Wish of Love. Summer Love

Hectic weekend

Ador weekendurile mele lungi, tihnite, in care ma dedic blogului in proportie de 70% (pentru ca, trebuie spus, in workweek il cam neglijez). Le iubesc pentru ca doar acum ma pot trezi la 9 sau chiar la 10 in loc de 6 sau 7, iar la cafeaua de dimineata imi permit si un strop de lapte sau frisca, am timp sa scriu un articol si apoi sa dejunez copios. Visez intreaga saptamana de munca la ele pentru ca acum am sansa de a ma desprinde de tot ce inseamna serviciu, de mediul acela stresant, chiar si de aglomeratia tipic bucuresteana, atat de obositoare, incat ajung epuizata acasa, seara, si nu mai am chef de nimic.

De obicei, weekendul meu incepe joia la pranz. Din clipa aceea sunt libera ca pasarea cerului sa fac doar ce vreau eu. Insa, saptamana asta am avut o surpriza tare neplacuta. Am ajuns joi la serviciu si nici nu am intrat bine pe poarta institutiei, ca am si fost anuntata Continuă să citești Hectic weekend

Cu capul in nori

De cate ori vi s-a intamplat sa va treziti speriat, pe o straduta laturalnica, cu o masina aparuta ca din senin in fata voastra? Sau ca va suna un prieten, si va reproseaza indignat ca ati trecut pe langa el fara sa-l salutati? De cate ori vi s-a intamplat sa fiti abordat de un trecator, care va roaga sa-l ghidati spre o anumita destinatie, iar voi sa ii raspundeti, dupa vreo cinci minute de gandire, dupa ce va reveniti din uluiala, ca va pare rau, ca regretati amarnic, dar nu-l puteti ajuta cu informatia ceruta?

Mie mi se intampla aproape tot timpul. Merg pe strada atat de concentrata la problemele care ma framanta, atat de preocupata, ganditoare si visatoare, incat de cele mai multe ori sunt prinsa pe picior gresit de diferite evenimente mai mult sau mai putin placute. Uneori sunt atat de desprinsa de realitate incat imi este greu sa realizez pe ce planeta sunt. Ca de exemplu azi, la metrou, cand o tanara a venit zglobie catre mine si m-a intrebat, Continuă să citești Cu capul in nori

Zeite si admiratoare. Unde ne sunt admiratorii?

Dintotdeauna, doamnele si domnisoarele si-au dorit, macar uneori, sa fie remarcate, admirate si apreciate de domnii simpatici, galanti, indrazneti din jurul lor. Sa vada in ochii lor cat de tare i-au vrajit poate cu o anumita rochie, cu un parfum seducator, cu o pereche de cercei cu briliante care sclipesc ademenitor in noapte sau, de ce nu, cu umorul, rafinamentul si prezenta lor de spirit.

Sau cel putin asa imi imaginam eu, pana de curand, cand am observat ca se poarta la scara larga complimentele intre femei. Eu una m-as simti incurcata daca prietenele, amicele sau colegele mele m-ar lauda la infinit pentru anumite calitati pe care le posed sau nu. Inteleg ca este normal sa-i spui cuiva cat de mult iti place noua geanta sau noul palton cumparat, dar sa ii repeti la Continuă să citești Zeite si admiratoare. Unde ne sunt admiratorii?

A doua sansa

Nu sunt nici cea mai iertatoare si nici cea mai ingaduitoare persoana de pe Terra, dar nici cea mai categorica. Sunt incapatanata, orgolioasa, suparacioasa, mofturoasa, dar am si eu slabiciunile mele. Stiu sa recunosc cand gresesc si imi dau rapid seama cand nu are rost sa insist. Dragoste cu sila nu se face, iar eu cred in relatii, nu in momente. De-a lungul timpului am facut destule compromisuri, am acordat a doua si a mia sansa, am lasat de la mine, m-am facut ca ploua, ca nu observ, ca nu ma afecteaza anumite gesturi, actiuni sau aprecieri ale celor din jur. Sunt maleabila si nu prea.

