe computerul principal cu 98 am temă mov, făcută de mine, fiindcă m-am săturat de gri-bleu-albastrul implicit din toate versiunile de Windows, mi-e prea oficial, prea rece.
Deci, ai întrebat – am răspuns. Au făcut-o şi alţii, aşa cum au ştiut şi au putut mai bine. Ce-o fi, o fi.
Ah şi mai e ceva: schimbările majore mă sperie. Prea multe experienţe negative. Dar asta e o chestie pur personală.
Eu unul, m-ai întrebat – ţi-am spus. Cel puţin la prima temă, aia bleu, am spus exact ce-am simţit, fără ocolişuri, că doar ai cerut părerea.
_____________________________________
Unde am intrebat eu ceva, Dragos? Te rog mult sa mergi pe articolul cu schimbarile radicale pe blog si sa vezi ca nu exista nicio intrebare. Una la inceput, de ce am facut schimbarile la care am raspuns tot eu, adica v-am explicat motivul.
Da, tocmai asta m-a uimit si deranjat(putin), faptul ca desi eu NU AM INTREBAT NIMIC, toata lumea s-a grabit sa-mi spuns ca e multumit sau nemultumit de tema care oricum era provizorie. In acel articol nu era vorba de nicio tema. Cum sa fie de vreme ce nu intentionam s-o tin? Am explicat fiecaruia in parte, ca tema nu ramane, ca schimbarea e la titlul blogului, ca nu mai vreau sa se numeasca wish of love. Eu doar am anuntat, NU AM INTREBAT PE NIMENI NIMIC!!!
Oricum unii au zis ca le place tema, ca e profi, altii ca o vor pe cea veche, adica pe asta. Un altul s-a trezit sa-mi spuna ca tema asta e urata. Tu ai spus ca cea albastra e urata, rece, ca nu te simti bine aici. Deci, eu ce sa inteleg. Ca prezint oamenilor HOTARAREA MEA PE BLOGUL MEU si toata lumea sare cu ALTA IDEE?
“Deci, ai întrebat – am răspuns. Au făcut-o şi alţii, aşa cum au ştiut şi au putut mai bine. Ce-o fi, o fi.”
________________________________
Deci, nu, nu am intrebat nimic pe acel articol. Doar v-am comunicat o decizie.
Schimbarea se referea la titlul si la slogan, cu ce va afecta asta pe voi? Eu ramaneam aici si la fel si stilul meu de a scrie. Ca si subiectele abordate. Dar da, pentru MINE, schimbarea titlului era una majora. Insa cum nu ma mai reprezenta, am decis sa pun alt titlu.
Desigur, e posibil ca eu sa scriu prea alambicat si sa nu se inteleaga. Dar stii ce? Eu cred ca scriu extrem de simplu si concis si daca lumea ar citi cu adevarat si ar incerca sa inteleaga( nu e prea greu) mesajul totul ar fi perfect.
Eu nu vorbeam de acele bloguri, ci de cele comentate de placere. Sa fim seriosi, nimeni nu te poate obliga sa comentezi pe un blog. Si chiar daca exista asa ceva, nu am poposit niciodata in asemenea locuri. Oamenii comenteaza de dragul temelor de discutie, de dragul proprietarului, de dragul de a-si citi propriile opinii pe o foaie virtuala, dar ca sa scrii din obligatie…e deja prea mult si ma depaseste aspectul. Nici nu concep asa ceva, eu una nu as putea.
Faptul ca am vrut sa creez discutii interesante aici, faptul ca am vrut sa va simtiti bine pe blog, a fost interpretat altfel de unii. Ei au crezut ca eu nu sunt in stare sa iau propriile decizii si am mereu nevoie de ajutorul lor. Unii mi-au zis ca sunt o fiinta slaba, fara personalitate. Asta se intampla cand esti bun.
OK, greşeala mea. Undeva într-un articol te întrebai de ce nu (mai) vin oamenii pe aici; mai sus am încercat să ofer posibilele motive reale. Promit să n-o mai fac – o vei afla singură la un moment dat… poate.
Baftă în continuare!
Ce motive? Ca nu le place tema?
Sa fim seriosi…Eu am scris cu totul altceva, ma intrebam de ce o anumita categorie de varsta ocoleste blogul, dar era doar de dragul discutiei intrebarea, pentru ca oricum eu am explicatii (si) la asta.
Si tie, Dragos. :happy:
Adevarul e ca in ultima vreme nici eu nu mai am un nivel crescut al tolerantei. Ma deranjeaza foarte multe lucruri in jurul meu si ma sperie chestia asta, mai ales ca mi-am propus sa nu ajung o baba rautacioasa si crispata, care nu are niciodata o vorba bun apentru nimeni!
