LIFE

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Qn4qfua0Res]LIFE is an opportunity, benefit from it

LIFE is a dream, realise it

LIFE is a duty, complete it

LIFE is costly, care for it

LIFE is mystery, know it

LIFE is wealth, keep it

LIFE is an adventure, dare it

LIFE is sorrow, overcome it

LIFE is struggle, accept it

LIFE is tragedy, confront it

LIFE is  a challenge, meet it

LIFE is a bliss, taste it

LIFE is love, enjoy it

LIFE is a game, play it

LIFE is a promise, fulfil it

LIFE is a song, sing it

LIFE is luck, make it

LIFE is beauty, admire it

LIFE is too precious, don’t destroy it

LIFE is life, FIGHT FOR IT

SIMPLE RULES TO LIVE HAPPY

1. Free your heart from hatred

2. Free  your mind from worries

3. Live simply

4. Give more

5. Expect less.

Share

Daffodils World-The innocent and the beautiful have no enemy but time.

 

 

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RZpOsCuvhrw]

I WANDER’D lonely as a cloud

That floats on high o’er vales and hills,

When all at once I saw a crowd,

A host, of golden daffodils;

Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine

And twinkle on the Milky Way,

They stretch’d in never-ending line

Along the margin of a bay:

Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they

Out-did the sparkling waves in glee:

A poet could not but be gay,

In such a jocund company:

I gazed — and gazed — but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie

In vacant or in pensive mood,

They flash upon that inward eye

Which is the bliss of solitude;

And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

Share

Emotii de primavara

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IwT6M38osAE&feature=related]

A venit primavara cu martisoare, veselie, ghiocei si speranta. La Multi Ani Natura!

E anotimpul meu…. Am inchis undeva in mine toate tristetile si toate furtunile interioare si am lasat sa iasa la iveala doar speranta si zambetul. Zambetul infrumuseteaza spiritul si insenineaza viata, iar speranta te ajuta sa mergi mai departe, chiar si atunci cand crezi ca lumea ta s-a prabusit…

O mie de ganduri nocturne de primavara mi se amesteca intr-un oftat care isi ia zborul odata cu venirea diminetii. Si adorm din nou cu fata lipita de stele…
Sunt unele dimineti in care n-ai vrea sa faci nimic…cum sunt acestea de sfarsit de februarie . Nu vreau sa citesc, nu vreau sa vorbesc cu nimeni, ci pur si simplu doar sa stau si sa privesc pe fereastra. Sa ma uit cum totusi timpul trece, marcat pe cadranul ceasului si sa am impresia ca pentru mine a stat pe loc. Ca am reusit sa-l opresc intr-un timp fara de timp…. Si imi place senzatia asta atemporala. Si astept in continuare primavara…..in snopi subtiri de raze calde.

Share

L.O.V.E

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1VUI8dVmaM&feature=related]

Ce este dragostea? Exista ea cu adevarat sau e doar o iluzie? Are culoare? E roz, alba, neagra sau pur si simplu transparenta? Si daca ai intalnit-o, te consideri norocos sau ghinionist? E doar un joc sau e cel mai serios lucru din lume? E gresit sa iei dragostea in serios? Dragostea misca muntii din loc sau e vorba  doar de  orgoliul nemasurat, de teama de esec si  de singuratate, de indaratnicie, de patima?

Share

Obsesii de iarna

O zana semeata si neinduratoare, cu mantie sidefie, incrustata cu pietre scumpe, diamante stralucitoare, scuturandu-si parul alb si lung si dezvaluind-si astfel  cerceii transparenti, sub forma de turturi de cristal, se apropie amenintator de mine. Aproape ma doboara cu suflarea-i aspra, vehementa,  desprinsa  din tinuturi nordice, polare, dorind  sa ma transforme intr-un iceberg solitar, sa-mi fure zambetul si sa-mi inghete sufletul. E iarna, o zana frumoasa, dar rece, fara sentimente, fara viata. O insoteste crivatul, un vant taios, virulent, care spulbera neincetat omatul depus in straturi groase peste pamantul sterp, fugii de nea care danseaza haotic, uneori parand ca se apropie si se unesc, alteori ca se departeaza sau se prind intr-o hora nebuneasca a veseliei. Imi ofera mana sa dalba, dar refuz s-o prind, cu ultimele puteri incerc sa scap de mirajul albului permanent si sa gasesc caldura si viata. Alerg. Imi este teama sa nu ma prinda si sa ma transforme, drept pedeapsa, intr-un cristal sau intr-un ghetar. Inima imi bate puternic,  ii simt inca rasuflarea necrutatoare si am strania senzatie ca ma cufund in cel mai infinit abis si ca nimeni si nimic nu ma mai poate salva. Cand imi pierd si ultima picatura de speranta, cand frigul naprasnic pune stapanire peste intraga-mi fiinta, aparu EA, zana cea buna, pe cat de frumoasa si stralucitoare, pe  atat de blanda si calda. Vara, zana mea cea dulce si minunata, verde ca iarba pajistilor de munte, colorata precum florile de camp, albastra precum cerul senin. Mi-a zambit si m-a asigurat: sunt langa tine acum si nu o sa te mai parasesc niciodata. Vara e pofta de viata, speranta, exuberanta si nebunie, iarna e frigul, moartea, tristetea. Deschid ochii.  Aleg viata.

Share

Victimele timpului

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri…si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata …si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta pot doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la acceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret,dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Jorge Luis Borges

Share