Cu toate ca multi dintre voi m-ati sfatuit sa merg in alta parte (probabil va mai aduceti aminte patania descrisa in acest articol), pentru ca in zona mea locurile unde se pot servi bauturi proaspete si delicioase pe baza de cofeina, lapte si frisca sau fructe exotice si citrice, in conditii moderne, care presupun existenta wi-fi-ului, lipsesc cu desavarsire, am decis sa-i mai acord o sansa singurei cafenele din cartier care intruneste conditiile cerute de mine. A doua oara lucrurile au stat cu totul altfel, ne-a intampinat si ne-a servit prompt un Continuă să citești A doua sansa

My new DSLR is…

Nici nu a inceput bine 2013 ca aproape am epuizat lista de dorinte intocmita la final de 2012 pentru anul in curs. Mai intai am descoperit cafeneaua visurilor mele (am ramas datoare cu un articol pe tema asta), iar in cateva zile voi fi fericita posesoare a unui mandru DSLR. Mai ramane vacanta in Croatia, dar aici e ceva mai complicat…

Asadar, va pot anunta oficial, am pus ochii, azi, la cumparaturi, pe viitorul meu DSLR. L-am pipait, l-am intors pe toate partile, l-am cantarit la propriu si la figurat, l-am admirat indelung si apoi am decis ca trebuie sa-l am. Indiferent cat de greu imi va fi sa-l invat sau sa ma deplasez prin excursii, parcuri, croaziere, sa urc pe ziduri si stradute medievale in panta cu el. Caci pare destul de incomod la prima vedere, nu e tocmai un fulg, dar sunt sigura ca in timp ma voi obisnui cu el. Acum, DSLR-urile nu mai reprezinta apanajul fotografilor profesionisti, ele au devenit un must pentru orice pasionat in domeniu. Mai ales de cand sunt atat de Continuă să citești My new DSLR is…

Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

Asa cum v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer chimist. Statutul de student la Politehnica mi-a creat mari neajunsuri in relatiile sociale ale vremii, fiind mereu socotiti (noi, viitorii ingineri) niste intrusi deloc bineveniti in categoria ‘intelectualilor’. ‘Discriminarea’ a inceput inca din familie, unde tatal meu se ‘gratula’ deseori la modul ‘in ce hal am ajuns eu, profesor…sa am fii ingineri’ si a continuat in cadrul petrecerilor studentesti, unde fetele de la Filo sau Mate ne masurau cu niste priviri plictisite, care parca spuneau ‘astia-s ingineri, daca le iei clorura de sodiu de sub nas ii bagi in ceata, cum sa auda ei de Tristan si Isolda?’

Uneori am fost curios sa aflu ce am…pierdut din asa-zisa cultura generala, pe care mai toti oricum presupuneau din start ca ne lipseste cu desavârsire.

Sa luam de exemplu “Cântecul Nibelungilor”, carte care face parte, cica, din colectia “Cartile esentiale ale omenirii” (ca de Shakespeare v-a vorbit Nice, in urma cu câteva articole). S-au facut si tablouri in perioada medievala, infatisând ‘eroii’. Si mi se pare ca s-a compus cel putin o opera. Filme nu cred insa ca s-au facut.

Ce aflam din ea? Siegfried (eroul central, care moare in prima parte a lucrarii, din fericire pentru el) o cere (si o primeste) de sotie pe Kriemhilda, printesa burgunzilor din Worms. Cererea in sine a fost formulata in mod cât se poate de cavalereste: ba, daca nu mi-o dati, Continuă să citești Din ‘delirismul’ altor popoare. Azi: Cântecul nibelungilor

L	Ma	Mi	J	V	S	D
« Aug
						1
2	3	4	5	6	7	8
9	10	11	12	13	14	15
16	17	18	19	20	21	22
23	24	25	26	27	28