:kissing: Ştii de ce. :kissing:
Cred că ghiceşti la ce am cea mai mare intoleranţă. Aşa e. :wink: La agramatismul care tinde să devină pandemie. Bine, altele sunt problemele stringente cu care românii îşi bat capul în funcţie de vârstă şi de statutul social. Şi, chiar dacă zic că nu mai suportă, tolerează foarte multe (căţi ani au tras ca boii în jugul dictatorial?, căţi ani sunt de când rabdă de foame sub aşa-zisa democraţie?). Nu mai pot să văd asta, nu mai suport să văd cealaltă, nu mai pot tolera ipocrizia, minciuna, sărăcia, of, multe alte rele, dar face cineva ceva? Tolerează. Înghite. Suportă. Avem în sânge toleranţa. Aş nuanţa puţin problematica. De exemplu, angajatul câte nu tolerează de la şeful său. Îi tolerează toanele, urletele, tăierile din salariu pt. că de toate mofturile şefului depinde traiul lui, iar societatea nu-i permite în ziua de azi să cocheteze cu şomajul sau să schimbe locuri de muncă precum şosetele. Sau, alt caz de gravă toleranţă, câte femei nu acceptă lângă ele un nenorocit care le cafteşte aproape zilnic? Chiar şi femei pe care le crezi educate.
Aş putea să aprofundez cele două cazuri expuse, dar mi-e teamă că şi aşa am (dez)bătut destul din “gură”.
Îmi place cum sună Nice’s blog, aşa am şi votat.
Motoul mă (de) zbate niţel. :wink:
Închei cu un proverb : Există un singur lucru care nu poate fi tolerat şi anume intoleranţa.
Noapte bună.
Foarte interesant commentul tau, Antonela. Ca de obicei. Uite ca m-ai pus pe ganduri, poate tu ai dreptate, romanii sunt extrem de toleranti. Si eu tolerez multe pana se umple paharul si apoi nu mai exista cale de intoarcere. Dar de obicei, la iesirile sefului(rare in cazul meu) sau la abaterile iubitului eu ripostez. Nu stiu cum de par eu asa natafleata pe blog, ca in realitate sunt zbir.
:devil: :tongue: :silly:
Ce anume te deranjeaza la moto? Eu cred ca descrie destul de bine situatia de aici… Imi doresc discutii lejere purtate intr-o atmosfera relaxanta. Ce e rau in asta? Nici vorba de seriozitatea totala de care aminteai tu. Bine, eu nu vroiam sa se creada ca promovez aventurile. Dar nici rigurozitatea excesiva. Vad ca insisisti cu acel dezbate. De ce?
Eu sunt mai sincera de felul meu, chiar daca lumea nu se asteapta sa spun exact ce cred. Sper ca nu te deranjeaza franchetea mea. Dar chiar nu inteleg ce ai cu acel moto. :ermm: :dizzy:
Motoul (un cuvânt care pierde al doilea T prin anii ’80, mai precis în ’82, din motive de economie, aşa îl găsim în dicţionarele noastre de specialitate, apoi DOOM2 vine şi îl prezintă în forma originală motto – aşa cum mulţi dintre noi l-am învăţat în şcoală – , deşi precedentul DOOM recomandă scrierea lui cu un t, dovadă că această normare nu s-a impus definitiv). “Nihil est sine ratione”. Bine că nu revenim la formele massa, cassa care au pierdut al doilea s în ’53. :w00t:
Nu am nimic cu formula care vrea să te reprezinte sau să-ţi reprezinte blogul, doar cuvântul “dezbatere” îmi pare tăios, nelalocul lui într-o atmosferă care se vrea relaxantă. Mă duce cu gândul la zbatere. Atâta tot. Nu îmi permit să atrag atenţia, să critic “casa” nimănui, discutăm doar, şi asta în contextul în care încă ne mai întrebi una, alta despre schimbările pe care urmăreşti să le faci. Nu tot ce spun eu e literă de lege. Sunt părerile, ideile mele vizavi de anumite chestiuni semantice. Nu atac pe nimeni, aşa cum nici francheţea ta nu mă deranjează, nu sunt “sensibilicoasă”. Totuşi, să fac bine să-mi ţin gărgăunii pe-acasă. :biggrin:
Ştii de ce te-am :kissing: , Drudwash nu ştie, dar nici să nu-i spui, că şi eu citesc tot pe-aci. Diacriticele sunt atât de naturale, atât de firesc șed ele pe cuvinte, încât nu văd de ce s-ar extazia ceilalţi. Noi doi ne-am extaziat pt. că te-am “presat”, cum ai zis (nu recunosc nimic :tongue: :angel: ).
O zi bună.
