Ziua plumburie a debutat furtunos cu o veste greu de digerat la serviciu. Era ultimul lucru la care ma asteptam, de ceva vreme totul imi merge pe dos, iar ghinioanele se tin scai de mine. Cu moralul la pamant, am pornit prin stropii mari de ploaie spre nicaieri. Mi se facuse frig, mainile neprotejate de manusi imi inghetasera, iar bocancii erau plini de apa. Am trecut pe langa un mall nou construit si de dupa geamurile ce anuntau triumfator existenta internetului gratuit prin wi-fi, o cafenea imbietoare ma invita calduros sa las timiditatea acasa si sa-i trec pragul.

Mi-am amintit instant de dorinta mea fierbinte pentru 2013 si am indraznit. Situata in drum spre serviciu, aproape de casa, cu design minimalist (asa cum imi place mie) si cu bauturi diverse la preturi modice, dotata cu internet wireless, era chiar cafeneaua visurilor mele. Cel putin la prima vedere. M-am instalat comod la o masa oarecare si in timp ce savuram cafeaua in patru culori comandata si muscam tacticos dintr-un sandwich cu sunca si cascaval, incepeam sa descopar ca nu totul e roz, ca sunt si lucruri care nu prea ma incanta.

In primul rand pare un local destinat mai degraba fumatorilor. Toata lumea fuma acolo, inclusiv angajatele care pareau intr-o eterna pauza de tigara. Hm, chestia asta n-o prevazusem. Nu m-am simtit deloc in largul meu, asa ca am schimbat masa, cu prima ocazie mutandu-ma intr-un loc mai intim, de unde nu puteam vedea ce se intampla in restul localului. In schimb puteam admira in voie spectacolul strazii si ploaia ce batea sfios in geam.

Tot la capitolul minusuri as trece si atitudinea angajatelor, care nu mi s-au parut deloc prietenoase si serviabile asa cum m-as fi asteptat. La un moment dat, pentru ca internetul nu mergea si am decis sa-mi prelungesc sederea in speranta ca se va remedia problema, am solicitat si un fresh de portocale. Vanzatoarea a zis da, dar nu s-a sinchisit sa mi-l aduca. Dupa 20 de minute a trebuit sa ma ridic iarasi de la masa sa vad ce se intampla. Ori ele nu aud bine, ori vorbesc eu cu prune in gura, caci nu prea ne-am inteles, comunicarea lasand mult de dorit. Nu mai spun ca la sfarsit, cand satula sa astept venirea netului am decis sa plec si am cerut nota de plata, fata respectiva s-a prezentat la masa mea destul de plictisita si m-a intrebat ce vreau. Dupa ce i-am cerut inca o data nota, a venit repejor cu un carnetel in care erau trecute alte produse decat cele comandate si, deci, o suma mai mare.

M-am gandit ca nu ar fi bine sa stranesc un ditamai scandalul pentru 4 lei in plus, asa ca am achitat si am parasit cu un gust oarecum amar localul. Preparatele au fost delicioase, mai putin sandwich-ul care a fost rece pe dinauntru si fierbinte pe dinafara.

Prima dorinta pe 2013 este bifata, dar am motive sa mai revin acolo? Asa ar trebui sa arate cafeneaua ideala? :unsure: :ermm:

Pozele sunt realizate cu mobilul meu, Samsung Galaxy S3 Mini pentru cel de-al 600-lea articol de pe blog.