Antonela, iti spun si tie asa cum i-am spus si lui Dragos, in articolul intitulat “Schimbari radicale pe blog”(titlu mult disecat de altfel, iar eu caut si titluri care sa atraga atentia, sa-i determine pe oameni sa intre pe blog) nu am cerut nicio parere. Nimanui. Doar am comunicat o schimbare de titlu si slogan. Aici, pe acest articol, v-am invitat sa votati, atata tot, subiectul e altul. Voi votati si eu analizez la final. Nice’s blog mi se pare fara sare si piper, mult prea simplu, fara pic de creativitate. A mai fost si l-am schimbat pentru ca nu am fost multumita de el. Ma cam deranjeaza chestia asta cu “zbaterile”. Nu-mi suna deloc bine.
Nu am de ce sa va cer parerea in astfel de probleme(tema blogului, titlu, slogan) pentru ca oricum voi aveti alte gusturi si oricum e aiurea sa spui ce ai vrea tu pentru blogul altuia. Cand vine vorba despre subiecte generale, precum intoleranta, da, pot sa va intreb, e normal.
Spre deosebire de altii eu da, sunt foarte sensibila.
Iar zilele astea mai mult ca de obicei. :biggrin: Oricum cel mai tare m-a deranjat individul care mi-a spus sa-mi cumpar o tema moderna ca asta e veche si urata si lui nu-i place. In conditiile in care el intra din an in paste pe blog.
Au fost multi dintre cei care mai comenteaza pe aici care nu au spus nimic, nu au votat nimic. Aspectul nu-i preocupa.
Multumesc asemenea. :cheerful:
Lipsa de bun simt e destul de deranjanta
alaturi de intoleranta de care aminteai. Uneori e bine sa fii mai relaxat si sa incerci sa lasi de la tine.
eu traiesc in lumea mea, altfel as ingreuna traficul pe magistrala 2 :)))))))))))))))))))))))))))))
am, am
Bun si asta. :biggrin:
Daca spun ca nu suport prosita, suna a cliseu? Nu de alta, dar din prostie pornesc restul.
Cotos, nu e cliseu, insa e o aroganta. Cand spui ca nu suporti prostia, inseamna ca automat tu te consideri superior, inteligent. :biggrin: :tongue: :silly:
ar fi lista prea lunga si pana la urma cred ca toate provin din starea mea psihica, nu-s neaparat vina celorlalti. pe de alta parte e intradevar deranjant sa ascult cu forta convorbirea cuiva, dar imi pun imediat castile si am zgomotul meu personal. nu prea stim noi sa respectam spatiul celui din jur (nu ma refer la exemplul cu tine, ci in general). suntem prea noi in achizitii si inca ne place sa ne falim cu ele… sper ca va veni vremea cand vom fi mai civilizati din punctul asta de vedere.
Da, probabil ca asta e solutia, sa-mi pun si eu niste casti cand aud muzica tare in autobuz sau metrou. :biggrin:
:biggrin: absolut!
Neata! Si pe mine ma deranjeaza muzica data tare in casti, care ar mai fi rostul sa ti le pui ?
Cat despre oamenii care vorbesc la telefon in transportul public , nu am nicio problema cu ei atata timp cat nu tipa sa auda tot autobuzul , sa fim in limitele normale , zic si eu :)
Neata, Cornelia, rostul e sa arati tuturor ca ai casti. :angry:
Sau ce fel de muzica asculti. 
:ermm: :dizzy: Mie mi se pare un act teribilist ascultatul muzicii la maxim la casti. :devil: :alien:
Eu nu tip de felul meu, mai ales fara motiv. Insa, fiind liniste totala si putini oameni in microbuz(chiar si numele ii spune, intr-un spatiu mic), chiar si o discutie purtata pe un ton moderat se auzea. :biggrin:
Ma enerveaza multe si nu neaparat zgomotul cat lipsa bunului simt: de exemplu cand isi da seama ca deranjeaza, ca a sarit calul afiseaza un ranjet si iti intoarce spatele.. Eu ma gandesc mult la celalalt, la cum ar reactiona si ma lipsesc de multe. Pe de alta parte am invatat sa fac abstractie si sa nu ma mai enervez ca nu are rost.
In mijloacele de transport inchid apelul si trimit mesaje, etc
Mihaela, ma refeream in general, nu doar la situatiile intalnite in mijloacele de transport in comun. Eu nu vorbesc cand e aglomeratie sau cand stau in picioare, dar cand sunt aproape singura intr-un microbuz si mai stau si jos, confortabil, de ce n-as face-o? Mai ales ca ma plictisesc cumplit pana la destinatie. E o buna metoda de a face sa treaca timpul mai repede.
Hola! Io mi-s tolerant în general. Desigur, toate au o limită. De cele mai multe ori nesimţirea fără margini a unora îmi provoaca şi mie destule reacţii negative. Aseara la munte, un grup de 15 persoana au simţit nevoia sa dea muzica maxim, să chiuie, să sufle-n vuvuzele si să înjure până spre dimineaţă când ploaia i-a cuminţit…
Buna, Marin, iar ai fost la munte? :biggrin:
:cheerful: Noroc cu ploaia…
Sa stii ca pe mine ma deranjeaza enorm galagia in timpul noptii, atunci cand vreau sa dorm. Stiu exact despre ce vorbesti pentru ca, mai noi, in fata blocului meu s-au instalat niste banci de catre primarie si grupurile de tineri urla si vorbesc urat pana pe la 2-3 noaptea. Rasuna in toat cartierul, dar nimeni nu le spune nimic. Injura si rad in continuu… Am si uitat sa scriu despre asta in articol.
Ori sunt nesimtiti si fac special, ori sunt nesimtiti si isi imagineaza ca sunt singuri in lume si nu deranjeaza pe nimeni. :angry: :tongue:
Fix de parerea lui nu-mi mai pasa :) Astea-s conditiile, asa vorbesc. Daca era el in situatia ta probabil ca se astepta la clementa, ca deh, trebuie sa-l respecti :)
:biggrin: Exact, Laurentiu, unii stiu doar sa pretinda, dar nu ofera nimic in schimb. :dizzy: :ermm:
Uite la asta …. cu vorbitul tare in orice mijloc de transport, in parc sau mai stiu eu unde … nici eu nu suport, dar inteleg cum e cand nu se aude de cealalta parte … si mie mi s-a intamplat, asa ca “nu fac gat” … Inteleg omul si sper sa dureze cat mai putin (calatoria sau convorbirea :happy: :wink: ).
Cu copilul la banca sau mai stiu eu unde (n-o sa stau inchisa in casa doar penrtu ca pe unii ii deranjeaza sa auda un copil mic … scancind … la mine Emilia nu ajunge la plans pentru ca imediat ma ocup de ea si vad de ce are nevoie … Plus ca pe unde am fost, oamenii s-au uitat cu intelegere la noi si chiar s-au oferit sa ma ajute – ceea ce m-a uimit intr-un mod placut :whistle: ) …. se intampla sa se mai uite cineva exasperat la mine: imi cer scuze si spun ca totusi e copil mic si are nevoi. Unii se calmeaza, altii au rabdare. Cu putina bunavointa si se poate trece peste asta.
Nici mie nu-mi place muzica prea tare (in masina, la telefon sau lka casti de e ins tare si cel din spatele autobuzului sa te auda). Intervin doar acolo unde cred ca am sorti de izbanda, in rest bat din picior – ticul meu de nervoasa si incerc cat de cat sa ma calmez … Cel mai tare ma enerveaza faptul ca persoanele in varsta cxer, pretind respect prin cedarea locului tau in mijloacele de transport – Scuza-ma, te respect, dar daca tu arati mai in putere decat mine, nu inteleg de ce ti-as ceda locul (numai pentru o statie).De cele mai multe ori, ma ridic, in brate cu Emilia si le las lor locul, dar doar daca simt eu asta.
Mass-media ma ameteste cu emisiunile ei reality-show. Si ma enerveaza cand vad lumea prostita de ele, ca e adevarat, nu e regizat. Nci nu ma mai bag in polemici pe tema asta. Not anymore.
Sunt mai multe care ma enerveaza, pe care nu le mai tolerez. Zic mai tot in fata. Poate si pentru ca prea multa vreme am fost o persoana “prea” diplomata (daca exista asa cevsa – in dictionarul altora inseamna fraiera) … cand merita, zic ce am de zis, dar cand nu … inghit amareala si merg mai departe fara a ma uita in spate.
Alexandra, cum sa te ridici, cu Emilia in brate fiind, sa oferi locul altcuiva? Nici nu se pune problema, tu ai prioritate!
:cheerful:
Sa stii ca nu sunt multe mamici ca tine, eu am vazut destule care isi lasa copilasii sa planga sau sa faca tot felul de nazbatii fara sa le atraga deloc atentia. Din punctul meu de vedere ai toata admiratia. Felicitari!
Da, si eu taceam. Not anymore. Bine, nici sa te certi si sa rabufnesti mereu, dar cateodata mai trebuie sa-i punem pe obraznici la punct.
:tongue: :devil:
Eu cel mai intolerant sunt la prostie și nesimțire și din păcate la muncă am parte de clienți din ăștia cu duiumul. Eu nu am nimic cu muzica în căști, am cu ăia care ascultă pe telefon fără căști la metrou.
Apropo că nu am mai reușit comenta la postarea cu schimbările pe blog. Și eu m-am tot gândit să schimb denumirea blogului. Am ales intenționat adresa blogului una generala ca să îi pot da oricând alt titlu :P Dar momentan las așa numele blogului mai ales că abia am schimbat headerul :P